NORME din 2 octombrie 2007privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule
EMITENT
  • COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 686 din 9 octombrie 2007



      +  Partea I Contractul de asigurare de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării RCA  +  Titlul I Prevederi introductive  +  Articolul 1 (1) În conformitate cu prevederileart. 49 din Legea nr. 136/1995privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguraţii răspund delictual faţă de terţe persoane. Nu intră sub incidenţa asigurării răspunderea decurgând din executarea unui contract de transport de bunuri sau persoane, efectuat cu titlu oneros. (2) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terţe părţi, prin intermediul vehiculului. (3) Condiţiile contractuale pentru asigurarea obligatorie RCA sunt reglementate de prevederileLegii nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, şi de prezentele norme.  +  Articolul 2În înţelesul prezentelor norme, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:1. teritoriul în care staţionează în mod obişnuit vehiculul reprezintă: a) teritoriul statului în care vehiculul este înmatriculat/ înregistrat permanent ori temporar; b) teritoriul statului în care s-a eliberat vehiculului un semn distinctiv, în situaţiile în care nu se solicită înmatricularea/ înregistrarea unui anumit tip de vehicul, dar vehiculul respectiv primeşte un semn distinctiv similar numărului de înmatriculare/înregistrare sau unei poliţe de asigurare de răspundere civilă auto; c) teritoriul statului în care proprietarul sau utilizatorul vehiculului este rezident permanent, în cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu se solicită plăcuţă de înmatriculare/înregistrare sau nu se atribuie un alt semn distinctiv; d) teritoriul statului în care s-a produs accidentul, în cazurile în care vehiculele care au fost implicate într-un accident nu au număr de înmatriculare/înregistrare sau acesta nu corespunde ori nu mai corespunde vehiculului respectiv, în scopul stabilirii despăgubirilor, conform prevederilor prezentelor norme;2. proprietarul/coproprietarul vehiculului - persoana fizică sau juridică înscrisă în documentele de identitate ale vehiculului sau în alte înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate;3. utilizatorul vehiculului - persoana fizică sau juridică căreia, în baza unui contract încheiat cu proprietarul/coproprietarul, i s-a atribuit pe o anumită perioadă dreptul de folosinţă a unui vehicul;4. poliţă de asigurare RCA - forma scrisă a contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule;5. vignetă - autocolant care se aplică pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior, eliberat împreună cu poliţa de asigurare RCA.  +  Titlul II Autorizarea asigurătorilor şi condiţiile privind practicarea asigurării obligatorii RCA  +  Articolul 3 (1) Asigurătorii pot practica asigurarea obligatorie RCA dacă sunt autorizaţi pentru desfăşurarea activităţii de asigurare, în conformitate cu prevederileLegii nr. 32/2000privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii speciale: a) sunt autorizaţi pentru subscrierea riscurilor de răspundere civilă a vehiculelor, prevăzute la clasa 10 lit. B din anexa nr. 1 laLegea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare; b) dispun de o reprezentanţă de despăgubiri în fiecare stat situat în limitele teritoriale de acoperire a asigurării RCA, definite laart. 1^1 pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, şi în celelalte state semnatare ale Acordului multilateral; c) dispun de o reţea teritorială formată din cel puţin o unitate, sucursală ori agenţie, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov, atât pentru activitatea de contractare a asigurării, cât şi pentru cea de constatare şi lichidare a daunelor pentru vehicule; d) pentru fiecare unitate şi subunitate dispun de personal specializat pentru activitatea de constatare şi de lichidare a daunelor auto şi efectuează plăţi de despăgubire la cel puţin una dintre unităţile teritoriale din fiecare judeţ şi din municipiul Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov; e) dispun, atât pentru sediul central, cât şi pentru subunităţi, de o dotare cu tehnică de calcul şi software adecvate şi de personal care să permită contractarea asigurării RCA, ţinerea unor evidenţe detaliate privind încheierea, derularea şi încetarea asigurării RCA şi transmiterea în format electronic a acestor informaţii către baza de date CEDAM; f) asigurătorii care au fost autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să practice asigurarea obligatorie RCA pot desfăşura această activitate prin intermediari numai la:- sediile principale sau secundare ale asigurătorilor ori, după caz, ale agenţilor de asigurare persoane juridice;- sediile principale sau secundare ale asiguraţilor ori ale potenţialilor asiguraţi persoane juridice;- domiciliul sau, după caz, reşedinţa asiguraţilor ori a potenţialilor asiguraţi persoane fizice; g) deţin un program de reasigurare care garantează o reţinere proprie prudenţială, potrivit statutului Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR); h) sunt membri ai BAAR, precum şi ai asociaţiei Fondul de protecţie a victimelor străzii. (2) Condiţiile pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, prevăzute la alin. (1), trebuie îndeplinite pe toată perioada de valabilitate a autorizării de către asigurătorii autorizaţi pentru practicarea acestei asigurări. (3) Asigurătorii care au fost autorizaţi să practice asigurarea obligatorie RCA îşi asumă răspunderea pentru toate poliţele de asigurare RCA distribuite intermediarilor în asigurări, inclusiv pentru erorile sau omisiunile de redactare a poliţelor.  +  Articolul 4 (1) În vederea autorizării pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, asigurătorii solicitanţi trebuie să depună o cerere la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, împreună cu o documentaţie care cuprinde următoarele: a) documentaţia din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a); b) lista reprezentanţelor de despăgubiri, prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b); c) lista unităţilor teritoriale ale asigurătorului şi/sau a sediilor aparţinând persoanelor juridice, cu care asigurătorul are încheiate contracte de mandat pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) şi d), însoţită de actele doveditoare, eliberate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care atestă existenţa acestor unităţi teritoriale, pentru asigurătorii care solicită autorizarea pentru practicarea asigurării obligatorii RCA; d) pentru fiecare unitate teritorială se prezintă, sub semnătura conducătorului societăţii, lista personalului specializat în activitatea de constatare şi lichidare a daunelor auto, structura de lucru necesară efectuării plăţilor de despăgubiri, precum şi alte informaţii utile, centralizate, conform modelului prezentat în anexa nr. 4; e) declaraţia conducătorului societăţii, precum şi a conducătorului compartimentului de specialitate, cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. e); în cazurile în care activitatea de contractare a asigurării obligatorii RCA se desfăşoară şi prin intermediari autorizaţi, documentaţia va cuprinde în completare şi copiile declaraţiilor intermediarilor privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. e) pentru zonele în care asigurătorul nu deţine unităţi proprii; f) nota de fundamentare, care să cuprindă obligatoriu tarifele de primă pentru primii 2 ani şi metodele actuariale de calcul utilizate pentru stabilirea tarifelor de primă, potrivit prevederilor art. 21, precum şi o estimare a indicatorilor specifici, pentru o perioadă de 5 ani. (2) Asigurătorii care au fost autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să practice asigurarea obligatorie RCA înainte de intrarea în vigoare a prezentelor norme au obligaţia de a depune documentaţia din care rezultă îndeplinirea prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b), e), g) şi h), în vederea menţinerii autorizaţiei de practicare a asigurării obligatorii RCA. Asigurătorii RCA care îndeplinesc aceleaşi condiţii prezentate în documentaţia pentru care au obţinut autorizarea de practicare a asigurării obligatorii RCA, potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi d), vor preciza aceste aspecte printr-o declaraţie semnată de conducătorul societăţii şi de persoanele semnificative ale departamentelor de specialitate. (3) Asigurătorul cu sediul social într-un stat membru al Uniunii Europene se consideră autorizat pentru practicarea asigurării obligatorii RCA pe teritoriul României de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îi transmite notificarea primită de la autoritatea competentă a statului membru al sediului social.  +  Articolul 5 (1) Cererile de autorizare pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, însoţite de documentaţia aferentă, se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrarea acestora la registratura Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. (2) Dacă în urma analizării documentaţiei depuse rezultă că aceasta nu respectă cerinţele prevăzute prin dispoziţiile art. 4, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune amânarea deciziei de acordare a autorizaţiei, până la clarificarea tuturor aspectelor relevante. (3) Autorizaţia poate fi retrasă sau suspendată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în condiţiile legii. (4) Cererile de menţinere a autorizaţiei, însoţite de documentaţia prevăzută la art. 4 alin. (2), se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrarea acestora la registratura Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Prin decizie a preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, emisă în baza hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, se certifică autorizaţia anterioară pentru practicarea asigurării obligatorii RCA.  +  Articolul 6 (1) Asigurătorii RCA au obligaţia de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 30 de zile de la data autorizării, următoarele documente: a) dovada raporturilor juridice de reasigurare; b) copie a mandatului BAAR pentru eliberarea de cărţi verzi, în calitate de membru al biroului naţional; c) copie a documentului care atestă afilierea la asociaţia Fondul de protecţie a victimelor străzii. (2) Asigurătorii RCA au obligaţia de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor copia actului adiţional care modifică şi/sau completează contractul de reasigurare transmis potrivit alin. (1) lit. a), în termen de 30 de zile de la data modificării sau completării. (3) Asigurătorii RCA care au notificat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru desfăşurarea activităţii de asigurare de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene, potrivit prevederilorLegii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a-şi desfăşura activitatea cu respectarea prevederilor legale naţionale ale ţărilor respective. (4) Asigurătorii care au dreptul de a practica asigurarea obligatorie RCA pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii, îşi desfăşoară activitatea cu respectarea prevederilor prezentelor norme.  +  Articolul 7 (1) În aplicarea prevederilorart. 53 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi aleart. 5 lit. c) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere elaborarea şi publicarea prezentelor norme, gestionarea programului de monitorizare a activităţii asigurătorilor care practică această asigurare, dezvoltarea şi întreţinerea bazei de date CEDAM, precum şi pentru protejarea corespunzătoare a intereselor asiguraţilor se prelevă o cotă procentuală de 1,25% din volumul primelor de asigurare brute încasate lunar pentru asigurarea obligatorie RCA. (2) Sumele determinate prin aplicarea cotei procentuale de 1,25% asupra volumului lunar al primelor de asigurare brute încasate se virează în fiecare lună, până în ultima zi lucrătoare a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, în contul nr. RO 57 TREZ 700 50 25 XXX 000 272, deschis pe seama Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la Activitatea de Trezorerie a Municipiului Bucureşti. (3) Cota procentuală menţionată la alin. (1) şi (2) poate fi modificată pentru fiecare exerciţiu financiar viitor, în funcţie de realizarea obiectivelor prevăzute mai sus.  +  Articolul 8 (1) Asigurătorii au obligaţia de a întocmi evidenţe lunare privind asigurarea obligatorie RCA, potrivit structurii tarifelor de prime prezentate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. (2) Concomitent cu virarea sumelor datorate, asigurătorii vor transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor până în ultima zi lucrătoare a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, raportările elaborate în baza evidenţelor menţionate la alin. (1), potrivit modelelor prezentate în anexele nr. 5, 6a), 6b), 7 şi 8. (3) În cazul transmiterii unor situaţii rectificative, aceasta se va face în forma prevăzută în anexa nr. 7a).  +  Articolul 9 (1) Pentru activitatea de constatare şi lichidare a daunelor auto, asigurătorii RCA au obligaţia de a dispune de personal specializat, împuternicit pentru a acţiona în numele asigurătorului cu care are încheiat contractul de muncă ori de mandat. (2) Persoana juridică autorizată potrivit legii pentru desfăşurarea activităţii de constatare şi lichidare a daunelor poate acţiona în numele a mai mulţi asigurători RCA, în baza unor contracte încheiate cu aceştia. (3) Asigurătorii RCA rămân direct şi nemijlocit răspunzători faţă de terţele persoane prejudiciate, chiar dacă regularizarea daunelor se face prin intermediul unor persoane împuternicite.  +  Articolul 10 (1) Asigurătorii emitenţi de poliţe de asigurare RCA pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate în România au obligaţia de a transmite către baza de date CEDAM informaţii complete privind poliţele de asigurare RCA, încheiate direct sau prin intermediari. (2) Asigurătorii RCA sunt obligaţi să transmită către baza de date CEDAM, prin sistem informatic, utilizând un mediu de comunicare electronică, toate informaţiile privind încheierea asigurării obligatorii RCA şi data de încetare a valabilităţii sau de reziliere a documentelor de asigurare, precum şi informaţii cu privire la daunele înregistrate în baza poliţelor RCA, ca urmare a unor evenimente produse pe parcursul derulării contractului de asigurare.Reprezentanţele de despăgubiri  +  Articolul 11 (1) Asigurătorul RCA este obligat să numească reprezentanţe de despăgubiri în fiecare stat membru, cu excepţia statului membru în care a obţinut autorizaţia pentru practicarea asigurării de răspundere civilă a vehiculelor. Reprezentanţa de despăgubiri are sediul în statul unde a fost numită, în cazul în care este persoană juridică sau, în cazul în care este persoană fizică, aceasta este rezidentă ori se stabileşte în statul membru în care este numită. (2) Numirea unei reprezentanţe de despăgubiri nu reprezintă înfiinţarea unei filiale a asigurătorului RCA.  +  Articolul 12 (1) Reprezentanţa de despăgubiri este împuternicită să instrumenteze daunele în numele şi în contul asigurătorului RCA şi să reprezinte asigurătorul RCA. În acest scop, reprezentanţa de despăgubiri întocmeşte dosarul de daună şi ia toate măsurile necesare pentru soluţionarea cererilor de despăgubire pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident, consecinţă a utilizării vehiculului: a) pentru care asigurarea de răspundere civilă a fost emisă de către un asigurător sau filială a acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau are sediul; b) care provine din alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau are sediul; şi c) dacă prejudiciul s-a produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată este rezidentă sau are sediul. (2) Reprezentanţa de despăgubiri poate acţiona pentru mai mulţi asigurători RCA.  +  Articolul 13 (1) Reprezentanţa de despăgubiri trebuie să fie autorizată să reprezinte asigurătorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispoziţie în faţa părţii prejudiciate, să i se atribuie competenţa necesară pentru a răspunde pretenţiilor de despăgubire justificate ale părţii prejudiciate şi să fie aptă să examineze cazul în limba oficială a statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau are sediul. (2) Numirea unei reprezentanţe de despăgubiri nu exclude dreptul părţii prejudiciate de a institui proceduri directe împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asigurătorului acestuia, după caz.  +  Articolul 14 (1) Asigurătorul RCA este obligat să informeze Fondul de protecţie a victimelor străzii cu privire la numele şi prenumele, data naşterii şi adresa ori punctul de lucru al reprezentanţei de despăgubiri, în cazul în care aceasta este reprezentată de o persoană fizică, sau cu privire la denumire şi sediu, în cazul în care este reprezentată de o persoană juridică, precum şi toate modificările în privinţa reprezentanţei, în termen de 7 zile de la numire sau de la producerea modificărilor respective. (2) Fondul de protecţie a victimelor străzii va înainta imediat aceste informaţii centrelor de informare naţionale din statele membre.  +  Titlul III Contractul de asigurare  +  Articolul 15 (1) Se consideră că un vehicul este asigurat dacă proprietarul sau utilizatorul acestuia are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu valabilitate în limitele teritoriale prevăzute laart. 1^1 pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral, denumit în continuare asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto sau asigurarea obligatorie RCA. (2) Contractul de asigurare se încheie cu un asigurător care are dreptul de a practica pe teritoriul României asigurarea obligatorie RCA.  +  Articolul 16 (1) La încheierea asigurării obligatorii RCA pentru un vehicul aflat în evidenţa autorităţii de înmatriculare sau, după caz, de înregistrare din România, asigurătorul este obligat să emită asiguratului poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor, denumită în continuare poliţa de asigurare RCA, împreună cu vigneta şi documentul internaţional de asigurare. (2) În baza unui act adiţional, contractul de asigurare RCA poate cuprinde clauze suplimentare, în condiţiile în care acestea nu reduc sau restricţionează drepturile unei părţi prejudiciate, ce decurg din asigurarea obligatorie RCA, sau nu contravin prevederilor legale.  +  Articolul 17 (1) Dovada existenţei asigurării obligatorii RCA, în cazul controalelor efectuate de autorităţile abilitate, în conformitate cu prevederileart. 64 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, o constituie:- poliţa de asigurare RCA, emisă de asigurătorul RCA, pentru perioada de valabilitate înscrisă, precum şi vigneta aplicată pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior, pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate în România;- documentul internaţional de asigurare;- documentele internaţionale de asigurare de răspundere civilă a vehiculelor, eliberate de asiguratori RCA din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru perioada menţionată în acestea, sau poliţa de asigurare de frontieră pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în afara Spaţiului Economic European şi Elveţiei. (2) Pentru vehiculele care staţionează în mod obişnuit într-un stat membru, plăcuţele de înmatriculare atestă că biroul naţional din statul membru este garant al plăţii despăgubirii către persoana prejudiciată într-un accident de vehicul. (3) În cazul controalelor efectuate de autorităţile abilitate, proprietarii sau utilizatorii vehiculelor înmatriculate ori înregistrate, care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul României, au obligaţia să prezinte poliţa de asigurare RCA valabilă sau, în afara teritoriului României, documentul internaţional de asigurare.  +  Articolul 18 (1) Documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurător RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispoziţiile legislaţiei privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului în care acesta s-a produs. (2) În limitele teritoriale de acoperire ale asigurării obligatorii RCA se garantează, pe baza aceleiaşi prime, acoperirea prejudiciilor în conformitate cu legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare. (3) În cazul prejudiciului produs unui cetăţean al unui stat membru, prin utilizarea unui vehicul staţionat în mod obişnuit pe teritoriul României, în timpul deplasării sale între două state membre în care este valabil Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, dacă nu există birou naţional responsabil pentru teritoriul traversat şi pe care s-a produs prejudiciul, se vor aplica prevederile prezentelor norme sau ale legislaţiei statului în care îşi are sediul asigurătorul emitent al poliţei de asigurare RCA.  +  Articolul 19Asigurarea obligatorie RCA se încheie pe perioadă determinată: a) anual ori semestrial pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate, după caz; b) pe perioada de valabilitate a autorizaţiei provizorii de circulaţie, pentru vehiculele care se înmatriculează sau se înregistrează provizoriu, după caz, dar nu mai mult de 90 de zile; c) pe perioada înmatriculării/înregistrării temporare, dar nu mai mult de 12 luni.  +  Articolul 20 (1) Poliţa de asigurare RCA conţine în mod obligatoriu informaţii despre: părţile implicate în contract, perioada de valabilitate a asigurării, limitele de despăgubire, prima de asigurare şi numărul de înmatriculare/înregistrare ori numărul de identificare al vehiculului, precum şi statele în care are valabilitate acest document. (2) Forma, conţinutul şi seria poliţei de asigurare RCA, precum şi documentul internaţional de asigurare sunt prevăzute în anexa nr. 1. (3) Vignetele vor fi executate prin Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. şi vor avea forma şi conţinutul prevăzute în anexa nr. 2. (4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va aloca fiecărui asigurător autorizat o serie unică, prin tragere la sorţi, la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care va fi menţionată pe poliţele de asigurare şi pe vignetă, cu respectarea întocmai a prevederilor alin. (1).  +  Articolul 21 (1) Asigurătorii au obligaţia de a stabili tarifele de primă pentru fiecare categorie de vehicule, pe perioade de un an, calculate pe baze actuariale pentru limitele de despăgubire stabilite în baza prevederilor art. 24, astfel încât să garanteze permanent îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din încheierea contractelor de asigurare RCA, constituirea rezervelor tehnice prevăzute în legislaţia în vigoare şi plata contribuţiilor către fondurile stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare, precum şi acoperirea cheltuielilor de achiziţie şi de administrare. (2) Limitele de despăgubire stabilite de către fiecare asigurător, precum şi tarifele de primă stabilite conform art. 21 alin. (1) se notifică Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cel târziu cu 30 de zile înainte de începerea perioadei în care acestea pot fi practicate, împreună cu elementele şi modul de calcul al primelor de asigurare, inclusiv datele statistice pe care s-a bazat acest calcul, precum şi o declaraţie a actuarului responsabil pentru calculul primei de asigurare cu privire la corectitudinea acestuia, însuşită şi semnată de conducătorul societăţii. (3) Tarifele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să conţină tarifele de bază stabilite de către asigurător, precum şi întregul sistem de corectare a primei de asigurare de bază, în funcţie de propriile criterii stabilite pentru creşterea/descreşterea primelor de asigurare. Elementele privind sistemul de corectare a primei de asigurare de bază transmise la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor au caracter confidenţial.  +  Articolul 22 (1) Tarifele de primă notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se publică pe site-ul fiecărui asigurător şi se afişează atât la sediul social, cât şi la unităţile teritoriale ale asigurătorului. (2) Asigurătorii nu pot practica tarife de primă anuale diferite faţă de cele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi publicate. (3) Limitele de despăgubire şi tarifele de primă notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pot fi modificate după minimum 12 luni de la ultima notificare, cu respectarea prevederilor art. 21 şi 22.  +  Articolul 23 (1) Prima de asigurare se calculează pentru un întreg an de subscriere, potrivit tarifelor de primă anuale practicate de asigurător, aferente perioadei de valabilitate a poliţei de asigurare RCA. (2) Prima anuală de asigurare se calculează prin însumarea primelor lunare aferente fiecărei luni de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, prima lunară fiind calculată ca raport de 1/12 din tariful anual de primă practicat. Perioada mai mare sau egală cu 15 zile calendaristice se consideră lună întreagă.  +  Articolul 24 (1) Limitele minime de despăgubire sunt stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. (2) Pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte pentru anul 2008 la un nivel de cel puţin 150.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României. Pentru anul 2009 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de cel puţin 300.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României. (3) Pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte pentru anul 2008 la un nivel de cel puţin 750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României. Pentru anul 2009 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de cel puţin 1.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.  +  Articolul 25În cazul în care în unul şi acelaşi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane şi valoarea totală a prejudiciilor depăşeşte limitele de despăgubire specificate în poliţa RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcţie de cota-parte din valoarea prejudiciului, ce revine fiecărei persoane îndreptăţite la despăgubire pentru prejudiciile suferite în acelaşi accident.Riscurile acoperite şi excluderile  +  Articolul 26 (1) Asigurătorul are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) pagube materiale; c) pagube consecinţă a lipsei de folosinţă a vehiculului avariat; d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată. (2) Indiferent de locul în care a fost produs accidentul de vehicul, pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat, asigurătorul acordă despăgubiri până la limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare, pentru:1. prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii sau ataşului tractate de vehicul;2. prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:- a condus vehiculul fără consimţământul explicit sau implicit al asiguratului;- nu este titularul unui permis care să îi dea dreptul să conducă vehiculul respectiv;- nu a respectat obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi siguranţa vehiculului respectiv;3. prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;4. cazul în care persoanele care solicită despăgubiri pentru vătămări corporale sunt membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei alte persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicul;5. prejudiciile provocate terţilor, consecinţă a deschiderii în timpul mersului sau, atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, a uşilor vehiculului de către pasagerii acestuia, fără a se asigura că nu pun în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic.  +  Articolul 27Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:1. cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs: a) de un caz de forţă majoră; b) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 26 alin. (2) pct. 5; c) din culpa exclusivă a unei terţe persoane;2. prejudiciile suferite de conducătorul vehiculului răspunzător de producerea accidentului;3. prejudiciile produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA deţinut de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică;4. prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se face dovada valabilităţii la data accidentului a asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;5. partea din prejudiciu care depăşeşte limitele de despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare RCA, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;6. amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului;7. cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă;8. sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredinţat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;9. prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător şi persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;10. prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul poate dovedi că persoanele prejudiciate ştiau că vehiculul respectiv era furat;11. prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru;12. prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;13. prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului;14. prejudicii cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac sau război;15. pretenţiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparaţie.  +  Articolul 28 (1) În situaţia în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă culpa comună. În astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă. (2) În situaţia în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporţia în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.Perioada de valabilitate a asigurării de răspundere civilă a vehiculelor  +  Articolul 29 (1) Răspunderea asigurătorului RCA începe: a) din momentul plăţii primei de asigurare şi al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţiile de plată cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a perioadei de asigurare anterioare; b) după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare şi s-a eliberat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul plăţii; c) din momentul plăţii primei de asigurare şi al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmează a fi înmatriculate/înregistrate ori pentru care urmează să se transfere dreptul de proprietate. (2) Pentru protejarea persoanelor prejudiciate prin accidente de vehicule, în cazul înstrăinării unui vehicul în baza unor acte civile sub semnătură privată, pentru care există o asigurare obligatorie RCA valabilă, această asigurare rămâne în vigoare până la data dobândirii calităţii de titular al înmatriculării/ înregistrării vehiculului, cu excepţia cazului în care noul proprietar deţine o asigurare RCA pe numele său.  +  Articolul 30 (1) Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în poliţa de asigurare sau, anterior acestei date, în momentul radierii din evidenţa circulaţiei sau al transmiterii dreptului de proprietate al vehiculului, menţionat în documentele emise de autoritatea de înmatriculare/înregistrare. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru vehiculele pentru care se transmite dreptul de proprietate noului proprietar în perioada de asigurare ca urmare a încetării contractelor de leasing, asigurările obligatorii RCA rămân în vigoare până la expirarea perioadei de valabilitate înscrise în documentele de asigurare, fără modificarea primei de asigurare, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:- noii proprietari sunt utilizatorii prevăzuţi în documentele de asigurare; şi- asigurătorul a încasat integral prima de asigurare aferentă perioadei de valabilitate.  +  Articolul 31 (1) Pentru vehiculele care se radiază din circulaţie sau pentru care asiguratul nu mai are calitatea de titular al înmatriculării/înregistrării în perioada de asigurare, prima de asigurare aferentă perioadei cuprinse între data începerii şi data încetării răspunderii asigurătorului RCA se calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în tariful de prime al asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni întregi cuprinse în perioada de valabilitate a asigurării. (2) În situaţiile menţionate la alin. (1), asigurătorul este obligat să restituie asiguratului, la cererea scrisă a acestuia, însoţită de documentele doveditoare, diferenţa dintre prima de asigurare plătită şi cea calculată conform alin. (1), numai în cazurile în care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.  +  Articolul 32În cazul în care asiguratul nu respectă obligaţia de a înştiinţa asigurătorul RCA cu privire la modificarea informaţiilor cuprinse în poliţa de asigurare, referitoare la vehicul şi la proprietarul sau utilizatorul acestuia, asigurătorul RCA nu va fi obligat să returneze diferenţa de primă plătită.Obligaţiile asiguratului  +  Articolul 33 (1) Asiguratul este obligat, în cel mai scurt timp, să înştiinţeze asigurătorul RCA cu privire la producerea evenimentului şi să precizeze împrejurările cu privire la acest eveniment, iar pe parcursul investigaţiilor referitoare la acest eveniment să procedeze în conformitate cu instrucţiunile primite de la asigurător. (2) Asiguratul este obligat, în cel mai scurt timp, să înştiinţeze asigurătorul RCA în scris cu privire la faptul că: a) partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la acesta; b) procedurile penale sau administrative au fost îndreptate împotriva lui în legătură cu evenimentul produs şi să informeze asigurătorul RCA imediat cu privire la demersul acestor proceduri, precum şi la rezultatul acestora; c) partea prejudiciată şi-a exercitat dreptul să fie despăgubită, prin înaintarea unei cereri către o instanţă judecătorească sau către o altă autoritate, în situaţia în care asiguratul află despre acest lucru; d) informaţiile înscrise în poliţa de asigurare RCA au suferit modificări intervenite în timpul valabilităţii asigurării.  +  Articolul 34Asiguratul este obligat, în cel mai scurt timp, să ofere părţii prejudiciate, la cererea acesteia, informaţiile necesare pentru formularea cererii de despăgubire, în special numele şi prenumele şi locul de rezidenţă ale persoanei care a condus vehiculul asigurat în momentul producerii daunei; numele, prenumele şi locul de rezidenţă sau denumirea, sediul proprietarului ori utilizatorului vehiculului; denumirea, sediul asigurătorului care a emis poliţa de asigurare RCA, seria şi numărul poliţei de asigurare RCA, precum şi numărul de înmatriculare/înregistrare al vehiculului asigurat sau numărul de identificare al acestuia.Despăgubirea  +  Articolul 35Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentelor norme, sau către Fondul de protecţie a victimelor străzii, în cazul producerii unui risc acoperit din acest fond, potrivitart. 25^1 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ori către BAAR, în calitatea sa de birou gestionar.  +  Articolul 36 (1) Despăgubirea se efectuează de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data la care asigurătorul a definitivat investigaţia necesară evaluării sumei pe care este obligat să o plătească sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. (2) Asigurătorul RCA este obligat să desfăşoare investigaţia privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condiţiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autorităţile publice. În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat fie: a) să răspundă cererii părţii solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigaţii cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedesc îndeplinirea condiţiilor de asigurare şi producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA; fie b) să notifice părţii prejudiciate cu privire la motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire.  +  Articolul 37Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la art. 36 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.  +  Partea II Norme tehnice privind avizarea, constatarea prejudiciilor şi plata despăgubirilor  +  Titlul I Avizarea şi constatarea prejudiciilor  +  Articolul 38 (1) Pentru acoperirea prejudiciilor suferite în urma producerii unor accidente de vehicule, persoanele prejudiciate depun o cerere de despăgubire la asigurătorul RCA cu care proprietarul sau utilizatorul vehiculului, răspunzător de producerea accidentului, a încheiat asigurarea obligatorie RCA, la reprezentanţa de despăgubiri sau la Fondul de protecţie a victimelor străzii. (2) Depunerea cererii de despăgubire cu privire la producerea evenimentului asigurat prin poliţa de asigurare RCA reprezintă avizare de daună şi obligă asigurătorul RCA răspunzător să deschidă dosarul de daună, să efectueze constatarea pagubelor, să comunice în scris părţii prejudiciate cu privire la documentele ce trebuie depuse pentru soluţionarea cererii de despăgubire şi să soluţioneze cererea de despăgubire în termenul legal.  +  Articolul 39 (1) În cazul în care pentru recuperarea pagubei materiale persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri, constatarea avariilor, soluţiile tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor sunt opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate. (2) În situaţia respectării prevederilor alin. (1), asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite recuperează despăgubirea plătită de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate fără ca asigurătorul RCA să fie îndreptăţit să respingă o astfel de cerere. (3) Eventuala diferenţă de despăgubire, dacă este justificată, rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat, persoana vinovată, dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depăşeşte limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul, prevăzută în poliţa de asigurare.  +  Articolul 40 (1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia. (2) Eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la prejudiciile constatate vor fi menţionate în procesul-verbal sau într-o anexă la acesta. (3) Eventualele modificări în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnătura persoanelor precizate la alin. (1). (4) Dacă prin demontarea sau reparaţia bunului avariat au rezultat şi alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate iniţial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea aceloraşi persoane care au luat parte la constatarea iniţială.  +  Articolul 41După efectuarea constatării, asigurătorul RCA este obligat să elibereze persoanei prejudiciate o copie a procesului-verbal de constatare a pagubelor sau o notă de constatare, în care să se indice şi numărul dosarului deschis, piesele constatate ca avariate în unul şi acelaşi accident şi soluţiile tehnice adoptate: înlocuire sau reparaţie, precum şi lista documentelor necesare a fi depuse de către păgubit pentru finalizarea dosarului de daună şi efectuarea plăţii.  +  Articolul 42Asigurătorii RCA pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana păgubită a procedat la repararea vehiculului avariat înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea prejudiciului, dacă împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat, precum şi cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar. În asemenea situaţii stabilirea mărimii cuantumului pagubelor se face în baza datelor consemnate în constatarea amiabilă, în actele încheiate de organele de poliţie, de unităţile de pompieri sau de celelalte autorităţi publice competente, a documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, coroborate cu preţurile practicate de unităţile de specialitate, a declaraţiilor scrise ale părţilor implicate în accident şi ale martorilor cu privire la accidentul produs, precum şi a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asigurătorului, rezultate în urma examinării reparaţiilor executate la vehicul şi, după caz, a înlocuirii eventualelor părţi componente sau piese avariate, precum şi cu investigaţiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Şi în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la vehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.  +  Titlul II Stabilirea despăgubirilor  +  Articolul 43Despăgubirile se stabilesc în conformitate cuart. 43 şi 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza elementelor cuprinse în formularul de constatare amiabilă de accident ori pe actele eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de vehicule, pe înştiinţarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător ori prin hotărâre judecătorească.  +  Articolul 44 (1) Stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din constatarea amiabilă de accident, ori din actele eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de vehicule, din înştiinţarea sau din procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit. (2) În cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, dacă autorităţile publice nu au competenţa să constate şi/sau să cerceteze accidentele de vehicule ori nu au reţinut elemente determinante cu privire la cauzele şi la împrejurările producerii accidentului de vehicule ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de probă.  +  Articolul 45Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească în cazul în care:1. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată îşi realizează obiectul de activitate şi pentru care deţine licenţa şi autorizarea în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosinţă se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparţine păgubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare;2. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre, precum şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor;3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse.  +  Articolul 46În cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite, dacă:1. potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă prin împăcarea părţilor;2. deşi hotărârea instanţei penale a rămas definitivă şi irevocabilă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior;3. deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată sau din actele încheiate de autorităţile publice, semnate fără obiecţii de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, rezultă cu certitudine atât răspunderea civilă a acestora, prejudiciile cauzate, cât şi vinovăţia penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs; b) persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia.  +  Articolul 47La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de persoanele păgubite, ţinându-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăşi valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi nici limitele de despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare RCA.  +  Articolul 48 (1) În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a avarierii ori a distrugerii bunurilor aparţinând mai multor persoane în unul şi acelaşi accident de vehicul depăşeşte, la data producerii accidentului, limita de despăgubire stabilită prin poliţa de asigurare RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane păgubite, proporţional cu raportul dintre limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare şi totalul cuantumului despăgubirilor. (2) În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a vătămărilor corporale sau a decesului mai multor persoane în unul şi acelaşi accident de vehicul depăşeşte la data producerii accidentului limita de despăgubire stabilită prin documentul de asigurare RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului, despăgubirile se acordă în limita acestei sume, proporţional cu prejudiciul suferit de fiecare persoană vătămată, fără însă a se depăşi la data producerii accidentului, pentru fiecare persoană accidentată, limita de despăgubire pe persoană, stabilită prin poliţa de asigurare RCA.Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau de deces  +  Articolul 49La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele:1. în caz de vătămare corporală: a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie; f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România;2. în caz de deces: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau al distrugerii vehiculelor  +  Articolul 50 (1) Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA. (2) Prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din vehicul rămase neavariate, demontabile şi valorificabile, cuprinsă între 0,1% şi cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului. (3) Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare, aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile de transport ale vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, menţionate la art. 55. Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi a materialelor pentru acestea, cu excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie la vehicule. (4) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a părţilor componente sau a pieselor care au fost avariate. (5) Prin părţi componente sau piese care necesită înlocuirea se înţelege numai cele a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a acestora ori, cu toate că repararea este posibilă, costul de reparaţie, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente depăşesc valoarea de nou a părţii componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente. (6) Se consideră că a fost necesară revopsirea integrală a vehiculului atunci când părţile avariate din cauza accidentului reprezintă minimum 50% din suprafaţa totală exterioară a vehiculului respectiv. (7) Preţurile părţilor componente, ale pieselor înlocuitoare noi şi ale materialelor sunt cele practicate de unităţile de specialitate. (8) În cazurile în care pentru repararea vehiculelor a fost necesară procurarea directă de către deţinător a unor părţi componente, piese sau materiale, cu plata în valută, costul acestora este egal cu costul de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport, taxe vamale, inclusiv TVA aferent, echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României la data efectuării plăţii facturii de către păgubit, pentru piesele şi materialele cumpărate din spaţiul Uniunii Europene. Dacă piesele şi materialele necesare efectuării reparaţiei vehiculului sunt cumpărate din afara spaţiului Uniunii Europene, costul acestora este egal cu cel de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport, şi în orice alte taxe legate direct de importul acestora, în strictă conformitate cu prevederile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii, prevederi care se regăsesc în actele normative emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor. În aceste cazuri costul părţilor componente, pieselor sau al materialelor nu va depăşi preţurile de vânzare practicate de unităţile de specialitate din România, dacă acestea sunt comercializate şi în România. (9) Costul reparaţiilor efectuate la vehicule se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile de specialitate. (10) În cazul în care reparaţiile vehiculului se efectuează în regie proprie sau se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul acestora se stabileşte pe baza evaluării asigurătorului şi, dacă este cazul, a documentelor justificative privind plăţile făcute, prezentate ulterior efectuării reparaţiilor. În astfel de cazuri cheltuielile cu manopera şi costul reparaţiilor nu pot depăşi, pentru părţi componente, piese sau materiale, preţurile de vânzare şi tarifele pentru manoperă practicate de unităţile de specialitate. (11) Dacă pentru unele părţi componente sau piese ale vehiculului nu există preţuri practicate de unităţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileşte pe baza preţurilor din cataloagele pentru piese de schimb sau, în lipsă, prin asimilare cu preţurile din cataloage sau practicate de unităţile de specialitate, pentru părţile componente ori piesele unor vehicule similare. În cazul în care preţurile din cataloage sunt exprimate în valută, se va calcula echivalentul în lei la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului. (12) Despăgubirile nu pot depăşi: a) cuantumul despăgubirii, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situaţia în care păgubitul face dovada reparării vehiculului;