Codul de procedură penală
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 2 decembrie 1864 AL PRINCIPATELOR UNITE ROMÂNE
Nu mai este în vigoare. Act care nu mai este în vigoare.
Despre ce este acest act
Codul de Procedură Penală din 2 decembrie 1864 stabilește regulile privind desfășurarea procesului penal în Principatele Unite Române, reglementând actiunile publice și private în cazul infracțiunilor, rolul funcționarilor publici, condițiile de denunțare și plângere, precum și statutul părților în proces (inculpat, acuzat, condamnat etc.). Dispozitiile finale prevăd că toate legile și dispozițiile anterioare sunt abrogate în măsura în care contravin acestui cod, iar codul intră în vigoare la 2 iunie 1865.
Pe scurt
- Identificator
- Codul De Procedură Penală
- Tip act
- Codul De Procedură Penală
- Emitent
- Parlamentul
- Data adoptării
- 2 decembrie 1864
- Număr de forme
- 1
- Domeniu
- criminal, justice judiciary
- Sursa oficială
- legislatie.just.ro
De ce spunem asta
- H3:suffered whole-act invalidation (ABROGAT DE) from act 51252 (COD PR. PENALA 17/03/1936)
- H2:whole-act invalidation induced by act 51252 (ABROGA PE)
Ce acte au modificat acest act
Modificările pe care le-a suferit acest act, în ordinea în care au apărut.
- Abrogat de: CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 17 martie 1936 — 17 martie 1936 — abrogare totală
Cuprins pe articole
- Articolul 1
- Articolul 2
- Articolul 3
- Articolul 4
- Articolul 5
- Articolul 6
- Articolul 7
- Articolul 8
- Articolul 9
- Articolul 10
- Articolul 11
- Articolul 12
- Capitolul I
- Articolul 13
- Articolul 14
- Articolul 15
- Capitolul II
- Articolul 16
- Articolul 17
- Articolul 18
- Articolul 19
- Articolul 20
- Capitolul III
- Articolul 21
- Articolul 22
- Articolul 23
- Articolul 24
- Articolul 25
- Articolul 26
- Articolul 27
- Articolul 28
- Articolul 29
- Articolul 30
- Articolul 31
- Articolul 32
- Articolul 33
- Articolul 34
- Articolul 35
- Articolul 36
- Articolul 37
- Articolul 38
- Articolul 39
- Articolul 40
- Articolul 41
- Articolul 42
- Articolul 43
- Articolul 44
- Articolul 45
- Capitolul IV
- Articolul 46
- Articolul 47
- Articolul 48
- Articolul 49
- Articolul 50
- Articolul 51
- Articolul 52
- Capitolul V
- Articolul 53
- Articolul 54
- Articolul 55
- Articolul 56
- Articolul 57
- Articolul 58
- Articolul 59
- Articolul 60
- Articolul 61
- Articolul 62
- Articolul 63
- Articolul 64
- Articolul 65
- Articolul 66
- Articolul 67
- Articolul 68
- Articolul 69
- Articolul 70
- Articolul 71
- Articolul 72
- Articolul 73
- Articolul 74
- Articolul 75
- Articolul 76
- Articolul 77
- Articolul 78
- Articolul 79
- Articolul 80
- Articolul 81
- Articolul 82
- Articolul 83
- Articolul 84
- Articolul 85
- Articolul 86
- Articolul 87
- Capitolul VI
- Articolul 88
- Articolul 89
- Articolul 90
- Articolul 91
- Articolul 92
- Articolul 93
- Articolul 94
- Articolul 95
- Articolul 96
- Articolul 97
- Articolul 98
- Articolul 99
- Articolul 100
- Articolul 101
- Articolul 102
- Articolul 103
- Articolul 104
- Articolul 105
- Articolul 106
- Articolul 107
- Articolul 108
- Articolul 109
- Articolul 110
- Articolul 111
- Articolul 112
- Articolul 113
- Articolul 114
- Capitolul VII
- Articolul 115
- Articolul 116
- Articolul 117
- Articolul 118
- Articolul 119
- Articolul 120
- Articolul 121
- Articolul 122
- Articolul 123
- Articolul 124
- Articolul 125
- Articolul 126
- Articolul 127
- Capitolul VIII
- Articolul 128
- Articolul 129
- Articolul 130
- Articolul 131
- Articolul 132
- Articolul 133
- Articolul 134
- Articolul 135
- Articolul 136
- Articolul 137
- Articolul 138
- Titlul I
- Capitolul I
- Articolul 139
- Articolul 140
- Articolul 141
- Articolul 142
- Articolul 143
- Articolul 144
- Articolul 145
- Articolul 146
- Articolul 147
- Articolul 148
- Articolul 149
- Articolul 150
- Articolul 151
- Articolul 152
- Articolul 153
- Articolul 154
- Articolul 155
- Articolul 156
- Articolul 157
- Articolul 158
- Articolul 159
- Articolul 160
- Articolul 161
- Articolul 162
- Articolul 163
- Articolul 164
- Articolul 165
- Articolul 166
- Articolul 167
- Articolul 168
- Articolul 169
- Articolul 170
- Articolul 171
- Articolul 172
- Articolul 173
- Articolul 174
- Articolul 175
- Capitolul II
- Articolul 176
- Articolul 177
- Articolul 178
- Articolul 179
- Articolul 180
- Articolul 181
- Articolul 182
- Articolul 183
- Articolul 184
- Articolul 185
- Articolul 186
- Articolul 187
- Articolul 188
- Articolul 189
- Articolul 190
- Articolul 191
- Articolul 192
- Articolul 193
- Articolul 194
- Articolul 195
- Articolul 196
- Articolul 197
- Articolul 198
- Articolul 199
- Articolul 200
- Articolul 201
- Articolul 202
- Articolul 203
- Articolul 204
- Articolul 205
- Articolul 206
- Articolul 207
- Articolul 208
- Articolul 209
- Articolul 210
- Articolul 211
- Titlul II
- Capitolul I
- Articolul 212
- Articolul 213
- Articolul 214
- Articolul 215
- Articolul 216
- Articolul 217
- Articolul 218
- Articolul 219
- Articolul 220
- Articolul 221
- Articolul 222
- Articolul 223
- Articolul 224
- Articolul 225
- Articolul 226
- Articolul 227
- Articolul 228
- Articolul 229
- Articolul 230
- Articolul 231
- Articolul 232
- Articolul 233
- Articolul 234
- Articolul 235
- Articolul 236
- Articolul 237
- Articolul 238
- Articolul 239
- Articolul 240
- Articolul 241
- Articolul 242
- Articolul 243
- Articolul 244
- Articolul 245
- Capitolul II
- Articolul 246
- Articolul 247
- Articolul 248
- Articolul 249
- Articolul 250
- Articolul 251
- Articolul 252
- Articolul 253
- Articolul 254
- Articolul 255
- Articolul 256
- Articolul 257
- Articolul 258
- Articolul 259
- Articolul 260
- Articolul 261
- Articolul 262
- Articolul 263
- Articolul 264
- Articolul 265
- Articolul 266
- Articolul 267
- Articolul 268
- Articolul 269
- Articolul 270
- Articolul 271
- Articolul 272
- Articolul 273
- Articolul 274
- Articolul 275
- Articolul 276
- Articolul 277
- Articolul 278
- Articolul 279
- Articolul 280
- Articolul 281
- Articolul 282
- Articolul 283
- Articolul 284
- Articolul 285
- Articolul 286
- Articolul 287
- Articolul 288
- Articolul 289
- Articolul 290
- Articolul 291
- Articolul 292
- Articolul 293
- Articolul 294
- Articolul 295
- Articolul 296
- Articolul 297
- Articolul 298
- Articolul 299
- Articolul 300
- Articolul 301
- Articolul 302
- Articolul 303
- Articolul 304
- Articolul 305
- Articolul 306
- Articolul 307
- Articolul 308
- Articolul 309
- Articolul 310
- Articolul 311
- Articolul 312
- Articolul 313
- Articolul 314
- Articolul 315
- Articolul 316
- Articolul 317
- Capitolul III
- Articolul 318
- Articolul 319
- Articolul 320
- Articolul 321
- Articolul 322
- Articolul 323
- Articolul 324
- Articolul 325
- Articolul 326
- Articolul 327
- Articolul 328
- Articolul 329
- Articolul 330
- Articolul 331
- Articolul 332
- Articolul 333
- Articolul 334
- Capitolul IV
- Articolul 335
- Articolul 336
- Articolul 337
- Articolul 338
- Articolul 339
- Articolul 340
- Articolul 341
- Articolul 342
- Articolul 343
- Articolul 344
- Articolul 345
- Articolul 346
- Articolul 347
- Articolul 348
- Articolul 349
- Articolul 350
- Articolul 351
- Articolul 352
- Articolul 353
- Articolul 354
- Articolul 355
- Articolul 356
- Articolul 357
- Articolul 358
- Articolul 359
- Articolul 360
- Articolul 361
- Articolul 362
- Articolul 363
- Articolul 364
- Articolul 365
- Articolul 366
- Articolul 367
- Articolul 368
- Articolul 369
- Articolul 370
- Articolul 371
- Articolul 372
- Articolul 373
- Articolul 374
- Articolul 375
- Articolul 376
- Articolul 377
- Articolul 378
- Articolul 379
- Articolul 380
- Articolul 381
- Articolul 382
- Articolul 383
- Articolul 384
- Articolul 385
- Articolul 386
- Articolul 387
- Articolul 388
- Articolul 389
- Articolul 390
- Articolul 391
- Articolul 392
- Articolul 393
- Articolul 394
- Articolul 395
- Articolul 396
- Articolul 397
- Articolul 398
- Articolul 399
- Articolul 400
- Articolul 401
- Articolul 402
- Articolul 403
- Titlul U III
- Articolul 404
- Articolul 405
- Articolul 406
- Articolul 407
- Articolul 408
- Articolul 409
- Articolul 410
- Articolul 411
- Articolul 412
- Articolul 413
- Articolul 414
- Articolul 415
- Capitolul II
- Articolul 416
- Articolul 417
- Articolul 418
- Articolul 419
- Articolul 420
- Articolul 421
- Articolul 422
- Articolul 423
- Articolul 424
- Articolul 425
- Articolul 426
- Articolul 427
- Articolul 428
- Articolul 429
- Articolul 430
- Articolul 431
- Articolul 432
- Articolul 433
- Articolul 434
- Articolul 435
- Articolul 436
- Articolul 437
- Articolul 438
- Articolul 439
- Articolul 440
- Articolul 441
- Articolul 442
- Articolul 443
- Articolul 444
- Capitolul III
- Articolul 445
- Articolul 446
- Articolul 447
- Articolul 448
- Articolul 449
- Titlul IV
- Capitolul I
- Articolul 450
- Articolul 451
- Articolul 452
- Articolul 453
- Articolul 454
- Articolul 455
- Articolul 456
- Articolul 457
- Articolul 458
- Articolul 459
- Articolul 460
- Articolul 461
- Articolul 462
- Articolul 463
- Articolul 464
- Articolul 465
- Articolul 466
- Articolul 467
- Articolul 468
- Articolul 469
- Capitolul II
- Articolul 470
- Articolul 471
- Articolul 472
- Articolul 473
- Articolul 474
- Articolul 475
- Articolul 476
- Articolul 477
- Articolul 478
- Articolul 479
- Articolul 480
- Articolul 481
- Articolul 482
- Articolul 483
- Capitolul III
- Articolul 484
- Articolul 485
- Articolul 486
- Capitolul IV
- Articolul 487
- Articolul 488
- Articolul 489
- Articolul 490
- Capitolul V
- Articolul 491
- Articolul 492
- Articolul 493
- Articolul 494
- Articolul 495
- Articolul 496
- Articolul 497
- Articolul 498
- Articolul 499
- Articolul 500
- Articolul 501
- Articolul 502
- Articolul 503
- Articolul 504
- Articolul 505
- Articolul 506
- Articolul 507
- Articolul 508
- Articolul 509
- Articolul 510
- Articolul 511
- Articolul 512
- Articolul 513
- Articolul 514
- Capitolul VI
- Articolul 515
- Articolul 516
- Articolul 517
- Articolul 518
- Articolul 519
- Articolul 520
- Articolul 521
- Titlul V
- Capitolul I
- Articolul 522
- Articolul 523
- Articolul 524
- Articolul 525
- Articolul 526
- Articolul 527
- Articolul 528
- Articolul 529
- Articolul 530
- Articolul 531
- Articolul 532
- Articolul 533
- Articolul 534
- Articolul 535
- Articolul 536
- Articolul 537
- Articolul 538
- Capitolul II
- Articolul 539
- Articolul 540
- Articolul 541
- Articolul 542
- Articolul 543
- Articolul 544
- Articolul 545
- Articolul 546
- Articolul 547
- Articolul 548
- Articolul 549
- Capitolul III
- Articolul 550
- Articolul 551
- Articolul 552
- Articolul 553
- Articolul 554
- Articolul 555
- Articolul 556
- Articolul 557
- Articolul 558
- Articolul 559
- Articolul 560
- Articolul 561
- Articolul 562
- Articolul 563
- Articolul 564
- Articolul 565
- Articolul 566
- Articolul 567
- Articolul 568
- Articolul 569
- Articolul 570
- Articolul 571
- Articolul 572
- Titlul VI
- Capitolul I
- Articolul 573
- Articolul 574
- Articolul 575
- Capitolul II
- Articolul 576
- Articolul 577
- Articolul 578
- Articolul 579
- Articolul 580
- Articolul 581
- Articolul 582
- Articolul 583
- Articolul 584
- Articolul 585
- Articolul 586
- Capitolul III
- Articolul 587
- Articolul 588
- Articolul 589
- Articolul 590
- Articolul 591
- Articolul 592
- Capitolul IV
- Articolul 593
- Articolul 594
- Articolul 595
- Articolul 596
- Articolul 597
- Articolul 598
- Articolul 599
- Articolul 600
- Articolul 601
- Articolul 602
- Articolul 603
Textul actului
Textul afișat aici este parțial (120.000 din 450.011 caractere). Vezi documentul integral.
| EMITENT |
ALECSANDRU IOAN ICu mila lui Dumnedeu şi vointia naţionaleDomnu Principateloru-Unite-Române.LA TOTI DE FATIA ŞI VIITORI SANETATE.Vedendu raportulu Ministrului Nostru Secretaru de Statu la Departamentul Justiţiei, Cultelor şi Instructiunei publice cu No. 54,042, prin care Ne supune la confirmare proiectului de codice de procedura criminale;Vedendu incheerea Consiliului Ministriloru;Ascultandu opiniunea Consiliului nostru de Statu;În puterea Statutului de la 2/14 Iuliu;Am sanctionatu şi sanctionamu, am promulgatu şi promulgamu ce urmeza:CODICEDE PROCEDURA CRIMINALEDispositiuni preliminarie + Articolul 1Veri ce infractiune a legii penali da nascere la o actiune publică, şi poate produce şi o actiune privată. + Articolul 2Actiunea publică are de obiectul pedepsirea fapteloru cari vetema ordinea sociale; ea este a societatii. + Articolul 3Actiunea privată are de obiectul repararea dauneloru causate prin vre-o infractiune a legii penali; ea este a celoru cari au suferitu acele daune. + Articolul 4Actiunea pentru aplicarea pedepseloru se essercita de funcţionarii publici caroru este incredintata prin lege. Actiunea pentru reparare de daune, causate prin vre-o infractiune a legii penali, se poate urmări de cei cari au suferitu acele daune sau de representatorii loru. + Articolul 5Actiunea cea publică se intenta sau în urma unei denuntiari, sau în urma unei plangeri, sau din propria iniţiativa a functionarului competente a o intenta. Denuntiare se numesce incunosciintarea facuta, către functionarulu insarcinatu cu ministeriulu publicu, de unu altu functionaru competente, sau de ver-care particularu, despre vre-o calcare a legii penali. Plangerea nu poate procede de cat de la persona care, directe sau indirecte, a suferitu o vetemare în urmarea unei infractiuni. Ea poate fi adresata, sau la ministeriulu publicu, sau la judecatoriulu de instructiune. + Articolul 6Celu ce aduce o plangere nu va pute ave calitate de parte litigante în procesului nascutu din acea plangere, de catu dacă va declara formale ca se constitue parte civile, sau dacă, în lipsa de asemene declarare, va fi facutu o cerere de daune interese. + Articolul 7Celu cadutu sub o actiune publică, se numesce: Inculpatu, pe catu timpul nu i s-a trimisu de catu o chiamare d-a se infatisa. Prevenitu, din momentulu în care autoritatea competente a luatu în contra sa niscari-va mesuri asicuratore; Acusatu, candu în materie criminali, camera de acusatiune a pronuntatu darea în judecata. Condemnatu, după ce, judecandu faptulu, tribunalulu sau curtea pronunţă pedepsa otarita prin lege. Certatu de judecată, celu ce a suferitu candu-va mai-nainte o condemnatiune criminale. Recidivistu, în materia criminale şi corectionale, celu ce, fiindu condemnatu pentru o crima, a comisu, în cei dece ani după implinirea condemnatiunii, o alta crima sau unu delictu. Asemenea şi celu ce, fiindu condemnatu, pentru delictu, la o inchisore mai multu de sese luni, a comisu, în acelasu terminu de dece ani, unu altu delictu. + Articolul 8Actiunea privată (civile) se poate urmări deodata cu cea publică, şi inaintea acelorasi judecatori. Ea se poate intenta şi singura, în parte, inaintea judecatoriloru civili. În casulu acesta, actiunea privată se va suspende, pînă mai antei se va pronuntia definitive asupra actiunii publice, intentate mai înainte sau în cursulu actiunii private, afară de casurile în care legea dispune esprese din contra. + Articolul 9Renuntiarea la o actiune privată nu poate să opresca nici sa suspinda esercitiulu actiunii publice, afară de casurile în cari legea dispune esprese din contra. + Articolul 10Ver-ce actiune ia finitu prin otarirea judecatii în ultima instantia. Asupra unei acţiuni publice, judecata trebuie să pronuntia, prin a sa otarire, sau aquitare, sau absolvire, sau condemnare, însă: Aquitarea, candu se recunosce ca faptulu imputatu nu are fiintia, sau ca inculpatulu nu poate fi respundetoru de acelu faptu; Absolutiunea, candu se recunosce ca faptulu imputabile inculpatului şi a cărui fiintia este constatata, nu cade sub previsiunile nici unui testu de lege. Condemnatiunea, candu şi autorulu, şi fiintia, şi imputabilitatea legale a faptului sînt constatate. + Articolul 11Otarirea absolutoria sau condemnatoria, în materia penale, nu împiedica pe partea vetemata, care n-a luatu conclusiuni în instantia, de a esercita actiunea sa privată, inaintea tribunalului civile competente. Otarirea aquitatoria, inchide părţii civili ori ce drumu de judecată inaintea tribunaleloru civili. + Articolul 12Actiunea publică se stinge prin mortea prevenitului; actiunea privată se poate esercita în contra prevenitului, şi în contra represintantiloru sei. + Cartea I Despre politia judiciara şi oficiarii de politia cari o esercita + Capitolul I DESPRE POLITIA JUDICIARA + Articolul 13Politia judiciara urmaresce descoperirea crimeloru, delicteloru şi contraventiuniloru, aduna probele despre dinsele şi da pe faptuitorii loru în judecata tribunaleloru insarcinate cu aplicarea pedepseloru. + Articolul 14Politia judiciara va fi esercitata, sub autoritatea curtiloru de apelu, şi după distinctiunile urmatore:I. De comisarii şi sub-comisarii de politia;II. De ministeriulu publicu de pre linga tribunalele corectionali sau judetiane.III. De oficiarii şi sub-oficiarii de dorobanti şi de gendarmi.IV. De judecatorii de instructiune.V. De primarii şi de ajutorii loru.VI. De sub-prefectii sau ajutorii loru. + Articolul 15Prefectii de judetie şi prefectii de politia voru pute sa faca ei insii sau voru indatora pe oficiarii politiei judiciare, ca fiecare diu ei, după competinta ce are, sa faca tote actele necesarie spre constatarea crimeloru, delicteloru şi contraventiuniloru, şi sa predea pe autorii loru tribunaleloru insarcinate a-i pedepsi, conformiu art. 13 de mai susu. + Capitolul II DESPRE PRIMARI, AJUTORI DE PRIMARI, DESPRE COMISARI DE POLITIA ŞI SUB-PREFECTI + Articolul 16Comisarii de politia, politaii în oraşele unde nu sînt comisari, iar în comunele, unde lipsescu şi unii şi altii, sub-prefectii şi ajutorii, primarii şi, în lipsa-le, ajutorii loru, voru urmări descoperirea contraventiuniloru politianesci. Ei voru priimi reporturile, denuntiarile şi plangerile atingatore de contraventiunile politianesci. Ei voru face procese verbali, în cari voru areta natura şi circumstantele contraventiuniloru, timpulu şi loculu în cari voru fi fostu comise, probele şi indiciele ce ar veni în greutatea celoru presupusi culpabili. + Articolul 17În comunele despartite în mai multe secţiuni (ocole), comisarii de politia voru îndeplini aceste functiuni în tota intinderea comunei unde sînt stabiliti, fără a distinge dacă contraventiunea s-a facutu în propriulu loru ocolu, sau în altulu din aceeasi comuna. Aceste ocole nu marginescu puterea loru respectiva, ci numai formează circonscriptiunea în care sînt datori a-şi îndeplini functiunile intr-unu modu statornicu şi regulatu. + Articolul 18Candu vre unulu din comisarii de politia ai aceleiasi comune se va afla, pentru legitime cuvinte, impedicatu de a functiona, comisarulu ocolului vecinu este indatoratu a lu suplini, fără sa pota intardia serviciului pentru care va fi cerutu, sub pretestu ca elu n-ar fi celu mai apropiatu, sau ca impiedicarea alegata n-ar fi legitima sau n-ar fi probata. + Articolul 19În comunele unde este unu singuru comisaru de politia, dacă acela se afla impedecatu pentru cuvinte legitime, primarulu comunei sau, în lipsa-i, ajutorulu seu, ilu va suplini pre catu timpul va tine împiedicarea. + Articolul 20Primarii comuneloru, sau, în lipsale, ajutorii loru, voru da tribunalului sau judecatorului politianescu, după localităţi şi împrejurări, conformu celoru prescrise în art. 139, şi urmatorele, tote actele, obiectele şi informarile, în terminu de trei dile celu multu, coprindendu-se în acestu terminu şi diua în care au facutu cercetarea. + Capitolul III DESPRE MINISTERIULU PUBLICU DE LINGA TRIBUNALESECŢIUNEA I: Despre competinta ministeriului publicu intru catu se atinge de politia judiciara + Articolul 21Procurorii tribunaleloru corectionali şi, în localităţile unde asemenea tribunale nu sînt, procurorii tribunaleloru civili, sînt insarcinati cu descoperirea şi urmarirea tutuloru delicteloru şi crimeloru cari sînt de competinta tribunaleloru loru sau a curtii juratiloru. + Articolul 22Sînt de o potriva competinti pentru functiunile prescrise prin articolulu precedinte, procurorulu locului unde s-a comisu delictulu sau crima, alu locului unde este reşedinţa prevenitului şi alu locului unde prevenitulu se va pute afla. + Articolul 23Aceste functiuni, în casu de crime sau de delicte comise afara din teritoriulu României şi menţionate la art. 4 şi 5, din codicele penale, voru fi indeplinite de procuratorulu de linga tribunalulu de anteia instanţa alu locului unde va resede prevenitulu sau de celu de la loculu unde prevenitulu se va pute afla, sau de alu locului unde se afla cea de pe urma reşedinţa cunoscuta a prevenitului. + Articolul 24Procurorii de linga tribunalele de anteia instanţa şi toţi ceilalti oficiari ai politiei judiciare, voru ave, în esercitiulu functiuniloru loru, dreptulu de a cere nemijlocitu ajutorulu puterii publice. + Articolul 25Procurorulu, la casu de împiedicare, va fi inlocuitu prin substitutulu seu, sau, candu acesta nu s-aru pute, printr-unu judecatoru insarcinatu speciale de presedinte. + Articolul 26Procurorii de linga tribunalele de anteia instanţa voru fi indatorati, îndată ce afla unu delictu, sa dea în scire procurorului generale alu curtii de apelu, şi sa esecute ordinile sale în ceea ce privesce tote lucrarile politiei judiciare, fără ca printr-acesta să se împiedice de a prinde la timpul şi de a constata urmele delictului. + Articolul 27Ei voru ingriji de a se tramite, de a se notifica şi de a se esecuta ordonantele ce voru fi date de judicatorulu de instructiune, după regulele stabilite la capulu (r)despre judecatorii de instructiune.SECŢIUNEA II: Modulu de prcedere alu procuroriloru de tribunale în esercitiulu functiuniloru loru + Articolul 28Ori ce autoritate constituita, ori ce functionaru sau oficiaru publicu, care, în esercitiulu functiuniloru sale, ar lua cunoscinta de vre o crima sau delictu, va fi datoru de a informa îndată pe procuratorulu tribunalului în a cărui circonscriptiune se va fi comisu crima sau delictulu, sau pe procuratorulu de linga tribunalulu unde prevenitulu s-ar pute afla, şi de a transmite acestui magistratu tote informarile, procesele verbali şi actele relative la faptulu incriminatu. + Articolul 29Ori cine va fi avutu ocasinue de a cunosce prin sine insusi vre unu atentatu, fie în contra sicurantei publice, fie în contra vietei sau proprietăţii cuiva, de asemenea va fi datoru sa informeze pe procuratorulu locului faptului, sau pe procuratorulu locului unde prevenitulu se va pute afla. + Articolul 30Denuntarile voru fi redactate de denuntatori sau de unu imputeruicitu din parte-le speciale pentru acesta, sau de procuratorulu tribunalului după cererea denuntatoriloru. Ele voru fi totu dauna subscrise de procuratoru pe fiecare foia şi de denuntatori sau de imputernicitii loru. Dacă denuntatorii sau imputernicitii loru nu sciu sau nu voescu sa subscrie, procuratorulu va face menţiune de acesta. Procuratiunea va remane totu dauna alaturata la actulu de denuntare, şi denuntatorulu va fi admisu a scote copia după, actulu seu de denuntare. + Articolul 31În tote casurile de delictu flagrante, dacă faptulu va fi de natura a trage după sine o condemnatiune criminale, procuratorulu tribunalului va merge fără nici o intardiare la faţa locului spre a face procesele verbali necesarie pentru a se constata fiinta şi starea corpului delictului, starea locului şi spre a primi declararile personeloru, cari aru fi fostu faţa, sau cari aru ave informari de datu. Procurorulu va insciinta de mergerea sa pe judecătorului de instructiune, fără cu tote acestea, a fi datoru sa-lu astepte spre a procede. + Articolul 32Procurorulu va pute inca, în casulu articolului precedente, sa chiame la procesului seu verbale pe rude, vecini sau pe omenii casei, pe cari fi va crede în stare sa dea lamuriri asupra faptului, va primi declararile loru pe cari numitii le voru subscrie; declararile priimite în urmarea acestui articolu şi a articolului precedente, voru fi subscrise de părţi, iar nesciindu sau nevoindu a le subscrie, se va face menţiune de acesta. + Articolul 33Procurorulu va pute opri pe ori cine de a esi din casa, sau de a se departa de la loculu unde se face cercetarea, pînă după incheerea procesului seu verbale. Contravenitorii se voru pune la arestu, dacă se voru pute prinde. Acesta pedepsa va fi pronunţată de judecătorului de instructiune, în urma conclusiuniloru procuratorului şi după ce contravenitorulu va fi fostu citatu; iar dacă acesta nu se va infatisa, pedepsa sa va pronunţă şi în lipsa lui, fără nici o alta formalitate sau terminu şi fără opositiune nici apelu. Pedepsa nu va pute trece peste dece dile de inchisore şi una suta lei amenda. + Articolul 34Procurorulu va pune mana pe arme şi pe ori ce altu lucru va pare ca a servitu sau a fostu destinatu la comiterea crimei sau a delictului, precumu şi pe ori ce va pare unu productu alu acelui faptu, cu unu cuventu pe tote cate ar pute servi spre descoperirea adeverului; elu va interpela pe prevenitu să se esplice asupra lucruriloru luate cari i-se voru areta, va incheia despre tote unu procesu verbale care se va subscrie de prevenitu, iar nevoindu sau nesciindu a-lu subscie, se va face menţiune de acesta. + Articolul 35Dacă crima sau delictulu este de asa natura incatu să fie de credutu ca s-aru pute face probe din niscari-va chartii sau alte lucruri ce se afla în posesiunea prevenitului, procuratorulu sa va transporta îndată în locuinta lui, spre a face perquisitiunea obiecteloru ce i s-ar pare ca ar pute se ajute la darea pe faţa a adeverului. + Articolul 36Dacă se afla în domiciliulu prevenitului ce va chartii sau obiecte, cari ar pute servi ca proba în greutatea sau spre usurarea lui, procuratorulu va face procesu verbale de dinsele, şi va pune mana pe ele. + Articolul 37Obiectele luate de procuratoru voru fi incuiate sau inveluite ori numai închise după natura loru, etiquetate şi sigilate cu sigiliulu seu. + Articolul 38Operaţiunile prescrise prin articolele de mai susu, se voru face în presenta prevenitului, dacă va fi arestatu, sau, dacă elu insusi nu va voi sau nu va pute sa asiste, în presinta unui alu seu imputernicitu. Obiectele i se voru presinta spre a le recunosce şi a le insemna cu mana sa, dacă ar cere trebuinta, şi la casu de nesciinta sau refusu din parte-i, se va face menţiune de acesta în procesului verbale. + Articolul 39Procurorulu tribunalului, la casu de flagrante delictu, şi candu faptulu va fi de natura a trage după sine o pedepsa criminale, va pune la oprela pe prevenitii presenti în contra caroru ar fi indicie grave. Dacă prevenitulu nu este presinte, procurorulu va da o ordonanţa spre a-lu indatora să se infatisede; acesta ordonanţa se numesce mandatu de aducere. Denuntarea singura nu constitue o presumtiune indestula spre a motiva darea acestei ordonante în contra unui individu ce are domiciliu. Procurorulu va procede chiaru în acea şi la interogarea, prevenitului adusu inaintea sa. + Articolul 40Flagrante delictu se numesce delictulu ce se comite acumu, sau care de curendu se comise. Se va socoti asemenea flagrante delictu casulu candu prevenitulu este urmaritu prin strigatulu publicu, şi casulu candu se gasescu asupra lui lucruri, arme, instrumente sau chartii, cari dau prepusu ca elu este atoru sau complice, indestulu numai ca acestea să se fi petrecutu aproape de loculu şi de timpulu comiterii delictului. + Articolul 41Procesele verbali ce va face procurorulu, în virtutea articoleloru precedenti, voru fi redactate în fiinta şi cu subsemnătura comisarului de politia, alu comunei unde s-a comisu crima sau delictulu, sau a sub-prefectului ori a adjunctului seu, sau a primarului ori a adjutorului seu, sau a doui cetatiani dolmiciliati în aceeasi comuna. Va pute cu tote aceste procurorulu sa faca procesele verbali fără asistenţa de marturi, candu nu va fi putinta sa şi-i procure îndată. Fia care foia a procesului verbale va fi subscrisa de procuratoru şi de persoanele cari voru fi asistatu la facerea lui; la casu de nevointa sau neputinta din parte-le de a subscrie se va face menţiune de acesta în procesului verbale. + Articolul 42Procurorulu, cerendu trebuinta, va lua împreună cu densnlu una sau done persoane, presupuse, prin artea sau profesiunea loru, capabili de a apretia natura şi circumstantele crimei sau delictului. + Articolul 43În casu de vre o morte violente sau de vre o morte a carii causa e necunoscuta sau banuita, procurorulu va cere asistenţa unui sau doui medici sau chirurgi, cari voru face reportu despre causele mortii şi despre starea cadaverului. Persoanele chiamate în casulu acestui articolu şi alu articolului precedente, voru face, inaintea procuratorului, juramentu de a rosti aretarile şi parerile ce ar ave, pe a loru onore şi consciinta. + Articolul 44Procurorulu va transmite fără intardiare judecatorului de instructiune procesele verbali, actele, chartiile, şi instrumentele facute sau luate în urmarea articoleloru precedenti, pentru ca să se poate procede după cumu se va areta la capulu (r)despre judecatorii de instructiune, şi, în terminulu acesta, prevenitulu va remane sub mana judecatii supusu mandatului de aducere. + Articolul 45Afara de casulu aretatu în art. 31, procurorulu, infomatu, sau printr-o denuntiare, sau prin ori care altu modu, ca s-a comisu în circonscriptiunea sa vre o crima sau delictu, sau ca vre o persona prevenita de vre o crima sau delictu se afla în circonscriptiunea sa, va fi datoru a cere de la judecătorului de instructiune ca sa ordone cercetarile cuvenite, şi chiar ca să se transporte la faţa locului, de este trebuinta pentru a face acolo procesele verbali necesarie precumu se va areta la capulu (r)despre judecatorii de instructiune. + Capitolul IV DESPRE OFICIARII DE POLITIA, AUSILIARI AI PROCURATORULUI + Articolul 46Sub-prefectii şi ajutorii loru, primarii şi ajutorii loru, comisarii de politia, şi politaii, oficiarii şi sub-oficiarii de dorobanti şi de gendarmi, voru primi denuntarile crimeloru şi delicteloru comise în locurile unde-şi esercita functiunile loru obicinuitu. Ei voru cauta sa descopere crimele şi delictele comise în circumscriptiunea loru, voru face procese verbali spre a constata natura, circumstantele, timpulu, loculu delictului, precumu şi probele şi indiciele ce voru fi pututu aduna. + Articolul 47În casu de flagrante delictu, ei voru face procesele verbali, voru primi declararile marturiloru, voru face visitele şi alte acte cari, în aratatulu casu, sînt de competinta procuratorului, tote aceste, după formele şi regulele intocmite la capulu (r)despre ministerulu publicu. + Articolul 48Primarii şi ajutorii loru voru primi asemenea denuntiarile şi voru vace actele enumerate în articolulu precedente conformandu-se acelorasi regule. + Articolul 49Candu, pentru indeplinirea functiuniloru mai susu aretate, se voru presenta şi oficiarii enumerati în articolele precedinti şi procuratorulu, acesta va fi competente a face actele atribuite politiei judiciare; dacă oficiarii susu numiti îi voru fi apucatu înainte, procuratorulu, va pute sau să urmeze procedura elu insusi, sau sa autorisede pe oficiarulu care o va fi inceputu ca sa o urmeze. + Articolul 50Procuratorulu, aflandu-se în esercitarea ministeriului seu prescrisu prin art. 31, va pute dacă va judica folositoru şi necesaru, sa insarcineze pe unulu din oficiarii politiei ausiliarie a face o parte din actele de competinta sa. + Articolul 51Oficiarii de politia ausiliaria, voru tramite fără intardiare denuntiarile, procesele verbali şi alte acte facute de densii în casurile de competinta loru, la procuratoru, carc va fi datoru a esamina îndată procedurele şi a le transmite la judecătorului de instructiune împreună cu requisitiunile ce va judeca de cuviinta a face. + Articolul 52În casurile de denuntare de alte crime sau delicte de catu cele ce sînt insarcinati a constata ei insii d-a dreptulu, oficiarii de politia judiciaria, voru transmite şi ei la procuratoru denuntiarile ce li se voru fi facutu, şi proctuatorulu le va da judecatorului de instructiune împreună cu requisitoriulu seu. + Capitolul V DESPRE JUDECATORII DE INSTRUNCTIUNESECŢIUNEA I: Judecătorului de instructiune + Articolul 53Unulu dintre judecatorii tribunalului sau suplentulu va fi numitu prin decretu Domnescu ca sa faca şi functiune de judecatoru de instructiune. Va pute să se numesea mai mulţi judecatori de instructiune acolo unde trebuinta serviciului va cere. + Articolul 54Judecatorii de instructiune voru fi supuşi la priveghezea procurorului generale alu curtii de apelu, intru catu se atinge de functiunile loru de politia judiciara. + Articolul 55Dacă judecătorului de instructiune lipsesce, sau se afla bolnavu ori impedicatu de vre o alta causa, elu va fi suplinitu de către unulu din judecatorii sau de suplentulu tribunalului pe care-lu va insarcina preşedintele.SECŢIUNEA II: Functiunile judecatorului de instructiunePRIMA DISTINCTIUNEDespre casurile de flagrante delictu + Articolul 56Judecătorului de instructiune, în tote casurile de flagrante delictu, poate face d-a dreptulu şi prin sine insusi, tote actele atribuite procurorului, conformandu-se reguleloru intocmite la capu III. Judecătorului de instructiune poate să cera aflarea. de faţa a procurorului, fără însă să se aduca dintr-acesta vre o intardiare lucrariloru prescrise în disulu capu. + Articolul 57Candu flagrantele delictu va fi fostu constatatu, şi procurorulu va transmite actele la judecătorului de instructiune, acesta va fi datoru sa esamine fără intardiare procedura. Elu poate să refaca tote actele, sau acele din acte cari nu s-aru pare complete ori regulate.A DOUA DISTINCTIUNEDespre Instructiune + § I Dispositiuni generali + Articolul 58Afara de casurile de flagrante delictu, judecătorului instructoru nu va procede la nici o instructiune sau urmărire, mai-nainte de a comunică, procurorului procedura ce are să urmeze. Procurorulu va pute sa şi cera acesta comunicare la veri ce epoca cu indatorire însă de a intorce actele în doue deci şi patru ore. Cu tote aceste judecătorului de instructiune va da, dacă va cere trebuinta, mandatu de aducere şi chiar mandatu de depunere fără se astepte conclusiunile procurorului. + Articolul 59Candu judecătorului de instructiune se va transporta în faţa locului, elu va fi totu dauna insotitu de procuroru şi de unu scriitoru alu tribunalului. + § II Despre plangeri + Articolul 60Ori cine se va socoti vetematu prin vre o crima sau delictu, va pute aduce plangere şi a se constitui partea civile, la judecătorului de instructiune, sau alu locului unde s-a petrecutu faptulu sau alu locului resedintei prevenitului, sau alu locului unde acesta s-ar pute afla. + Articolul 61Plangerile adresate către procuroru, voru fi transmise de dinsulu la judecătorului de instructiune, împreună cu requisitoriulu seu; cele adresate către oficiarii ausiliari de politia, voru fi tramise de acestia la procuroru care le va transmite judecatorului de instructiune iarasi cu requisitorulu seu. În materiele corectionali, partea cea vetemata va pute să se adreseze d-a dreptulu la tribunalu în forma ce se va areta mai josu. + Articolul 62Dispositiunile art. 30 relative la denuntiari se voru aplica şi la plangeri. + Articolul 63Celu ce aducendu o plangere voesce a se constitui parte civile, poate face declararea sau cererea prescrisa prin art. 6, sau în chiar actulu seu de plangere, sau prin actu posterioru. Elu va pute să se lapede de calitatea de parte civile în doue-deci şi patru ore din momentulu cînd s-a constituitu în acea calitate. În acestu casu elu va fi scutitu de cheltuelele procesului din momentulu lapedarii sale, dar nu va fi scutitu de daune interese către prevenitu, dacă se va cade. + Articolul 64Cei ce făcut plangere se voru pute constitui parte civile ori cînd, pînă în momentulu incheierii desbateriloru; dar în nici unu casu lapedarea loru în urma sentintei nu poate fi valabile, chiar şi de va fi fostu facuta în terminu de doue-deci şi patru ore de la a loru constituire ca parte civile. + Articolul 65Partea civile care nu va locui în ocolulu comunale, unde se face instructiunea va fi datore sa alega acolo unu domiciliu printr-unu actu depusu la grefa tribunalului. Nealegendu domiciliu, ea nu va pute opune la actele, cari după lege voru fi trebuitu a-i fi notificate, neindeplinirea formalitatii de notificare. + Articolul 66În casu candu judecătorului de instructiune, către care s-a adusu plangerea, n-aru fi alu locului unde s-a petrecutu faptulu, nici alu lucului resedintei prevenitului, nici alu locului unde prevenitulu se va pute afla, elu va tramite plangerea la judecătorului de instructiune competinte. + Articolul 67Judecătorului de instructiune competinte va ordina ca plangerea sa fia comunicata procurorului, pentru ca acesta sa pota face requisitiunile ce va socoti. + § III Despre ascultarea marturiloru + Articolul 68Judecătorului de instructiune va cita inaintea sa persoanele ce voru fi fostu aretate sau prin denuntare, sau prin plangere, sau de către procuroru, sau ori cum altu felu, ca avend cunoscinta despre crime sau delictu sau despre circonstantele sale. + Articolul 69Marturii voru fi chiamati prin aprodu, sau prin vre unu altu aginte alu puterii publice, după cererea procuratorului. + Articolul 70Depositiunile se voru lua de judecătorului de instructiune, asistatu de scriitoru, dela fie care marturu în parte şi în nefiinta prevenitului. + Articolul 71Mai-nainte de a fi ascultati, marturii voru infatisa citaţiunea prin care au fostu chiamati, şi se va face menţiune de acesta în procesului verbale. + Articolul 72Marturii voru face juramentu de a spune totu adeverulu, nimicu altu de catu adeverulu. Judecătorului de instructinue îi va intreba mai inteiu de numele, prenumele, etatea, starea, profesiunea, locuinta loru, precum şi dacă sînt servitori, consangeni ori afini (cuscri) ai partiloru şi în ce gradu; se va face menţiune de aceste intrebari şi de respunsurile marturiloru. + Articolul 73Dipositinuile voru fi subscise de judecatoru, de scriitoru şi de marturu, după ce i-sa voru fi cititu şi acesta va fi declaratu ca staruesce intr-insele; dacă marturulu nu voesce sau nu poate a subscrie, se va face mentinue de acesta. Fie care pagina a dosariului de instructiune va fi subscrisa de judecatoru şi de scriitoru. + Articolul 74Neindeplinirea formalitatiloru prescrise prin cele trei articole precedenti, supune pe judecatoru la actiune recursoria civile din partea celui vetematu, şi, în tote casurile, elu va fi condemnatu la o amenda de una suta lei. + Articolul 75Ori ce adaosu de scriptura între randuri sau cu semnu de tramitere, ori ce stersatura sau rasatura, va trebui să fie aprobata şi subscrisa de judecătorului de instructiune, de scriitoru şi de marturu; la din contra urmare, se voru aplica pedepsele aretate în articolulu precedente; scripturile între randuri sau cu semnu de tramitere, răsăturile şi stersatuirile neaprobate se vor socoti ca şi cum n-aru fi de locu. + Articolul 76Copiii de ambe secsele, cari nu voru fi implinitu etatea de 16 ani, voru pute fi auditi numai sub forma de declarare şi fără a face juramentu. + Articolul 77Veri ce persona chiamata spre a da marturia va fi datore a se conforma intru tote citaţiunii ce i s-a tramisu. La din contra urmare, ea va pute fi constrinsa la acesta de judecătorului de instructiune printr-o amenda celu multu de doue sute lei, pronuntiata după conclusiunile procuratorului fără nici o alta formalitate, nici terminu şi fără apelu. Judecătorului de instructiune va pute asemenea sa ordone, în contra acelei persoane, constringerea corporale spre a o aduce să-şi dea marturia. + Articolul 78Marturulu care, pentru motivu de nevenire, va fi fostu condemnatu la amenda, şi care, în urma celei de alu douilea citatiuni, va produce inaintea judecatorului de instructiune legitime motive cari l-au impedecatu de a veni, va pute sa fia, după conclusiunile procuratorului, descarcatu de plată amendei. + Articolul 79Judecătorului de instructiune va defige, pentru fie care marturu, la casu de cerere, o indemnitate, pentru transportulu seu şi pentru vetemarea ce i s-a pututu aduce în interese prin lipsa sa de la ale sale. + Articolul 80Candu, prin atestarea unui medicu, sau acolo unde nu este medicu prin veri ce altu modu, se va constata ca marturii sînt în neputinta de a se infatisa după citatinuea ce li sa tramisu, judecătorului de instructiune va merge la locuinta loru, dacă aceea se afla în comuna domiciliului seu. Dacă marturii locuescu afara din acea comuna, judecătorului de instructiune va pute insarcina pe primarulu comunei în care locuescu ca sa primească depositiunile loru. Spre acesta judecătorului de instructiune va tramite primarului note spre a-i face cunoscute faptele asupra caroru marturii voru trebui să depună. + Articolul 81Dacă marturii îşi au reşedinţa afara din judetulu judecatorului de instructiune, acesta va cere de la judecătorului de instructiune alu resedintei loru, ca sa merga la dinsii şi sa primească depositiunile loru. În casu candu marturii nu voru locui în comuna acestui de pe urma judecatoru de instructiune, se va urma procedura aretata în articolulu precedente. + Articolul 82Judecătorului sau primarulu care va fi priimitu depositiunile marturiloru, în urmarea celoru doue articole precedenti, le va tramite închise şi sigilate la judecătorului de instructiune alu tribunalului unde procesului este în cautare. + Articolul 83Dacă marturulu la care se va fi dusu judecătorului în casurile prevedute prin articolele 80 şi 81 precedenti, nu se afla în neputinta de a se infatisa după citaţiunea ce i s-a fostu tramisu judecătorului de instructiune va da unu mandatu de depunere în contra lui şi în contra medicului, sau oficiarului municipale care-i va fi liberatu certificatulu mai susu mentionatu. Pedepsa loru se va pronunţă în asemenea casuri de judecătorului de iustructiune alu locului unde sînt marturii şi după requisitiunea procuratorului conform celoru prescrise prin articolulu 77. + § IV Despre probele scrise şi despre actele inculpatorie + Articolul 84Judecătorului de instructiune sc va transporta, dacă va fi cerutu, şi va pute să se transporte şi din oficiu, la domiciliulu prevenitului, ca sa faca perquisitiunea chartiiloru, a lucruriloru şi în genere a tutuloru obiecteloru ce se voru judeca de folosu pentru descoperirea adeverului. + Articolul 85Judecătorului de instructiune va pute asemene să se transporte şi în alte locuri unde aru da cu socotela ca s-aru afla ascunse obiectele de cari se vorbesce în articolulu precedente. + Articolul 86Dispositiunile articoleloru 34, 35, 36, 37 şi 38, privitore la luarea obiecteloru a caroru perquisitiune poate fi facuta de ministeriulu publicu în casu de flagrante delictu, se aplică şi la judecătorului de instructiune. + Articolul 87Dacă chartiele sau lucrurile ce ar putea sa fia perquisite se afla afara din judetulu judecatorului de instructiune, acesta va cere de la judecătorului de instructiune alu locului unde acelea s-aru pute gasi, sa proceda la operaţiunile prescrise prin articolele precedenti. + Capitolul VI DESPRE MANDATELE DE INFATISARE, DE DEPUNERE, DE ADUCERE ŞI DE ARESTARE + Articolul 88Mandatu se numesce ordinea prin care oficiarii de politia, judecătorului de instructiune, ori ministeriulu publicu, în puterea facultatii ce le este data, esprese şi în casuri anume determinate, prin lege, punu o persona în faţa, sub paza, sau sub mana judecatii. + Articolul 89Sînt patru feluri de mandate; mandatu de infatisare, mandatu de aducere, mandatu de depunere şi mandatu de arestare. + Articolul 90Mandatele de infatisare şi de aducere au de scopu s pune, pe celu chiamatu, inaintea judecatii. Mandatulu de aducere se poate esecuta şi prin putere, după formele mai josu aretate. + Articolul 91Mandatulu de arestare are de obiectul inchisorea preventiva a unei persoane după formele mai josu prescrise. + Articolul 92Mandatalu de depunere este ordinea de a se aresta, de urgenta şi pentru scurtu timpul, o persona, care de o cam data nu poate nici a se libera, nici a se aresta după tote formele asiguratore libertatii individuali. + Articolul 93Cînd inculpatulu va fi domiciliatu şi faptulu va fi de natura a trage după sine numai o pedepsa corectionale, judecătorului de instructiune va pute, dacă va judeca de cuviinta, sa nu dea în contra lui de catu unu mandatu de infatisare, remaindu-i facultatea de a pute, după ce l-a intrebatu, sa scambe acelu mandatu în veri care altulu, după imprejurarile ce s-aru desveli. Dacă inculpatulu nu vine la infatisare, judecătorului de instructine va da în contra lui unu mandatu de aducere. Asemenea va da mandatu de aducere în contra ori carii persoane de ori ce qualitate, în casulu candu acea persona aru fi inculpata de unu delictu care trage după sine pedepsa criminale. + Articolul 94Elu poate asemene sa dea mandate de aducere în contra marturiloru, cari refusa de a se infatisa după citaţiunea ce li s-a tramisu, conformn art. 77, şi fără ca acesta sa împiedica de a se condemna marturulu la amenda legiuita prin acelasu articolu. + Articolul 95În casu de mandatu de infatisare, judecătorului va face interogarea îndată: în casu de mandatu de aducere, elu o va face celu mai tardiu în doue-deci şi patru de ore. + Articolul 96După interogatoriu, judecătorului va pute sa dea unu mandatu de depunere. În cursulu instructiunii, elu va pute, după conclusiunile conforme ale procurorelui şi ori care aru fi natura inculparii, sa libereze pe inculpatu de sub oricare mandatu de depunere indatorandulu a se infatisa la tote actele procedurii, precumu şi pentru esecutarea sentintei, îndată ce va fi cerutu. Ordonanţa de liberare nu va pute fi atacata pe calea opositiunii. Judecătorului de instructiune va pute, după ce a auditu pe inculpatu şi pe ministeriulu publicu, sa dea unu mandatu de arestare, după forma mai josu aretata, în casu candu faptulu ar trage după sine pedepsa criminale, sau inchisore corectionale. + Articolul 97Mandatele de infatisare, de aducere şi de depunere, voru fi subscrise de celu ce le va fi datu şi sigilate cu sigiliulu seu. Prevenitulu va fi intr-insele numitu şi desemnatu catu se va pute mai claru. + Articolul 98Acelesi formalitati voru fi observate şi în mandatulu de arestare; însă acestu mandatu va coprinde inca şi enuntiarea faptului pentru care este datu, precum şi citaţiunea legii care califica acelu faptu crima sau delictu. + Articolul 99Mandatele de infatisare, de aducere, de depunere sau de arestare, voru fi notificate prevenitului prin aprodu, sau printr-unu aginte alu puterii publice, care-lu va infatisa prevenitului în originalu şi-i va lasă copia după dinsulu. Mandatulu de arestare va fi infatisatu prevenitului, chiar cînd acesta s-ar afla la oprela, şi i se va lasă copia după dinsulu. + Articolul 100Mandatele de aducere, de infatisare, de depunere şi de arestare, voru fi esecutorie în tota intinderea Statului Romanu. Dacă prevenitulu se afla afara din judetulu oficiarului care va fi datu mandatulu de depunere, sau de arestare, elu va fi condusu inaintea sub-prefectului, sau, în lipsa acestuia, inaintea adjunctului, ori inaintea primarului sau ajutorulu seu ori inaintea comisarului de politia alu locului, şi acela va vida mandatulu, fără a pute opri esecutarea sa. + Articolul 101Prevenitulu care va refusa de a se supune la mandatulu de aducere, sau care, după ce va fi declaratu ca este gata a se supune, va incerca sa scape, va trebui să fie constrinsu. Purtatorulu mandatului de aducere va chiama, de va cere trebuinta, puterea publică a locului celui mai de aproape; ea va fi datore sa merga, după cererea coprinsa în mandatulu de aducere. + Articolul 102Cu tote aceste, dacă, după mai multu de doue dile de la data mandatului de aducere, prevenitulu se va fi gasitu afara din judetulu oficiarului care a datu acestu mandatu, şi la o distanta, de mai multu de doue miriametre de la domiciliulu acelui oficiaru, acelu prevenitu va pute sa nu fie constrinsu de a se supune mandutului, dara atunce procurorulu judeţului, în care se va fi gasitu şi inaintea cărui va fi condusu, va da unu mandatu de depunere în virtutea cărui elu va fi retinutu la inchisore. Mandatulu de aducere va trebui sa fia pe deplinu esecutatu, dacă prevenitulu a fostu gasitu avendu asupra sa lucruri, chartii sau instrumente, cari voru face să se nasca prepusu cumca elu aru fi autoru sau complice alu delictului pentru care este cautatu, ori care ar fi terminulu sau distanta în care aru fi gasitu. + Articolul 103În doue-deci şi patru de ore după esecutarea mandatului de depunere, ministeriulu publicu care-lu va fi datu, în casulu prevedutu la art. precedente, va da în scire şi va transmite procesele verbali ce se voru fi facutu, la oficiarulu care a datu mandatulu de aducere. + Articolul 104Oficiarulu care a datu mandatulu de aducere şi cărui voru fi transmise actele procesului, precumu s-a disu în articolulu precedinte, va comunică tote acestea, totu intr-unu terminu de doue-deci şi patru ore, la judecătorului de instructiune pe linga care functioneza; acestu judecatoru se va conforma cu dispositiunile articolului 87. + Articolul 105Judecătorului de instructiune, care este intratu în cercetare sau d-a dreptulu sau prin tramiterea facuta conformu art. 87, va transmite, sub sigiliu, la judecătorului de instructiune alu locului unde s-a gasitu prevenitulu, actele, notele şi informarile relative la delictu spre a supune pe celu prevenitu la interogatoriu. Tote actele voru fi după acesta, intorse la judecătorului care se afla intratu în cercetare, împreună cu interogatoriulu. + Articolul 106Dacă în cursulu instructiunii, judecătorului ce se afla intratu în cercetare, va da unu mandatu de arestare, elu va pute ordona, prin acelu mandatu, ca prevenitulu să fie transmutatu la arestulu locului unde se face instructiunea. Dacă nu se coprinde în mandatulu de arestare ca să se faca acea transmutare a prevenitului, elu va remane la arestulu judeţului în care se va fi gasitu, pînă ce se va otari de judecătorului de instructiune conformu articoleloru 128, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 135. + Articolul 107Dacă prevenitulu, în contra cărui s-a datu unu mandatu de aducere, nu poate fi gasitu, acelu mandatu va fi infatisatu la sub-prefectulu, primarulu ori la ajutorii loru, sau la comisarulu de politia alu comunei, unde este reşedinţa prevenitului. Numitii voru visa actulu de notificare. + Articolul 108Ori care depositariu alu puterii publice, şi chiar ori ce persoane voru fi datori a pune mana pe prevenitulu surprinsu în flagrante delictu sau în casurile asemenate flagrantelui delictu, şi alu conduce inaintea ministeriului publicu, fără să fie trebuinta de mandatu de aducere. + Articolul 109Asupra infatisarii mandatului de depunere la directorulu inchisorii de către aprodulu sau agintele puterii publice, insarcinatu cu esecutarea acelui mandatu, prevenitulu va fi primitu şi tinutu în casa de oprela. Directorulu inchisorii va da functionarului, insarcinatu a esecuta mandatulu, o adeverinta de primirea prevenitului. + Articolul 110Oficiarulu insarcinatu cu esecutarea mandatului de depunere sau de arestare, va lua cu sine putere indestulu pentru ca sa nu scape prevenitulu. Acea putere o va lua din apropierea locului unde va trebui să se esecute mandatulu de arestare sau de depunere; ea va fi datore sa merga după cererea facuta d-a dreptulu comandantelui, ori superiorului şi coprinsa în mandatu. + Articolul 111Dacă prevenitulu nu poate fi prinsu, mandatulu de arestare va fi notificatu la cea după urma locuinta ce a avutu, şi se va face procesu verbale de perquisitiune. Acestu procesu verbale se va face în presenta celoru doui mai de aproape vecini ai prevenitului, pe cari îi va pute gasi purtatorulu mandatului; ei ilu voru subscrie, sau dacă nu sciu ori nu voru sa subscrie, sa va face menţiune de acesta, precumu şi de interpelarea ce li se va fi facutu pentru a subscrie. Purtatorulu mandatului de arestare va face după aceea să se viseze procesului seu verbale de sub-prefectu ori de adjunctulu seu, sau, lipsindu acestia, de primarulu ori de adjutorulu seu, sau de comisarulu de politia alu locului şi-i va lasă copia după dinsulu. Mandatulu de arestare şi procesului verbale voru fi după aceea date la grefa tribunalului. + Articolul 112Prevenitulu, prinsu în puterea unui mandatu de arestare sau de depunere, va fi condusu fără intardiare la arestulu aretatu în mandatu. + Articolul 113Oficiarulu insarcinatu cu esecutarea mandatului de arestare sau de depunere, va da pe prevenitu în mana directorului inchisorei, care îi va intorce inscrisu de priimire după forma prescrisa la art. 109. Va duce după aceea la grefa tribunalului actele relative la arestare şi va lua o adeverinta de a loru predare. Elu va infatisa atatu inscrisulu de priimire cat şi adeverinta, în doue-deci şi patru de ore, la judecătorului de instructiune, care le va visa pe amindoue, şi acesta visa o va data şi o va subscrie. + Articolul 114Neobservarea formalitatiloru prescrise pentru mandatele de infatisare, de depunere, de aducere, şi de arestare, va fi pedepsita prin mustrari în contra procuratorului sau a judecatorului de instructiune, ceea ce nu împiedica pe celu vetematu de a esercita în contra loru (r)actiune recusitoria civile, dacă are motive. + Capitolul VII DESPRE LIBERTATEA PROVISORIE ŞI DESPRE CAUTIUNE + Articolul 115Prevenitulu care, în cursulu instructiunii, va fi fostu arestatu în urmarea unui mandatu sau ordonante, poate, mai înainte de a se da otarirea definitivă, sa questige liberarea sa provisoria, în casurile, după regulile şi sub condiţiunile mai josu aretate. + Articolul 116Liberarea provisoria în cursulu instructiunii nu va pute fi data prevenitului, cînd judecătorului de instructiune va recunosce ca faptulu este supusu la pedepsa criminale. + Articolul 117Dacă faptulu nu poate cade sub mai grea pedepsa de catu inchisorea corectionale, judecătorului de instructiune, în urma cererii prevenitului, va pute ordona, audindu conclusiunile procuratorului, liberarea sa provisoria, de va da mai intiiu o cautiune solvabile ca se va presenta, la tote actele procedurii cum şi pentru esecutarea otaririi, îndată ce va fi cerutu. Liberarea provisoria sub cautiune va pute fi ceruta şi data în ori ce stare a procesului, chiaru în timpulu recursului de casatiune. + Articolul 118Cu tote acestea vagabondii şi certatii de judecată pentru crime nu voru pute fi în nici unu casu liberati pe cautiune. + Articolul 119Cererea de liberare provisoria va fi notificata părţii civili, la domiciliulu seu sau la celu de dinsa alesu. + Articolul 120Solvabilitatea cauţiunei va fi cercetata de procuratoru şi de partea civile chiamata după formele legale. Dacă cautionatorulu nu va depune în casa tribunalulai suma cautionarii, elu va fi datoru să justifice solvabilitatea sa prin avere de nemiscatorie, care să pretuiasca, deducendu-se sarcinile ce ar ave, odata şi jumetate suma cauţiunei. + Articolul 121Prevenitulu va fi priimitu sa dea cautiune elu insusi pentru sine, sau depunendu suma cantionarii sau justificandu ca are nemiscatorie cari să aibă o valoare de odata şi jumetate suma cauţiunei, scadute fiindu sarcinele ce ar ave acele nemiscatore. Intr-unu casu sau altulu, elu va trebui sa faca sumisiunea de care se va vorbi mai josu. + Articolul 122Cautionarea nu va pute fi mai mica de cinci sute lei. Dacă pedepsa corectionale ar fi fostu de odata o inchisore şi o amenda a carii suma indouita aru trece de lei cinci sute, nu se va pute cere cautionamentu de o mai mare suma de catu amenda indouita. Dacă din delicte a resultatu o dauna civile, apretiabile în bani, cautionarea va fi catu de trei ori valoarea daunei, după cum aceea va fi apretiata, pentru acestu scopu numai, de judecătorului de instructiune, fără ca cu tote acestea cautionarea să fie în acesta casu mai mica de cinci sute lei. + Articolul 123Cautionatorulu admisu va face sumisiune (declaratiune indatoritore) la grefa tribunalului, de a plati suma cautionarii, la casu candu prevenitulu n-ar fi urmatoru a se infatisa. Copia depre acesta sumisiune, în forma esecutoria, va fi data la mana părţii civili mai-nainte de a se da prevenitului partea provisoria. + Articolul 124Banii depusi sau nemiscatoriele cari formează obiectulu cantionarii voru fi destinate:1) la plata reparatiuniloru civili şi cheltueliloru facute de partea civile;2) la amenda; Aceste creante voru fi primate de creanta fiscului pentru cheltuelile facute de ministeriulu publicu. + Articolul 125Judecdtorulu de instructiune va da la timpul, după conclusiunile procuratorului sau după cererea părţii civili, o ordonanţa pentru plata sumei cautionate. Acesta plata va fi urmarita, după cererea ministeriului publicu, şi sumele primite se voru trimite la casa statului, fără ca din acesta să se împiedice urmaririle şi drepturile părţii civili. + Articolul 126Prevenitulu nu va pute questiga liberarea sa provisoria prin dare de cautiune, de catu după ce mai anteiu va fi alesu domiciliu la reşedinţa tribunalului corectionale printr-unu actu facutu la grefa acelui tribunalu. + Articolul 127Prevenitulu care va lasă pe cautionatorulu seu se fia urmaritu şi esecutatu la plata, nu va mai fi primitu în viitoru nici intr-unu casu a cere din nuou liberarea sa provisoria pe cautiune. + Capitolul VIII DESPRE ORDONANTIELE JUDECATORULUI DE INSTRUCTIUNE DUPE COMPLETAREA PROCEDUREI + Articolul 128Îndată ce procedura va fi terminata, judecătorului de instructiune o va comunică procurorului, care va fi datoru a-i adresa requisitinuile sale, celu multu pînă în trei dile. + Articolul 129Dacă judecătorului de instructiune este de parere ca faptulu nu infatiseza nici crima, nici delictu, nici contraventiune, sau că nu poate fi imputatu inculpatului, elu va declara prin o ordonantia, că nu esiste casu de urmaire, şi, dacă inculpatulu va fi fostu arestatu, se va libera îndată. + Articolul 130Dacă elu este de parere ca faptulu nu este de catu o contraventiune politianesca, va tramite pricina inaintea judecatorului politianescu competente şi va ordona liberarea inculpatului dacă este arestatu. Dispositiunile acestui articolu şi ale articolului precedente nu voru pute aduce nici o vetemare drepturiloru părţii civili sau părţii publice precumu mai josu sa va esplica. + Articolul 131Dacă delictulu este recunoscutu de natura a fi pedepsitu prin pedepsa corectionale, judecătorului de instructiune va inainta procesului la tribunalu spre a-lu lua în cercetare. Dacă în acestu casu, delictulu poate să traga după sine pedepsa inchisorii, prevenitulu de se va afla inchisu, va remane la inchisore provisoriu. + Articolul 132Dacă delictulu nu trage după sine pedepsa inchisorii, prevenitulu va fi liberatu, cu indatorire de a se reinfatisa, la diua defipta, inaintea tribunalului competente. + Articolul 133În tote casurile de tramiterea acusatului sau inaintea politiei municipali, sau inaintea tribunaluIui de judeţu, ministerulu publicu este datoru sa tramita, în terminu de doue-deci şi patru ore, numerotate tote actele procesului la grefa tribunalului care are sa pronunte. + Articolul 134În casu de tramiterea prevenitului inaintea tribunalului de judeţu, procurorulu este datoru în acelasu terminu sa faca a i se tramite chiamarea de infatisare pentru celu mai scurtu terminu, observandu-se însă, în privinta acesta, terminele prescrise prin art. 180. + Articolul 135Dacă judecătorului de instructiune găseşte ca faptulu e de nautra a fi pedepsitu cu pedepse criminali, şi ca preventiunea în contra inculpatului este indestulu de stabilita, va ordona ca actele instructiunii, procesului verbale care constata corpulu delictului, şi o lista de actele inculpatore fără intardiare să se transmita de procurorulu tribunalului la procurorulu generale alu curtii de apelu, spre a se procede după cum se arata la capulu (r)pentru punerea sub acusatiune. Actele inculpatore voru remane la tribunalu, afara numai de cele ce se dispunu prin articolulu 223. + Articolul 136În casulu articolului precedinte, mandatulu de arestare sau de depunere ce s-a datu contra prevenitului va conserva puterea sa esecutoria, pînă ce sa va statui de către curtea de apelu. Ordonantele date de judecătorului de instructiune, în virtutea dispositiuniloru articoleloru 120, 130, 131, 132 şi 135 se voru inscrie la, sfarsitulu requisitorului procurorului. Ele voru trebui sa coprinda numele şi prenumele prevenitului, domiciliulu, loculu nascerei, etatea şi profesiunea, dacă voru fi cunoscute; precumu asemine şi espunerea faptului, nautra delictului şi declaratiunea ca sînt sau că nu sînt probe indestulatore în sarcina prevenitului. + Articolul 137Ministeriulu publicu va pute în tote casurile sa formeze opositiune la ordonantele judecatorului de instructiune. Partea civile va pute forma opositiune la ordonantele date în casurile prevedute prin articolele 117, 129, 130, 132 şi 523 şi la veri ca,re ordonante aru vetema interesele sale civili. Prevenitulu nu va pute forma opositiune de cat la ordonantele date în virtutea articolului 117, şi în casulu prevedutu prin articolulu 523. Opositiunea va trebui să fie formata în terminu de doue-deci şi patru ore, care va curge pentru opositiunea din partea procurorului, din diua de candu s-a datu ordonanţa; pentru opositiunea părţii civili şi a prevenitului nearestatu, din diua notificarii ordonantei la domiciliulu de dinsii alesu la loculu resedintei tribunalului; pentru opositiunea prevenitului inchisu, din diua de candu ordonanţa i-se va comunică de grefieru. Notificarea şi comunicarea menţionate în paragrafulu precedinte se voru face în terminu de doue-deci şi patru ore de la data ordonantei. Opositiunea sa va face către camera de acusatiune a curtii de apelu care va statui asupra-i îndată ce o va priimi, le voru fi smise, precum rata la art 5. Provenitulu arestatu va remane la inchisore pînă candu se va statui asupra opositiunei, şi în tote casurile pînă la espirarea terminului opositiunii. În tote casurile dreptulu de opositiune se cuvine şi procuratorului generale de linga curtea de apelu. Acesta va fi datoru a notifica a sa opositiune în cele dece dile ce voru urma după darea ordonantei judecatorului de instructiune. Dispositiunea ordonantei care pronunţă liberarea prevenitului, se va esecuta provisoriu cu tota opositiunea facuta în contra-i. + Articolul 138Partea civile care va cade în opositiunea sa, va fi condemnata la daune interese către prevenitu. + Cartea II Despre judecata + Titlul I Despre tribunalele politienesci şi corectionali + Capitolul I DESPRE TRIBUNALELE ŞI JUDECATORIELE POLITIENESCI + Articolul 139Sînt considerate ca contraventiuni politianesci faptele cari, după dispositiunile cartii a patra din codicele penale, potu sa dea locu sau la o amenda de lei doue-deci şi cinci şi mai putinu, sau la o inchisore de cinci dile sau mai putinu, fără a deosebi dacă, cu ocasiunea unei asemenea infractiuni s-a facutu sau nu confiscarea lucruriloru apucate, şi oricare ar fi valoarea aceloru lucruri. + Articolul 140Cercetarea şi judecata contraventiuniloru politianesci sînt atribuite, după distinctinuile mai josu stabilite: a) tribunaleloru politianesci propriu dise în Bucuresci şi în oraşele unde asemeni tribunale se voru mai institui; b) politailoru, în oraşele unde nu sînt tribunale politianesci propriu dise; c) sub prefectiloru, în comunele rurali; d) primariloru. + § I Despre tribunale politianesci, politai şi sub-prefecti + Articolul 141Tribunalele politianesci, propriu dise, politaii şi sub-prefectii sînt singuri competinti a judeca:1. Contraventiunile comise în comuna resedintei loru;2. Contraventiunile comise în celelalte comune ale plasei sau ocolulu loru, cari nu sînt flagranti delicte şi ai caroru autori sau marturi lipsescu din acele comune;3. Contraventiunile silvice urmarite după cererea particulariloru;4. Injuriele verbali.5. Affiptele, anuntiele. venderile şi distributiunile de opere, scripte sau gravure contrarie buneloru morali.6. Actiunea în contra celoru ce au meseria de a ghici, de a spune viitorulu de a esplica visele;7. Contraventiunile pentru cari partea reclamante cere daune interese de o sumă nedeterminata, sau care trece peste cinci-spre-dece lei. + Articolul 142Tribunalele politianesci, politaii, sub-prefectii şi primarii sînt în concursu competenti a judeca tote celelalte contraventiuni comise în circonscriptiunea loru. + Articolul 143Citatiunile pentru contraventiunile politianesci se voru face după cererea celoru în dreptu. Citatiunea se va notifica printr-unu aprodu sau altu functionaru analogu; care va lasă copia după dinsa prevenitului sau persoanei responsabili de reparatiuni sau restituţiuni civili. + Articolul 144Citatiunea nu va pute fi data pe unu terminu mai micu de doue-deci şi patru ore, osebitu de cate o di pentru fie care distanta de doue miriametre. La din contra urmare, atatu citaţiunea catu şi sentinta ce s-aru da va fi nula. Însă acesta nulitate nu va pute fi propusa de catu numai la cea d-inteiu infatisare, mai-nainte de orice aperare. În casuri urgenti terminulu va pute fi mai. scurtu, şi părţile voru pute t citate a se infatisa chiar în acea di şi la o ora aretata în virtutea unei cedule (biletu) de citatiune, data de judecatoru. + Articolul 145Părţile voru pute să se intatiseze de buna voia, şi după unu simplu advertiment fără se fie trebuinta de citatiune. + Articolul 146Tribunalalu politianescu, politaiulu, sub-prefectulu voru ordona, mai-nainte de diua infatisarii, tote actele cari nu suferu intardiare, precumu, facere de procese verbali, pretuire de daune şi altele asemine. + Articolul 147Dacă persona citata nu se infatiseza la diua şi la ora defipta prin citatiune, ea va fi judecata în lipsa. + Articolul 148Persona condemnata la lipsa nu va mai fi primita a se opune la esecutarea sentintei; dacă nu se intatiseza la audienta aretata în articolulu urmatoru, afară de cele ce se voru dice mai josu despre apelu şi despre reculsulu de casatiune. + Articolul 149Opositiunea la sentinta data în lipsa se va pute forma prin declaratiune facuta dreptu respunsu în josulu actului prin care i se notifica acea sentinta, sau printr-unu actu notificatu în terminu de trei dile de la incunosciintarea sentintei, osebitu de cate o di pentru fiecare distanta de doue miriametre. Celu ce va forma opositiune se va infatisa îndată după espirarea soroceloru aretate mai susu, fără a mai astepta citatiune. La din contra, opositiunea se va socoti ca neinfiintata. + Articolul 150Persona citata se va intatisa ea însă-şi sau printr-unu imputernicitu din parte-i prin procuraţiune speciale. + Articolul 151Instructiunsa fiecarui procesu va fi publică sub pedepsa de nulitate. Ea se va face în următoarea ordine: Procesele verbali, dacă sînt, vor fi citite de grefiaru sau de ajutoru. Marturii chiamati în contra inculpatului voru fi ascultati, dacă cere trebuinta. Partea civile va face conclusiunile sale. Persona citata va propune apararea sa şi va produce marturii adusi, intru catu acesta i se permite prin articolulu urmatoru. Ministeriulu publicu, la tribunalele politianesci propriu dise, va fi auditu în ale sale conclusiuni. Partea citata va pute propune observatinuile sale. Tribunalulu sau judecătorului va pronunţă sentintia în audienta publică, chiar în acea di, fără sa o pota amana pe alta di de catu pentru neindepliniri de instructiune. + Articolul 152Contraventiunile se voru proba sau prin procesele verbali ori reporturile oficiariloru politiei judecatoresci, sau prin marturi, în lipsa de asemeni procese verbali şi reporturi ori spre iutemeiarea acelora, după următoarea discutiune. Nimeni nu va fi priimitu, sub pedepsa de nulitate, a proba prin marturi, peste cele sau în contra celoru coprinse în procesele verbali ale procurorului, sub-prefectului, politaiului şi primarului. Procesele verbali şi reporturile acestoru oficiari de politia nu potu fi atacate, în materia de contraventiuni, de catu după regulele procedurii falsului. Procesele verbali şi reporturile celoru alti oficiari de politia judiciara, voru pute fi desbatute prin probe contrarie, sau scrise sau testimoniali, dacă tribunalulu sau judecătorului va judeca de cuviinta sa admita acele probe. + Articolul 153Marturii voru face, la audienta, sub pedepsa de nulitate, juramentu de a spune totu adeverulu, nimicu altu de catu adeverulu: grefiarulu sau ajutorulu va lua nota de acesta, precumu şi de numele, prenumele, etatea, profesiunea, locuinta şi declaratinuile loru cele mai principali. + Articolul 154Ascendentii şi descendentii inculpatului, fratii, surorile, sau afinii (cuscrii) sei în aceleasi grade, femeia sau barbatalu, chiar şi după despartirea loru otarita după legi, nu voru fi nici chiamati, nici priimiti a da marturia, fără însă ca marturia personeloru mai susu numite sa pota causa vre-o nulitate, candu ministeriulu publicu, partea civile şi inculpatulu nu s-au opusu la admiterea loru ca marturi. + Articolul 155Marturii cari nu se voru conforma citaţiunii, voru pute fi constrinsi de tribunalu, după requisitiunea ministeriului publicu, sau de judecatoru, prin amenda pentru cea de anteui lipsa, şi prin constringere corporala pentru cea d-alu douilea, pronuntate una sau alta chiar în audienta la care an fostu chiamati. + Articolul 156Marturu