CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 17 martie 1936
EMITENT
  • PARLAMENTUL
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 66 din 19 martie 1936



    Carol al II-lea  +  Cartea I Dispozitii generale  +  Titlul I Actiunile ce nasc din infractiuni şi condiţiile cerute pentru exercitiul lor  +  Capitolul I Actiunea penala şi actiunea civila  +  Articolul 1Orice infractiune da nastere la o actiune penala şi poate da loc totdeodata la o actiune civila.  +  Secţiunea I Actiunea penala  +  Articolul 2Actiunea penala are de obiect aplicarea pedepselor şi a masurilor de siguranţă.Actiunea penala se exercită de Ministerul public. El o pune în miscare din oficiu, cînd nu este necesară o plangere sau o autorizare prealabila.În cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, actiunea penala mai poate fi pusa în miscare şi sustinuta de partea vatamata, de unele autorităţi, precum şi de persoanele juridice autorizate în acest scop.  +  Articolul 3Denuntarea la exercitiul actiunii civile nu are nici o influenţa asupra actiunii penale, afară de cazul cînd legea dispune altfel.În cazul infracţiunilor cînd actiunea penala poate fi stinsa prin impacarea părţilor, renuntarea la pretentiunile civile sau neprezentarea reclamantului nu implica impacarea.  +  Articolul 4Actiunea penala ia sfîrşit prin hotărîrea instanţei în faţa careia a fost dedusa, care poate pronunţă condamnarea ori achitarea infractorului, încetarea ori anularea urmaririi penale.I. Achitarea se pronunţă:1. Cînd se constata inexistenta faptului imputat;2. Cînd faptul nu a fost comis de cel invinuit;3. Cînd faptul, desi imputabil, nu cade sub prevederile niciunui text de lege penala, sau cînd unul din elementele infractiunii lipseste;4. Cînd exista o cauza legala care inlatura responsabilitatea sau caracterul penal al faptului.II. Încetarea urmaririi se pronunţă cînd actiunea penala este stinsa printr'o cauza legala.III. Anularea urmaririi se pronunţă cînd lipseste autorizarea sau plangerea prealabila necesară, precum şi în cazul cînd nulitatea este prevăzută de lege.Prin hotărîrea de condamnare sau de achitare, pentru motivul dela alin. 1 punctul 4, instanţa poate pronunţă şi masurile de siguranţă prevăzute de lege.  +  Articolul 5Orice persoană faţă de care s'a pronuntat o hotărîre definitivă de condamnare, de achitare sau de încetarea urmaririi penale, nu mai poate fi urmarita, pentru acelasi fapt, nici chiar sub o calificare diferita, afară de cele prevăzute în cazurile de revizuire.Hotărîrea de anulare a urmaririi nu împiedica o noua urmărire, dacă actiunea penala nu este stinsa.  +  Secţiunea II Actiunea civila  +  Articolul 6Actiunea civila are de, obiect repararea daunelor materiale sau morale cauzate prin infractiune, precum şi restituirea lucrurilor. Ea aparţine părţii vatamate sau acelora care, conform codului civil, au dreptul a o reprezenta.Actiunea civila se poate exercita deodata cu cea penala, inaintea acelorasi instante, afară de cazurile cînd legea dispune altfel.Ea se poate intenta şi separat inaintea instanţelor civile. În cazul acesta, judecata actiunii civile se suspenda pînă ce instanţa penala se pronunţă definitiv asupra actiunii penale intentate mai înainte sau în cursul judecarii actiunii civile, afară de cazurile în care legea dispune altfel.Alegerea instanţei odata facuta, partea civila nu mai poate părăsi instanţa penala pentru a sezisa pe cea civila sau invers, afară de cazul cînd actiunea penala a fost intentata ulterior sezisarii instanţei civile şi dacă această instanţă nu a pronuntat inca o hotărîre.Exercitarea facultatii prevăzute în partea finala a alineatului precedent, produce de drept renuntarea reclamantului la judecata instanţei civile, numai în ce priveste obiectul cererii deduse în faţa instanţei penale.Asupra cheltuielilor anterioare renuntarii, hotaraste, după cererea părţilor, instanţa penala.Actiunea civila rezultand din infractiuni de presa, nu poate fi exercitata separat de actiunea penala, afară de cazul cînd aceasta actiune ar fi stinsa.  +  Articolul 7Instanţa penala investita şi cu judecarea actiunii civile rămîne competenţa de a judeca chiar şi atunci cînd actiunea penala s'a stins. În acest caz instanţa se va pronunţă asupra daunelor numai dacă constata existenta faptului generator de prejudiciu.Cînd partea vatamata constituita parte civila nu este prezenta în ziua judecatii şi nu a renuntat la despăgubiri şi restituiri, instanţa poate din oficiu condamna la plata lor, oridecateori are elemente suficiente.Cînd pagubitul este un incapabil, chiar dacă nu s'a constituit parte civila, despăgubirile şi restituirile pot fi cerute şi susţinute de Ministerul public sau acordate din oficiu de instanţa.  +  Articolul 8În caz de condamnare sau de achitare, instanţa penala este obligata a se pronunţă şi asupra pretentiunilor formulate de partea civila.Se exceptează urmatoarele cazuri de achitare în care instanţa penala nu poate condamna la despagubiti pe cel achitat:1. Cînd nu se constata existenta faptului imputat sau cînd faptul nu a fost comis de inculpat;2. Cînd se constata existenta legitimei aparari sau a ordinului legii;3. Cînd fapta s'a comis cu consimtimantul victimei;4. Cînd faptul desi imputabil nu cade sub prevederile niciunui text de lege penala.Instanţa penala se pronunţă însă asupra daunelor pretinse de către cel achitat, dela partea civila.În cazurile dela punctele 1, 2 şi 3, hotărîrea de achitare, inchide părţii vatamate actiunea de judecată în faţa instanţelor civile, chiar pe motiv de culpa civila.  +  Articolul 9Hotărîrea definitivă a instanţelor penale are inaintea instanţelor civile autoritate de lucru judecat, atît în privinta existentei faptului, cat şi a culpabilitatii. Instanţa civila poate hotari şi asupra daunelor ce s'au nascut posterior hotărîrii de condamnare.  +  Articolul 10Actiunea civila se exercită contra inculpatului şi complicilor săi, care sînt obligati solidar la repararea prejudiciului cauzat, precum şi contra persoanelor civilmente responsabile.Stingerea actiunii penale prin amnistie sau prin alte cauze legale nu împiedica exercitarea actiunii civile.În caz de moarte a infractorului sau a celui răspunzător civilmente, actiunea civila se poate exercita sau continua contra reprezentantilor lor legali.  +  Capitolul II Chestiunile prejudiciale  +  Articolul 11Instanţa investita cu judecarea actiunii penale are competenţa sa judece şi să se pronunte şi asupra excepţiunilor sau incidentelor de care depinde solutiunea cauzei, chiar dacă nu sînt de competenţa instanţei penale.Cu toate acestea, în materie de delicte, cînd rezolvarea excepţiunii civile prejudiciare ar necesita un timp indelungat şi administrare de numeroase probe, instanţa penala are facultatea de a amana judecata şi a obliga partea să introducă actiune la instanţa competenţa, fixand un termen potrivit, inlauntrul caruia instanţa civila să se poată pronunţă.Odata trecut acest termen, dacă partea nu justifica ca a intentat actiunea la instanţa competenţa, sau dacă după intentare nu a staruit în judecarea ei, instanţa penala judeca procesul.Hotărîrea definitivă a instanţei civile asupra chestiunilor prejudiciale are putere de lucru judecat în procesul penal.Judecarea incidentelor sau chestiunilor prejudiciale de către instanţa penala se face conform regulilor şi mijloacelor de probatiune prevăzute de legea civila asupra acelei materii.Hotărîrea instanţei penale are putere de lucru judecat pentru chestiunile prejudiciale judecate în mod incidental.  +  Articolul 12Cînd excepţiunea civila prejudiciala formeaza obiectul unei acţiuni pendinte în faţa instanţelor civile, intentata mai inaintea actiunii penale, instanţa penala este obligata sa suspende judecata pînă la terminarea procesului civil.  +  Titlul II Competenţa  +  Capitolul I Competenţa după materii  +  Secţiunea I Competenţa judecatoriilor  +  Articolul 13Judecatoriile judeca urmatoarele infractiuni:1. În prima şi ultima instanţa: a) toate contraventiunile prevăzute de codul penal şi de legile speciale, cînd pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda politieneasca; b) delictele silvice cînd nu atrag, după lege, o amenda mai mare de 1.000 lei.2. Cu drept de apel: a) toate contraventiunile prevăzute de codul penal şi de legile speciale, care se pedepsesc, pe lîngă amenda, şi cu inchisoare politieneasca; b) delictele din legile speciale, pedepsite numai cu amendă corectionala, afară de cele date în competenţa altor instante; c) delictele din codul penal prevăzute în art. 242, 367, 470, 471, 472, 478, 511, 512, 513, 523, 524, 543, 544, 556, 557, a58, 559, 560, 561, 564, 565, 566, 568, 570 şi 578; d) delictele silvice care după lege atrag o amenda mai mare de 1.000 lei sau inchisoare, sau amenda şi inchisoare.3. Tainuirea şi favorizarea infractorilor la delictele de mai sus.  +  Secţiunea II Competenţa tribunalelor corectionale  +  Articolul 14Tribunalele corectionale judeca în prima instanţa:1. Delictele prevăzute de codul penal şi de legile speciale, afară de cele date în competenţa judecatoriilor;2. Delictele savarsite prin presa, ce s'ar comite în contra Suveranilor tarii, Principelui Mostenitor, Membrilor Familiei Regale Şi contra sefilor Statelor straine sau reprezentantilor lor;3. Indemnurile directe la omor şi rebeliune, comise prin presa, în cazurile cînd nu au fost urmate de efect;4. Calomniile, injuriile şi difamatiunile savarsite prin presa contra particularilor sau functionarilor publici, de orice categorie, cînd sînt referitoare la vieata lor particulara, şi la cinstea lor personala.În caz ca injuriile, calomniile sau difamatiunile ar fi fost referitoare, atît la vieata particulara sau cinstea personala, cat şi la vieata publică a unei persoane, sînt de competenţa Curtii cu Juraţi, numai cînd plangerea cuprinde ambele fapte;5. Delictele contra dreptului de răspuns prin presa şi acele comise în administrarea presei, prevăzute de art. 574, 575, 576 şi 577 din codul penal.  +  Articolul 15Ca instanţa de apel, tribunalele judeca apelurile facute contra cartilor de judecată, pronuntate de judecatorii şi contra hotărîrilor instanţelor speciale.  +  Articolul 16Tribunalele ca instanţa de recurs judeca recursurile declarate contra cartilor de judecată pronuntate în prima şi ultima instanţa.  +  Secţiunea III Competenţa corectionala a Curtilor de Apel  +  Articolul 17Curtile de Apel judeca:1. Apelurile în contra sentintelor tribunalelor corectionale din circumscripţia lor;2. Delictele care sînt date de acest cod sau de legile speciale în competenţa lor, în prima şi ultima instanţa;3. Recursurile declarate contra sentintelor date de tribunale ca instante de apel.  +  Secţiunea IV Competenţa Curtilor cu Juraţi  +  Articolul 18Curtile cu Juraţi judeca:1. Infractiunile calificate crime după codul penal sau alte legi speciale;2. Crimele şi delictele politice şi de presa, afară de cele date în competenţa altor instante.  +  Secţiunea V Competenţa Curtii de Casatie  +  Articolul 19Curtea de Casatie judeca:1. Recursurile declarate în contra deciziunilor Curtilor de Apel, Curtilor cu Juraţi şi Camerelor de acuzare;2. În prima şi ultima instanţa, cauzele date prin lege în competenţa sa;3. Recursurile facute în interesul legii şi cele facute de Ministrul Justiţiei.  +  Secţiunea VI Dispozitii comune  +  Articolul 20Determinarea competentei în cazurile de mai sus se face după pedeapsa prevăzută de lege, chiar dacă judecatorul de instructie sau Camera de acuzare a constatat vreo scuza.  +  Capitolul II Competenţa teritoriala  +  Articolul 21Competenţa după teritoriu este determinata de locul unde infractiunea a fost comisa, chiar în cazul cînd rezultatul s'a produs în alta circumscriptie.De asemenea este competenţa şi instanţa în circumscripţia careia infractorul îşi are reşedinţa.Mai este competenţa şi instanţa locului unde infractorul a fost prins.  +  Articolul 22Între instantele competente, conform dispoziţiilor de mai sus, are preferinta instanţa locului unde s'a comis infractiunea, afara numai dacă vreuna din celelalte instante nu a dat o hotărîre.Între instanţa resedintei infractorului şi aceea a locului unde a fost prins, are precadere instanţa resedintei, afara numai dacă aceasta din urma nu a dat o hotărîre.Dacă locul comiterii atrage competenţa mai multor instante, are preferinta instanţa cea dintai sezisata.  +  Articolul 23Pentru infractiunile savarsite în strainatate, competenţa o are instanţa resedintei infractorului, sau a locului unde a fost prins.Infractorul care nu are reşedinţa în România, în caz de obtinerea extradarii, precum şi acela care a savarsit o infractiune în condiţiunile art. 10 din codul penal, va fi urmarit şi judecat de instantele penale cu sediul în Bucureşti.Dacă infractiunea a fost savarsita în apropierea fruntariilor României, Curtea de Casatie poate stramuta, după cererea Ministerului public sau a părţilor, cercetarea cauzei inaintea instanţei judecătorești, care este cea mai apropiata de locul unde infractiunea a fost savarsita.În cazurile de mai sus, judecatorul se poate folosi de actele autorităţii straine, fie în interesul cercetarilor penale, fie pentru a hotari asupra restituirilor şi despăgubirilor, cînd pentru infractiunea savarsita nu se pot întocmi astfel de acte în tara.  +  Articolul 24Pentru infractiunile comise pe un vas român, este competenţa instanţa din circumscripţia primului port român în care ancoreaza vasul după comiterea infractiunii.Infractiunile comise de echipajul unui vas strain de comert, în condiţiunile art. 7, alin. 3, parte finala, precum şi în cazul art. 11, punctul 8 din codul penal, sînt de competenţa instanţelor primului port român de acostare.Infractiunile comise pe o aeronava română, sînt de competenţa instanţei locului de aterizare, cînd acesta este în tara, iar dacă locul de aterizare este în strainatate, competenţa aparţine instanţelor române ale locului aerostatiunii de care depinde aeronava.Infractiunea comisa de echipagiul unei aeronave straine de comert în condiţiunile art. 7, punctul 3, partea finala, din codul penal, este de competenţa instanţelor române ale locului de aterizare.Pentru infractiunile indreptate contra sigurantei Statului se aplică dispozitiunile art. 23.  +  Articolul 25Infractiunile comise în strainatate de românii care ocupa functiuni diplomatice sau consulare, de funcţionarii legatiunilor sau consulatelor, precum şi de trimesii în misiuni ai guvernului român, sînt de competenţa instanţelor domiciliul pe care-l au în tara.În lipsa domiciliului sînt competente instantele din Bucureşti.  +  Articolul 26Pentru infractiunile comise de români în strainatate şi judecate de instantele consulare, este competenţa, în ceea ce priveste apelul, Curtea de Apel din Bucureşti.  +  Articolul 27Infractiunile comise prin presa sînt de competenţa instanţelor în circumscripţia cărora s'a imprimat publicatiunea incriminata, dacă locul este cunoscut şi dacă este în tara.În caz cînd locul de imprimare nu este cunoscut sau este în strainatate, competenţa o au instantele unde publicatiunea a fost raspandita.În acest din urmă caz, dacă mai multe instante sînt competente pentru aceeasi cauza, se da preferinta instanţei care a fost cea dintai sezisata.  +  Capitolul III Competenţa după calitatea persoanei  +  Articolul 28Competenţa instanţelor penale poate fi determinata şi de calitatea persoanei invinuite. În acest caz, instanţa competenţa este aceea indicată de legea care reglementeaza reprimarea infracţiunilor comise de persoana investita cu aceasta calitate.Instanţa rămîne competenţa chiar dacă înainte sau în timpul urmaririi invinuitul a pierdut acea calitate.Calitatea dobandita după comiterea infractiunii nu poate determina schimbarea competentei.  +  Capitolul IV Competenţa în caz de conexitate, indivizibilitate şi concurs real de infractiuni  +  Secţiunea I Competenţa în caz de conexitate  +  Articolul 29Competenţa este determinata de conexitatea infracţiunilor în urmatoarele cazuri:1. Cînd infractiunile sînt comise de unul sau mai mulţi infractori împreună, în acelasi timp şi în acelasi loc;2. Cînd sînt comise de infractori deosebiti în timp şi în locuri diferite, însă după o prealabila înţelegere;3. Cînd infractiunea este comisa pentru a pregati, inlesni sau a ascunde executarea altei infractiuni sau pentru a obtine sau a asigura nepedepsirea faptuitorilor ei;4. Cînd între doua sau mai multe infractiuni exista legaturi şi conexarea lor se impune spre o mai buna administrare a justiţiei.Conexarea se poate cere şi în apel, cînd toate cauzele se gasesc inaintea instanţelor de apel şi acestea sînt de acelasi grad.În toate cazurile de conexitate, judecatile incepute sau care ar urma sa inceapa la diferite instante, trebuiesc intrunite în faţa aceleeasi instante, după regulele stabilite mai jos, spre a se da o singura hotărîre.  +  Articolul 30Competenţa pentru toate infractiunile conexe, care, după materie sînt de competenţa unor instante de grad egal, aparţine instanţei care a fost mai întîi sezisata, iar dacă sînt de competenţa unor instante de grad diferit, instanţei superioare în grad.  +  Articolul 31Cînd dintre infractiunile conexe unele apartin competentei instanţelor judecătorești ordinare, iar altele sînt de competenţa unei jurisdictiuni speciale, judecarea tuturor infracţiunilor aparţine jurisdictiilor ordinare.Cu toate acestea, cînd o instanţa cu competenţa speciala este superioara în grad instanţei cu competenţa ordinara, competenţa aparţine instanţei cu competenţa speciala.  +  Articolul 32În cazurile de conexitate instantele pot dispune, fie după cererea părţilor, fie din oficiu, spre a evita intarzieri sau spre a nu prelungi detinerea unui arestat, ca unele fapte să fie judecate separat.Conexitatea sau disjungerea nu pot forma obiectul unui osebit recurs în casatie.  +  Secţiunea II Competenţa în caz de indivizibilitate  +  Articolul 33Competenţa este determinata de indivizibilitate în urmatoarele cazuri:1. Cînd o singura infractiune a fost comisa de mai mulţi infractori;2. Cînd un singur fapt constitue mai multe infractiuni;3. Cînd existenta unei infractiuni este condiţionată de existenta altei infractiuni şi ele sînt în acelasi timp urmarite.În cazurile de mai sus, judecarea de către aceeasi instanţa este obligatorie.Instanţa competenţa de a judeca pe autorii principali a unei infractiuni este singura competenţa de a judeca şi pe instigatori, complici, favorizatori şi tainuitori, dacă sînt în acelasi timp urmariti. Dacă sînt mai mulţi autori principali, justiţiabili de instante din circumscriptii diferite, competenţa aparţine instanţei întîi sezisate, iar cînd din cauza calităţii sale, vreunul din participanti este justiţiabil de o instanţa speciala, competenţa se determina conform art. 31.  +  Secţiunea III Competenţa în caz de concurs real de infractiuni  +  Articolul 34Infractiunile savarsite de aceeasi persoana se judeca deodata şi de aceeasi instanţa, după normele prevăzute de art. 30 şi 31 şi dacă instanţa careia îi revine competenţa, socoteste aceasta necesar pentru o buna administrare a justiţiei.  +  Capitolul V Dispozitii comune  +  Articolul 35Dispozitiile din capitolele II, III şi IV de mai sus, referitoare la competenţa, se aplică şi organelor de cercetare, urmărire şi instructie.  +  Articolul 36Excepţiunile de incompetenta derivand din calitatea inculpatului sau din natura infractiunii, pot fi ridicate de părţi sau din oficiu, în orice stare a procesului şi chiar inaintea Curtii de Casatie, afară de cele stabilite în art. 101, alin. 2.Curtile cu Juraţi nu-şi pot declina competenţa în cazurile în care au fost sezisate prin deciziunile Camerei de Acuzare, nici chiar în caz de schimbare a calificarii.Excepţiunea de incompetenta teritoriala nu se poate ridica decat la prima instanţa şi înainte de orice aparare asupra fondului, afară de cazul cînd judecata a urmat în lipsa şi dacă exista drept de opozitie.Declaratiunea de necompetenta teritoriala nu atrage nulitatea actelor deja indeplinite.  +  Capitolul VI Conflictele de competenţa  +  Articolul 37Cînd doi, ori mai mulţi judecatori de instructie sau doua ori mai multe instante se recunosc competente de a cerceta ori a judeca aceeasi infractiune sau mai multe infractiuni conexe, ori îşi declina competenţa, se observa normele aratate mai jos.  +  Articolul 38Cînd conflictul pozitiv sau negativ de competenţa se iveste între doi sau mai mulţi judecatori de instructie de pe lîngă tribunalele ce apartin aceleeasi circumscriptii de Curte de Apel, competenţa se stabileste de Camera de acuzare respectiva.Cînd conflictul negativ sau pozitiv exista între doua judecatorii care depind de acelasi tribunal, conflictul de competenţa se rezolva de acel tribunal.Dacă cele doua judecatorii nu ţin de acelasi tribunal, sau dacă conflictul s'a nascut între o judecatorie şi un tribunal, competenţa este Curtea de Apel respectiva.Dacă cele doua instante în conflict nu se gasesc în circumscripţia aceleiasi Curti de Apel, conflictul de competenţa se rezolva de Curtea de Casatie.Aceeasi competenţa ierarhica se urmeaza dacă conflictul se iveste între doua tribunale.În toate celelalte cazuri de conflict pozitiv sau negativ, competenţa se stabileste de Curtea de Casatie.  +  Articolul 39Curtea de Casatie stabileste competenţa şi atunci cînd un conflict de competenţa se iveste între un judecator de instructie sau instanţa ordinara, pe de o parte şi un organ de instructie sau o instanţa speciala, pe de altă parte.Curtea de Casatie este de asemenea competenţa şi atunci cînd din orice alta imprejurare cursul justiţiei este intrerupt.  +  Articolul 40Cererea pentru regularea de competenţa poate fi facuta de inculpat, partea civila şi Ministerul public. Ea se introduce la grefa oricarei instante sau judecatorii în conflict. Cererea trebuie să fie motivata în cuprinsul ei sau ulterior printr'un memoriu.Grefa care a primit cererea o inainteaza de îndată, împreună cu dosarul instanţei competente a rezolva conflictul.  +  Articolul 41Din momentul primirii cererii, judecatorul de instructie sau instantele în conflict suspenda cursul judecatii pînă la rezolvirea conflictului. Cu toate acestea se pot întocmi actele ce reclama urgenta, se poate dispune arestarea inculpatilor, în cazurile anume stabilite de lege, primi şi rezolva cererile referitoare la libertatea provizorie.  +  Articolul 42Instanţa chemata să se pronunte asupra conflictului, hotaraste de urgenta, pe baza memoriilor scrise şi a actelor primite, ascultand şi concluziunile Ministerului public. În caz de conflict pozitiv, se cere în prealabil şi avizul motivat al Ministerului public de pe lîngă cealalta instanţa sezisata, faţă de care nu s'a ridicat incidentul de competenţa, dacă exista Minister public.Instanţa chemata sa stabileasca competenţa, examineaza faptele care constituesc obiectul invinuirii, spre a le da calificarea legala, care poate fi şi alta decat aceea din care a provenit conflictul.  +  Articolul 43Hotărîrea pronunţată se comunică de îndată prin intermediul Ministerului public, atît instanţelor cat şi părţilor interesate.Contra hotărîrilor date de instantele în drept a se pronunţă asupra conflictelor, părţile au numai drept de recurs în Casatie, în termen de 5 zile dela notificarea hotărîrii.  +  Articolul 44Judecatorul de instructie sau instanţa sezisata prin hotărîrea care stabileste competenţa nu se mai pot declara incompetente.Cu toate acestea, dacă în urma noilor elemente ce ar rezultă din instructia facuta în faţa instanţei la care s'a trimis cauza, se constată că faptul prezinta caracterul unei alte infractiuni care exclude competenţa acestei instante, ea poate să-şi decline competenţa.Dacă aceasta cauza a fost trimisa altui judecator sau instante decat aceleia care a provocat conflictul, aceasta din urma poate statua asupra competentei.În cazurile prevăzute de cele doua alineate precedente, competenţa se stabileste definitiv de Înaltă Curte de Casatie.  +  Articolul 45Cînd Curtea de Casatie este chemata a stabili competenţa şi dacă nu rezultă din dosare elemente suficiente spre a se putea pronunţă, ea poate trimite cauza Camerei de acuzare respective sau oricarei alte instante crede de cuviinta, spre a culege elemente necesare care după ce vor aduce la indeplinire delegatiunea, restituesc lucrarile Curtii de Casatie, spre a se pronunţă.  +  Articolul 46Constatarile facute, informatiunile adunate şi masurile provizorii ordonate de judecatorul de instructie sau instanţa desinvestita prin hotărîrea de stabilire de competenţa, pot fi folosite sau mentinute de judecatorul de instructie sau de instanţa investita prin aceasta hotărîre.Mandatul de arestare emis de un judecator de instructie sau de instanţa aflata în conflict de competenţa, îşi păstrează puterea în condiţiunile prevăzute de lege pînă la stabilirea definitivă a competentei.  +  Titlul III Stramutarea proceselor penale  +  Articolul 47Curtea de Casatie poate stramuta cercetarea unei cauze dela un judecator de instructie la altul sau dela o instanţa la o alta instanţa, de grad egal, pentru motive de siguranţă publică sau suspiciune legitima.Siguranţa publică se considera în pericol de a fi turburata cînd natura unei infractiuni, numărul sau calitatea inculpatilor, exaltarea pasiunilor locale sau alte circumstanţe grave dau loc la temeri de dezordine sau alte acţiuni care ar turbura liberul curs al justiţiei.Suspiciune legitima este atunci cînd circumstantele cauzei, calitatea inculpatilor sau pasiunile locale sau alte împrejurări fac sa nasca banuiala ca independenta sau imparţialitatea judecatorilor ar putea fi ştirbită.  +  Articolul 48Cererile intemeiate pe motive de siguranţă publică se pot face numai de Ministerul public de pe lîngă Curtea de Casatie, sezisat de Ministrul Justiţiei, celelalte se pot formula şi de părţi.  +  Articolul 49Asemenea cereri pot fi facute în tot timpul instructiunii sau înainte de începerea desbaterilor, afară de cazul cînd motivul de stramutare s'a ivit ulterior.  +  Articolul 50Cererea de stramutare se adreseaza direct Curtii de Casatie. Ea trebuie să fie motivata, alaturandu-se şi actele pe care se sprijina.  +  Articolul 51Primind cererea, preşedintele cere informatiuni Ministerului public de pe lîngă instanţa unde se afla pendinte cauza, sau în circumscripţia careia funcţionează magistratul.Ministerul public în cazurile de stramutare pentru suspiciune legitima, instiinteaza părţile, care pot depune memorii.  +  Articolul 52Cererile de stramutare pentru motive de siguranţă publică, suspenda de drept cercetarea cauzei.În ce priveste celelalte cereri, preşedintele la primirea lor, examinand motivele, poate decide suspendarea cercetării cauzei şi cere dosarul.  +  Articolul 53La termenul fixat, cererea se judeca în sedinta secreta, ascultandu-se concluziunile părţilor şi ale Ministerului public.Ea se judeca chiar dacă părţile nu se infatiseaza.  +  Articolul 54Curtea se pronunţă printr'o decizie nemotivata şi în caz de admitere a cererii, dispune trimiterea cercetării cauzei unui alt judecator de instructie sau unei alte instante de grad egal din circumscripţia aceleeasi Curti de Apel, careia aparţine judecatorul competent sau, excepţional, în circumscripţia unei Curti de Apel alaturate.Cînd cererea de stramutare priveste o cauza pendinte la o Curte de Apel, cauza se trimite la o alta Curte de Apel.Curtea de Casatie se poate pronunţă în ce măsura actele incheiate de instanţa desezisata rămîn valabile.Hotărîrea Curtii de Casatie se transmite judecatorului de instructie sau instanţei desemnate şi prin ingrijirea Ministerului public respectiv, se notifica şi părţilor.  +  Articolul 55Nu se poate cere din nou stramutarea unei cauze, afară de cazul cînd este intemeiata pe împrejurări ivite după respingerea primei cereri.  +  Titlul IV Incompatibilitatea, abtinerea şi recuzarea  +  Capitolul I Incompatibilitatea  +  Articolul 56Preşedintele ori judecatorul unei Curti sau unui tribunal sau al unei judecatorii care a pronuntat o hotărîre intr'un proces, nu poate participa la judecata aceleiasi cauze, în a doua instanţa sau în recurs, nici chiar în caz de retrimitere prin casare.Nu poate participa la proces judecatorul care a emis mandatul de arestare sau a cerut confirmarea sau reconfirmarea, ori s'a pronuntat asupra culpabilitatii prin ordonanţa definitivă facuta şi nici judecatorul care a luat parte la pronuntarea Camerei de acuzare pentru trimiterea în judecata.De asemenea nu poate participa la judecata acela care a exercitat intr'un proces atributiunile Ministerului public, precum şi acela care a indeplinit oficiul de aparator. Acesta din urma nu poate exercita nici atributiunile Ministerului public.Nu poate participa ca judecator nici acela care a depus în aceeas cauza ca martor sau a servit ca expert ori arbitru.  +  Capitolul II Abtinerea  +  Articolul 57Preşedintele, judecatorii Curtii sau tribunalului şi judecatorul unei judecatorii, cînd stiu ca exista un motiv de recuzare în persoana lor chiar nepropus, au datoria de a incunostiinta de îndată pe seful lor direct şi de a se abtine dela orice actiune în acea cauza.Judecatorul sef, tribunalul sau Curtea decid motivat asupra abtinerii. Cînd se invoca şi alte motive de abtinere, care ar inriuri asupra prestigiului şi demnitatii magistratului sau al justiţiei, instanţa le poate admite, motivandu-şi incheierea sa.  +  Articolul 58Abtinerea se propune de magistrat şi se judeca de aceleasi instante care sînt competente a statua asupra recuzarii. Judecata se face în camera de consiliu.  +  Capitolul III Recuzarea  +  Articolul 59Preşedintele şi judecatorul Curtii sau al tribunalului ori al unei judecatorii, membrii Camerei de acuzare, precum şi judecatorul de instructiune, poate fi recuzat:1. Cînd el, sotia, parintii sau copii lor sînt direct sau indirect interesati în proces;2. Cînd este ruda sau afin pînă la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi sau cu vreunul din avocati, mandatarii sau reprezentantii lor;3. Cînd sotia este ruda sau afina a uneia din părţi, pînă la gradul mai sus aratat, cînd sotia este în vieata şi nedespartita, sau dacă fiind incetata din vieata ori despartita, au ramas copii;4. Dacă el, sotia sau rudele lor pînă la al patrulea grad, au un proces asupra unei asemanatoare chestiuni cu aceea care se judeca sau dacă au o judecata la instanţa unde una din părţi este judecator;5. Dacă între aceleasi persoane şi una din părţi a fost o judecata penala în timp de 5 ani, inaintea recuzarii;6. Dacă este tutore, curator sau consilier judiciar al uneia din părţi;7. Dacă a dat sfaturi sau şi-a exprimat parerea cu privire la cauza ce se judeca;8. Dacă a primit dela una din părţi daruri sau fagadueli de daruri, ori altfel de indatoriri;9. Dacă este vrajmasie între el, sotia sau una din rudele sale pînă la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, sotii sau rudele acestora pînă la gradul al treilea  +  Articolul 60Nu se pot recuza rudele sau afinii acelora care stau în cauza ca tutori, curatori, directori ai unui stabiliment public sau de comert, cînd acestia nu au interes personal în cauza.  +  Articolul 61Recuzarea poate fi propusa de Ministerul public sau de oricare din părţi.Propunerea se face oral sau prin cerere depusa judecatorului care face instructia sau la instanţa unde este pendinte cauza.Cererea poate fi propusa numai pînă la începerea desbaterilor imediat urmatoare ivirii cazului de recuzare. Ea trebuie, sub sancţiunea nulitatii, sa enunte motivele şi sa indice probele.Magistratul împotriva caruia e propusa recuzarea poate declara ca se abtine.  +  Articolul 62Recuzarea ajutorului sau a judecatorului dela judecatorie se decide de judecatorul sef, a judecatorului sef de el insusi.Recuzarea judecatorului de instructie sau a unui judecator dela celelalte instante, se decide de completul instanţei respective, fără participarea judecatorului recuzat.Recuzarea privind pe toţi judecatorii unui tribunal, se judeca de Curtea de Apel, iar aceea a tuturor judecatorilor unei Curti de Apel sau a unei Curti cu Juraţi, de secţiunea respectiva a Curtii de Casatie.Recuzarea tuturor judecatorilor secţiunii penale a Curtii de Casatie se judeca de secţiunile unite a Curtii de Casatie.  +  Articolul 63Instanţa decide asupra recuzarii în camera de consiliu, după ce a ascultat pe magistratul recuzat.Nu se admite interogatorul sau juramantul ca mijloc de dovada a cauzei de recuzare.Judecatorul de instructie recuzat, avînd cunoştinţa de cererea de recuzare, poate îndeplini numai acte urgente de instructie.  +  Capitolul IV Dispozitiuni comune  +  Articolul 64Incheierea asupra abtinerii sau recuzarii se motiveaza şi se citeşte în sedinta publică.Prin ea se determina, dacă şi în ce măsura actele indeplinite de magistratul care s'a abtinut sau recuzat, sau cînd s'au facut prin concursul sau, trebuie să fie mentinute.Dacă abtinerea sau recuzarea a fost respinsa, instanţa intra de îndată în cercetarea fondului.Dacă abtinerea sau recuzarea s'a primit, judecatorul se retrage şi nu poate să stea faţa la deliberarea judecatorilor asupra cauzei.Incheierea prin care s'a admis sau respins abtinerea, ca şi aceea prin care s'a admis recuzarea nu este supusă la nici o cale de atac.Împotriva incheierii prin care s'a respins recuzarea se poate face apel odata cu fondul.Cînd instanţa de apel constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsa, reface toate actele şi probele administrate la prima instanţa.  +  Articolul 65Dispozitiile precedente afară de acea a art. 59, alin. 7, se aplică şi reprezentantilor Ministerului public, magistratilor asistenti şi grefierilor.Cererea de recuzare privind aceste persoane se face şi se judeca la instanţa pe lîngă care funcţionează.  +  Titlul V Părţile, procuratorii şi aparatorii  +  Capitolul I Ministerul public  +  Articolul 66Ministerul public reprezinta în cauzele penale Statul. Organizarea sa e aceea prevăzută de legea de organizare judecătorească.El urmareste infractiunile şi exercită actiunea penala, în conformitate cu dispozitiile prevăzute de acest cod.În exercitarea dreptului de urmărire, pune concluziuni în sedintele instanţelor pe lîngă care funcţionează şi uzeaza de caile de atac prevăzute de lege, pentru susţinerea actiunii penale, cînd crede necesar.El este obligat a pune concluziuni şi în procesele în care actiunea penala a fost pusa în miscare de alte persoane, afară de cazul cînd legea dispune altfel.În toate cazurile el este obligat a propune judecatii numai cereri motivate cu concluziuni precise, conform art. 4, neputandu-se referi la aprecierea instanţei.  +  Capitolul II Inculpatul  +  Articolul 67Persoana în contra careia s'a pus în miscare actiunea penala se numeste:Inculpat, în tot timpul urmaririi şi judecatii penale.Inculpatul se mai numeste:Prevenit, din momentul în care autoritatea competentă a luat în contra sa măsuri de detinere preventiva;Acuzat, cînd în materii criminale Camera de acuzare a pronuntat trimiterea, în judecata;Condamnat, după ce instanţa de judecată pronunţă pedeapsa hotarita de lege.  +  Articolul 68Cînd inculpatul a pierdut uzul ratiunii în timpul instructiei sau judecatii, acestea se suspenda în privinta sa pînă la completa insanatosire, iar tribunalul dispune de urgenta internarea lui intr'un ospiciu, după cererea Ministerului public.  +  Capitolul III Partea civilmente responsabila  +  Articolul 69Este civilmente responsabila şi poate fi chemata ca parte în procesul penal, persoana care după dispozitiile codului civil şi altor legi speciale, este ţinuta sa răspundă pentru inculpat de daunele cauzate prin infractiune.  +  Articolul 70Citarea în instanţa penala a persoanei civilmente responsabile se poate face după cererea părţii civile, precum şi a Ministerului public, în cazul cînd partea vatamata este un minor sau un alt incapabil.Introducerea în cauza a persoanei civilmente responsabile se poate face în cursul instructiei, pînă la darea ordonantei prin care se declara terminata instructia, iar la instantele de judecată, numai inaintea primei instante, pînă la începerea desbaterilor.Cînd intr'un proces penal exista parte civila constituita, persoana ţinuta după lege civilmente responsabila are dreptul a interveni în proces, inlauntrul termenului şi în modul prevăzut mai sus.Citarea sau interventia persoanei civilmente responsabil rămîne fără efect, dacă partea vatamata şi-a retras constituirea de parte civila.  +  Articolul 71Împotriva citarii persoanei civilmente responsabile în cursul instructiei, aceasta poate prezenta intampinarile sale judecatorului de instructie care hotaraste dacă mai este cazul a fi citata.Împotriva interventiei voluntare, facute în cursul instructiei, pot face intampinari partea civila şi Ministerul public.Împotriva dispozitiei luate cu privire la citarea sau interventia persoanei civilmente responsabile, nu exista nici o cale de atac.  +  Articolul 72Toate drepturile şi garantiile acordate inculpatului pentru a exercita apararea, mijloacele de atac şi orice alte dispozitii procedurale, sînt comune şi persoanei civilmente responsabile în toate actele intervenite în urma chemarii sau interventiei sale în instructie sau judecata, în ce priveste interesul civil şi intru cat legea nu dispune altfel.  +  Capitolul IV Partea civila  +  Articolul 73Calitatea de parte civila în procesul penal, o pot avea persoanele prevăzute de art. 6 care au exercitiul acestei acţiuni şi numai dacă declara în mod formal ca se constitue parte civila sau dacă, în lipsa de asemenea declarare, au facut cerere de despăgubiri.Declaratia de constituire ca parte civila se face oral sau în scris, prin plangere sau act separat, inaintea organelor de cercetare, urmărire, ori instruire a infracţiunilor, pînă la terminarea lor, cat şi în faţa primei instante de judecată, însă înainte de începerea desbaterilor asupra fondului.Cu ocazia constituirii ca parte civila, cel vatamat este dator sa aleaga un domiciliu în circumscripţia instanţei unde i se fac în tot timpul duratei procesului comunicarile necesare.  +  Articolul 74Persoanele care nu au liberul exercitiu al drepturilor lor, se pot constitui parte civila numai dacă sînt autorizate, asistate sau reprezentate în formele prescrise pentru actiunile civile.Barbatul se poate constitui parte civila pentru sotie, dacă aceasta nu se opune formal.  +  Articolul 75Constituirea de parte civila poate fi retrasa de cel în drept în orice faza a procesului prin declaratie formala facuta instanţei la care cauza este pendinte, rămîne însă răspunzător de daunele ce eventual a produs constituirea sa de parte civila, precum şi de cheltuielile de judecată facute pînă în momentul renuntarii.Dacă renuntarea s'a facut în 24 de ore din momentul constituirii, este scutit de cheltuielile procesului.  +  Articolul 76Asociatiunile legal constituite pentru proteguirea unor interese ale membrilor lor, se pot constitui parte civila prin reprezentantii legali în cazurile cînd infractiunea ar aduce atingere acelor interese.  +  Capitolul V Procuratorii şi aparatorii  +  Articolul 77În procesele penale inaintate instanţelor de fond, inculpatul trebuie să se prezinte în persoana. În procesele de contraventii, de delicte care atrag după lege pedeapsa inchisorii mai mica de trei luni, în actiunile directe, precum şi în acele în care actiunea penala se poate stinge prin impacare, inculpatul se poate prezenta şi prin mandatar cu procura speciala.În toate cazurile, instanţa poate ordona aducerea în persoana a inculpatului.Partea civila şi cel responsabil civilmente pot fi reprezentati prin mandatari, atît în cursul instructiei cat şi al judecatii.  +  Articolul 78Aparatorul ales sau numit din oficiu are dreptul să prezinte memorii scrise în numele clientului sau din proprie iniţiativă, atît la instructie cat şi la instantele de judecată.  +  Articolul 79Inculpatul are dreptul de a fi asistat de aparator atît în cursul instructiei cat şi în faţa instanţei de judecată, în condiţiile urmatoare:1. În cursul instructiei, după luarea primului interogatoriu, prevenitul poate comunică liber cu aparatorul sau, luandu-se numai măsuri de paza. Cînd are mai mulţi aparatori, este obligat a desemna pe unul din ei, cu care comunică şi faţă de care se indeplinesc formalitatile cerute de acest cod.Judecatorul de instructie este obligat, sub pedeapsa de nulitate, cu ocazia primului interogator, sa faca cunoscut inculpatului dreptul care-l are de a-şi alege un aparator şi în caz eventual, de a cere unul.Cînd interesul instructiei o cere, judecatorul poate interzice prevenitului orice comunicare cu orice persoană, pe un termen de 15 zile, care se poate prelungi cu inca cel mult 10 zile. El da în aceasta privinta o ordonanţa sumar motivata, care se comunică prevenitului, prin administratia inchisorii.Prevenitul poate ataca ordonanţa cu opozitie la tribunal, care se pronunţă în ultima instanţa, în termen de 24 ore, în camera de consiliu.Aparatorul are dreptul, sub pedeapsa de nulitate, sa asiste pe prevenit la confirmarea mandatului de arestare, la cercetari la faţa locului, perchizitii, autopsii şi la ultimul interogatoriu, ce i se ia înainte de terminarea instructiei, cînd poate prezenta observatiile sale verbale sau scrise.Cînd inculpatul nu şi-a ales un aparator din cauza lipsei de mijloace, judecatorul de instructie, dacă inculpatul o cere, ia masurile legale spre a i se desemna unul pe care îl incunostiinteaza de îndată.Dacă inculpatul este minor sau interzis, i se desemneaza un aparator din oficiu;2. În faţa instanţelor de judecată, inculpatul poate fi asistat de unul sau mai mulţi aparatori, el poate comunică cu aparatorii săi şi în timpul desbaterilor, dar nu-i este permis să le ceara sfat în privinta raspunsului ce are de dat la intrebarile ce i se pun în instanţa.În materie corectionala, prevenitul lipsit de mijloace, care nu are aparator poate cere, iar instanţa ia masurile legale, pentru ca prevenitul să fie asistat de un aparator.Minorii şi interzisii vor fi asistati în mod obligatoriu de un aparator, dacă sînt avocati în localitate.În materie criminala, acuzatul trebuie să fie intotdeauna asistat de aparatorii aleşi sau de un aparator din oficiu, conform regulelor speciale din Cartea III, Titlul II, Cap. III.  +  Articolul 80Avocatii desemnaţi din oficiu sau aleşi ca aparatori, sînt obligati sa presteze serviciile lor inculpatilor. În tot cursul procesului, pentru actele scrise şi expunerile orale, sînt obligati sa intrebuinteze limba română.Judecatorul de instructie, cel dela judecatorie, sau preşedintele instanţei, pot admite, pentru cauze intemeiate, desarcinarea aparatorului numit din oficiu sau substituirea unui alt aparator în locul aceluia desemnat de acesta.Aparatorul nu poate părăsi oficiul de aparare ce i s'a încredinţat a se retrage din sedinta nici chiar pe motiv ca ar fi fost violate drepturile apararii, dar el poate folosi acest motiv pentru atacarea sentintei.Dacă aparatorul contravine dispozitiei de mai sus, preşedintele invita pe inculpatul ramas fără aparare, să-şi aleaga un alt aparator. Dacă inculpatul se găseşte în condiţiile de a avea un aparator din oficiu, preşedintele sau judecatorul dispune asupra substituirii.Aparatorului astfel numit sau delegat i se da timpul necesar pentru studierea dosarului, evitandu-se pe cat posibil amanarea desbaterilor.Pentru abaterile dela dispozitiile de mai sus, instanţa seziseaza Baroul respectiv.  +  Capitolul VI Dispozitii comune  +  Articolul 81În caz de deces al vreuneia din părţi, procesul se amana pentru introducerea în cauza a mostenitorilor, în vederea judecarii pretentiilor civile.Dacă aceasta ar provoca intarzierea judecatii penale, instanţa poate dispune separarea acţiunilor, ramanand ca actiunea pentru despăgubiri să fie judecata de instanţa civila.  +  Titlul VI Diferite acte şi măsuri procedurale  +  Capitolul I Citatiile şi inmanarea lorNotificarea şi comunicarea actelor de procedura penala  +  Secţiunea I Citatiile şi inmanarea lor  +  Articolul 82Citatia trebuie să fie datata şi sa cuprindă:1. Ora, ziua, luna şi anul cînd sînt chemate părţile spre infatisare;2. Instanţa inaintea careia urmeaza să se prezinte părţile, cu indicatia comunei şi strazii unde este sediul acestei instante, iar cînd sediul instanţei este în comuna rurala, numele comunei şi judeţului;3. Numele, promimele şi domiciliul sau locuinta celui citat;4. Calitatea în care este chemat;5. Indicarea sumara a faptului incriminat şi consecintele legale ce decurg în caz de neprezentare;6. Numărul de iesire şi numărul dosarului.Enuntarile de mai sus sînt prevăzute sub pedeapsa de nulitate. Nulitatile privind punctele: 1, 2, 3 şi 4, se acopera prin prezentarea celui citat, iar nulitatea de sub punctele 5 şi 6 prin neridicarea ei la prima zi de infatisare.Citatiile martorilor, expertilor şi interpreţilor, trebuie să cuprindă enuntarile de sub punctele 1, 2, 3 şi 4, indicatia cauzei în care sînt chemati şi sanctiunile în caz de neprezentare.  +  Articolul 83Citatiile sînt emise din ordinul judecatorului de instructie, în cursul instructiei şi din ordinul presedintelui, în cursul judecatii şi trebuie să fie contrasemnate propriu de grefier.Citatiile se comunică în comunele urbane prin autoritatea politieneasca, iar în comunele rurale prin autoritatea administrativa locala.  +  Articolul 84Inculpatul se citeaza la domiciliul ce avea în momentul cînd a fost comisa infractiunea.Dacă s'au facut cercetari prealabile sau instructie, domiciliul este cel aratat în declaratie sau interogatoriu.În caz de schimbare de domiciliu pînă la judecarea definitivă a procesului, citatia se da la noul domiciliu, numai dacă instanţa este incunostiintata formal de inculpat despre aceasta schimbare.Dacă inculpatul nu are nici domiciliu, nici reşedinţa cunoscuta în tara; conform alineatelor. de mai sus, sau dacă nu este gasit şi dacă ale un aparator ales de el, se citeaza la domiciliul acestuia. În cazul cînd niciuna din aceste împrejurări nu exista, citatia se afişează la usa instanţei de judecată şi copie de pe ea la primaria locului unde s'a comis infractiunea.Dacă din actele procesului rezultă indicatii precise asupra locului unde se afla în strainatate un invinuit de crima sau delict, Ministerul public sau judecatorul dela judecatorie îl instiinteaza prin scrisoare recomandata despre procesul inceput în contra lui cu invitaţia de a se prezenta sau a declara ca îşi alege un domiciliu pentru comunicarea actelor în comuna de reşedinţa a instanţei. Aceasta formalitate nu suspenda şi nici nu intarzie mersul procesului. Recipisa de predarea, scrisorii tine loc de dovada.Celelalte părţi se citeaza la domiciliul aratat în actele cauzei.  +  Articolul 85Pentru cei ce locuiesc în hoteluri, citatia se da în lipsa lor girantului hotelului, hotelierului şi în lipsa acestora, portarului sau celui ce în mod obisnuit îl inlocuieste.vei ce se gasesc sub arme se citeaza la comandamentul unităţii din care fac parte.Cei detinuti se citeaza prin administratiunea inchisorii, chiar cînd ei sînt detinuti pentru alte cauze.Administratorul inchisorii sau cel care îi tine locul inmaneaza personal citatia. Aceasta dispoziţie se aplică şi faţă de cei detinuti pentru executarea unei măsuri de siguranţă.  +  Articolul 86Citatia se inmaneaza personal celui citat care da adeverinta de primire.Adeverinta de primire trebuie certificata de functionarul insarcinat cu inmanarea.Dacă persoana citata aflandu-se la domiciliu, nu vrea sa primeasca citatia, sau primind-o nu voeste ori nu poate da adeverinta de primire, functionarul insarcinat cu inmanarea constata aceasta printr'un proces verbal.Dacă persoana citata nu se găseşte la domiciliu, functionarul da citatia unei persoane din familie, care locuieste cu dansa, sau unei persoane în serviciul celui citat.În cazul cînd persoanele de mai sus refuza sa primeasca citatia ori nu voiesc, sau nu pot sa dea adeverinta, toate acestea se constata printr'un proces verbal.Predarea nu se poate face nici copiilor şi nici persoanelor care vor parea lipsite de uzul ratiunii. Capacitatea se prezuma pînă la proba contrarie.Dacă persoanele prevăzute mai sus lipsesc, functionarul afişează citatia pe usa casei celui citat, iar o copie după ea, la primarie în comunele rurale, ori la comisariatul de politie respectiv în comunele urbane, constatand aceste împrejurări printr'un proces verbal care se incheie faţa cu comisarul în comunele urbane sau cu notarul în comunele rurale.  +  Articolul 87Procesul verbal dresat de functionarul insarcinat cu inmanarea citatiei trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulitatii, anul, luna, ziua şi ora, cînd a fost incheiat, numele, pronumele şi calitatea functionarului care l-a redactat, cercetarile facute, numele, pronumele şi calitatea personala a celui caruia i s'a predat citatia, locul urmaririi şi semnatura aceluia care a instrumentat.Procesul verbal face dovada deplina de inmanarea citatiei sau despre cele constatate. El se depune la dosarul cauzei.  +  Secţiunea II Notificarea şi comunicarea actelor de procedura  +  Articolul 88Ori de cate ori legea cere notificarea sau comunicarea unui act de procedura, aceasta se face, după ordinul Ministerului public sau a judecatorului, sau la cererea părţilor, de functionarul judecătoresc sau administrativ, indicat de lege, prin predarea copiei intregului act sau numai a unui extract, cînd legea prevede aceasta, cu menţiunea datei notificarii sau comunicarii. Dacă actul trebuie notificat sau comunicat la mai multe persoane, se da fiecareia cate o copie sau extras.  +  Articolul 89Notificarile şi comunicarile se fac după normele şi cu formele prevăzute pentru inmanarea citatiunilor.  +  Articolul 90Notificarea sau comunicarea către partea civila se face la domiciliul indicat în declaratia de constituire.Cînd o parte, în cazurile permise de lege, are un reprezentant cu mandat special în cauza, sau a declarat ori ales un domiciliu, modificarea sau comunicarea este bine indeplinita prin predarea copiei sau extrasului actului reprezentant sau la domiciliul declarat sau ales.Notificarea sau comunicarea către Ministerul public este indeplinita prin predarea copiei sau extrasului la biroul secretariatului parchetului, sau parchetului general.  +  Articolul 91Notificarea către inculpatul detinut, se face prin administratorul penitenciarului, conform art. 85. În procesul verbal de comunicare, administratorul penitenciarului poate lua act de declaratia inculpatului care vrea să se foloseasca de o cale de atac sau sa aleaga un aparator.  +  Articolul 92Originalul actului notificat verbal şi hartiile anexe, se alatura la dosarul cauzei.Instiintarile, care în cursul instructiei sau procesului sînt date de judecator verbal interesator, înlocuiesc comunicarile, cu condiţia de a se fi facut menţiune despre aceasta în proces verbal.  +  Articolul 93Notificarea sau comunicarea este nula:1. Dacă lipseste semnatura functionarului insarcinat cu comunicarea sau notificarea;2. Dacă au fost calcate dispozitiile privitoare la persoana careia trebuia notificata sau comunicata copia ori extrasul, sau acelea privitoare la locul în care trebuia afisat;3. Dacă, prin neobservarea vreuneia din regulele precedente ar fi incertitudine absoluta asupra datei notificarii, comunicarii ori asupra persoanei care o cere sau asupra aceleia careia îi este indreptata;4. Dacă exista contrarietate între copie şi originalul actului notificat sau comunicat.  +  Secţiunea III Dispozitii comune  +  Articolul 94Inmanarea citatiilor, notificarilor şi comunicarilor actelor de procedura penala, se poate face şi prin mijlocirea serviciului postal.Un regulament special va determina condiţiile în care se pot face comunicarile pe aceasta cale.  +  Articolul 95Functionarul public care nu face inmanarea citatiilor, a notificarilor sau comunicarilor, ori nu executa mandatele de aducere şi cauzeaza amanarea procesului sau nu o face în conformitate cu legea, se pedepseste cu amendă de la 500 la 2.000 lei.Pedeapsa se pronunţă de instanţa care a constatat faptele.  +  Capitolul II Termenul şi repunerea în termen  +  Secţiunea I Termenul  +  Articolul 96Termenele prevăzute în prezentul cod se socotesc după cum urmeaza:Termenele în ore se socotesc, luand de baza indicatiunea orei menţionate în actul care a provocat curgerea termenului.Ziua, în calculul termenului; se socoteste de 24 ore, iar luna şi anul se calculeaza după calendarul legal.În calculul termenelor prevăzute în zile şi ore, nu se socoteste ora şi ziua dela care începe şi nici acelea în care se implineste termenul.Dacă ultima zi a unui termen cade intr'o Dumineca, sau alta zi de sarbatoare legala, ori în zile cînd serviciul este legalmente suspendat, termenul se prelungeste pentru cea dintai zi de lucru urmatoare.  +  Articolul 97Termenele prevăzute în acest cod, nu pot fi prelungite sau scurtate de judecator, sub pedeapsa de nulitate, decat în cazurile în care legea îi da în mod formal acest drept.  +  Articolul 98Actele de procedura depuse recomandat la oficiul postal, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, sînt considerate ca facute în termen.Recipisa postei serveste ca dovada de predare.  +  Articolul 99Neexercitarea acţiunilor şi cailor de atac în termenele fixate, atrage decaderea din exercitiul dreptului şi nulitatea actelor facute.  +  Secţiunea II Repunerea în termen  +  Articolul 100Cînd părţile sau Ministerul public dovedesc ca au fost în imposibilitate de a se prezenta la ziua judecatii sau de a exercita un drept în termenele fixate de lege, din cauza de forta majoră, instantele judecătorești pot acorda o repunere în termen.  +  Articolul 101Cererea pentru repunerea în termen trebuie să fie introdusa în termen de zece zile, sub pedeapsa de a nu fi luata în considerare.Termenul de zece zile curge dela data comunicarii primului act ce urmeaza şi care da posibilitate părţii sa cunoasca pierderea termenului, iar în lipsa unui atare act, din ziua în care a incetat faptul care constituia forta majoră.Cererea de repunere în termen nu suspenda executarea condamnarii sau continuarea procedurii, însă instanţa poate admite suspendarea executarii hotărîrii pînă la judecarea cererii.Asupra cererii de repunere se pronunţă instanţa care ar fi judecat cauza, în cazul cînd partea ar fi indeplinit la timp actul care a fost omis.Dacă s'a dovedit cazul de forta majoră, instanţa admite cererea, repunand partea în situaţiunea ce ar fi avut, dacă nu pierdea termenul, în caz contrar cererea se respinge.Dacă cererea se referă la repunerea în termen a unei cai de atac, ea se inainteaza cu probele adunate de către instanţa la care a fost introdusa, instanţei superioare competente a se pronunţă asupra caii de atac nefacute la timp.Beneficiul dispoziţiilor de mai sus nu se aplică termenului prevăzut pentru introducerea cererii de la art. 100 şi nici noului termen acordat.  +  Capitolul III Nulitatile  +  Articolul 102Neobservarea formelor procedurale prescrise de lege atrage nulitatea actului în urmatoarele cazuri:1. Cînd nulitatea este prevăzută de lege;2. Cînd neobservarea formei a adus părţii ce o invoca o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea actului,Neobservarea formelor poate fi invocata numai în condiţiunile aratate mai jos.  +  Articolul 103Dispozitiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, compunerea instanţei şi prezenta Ministerului public, prezenta inculpatului în cazurile şi formele stabilite de lege, punerea în miscare a actiunii penale şi sezisarea instanţei sînt intotdeauna prescrise sub pedeapsa de nulitate.Aceasta nulitate nu poate fi inlaturata în nici un mod; ea poate fi propusa în orice stare a procesului şi trebuie să fie pronunţată chiar din oficiu. Nulitatea pentru neobservarea regulelor de competenţa după materie este acoperita cînd, o infractiune de competenţa unei instante inferioare, fiind judecata de o instanţa superioara, nu s'a ridicat incidentul de necompetenta.  +  Articolul 104Orice împiedicare a Ministerului public sau a părţilor de a folosi o facultate acordată de lege, în cursul procesului şi orice omisiune sau refuz ilegal, de a decide asupra unei cereri indreptate în acest scop, este motiv de nulitate, cu condiţia, ca imediat sau la primul act următor de procedura, după cunoasterea refuzului sau omisiunii, să se fi facut rezerva expresa de a propune nulitatea.