NORME din 2 decembrie 2002privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule şi autorizarea asigurătorilor care vor practica aceasta asigurare în anul 2003
EMITENT
  • COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 7 decembrie 2002



    În temeiul prevederilor art. 5, 53 şi 67 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurarile în România, modificate prin art. 45 alin. (4) din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, precum şi ale art. 47 pct. 2 lit. k) din Legea nr. 32/2000, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adopta următoarele norme, prin care se stabilesc nivelul primelor de asigurare şi termenele de plată ale acestora, limitele despăgubirilor corelate cu nivelul primelor de asigurare, criteriile de aplicare a acestei asigurări, autorizarea asigurătorilor şi alte elemente pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule pentru anul 2003.  +  Titlul I Nivelul primelor de asigurare, termenele de plată a acestora şi limitele despăgubirilor  +  Articolul 1 (1) Nivelul primelor de asigurare pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule pentru anul 2003 este prevăzut în anexa nr. 2. (2) Este interzis asigurătorilor sa încaseze prime de asigurare sub nivelul primelor prevăzute în anexa nr. 2, cu excepţia cazurilor menţionate la art. 2 alin. (2) şi (3). (3) În cadrul activităţii de contractare a asigurării, prin alte persoane decât personalul propriu, angajat cu carte de muncă, al societăţii autorizate sa practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, nivelul maxim al cheltuielilor de achiziţie va fi: a) 5% pentru agenţii de asigurare; b) 8% pentru brokerii de asigurare.Valorile procentuale de mai sus se vor aplica asupra primelor încasate conform prevederilor alin. (2). (4) Nerespectarea prevederilor prezentului articol se va sanctiona cu retragerea imediata a autorizaţiei societăţii de a practica asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, conform art. 8 coroborat cu art. 39 din Legea nr. 32/2000 şi cu neacordarea autorizării pentru anul 2004, în situaţia în care persoanele care se fac vinovate de încălcarea prevederilor prezentului articol au acţionat ca urmare a unor dispoziţii scrise din partea asiguratorului.  +  Articolul 2 (1) În cazul persoanelor care deţin autovehicule înmatriculate sau supuse înmatriculării în România primele de asigurare se plătesc astfel: a) pentru autovehiculele care sunt deja înmatriculate la data de 31 decembrie 2002, primele se plătesc pentru întregul an 2003 sau fractionat, aferent perioadelor:- 1 ianuarie-31 decembrie 2003, până la data de 31 decembrie 2002;- 1 ianuarie-31 mai 2003, până la data de 31 decembrie 2002;- 1 iunie-31 decembrie 2003, până la data de 31 mai 2003; b) anterior înmatriculării autovehiculului în circulaţie, pentru autovehiculele care se înmatriculează/reinmatriculeaza în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2003; c) anterior eliberării autorizaţiei provizorii de circulaţie. (2) Persoanele fizice pensionate beneficiază de o reducere cu 20% a primelor de asigurare în baza talonului sau a deciziei de pensionare. (3) Persoanele cu deficiente locomotorii, deţinătoare de motocicluri şi de autoturisme adaptate infirmităţii lor, inclusiv cele primite de acestea în folosinţă, beneficiază de o reducere cu 50% a primelor de asigurare. (4) În cazul neachitarii la scadenta a primelor de asigurare prevăzute la art. 1, deţinătorul autovehiculului este neasigurat până în momentul intrării în vigoare a asigurării.  +  Articolul 3Pentru autovehiculele care se înmatriculează temporar, respectiv pentru cele ce urmează să fie scoase definitiv din ţara, precum şi în cazul eliberării unei autorizaţii provizorii de circulaţie, primele de asigurare se calculează lunar şi reprezintă 1/10 din prima de asigurare anuală prevăzută în anexa nr. 2.  +  Articolul 4Pentru autovehiculele care se înmatriculează permanent în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2003 prima de asigurare pentru fiecare luna sau fracţiune de luna cuprinsă între data începerii răspunderii asiguratorului şi data de 31 decembrie 2003 reprezintă 1/10, dar nu mai mult decât valoarea primei anuale; orice fracţiune de luna, mai mare de 15 zile, se considera luna întreaga.  +  Articolul 5 (1) Pentru autovehiculele ce sunt utilizate în activităţi sezoniere în agricultura sau construcţii şi care nu sunt utilizate timp de cel puţin 3 luni consecutive, primele de asigurare se calculează lunar şi reprezintă 1/10 din prima de asigurare anuală prevăzută în anexa nr. 2. (2) Deţinătorii de parcuri auto formate din cel puţin 10 autovehicule înmatriculate pot negocia cu asiguratorii autorizaţi pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule plata fractionata a primelor de asigurare prevăzute în anexa nr. 2.  +  Articolul 6În cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate sau ale căror asigurări expira în timpul în care se afla pe teritoriul României, primele de asigurare aferente perioadei în care autovehiculul neasigurat se afla în România se plătesc anticipat şi integral, astfel: a) în mod obligatoriu, la intrarea autovehiculului pe teritoriul României, la punctele de trecere a frontierei, în cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate; b) cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a documentelor de asigurare, la unităţile teritoriale ale asigurătorilor autorizaţi, în cazul persoanelor care se afla pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate şi ale căror asigurări expira în perioada în care se afla în România.  +  Articolul 7Răspunderea asiguratorului începe: a) din momentul plăţii primei de asigurare şi al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţiile de plată în condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) şi la art. 6; b) după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare şi s-a eliberat documentul de asigurare, pentru asiguratul care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a primei de asigurare prevăzute la art. 2 şi 6, respectiv pentru asiguratul care nu a plătit la scadenta prima de asigurare aferentă perioadei respective; c) din momentul plăţii primei de asigurare şi al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, şi de data eliberării autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării autovehiculului pe numele deţinătorului, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţiile de plată a primei de asigurare prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) şi c); d) în tot cuprinsul prezentului articol prin plata primei de asigurare se înţelege plata acesteia în numerar sau prezentarea ordinului de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil.  +  Articolul 8 (1) Răspunderea asiguratorului încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în poliţa de asigurare pentru care s-a plătit prima de asigurare datorată sau, anterior acestei date, în momentul radierii autovehiculului. (2) Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind chitanţa, ordinul de plată sau alt document probator al plăţii.  +  Articolul 9 (1) Pentru autovehiculele care se radiază din circulaţie în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2003 prima de asigurare pentru fiecare luna sau fracţiune de luna cuprinsă între data începerii şi data încetării răspunderii asiguratorului reprezintă 1/10 din prima de asigurare anuală. (2) Diferenţa dintre prima de asigurare plătită şi cea calculată conform alin. (1) se restituie asiguratului, la cererea scrisă a acestuia, însoţită de documentele doveditoare, şi numai în cazurile în care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.  +  Articolul 10 (1) În unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asiguratorul acorda despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în următoarele limite: a) de la 1.000.000 lei până la maximum 800.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor pagubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe şi indirecte de peste 1.000.000 lei; b) până la 200.000.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 1.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial. (2) Limitele despăgubirilor menţionate la alin. (1) se aplică în cazul daunelor produse prin accidente de autovehicule survenite în anul 2003.  +  Articolul 11 (1) Dovada existenţei asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, în cazul controalelor efectuate de organele de poliţie, în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995*), o constituie poliţa de asigurare emisă de asiguratorii autorizaţi sa practice aceasta asigurare în România sau documentele internaţionale de asigurare de răspundere civilă auto, eliberate de societăţi de asigurare din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru perioada menţionată în acestea. (2) Poliţele de asigurare se vor tipari la Compania Naţionala "Imprimeria Naţionala" - S.A. sau la alte unităţi tipografice sub supravegherea acesteia, selectate pe baza criteriilor stabilite prin Ordin al ministrului finanţelor publice nr. 1.177/1998 conform Hotărârii Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabila şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora. Forma, dimensiunile şi conţinutul politelor de asigurare au fost aprobate de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi au fost transmise Companiei Naţionale "Imprimeria Naţionala" - S.A. Seriile politelor de asigurare se vor repartiza societăţilor care vor depune documentaţie de autorizare, prin tragere la sorţi, în termen de 5 zile de la data depunerii acesteia.  +  Articolul 12Nivelul amenzilor şi celelalte sancţiuni sunt prevăzute la art. 63 şi 64 din Legea nr. 136/1995*), respectiv: a) refuzul societăţii comerciale autorizate de a încheia asigurarea obligatorie se sancţionează cu amendă de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei, putându-se lua şi măsura de suspendare a activităţii pe o perioadă de până la un an, potrivit art. 63 din Legea nr. 136/1995; b) încălcarea de către persoanele fizice şi juridice a obligaţiei de asigurare prevăzute la art. 48 şi 56 din Legea nr. 136/1995 se sancţionează cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei, şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării, potrivit art. 64 din Legea nr. 136/1995.------------- Notă *) Art. 63 şi 64 din Legea nr. 136/1995 au fost modificate prin art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2000 privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule.  +  Titlul II Autorizarea asigurătorilor şi alte elemente referitoare la practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule  +  Articolul 13Vor fi autorizaţi pentru a practica asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule pentru anul 2003, în conformitate cu prevederile Legii nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, asiguratorii care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: a) sunt autorizaţi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000, cu modificările ulterioare, şi ale Normelor nr. 2/2001 privind informaţiile şi documentele cerute pentru autorizarea asigurărilor şi criteriile pentru aprobarea acţionarilor semnificativi şi a persoanelor semnificative ale asigurătorilor, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 2/2001, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 24 august 2001; b) dovedesc ca dispun de active lichide care să reprezinte cel puţin nivelul capitalului social prevăzut în Legea nr. 32/2000, cu modificările ulterioare; c) dovedesc îndeplinirea prevederilor art. 18 din Legea nr. 32/2000 privind activele admise sa reprezinte rezervele tehnice aferente asigurărilor generale şi asigurărilor de viaţa (se vor lua în calcul numai activele negrevate de sarcini); d) dovedesc dispersia plasamentelor activelor admise sa reprezinte rezervele tehnice aferente asigurărilor generale şi asigurărilor de viaţa în conformitate cu prevederile Normelor nr. 6/2001 privind categoriile de active admise sa reprezinte rezervele tehnice ale asiguratorului care practica asigurări generale, regulile de dispersare a plasamentelor, precum şi coeficientul de lichiditate, puse în aplicare prin Ordinul nr. 6/2001, modificate şi completate prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2002; e) dispun de o reţea teritorială formată din cel puţin o unitate (sucursala, agenţie), înregistrată la Oficiul registrului comerţului, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti; f) pentru fiecare unitate dispun de personal propriu specializat în activitatea de constatare şi de lichidare a daunelor auto şi efectuează plati de despăgubire la cel puţin una dintre unităţile teritoriale din fiecare judeţ; g) practica de cel puţin 2 ani asigurarea facultativă de autovehicule; h) dispun de o dotare cu tehnica de calcul şi soft adecvate care să permită ţinerea unor evidente detaliate privind documentele de asigurare şi centralizarea în termen a informaţiilor/datelor colectate de la unităţile teritoriale, în vederea creării unei baze de date la nivel naţional. Informaţiile necesare a fi colectate şi transmise în baza de date la nivel naţional sunt prezentate în anexa nr. 3.  +  Articolul 14 (1) În vederea obţinerii autorizării de practicare a asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, asiguratorii vor prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor următoarele documente: a) cerere de autorizare pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă a autovehiculelor pentru anul 2003 şi o documentaţie din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor de autorizare prevăzute la art. 13; b) pentru asiguratorii care în anul 2002 nu au fost autorizaţi sa practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă, un raport privind contractele de asigurare facultativă a autovehiculelor din ultimii 2 ani (prime încasate, comisioane şi daune plătite, volumul rezervei pentru daunele nelichidate, număr de contracte încheiate şi număr de dosare de dăuna, din care rămase nelichidate); c) balanţa de verificare pentru asigurările generale şi asigurări de viaţa, încheiată la 31 octombrie 2002 (centralizatoare, sintetică şi analitica) şi contul tehnic aferent asigurărilor generale, încheiat la 31 octombrie 2002, conform modelului din anexa nr. 4; d) extras de la Oficiul registrului comerţului, din care să rezulte existenta unităţilor teritoriale conform prevederilor art. 13 lit. e). Pentru fiecare unitate teritorială se vor prezenta lista personalului de specialitate, structura de lucru necesară efectuării plăţilor de despăgubiri, precum şi alte informaţii utile centralizate conform modelului din anexa nr. 5; e) o declaraţie a conducerii societăţii de asigurare, din care să rezulte ca va respecta întocmai prevederile prezentelor norme, sub sancţiunile prevăzute la art. 39 din Legea nr. 32/2000, potrivit modelului din anexa nr. 6. (2) Dacă în urma analizarii documentaţiei depuse rezultă neconcordante, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita informaţii suplimentare probate prin acte oficiale şi documente justificative, autorizarea fiind amânată până la clarificarea tuturor aspectelor.  +  Articolul 15 (1) Cererile de autorizare împreună cu documentaţia aferentă, conform prezentelor norme, depuse în termen de 5 zile calendaristice de la data publicării prezentelor norme în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi soluţionate în a 12-a zi de la această dată. (2) Cererile de autorizare împreună cu documentaţia aferentă, conform prezentelor norme, depuse după 5 zile calendaristice de la data publicării prezentelor norme în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi soluţionate în termen de 7 zile de la înregistrarea acestora la registratura Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.  +  Articolul 16 (1) În aplicarea prevederilor art. 5 şi 53 din Legea nr. 136/1995, modificate prin art. 45 alin. (4) din Legea nr. 32/2000, precum şi ale art. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000, avându-se în vedere elaborarea şi publicarea prezentelor norme, gestionarea programului de monitorizare a activităţii asigurătorilor autorizaţi pentru practicarea acestei asigurări şi pentru protejarea corespunzătoare a intereselor asiguraţilor, se preleva o cota procentuală de 0,88% din volumul primelor de asigurare încasate lunar pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule. (2) Sumele determinate prin aplicarea cotei de 0,88% asupra volumului lunar al primelor de asigurare încasate se vor vira până la data de 25 a lunii următoare în contul nr. 50.0314045240, deschis pe seama Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la Trezoreria Municipiului Bucureşti. (3) Sumele determinate potrivit alin. (1), aferente primelor de asigurare încasate pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule în cursul lunii decembrie 2002, pentru exerciţiul financiar 2003, vor fi virate până la data de 25 ianuarie 2003.  +  Articolul 17 (1) Asiguratorii au obligaţia de a întocmi evidente lunare privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, potrivit modelelor prezentate în anexele nr. 7a) şi 7b). (2) Asiguratorii vor transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor rapoarte lunare până la data de 30 a lunii următoare, pe baza evidentelor sus-menţionate.  +  Articolul 18În contabilitatea asiguratorului autorizat pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule se vor efectua următoarele înregistrări contabile:1. Evidentierea primelor de asigurare RCA încasate în exerciţiul financiar 2002 şi aferente exerciţiului financiar 2003:54421 "Conturi curente la bănci" = 4742 "Venituri înregistrate în avansprivind asigurările generale";(analitic distinct) (analitic distinct)2. La începutul exerciţiului financiar 2003 vor fi evidentiate astfel:4012 "Decontări privind = 702 "Venituri din primele - cu primele deprimele de asigurare brute subscrise privind asigurare bruteaferente asigurărilor asigurările generale subscrise;generale" directe"(analitic distinct) (analitic distinct)concomitent4742 "Venituri înregistrate = 4012 "Decontări privind - cu primele deîn avans privind asigurările primele de asigurare asigurare încasategenerale" aferente asigurărilor în exerciţiulgenerale" financiar 2002;(analitic distinct) (analitic distinct)3. Evidentierea cheltuielilor cu comisioanele plătite brokerilor şi agenţilor de asigurare:4722 "Cheltuieli de achiziţie = 5442 "Conturi curente la băncireportate privind asigurările privind asigurările generale"generale"sau5472 "Casa privind asigurărilegenerale"Ulterior se va evidenţia repartizarea acestor cheltuieli în perioadele următoare pe naturi de cheltuieli conform scadentarului, efectuandu-se înregistrarea contabila:602 "Cheltuielile privind = 4722 "Cheltuieli de achiziţiedaunele şi prestaţiile la reportate privind asigurărileasigurările generale directe" generale"Pentru conturile:4722 "Cheltuieli de achiziţie reportate privind asigurările generale" şi602 "Cheltuieli privind daunele şi prestaţiile la asigurările generale directe" vor fi utilizate următoarele conturi analitice:- 47222 "Comisioane pentru brokeri de asigurare"- 47223 "Comisioane pentru agenţi de asigurare"- 6021 Cheltuieli privind daunele şi prestaţiile la asigurările directe pentru brokeri de asigurare"- 6022 Cheltuieli privind daunele şi prestaţiile la asigurările directe pentru agenţi de asigurare"4. Evidentierea sumei virate în contul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit art. 16 alin. (2):6432 "Cheltuieli cu alte = 4472 "Fonduri speciale, taxeimpozite, taxe şi vărsăminte şi vărsăminte asimilate privindasimilate privind asigurările asigurările generale"generale"(analitic distinct) (analitic distinct)4472 "Fonduri speciale, taxe = 54421 "Conturi curente la băncişi vărsăminte asimilate privind asigurările generale"privind asigurările generale"(analitic distinct) (analitic distinct)  +  Titlul III Norme tehnice cu privire la aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule pentru anul 2003  +  Capitolul 1 Dispoziţii generale  +  Articolul 19Asiguratorii autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sa practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule acorda, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii acestora răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane pagubite prin accidente de autovehicule care au loc pe teritoriul României, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în limitele prevăzute la art. 10 alin. (1).  +  Articolul 20Se considera ca sunt întrunite elementele răspunderii civile faţă de terţe persoane (răspundere civilă delictuala) şi se acordă despăgubiri atunci când rezultă cumulativ: a) săvârşirea unei fapte ilicite de către deţinătorul sau conducătorul autovehiculului care a produs accidentul, ca de exemplu: nerespectarea regulilor de circulaţie, acte de neglijenţa în conducerea sau paza autovehiculului etc.; b) existenta unui prejudiciu produs persoanei pagubite; c) existenta unui raport de cauzalitate între prejudiciul suferit de persoana pagubita şi fapta ilicită a deţinătorului sau conducătorului autovehiculului care a produs accidentul; d) culpa deţinătorului sau conducătorului autovehiculului în săvârşirea faptei ilicite, cauzatoare a accidentului. Este în culpa cel care săvârşeşte fapta cu intenţie, din neglijenţa sau imprudenta.  +  Articolul 21Asiguratorii acorda despăgubiri:1. indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri), atât în timpul deplasarii, cat şi în timpul stationarii autovehiculului asigurat;2. pentru pagubele produse de dispozitivele sau instalaţiile cu care au fost echipate autovehiculele, precum şi pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori ataşate, dar numai în timpul în care acestea sunt ataşate unui autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule;3. dacă paguba a fost produsă din culpa conducătorului autovehiculului, prin fapta lucrului (când paguba îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau interactiunea lucrului), prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentala a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate.  +  Articolul 22 (1) În situaţia în care cel pagubit a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la mărirea pagubei, cel chemat sa răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din paguba care îi este imputabilă (culpa comuna). În astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea rezultată din acte. (2) În situaţia în care din acte nu rezultă întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident, fiecare având dreptul la despăgubire în proporţia în care NU s-a făcut răspunzător de producerea accidentului.  +  Articolul 23Asiguratorii nu acorda despăgubiri pentru:1. cazurile în care deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs: a) dintr-un caz de forta majoră; b) din culpa exclusiva a persoanei pagubite; c) din culpa exclusiva a unei terţe persoane;2. pagubele produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice asigurate, dacă au fost provocate de un alt autovehicul aparţinând aceleiaşi persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizica sau persoana juridică asigurata;3. pagubele cauzate în situaţiile în care deţinătorul autovehiculului nu face dovada valabilităţii la data accidentului a poliţei de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule sau răspunderea asiguratorului nu începuse;4. pagubele situate sub limita minima a despăgubirilor de asigurare prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor pagubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;5. partea din prejudiciu care depăşeşte limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor pagubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;6. amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum şi cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor;7. cheltuielile făcute în procesul penal de deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă;8. sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, este obligat să le plătească deţinătorului care i-a încredinţat autovehiculul asigurat pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;9. pagubele produse persoanelor sau bunurilor transportate, dacă între deţinătorul autovehiculului care a produs accidentul sau conducătorul auto răspunzător şi persoanele pagubite a existat un raport contractual (civil, comercial, de muncă etc., cu titlu oneros sau gratuit);10. pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalaţiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalaţii de lucru;11. pagubele produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;12. pagubele produse ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corosive, combustibile), care au determinat sau au agravat producerea pagubei;13. pretenţiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparatie.  +  Capitolul 2 Avizarea şi constatarea pagubelor  +  Articolul 24 (1) Pentru recuperarea pagubelor produse ca urmare a accidentelor de autovehicule persoanele pagubite se vor adresa societăţii de asigurare cu care deţinătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului a încheiat asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto. (2) Dacă pentru recuperarea prejudiciului, persoana pagubita se adresează asiguratorului sau de bunuri, constatarea avariilor, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor, efectuate cu respectarea prevederilor prezentelor norme, vor fi opozabile asiguratorului de răspundere civilă al persoanei vinovate.  +  Articolul 25 (1) Încuviinţarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoane pagubite şi asiguratori se da: a) de către deţinătorul auto răspunzător de producerea pagubei sau de conducătorul acestuia - numai în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58 din Legea nr. 136/1995 - pe actele eliberate de autorităţile publice competente să constate şi sa cerceteze accidentele de autovehicule, pe înştiinţarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator. Aceasta încuviinţare constituie şi avizare de dăuna pentru asiguratorul de răspundere civilă, în sensul art. 59 din Legea nr. 136/1995; b) de către persoana pagubita (în cazul persoanelor juridice, de reprezentantul acestora) pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurator în dublu exemplar. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), în cazul persoanelor fizice încuviinţarea poate fi data de sotia (soţul) asiguratului, respectiv a (al) persoanei pagubite, ori, în caz de imposibilitate a ambilor soţi (spitalizare, deces, detenţie, lipsa îndelungată din localitate etc.), de oricare dintre următoarele persoane majore: copii; părinţi, surori sau fraţi ai asiguratului, respectiv ai persoanei pagubite ori ai sotiei (soţului) acestora.  +  Articolul 26Deschiderea dosarului de dăuna, precum şi constatarea pagubelor se efectuează şi în cazurile în care nu s-a primit încă înştiinţarea de la asiguratul răspunzător de producerea pagubei, însă persoanele pagubite se prezintă la asiguratorul acestuia cu dovezi privind răspunderea asiguratului, cauzele şi împrejurările accidentului.  +  Articolul 27 (1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia. (2) Eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la pagubele constatate vor fi menţionate în procesul-verbal sau într-o anexa la acesta. (3) Eventualele modificări în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnatura aceloraşi persoane care l-au semnat. (4) Dacă prin demontarea sau reparaţia bunului avariat au rezultat şi alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate iniţial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea aceloraşi persoane care au luat parte la constatarea iniţială.  +  Articolul 28După efectuarea constatării asiguratorul este obligat sa elibereze pagubitului o copie de pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurator, prin care să indice numărul de dosar deschis, piesele constatate ca avariate în accident şi soluţiile tehnice adoptate (înlocuire sau reparatie).  +  Articolul 29Asiguratorii pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana pagubita a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asiguratorii să efectueze constatarea pagubei, dacă împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat, precum şi cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar. În asemenea situaţii stabilirea mărimii avariilor şi a cuantumului pagubelor se va face în baza datelor consemnate în actele încheiate de organele de poliţie, unităţile de pompieri sau celelalte autorităţi publice competente, a documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, coroborate cu preţurile practicate de unităţile de specialitate, a declaraţiilor scrise ale pagubitului şi ale martorilor şi a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asiguratorului, rezultate în urma examinării reparaţiilor executate autovehiculului şi, după caz, a eventualelor părţi componente sau piese avariate înlocuite, precum şi cu investigaţiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Şi în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.  +  Capitolul 3 Stabilirea despăgubirilor  +  Articolul 30Despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana pagubita şi asigurator, ori în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pronunţată în România.  +  Articolul 31 (1) Stabilirea despăgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori se poate face în cazurile în care, din actele încheiate de organele de poliţie, unităţile de pompieri sau celelalte autorităţi publice competente să constate şi sa cerceteze accidentele de autovehicule, precum şi din înştiinţarea asiguraţilor, respectiv a conducătorilor auto vinovaţi, rezultă răspunderea civilă a deţinătorului sau a conducătorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana pagubita face dovada prejudiciului suferit. (2) În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, dacă autorităţile publice nu au reţinut elemente determinante cu privire la cauzele şi la împrejurările producerii accidentului de autovehicule ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de proba.  +  Articolul 32Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori, în cazul în care:1. persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (sotia) sau persoane care se afla în întreţinerea deţinătorului sau a conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei;2. persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri, în cazurile de vătămări corporale sau de deces, sunt copiii, părinţii, fraţii sau surorile deţinătorului ori conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, şi care nu se afla în întreţinerea acestora;3. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectiva de despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport avariate aparţinând agenţilor economici care au ca obiect de activitate transporturi de mărfuri sau de persoane, cu plata, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparatiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosinţă se determina luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane practicate de pagubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparţine pagubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare;4. se formulează pretenţii având ca obiect daunele morale;5. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de arta, obiecte din platina, aur sau argint, mărci poştale, timbre, precum şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor;6. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul pagubelor produse.  +  Articolul 33În cazul în care accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asiguraţi, pagubiti şi asiguratori, în cazul în care:1. potrivit legii, acţiunea penală poate fi stinsă prin împăcarea părţilor;2. deşi hotărârea instanţei penale a rămas definitivă şi irevocabilă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior;3. deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecata sau din actele încheiate de autorităţile publice, semnate fără obiecţii de deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, rezultă cu certitudine atât răspunderea civilă a acestora, pagubele cauzate, cat şi vinovăţia penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecata după finalizarea cercetărilor aflate în curs; b) s-a dat acordul pentru stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana pagubita şi asigurator; c) persoana pagubita îşi ia un angajament scris prin care se obliga sa restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia; d) conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, îşi ia un angajament scris privind recuperarea despăgubirii, în cazul aplicării prevederilor art. 58 din Legea nr. 136/1995.  +  Articolul 34La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretenţiile formulate de persoanele pagubite, avându-se în vedere prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăşi diferenţa dintre valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici limita maxima a despăgubirilor de asigurare prevăzută în prezentele norme.  +  Articolul 35 (1) În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a avarierii ori distrugerii bunurilor aparţinând mai multor persoane în unul şi acelaşi accident de autovehicul depăşeşte la data producerii accidentului limita maxima prevăzută în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, în care se cuprind şi cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor pagubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane pagubite, proporţional cu raportul dintre limita maxima şi totalul cuantumului despăgubirilor. (2) În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a vatamarilor corporale sau a decesului mai multor persoane în unul şi acelaşi accident de autovehicul depăşeşte la data producerii accidentului limita maxima prevăzută în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, în care se cuprind şi cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor pagubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă în limita acestei sume, proporţional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana pagubita, fără însă a se depăşi la data producerii accidentului, pentru fiecare persoana vătămată, limita pe persoana prevăzută în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului.A. Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau distrugerii autovehiculelor/vehiculelor  +  Articolul 36 (1) Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici valoarea maxima a despăgubirilor prevăzută la art. 10 alin. (1) lit. a). (2) Prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din autovehicul rămase neavariate, fără a se putea depăşi 25% din valoarea autovehiculului. (3) Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi inlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de autovehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, din care se scade valoarea eventualelor părţi rămase neavariate. Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele juridice, legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule, părţi componente, piese inlocuitoare şi a materialelor pentru acestea (cu excepţia celor în regim de consignaţie) şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi reparatie la autovehicule. (4) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a părţilor componente sau a pieselor care au fost avariate. (5) Prin părţi componente sau piese care necesita înlocuirea se înţelege numai acelea a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibila din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a acestora ori, cu toate ca repararea este posibila, costul de reparatie, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente, depăşesc valoarea de nou a părţii componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente. (6) Se considera ca a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului atunci când părţile avariate din cauza accidentului reprezintă minimum 50% din suprafaţa totală exterioară a autovehiculului respectiv. (7) Preţurile părţilor componente, ale pieselor inlocuitoare noi şi ale materialelor sunt cele practicate de unităţile de specialitate. (8) În cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesară procurarea directa de către deţinător a unor părţi componente, piese sau materiale, cu plata în valută, costul acestora este egal cu costul de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate (inclusiv cheltuieli de transport şi taxe vamale, exclusiv T.V.A. aferentă), echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data efectuării plăţii facturii de către pagubit. În aceste cazuri costul părţilor componente, pieselor sau materialelor nu va depăşi preţurile de vânzare practicate de unităţile de specialitate din România, dacă acestea sunt comercializate şi în România. (9) Costul reparaţiilor efectuate la autovehicule se stabileşte pe baza documentelor eliberate de "unităţile de specialitate", cu respectarea normelor de timp stabilite de producătorii autovehiculelor. (10) În cazul în care reparaţiile autovehiculului se efectuează în regie proprie sau se solicita plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul acestora se stabileşte pe baza evaluării asiguratorului şi, dacă este cazul, a documentelor justificative privind plăţile făcute, prezentate ulterior efectuării reparaţiilor. În astfel de cazuri cheltuielile cu manopera şi costul reparaţiilor nu pot depăşi, pentru părţi componente, piese sau materiale, preţurile de vânzare şi tarifele pentru manopera practicate de "unităţile de specialitate". (11) Dacă pentru unele părţi componente sau piese ale autovehiculului nu exista preţuri practicate de unităţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileşte pe baza preţurilor din cataloagele pentru piese de schimb sau în lipsa, prin asimilare cu preţurile, din cataloage sau practicate de unităţile de specialitate, pentru părţile componente sau piesele unor autovehicule similare. În cazul în care preţurile din cataloage sunt exprimate în valută, se va calcula echivalentul în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data producerii accidentului.  +  Articolul 37 (1) Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabileşte scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare. (2) Modalitatea de stabilire a valorii de nou şi a uzurii corespunzătoare, prevăzute de prezentele norme, se aplică inclusiv în cazul despăgubirii stabilite prin hotărâre judecătorească.  +  Articolul 38Prin valoarea de nou a autovehiculelor avariate se înţelege: a) preţul de comercializare practicat de unităţile de specialitate din România la data producerii accidentului; b) pentru autovehiculele care nu se comercializează în România, preţul corespunzător din cataloagele de specialitate, echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data producerii accidentului; c) pentru tipurile de autovehicule la care nu exista preţuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrica, valoarea stabilită prin asimilare cu preţul de vânzare*1), practicat la data accidentului, al unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare din producţia interna sau externa.------------*1) În lipsa acestor preţuri se pot avea în vedere preţurile corespunzătoare din cataloagele de specialitate.  +  Articolul 39 (1) Uzura autovehiculului avariat se stabileşte în raport cu vechimea, utilizarea şi starea de întreţinere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se tine seama de costul reparaţiilor curente sau capitale, inclusiv de costul de înlocuire a părţilor componente sau a pieselor executate înainte de accident, pentru menţinerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului. Valoarea acestora se stabileşte în baza documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor sau al inlocuirilor respective. (2) Criteriile pentru stabilirea uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule sunt cele prevăzute în anexa nr. 1.  +  Articolul 40Se acorda despăgubiri şi pentru:1. acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă au fost necesare ca urmare a accidentului şi sunt probate cu documente justificative;2. în cazul autovehiculelor avariate care nu se mai pot deplasa prin forta proprie: a) acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului (cu excepţia cazurilor de dăuna totală) la unitatea de specialitate din România, cea mai apropiată de locul accidentului, care poate face reparaţia, sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului; b) cheltuielile de transport până în localitatea de domiciliu a persoanelor care au efectuat voiajul în autovehiculul avariat, fără a se putea depăşi tariful prevăzut pentru transportul cu trenul clasa a II-a; c) cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în autovehicul, inclusiv remorca/semiremorca tractata de acesta, până la destinaţie; d) cheltuielile prevăzute mai sus trebuie probate cu documente justificative.  +  Articolul 41În cazul persoanei pagubite cu domiciliul/sediul în străinătate, deţinătoare a autovehiculului înmatriculat în străinătate:1. dacă reparaţia s-a efectuat în străinătate, despăgubirile urmând a se plati în valută, costul reparatiei este cel prevăzut în documentaţia de reparatie, avându-se în vedere avariile constatate de asigurator, precum şi eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuării reparatiei, dacă producerea acestora se justifica prin dinamica accidentului;2. în cazul în care reparaţia s-a făcut în România şi se solicita plata despăgubirii în valută, calcularea în valută a costurilor reparatiei, stabilite în lei, se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data la care pagubitul a efectuat plata facturii de reparaţii;3. în cazul în care se solicita plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul pagubelor se stabileşte pe baza evaluării făcute de asigurator, avându-se în vedere constatările reţinute de autorităţile publice competente, cercetările efectuate de asigurator în legătură cu dinamica accidentului şi întinderea prejudiciului, precum şi, dacă este cazul, documentele prezentate ulterior privind plăţile efectiv făcute de cel pagubit. Calcularea în valută a despăgubirilor stabilite în lei se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data propunerii făcute de către asigurator persoanei pagubite şi acceptate de către aceasta;4. în cazul în care se solicita plata în lei a despăgubirii stabilită în valută, se va calcula echivalentul în lei al acesteia la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data propunerii făcute de către asigurator persoanei pagubite şi acceptate de către aceasta;5. calcularea în valută a limitelor privind cuantumul despăgubirilor prevăzute în reglementarea în vigoare la data producerii accidentului se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data producerii accidentului.  +  Articolul 42În cazurile în care despăgubirile urmează să fie recuperate potrivit art. 58 din Legea nr. 136/1995, suma de recuperat reprezintă: a) despăgubirea stabilită în lei, în cazul în care plata acesteia s-a făcut de către asigurator în lei; b) despăgubirea stabilită şi plătită în valută, echivalata în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data efectuării plăţii externe de către asigurator.B. Stabilirea despăgubirilor în cazul vatamarii corporale sau al decesului persoanelor  +  Articolul 43La stabilirea despăgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori, în cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:1. în caz de vătămare corporală: a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii şi a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de către persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c) salariul de baza minim brut pe ţara în cazul persoanelor pagubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau calificare; d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale), probate cu documente justificative şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; e) cheltuieli cu ingrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificat medical se recomanda acest lucru, însă nu mai mult de salariul de baza minim brut pe ţara;2. în caz de deces: a) cheltuielile de inmormantare, inclusiv piatra funerara, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de imbalsamare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face inmormantarea; c) veniturile nete nerealizate şi eventuale alte cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului.C. Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, altele decât cele prevăzute la lit. A şi D  +  Articolul 44 (1) Despăgubirile pentru clădiri, construcţii sau alte bunuri se stabilesc pe baza preţurilor existente pe piaţa la data producerii riscului asigurat, în limitele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a). (2) În cazul în care persoanele pagubite prezintă documentaţii tehnice (devize de reparaţii sau alte evaluări), acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă facuta de asigurator.D. Stabilirea despăgubirilor în cazul vatamarii sau pieirii animalelor  +  Articolul 45 (1) Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piaţa locală a animalului respectiv la data producerii accidentului. (2) Pagubitul va prezenta o adeverinta de la primărie din care să rezulte ca este proprietarul animalului respectiv. (3) În cazul animalelor care se impune a fi sacrificate, iar carnea poate fi valorificată, se va lua în calculul recuperării suma primită pentru cantitatea de carne valorificată.  +  Capitolul 4 Plata despăgubirilor  +  Articolul 46 (1) Asiguratorul va efectua plata despăgubirilor în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la data depunerii de către persoana pagubita a ultimului document necesar finalizarii dosarului de daune. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care în drepturile persoanei pagubite s-a subrogat asiguratorul acesteia conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, astfel: a) dacă nu exista obiecţii asupra sumelor solicitate, acestea se vor achită în cel mult 20 de zile calendaristice; b) dacă exista obiecţii asupra acestor sume, acestea se vor comunică solicitantului în termen de cel mult 15 zile calendaristice, urmând ca în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la soluţionarea obiectiunilor să se efectueze plata. (3) Faţa de termenele prevăzute mai sus asiguratorul de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule va reactualiza cuantumul despăgubirii cu o cota procentuală de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plăţilor.  +  Articolul 47 (1) O dată cu încasarea despăgubirii persoana pagubita va menţiona în scris ca a fost integral despagubita pentru pagubele suferite şi că nu mai are nici o pretentie de la asigurator în legătură cu paguba respectiva. (2) În situaţia efectuării plăţii de către asigurator direct în contul bancar al persoanei pagubite, aceasta se considera a fi integral despagubita dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul sau bancar nu a notificat asiguratorului eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii.  +  Capitolul 5 Dispoziţii finale  +  Articolul 48 (1) În cazurile în care nu s-a realizat convenţia şi despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asiguratorul va acorda despăgubiri fără a mai fi necesară încuviinţarea asiguratului, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, irevocabilă şi investită cu formula executorie, cu respectarea prevederilor Legii nr. 136/1995 şi ale prezentelor norme. (2) În cazul obligării la prestaţii băneşti periodice sumele stabilite în condiţiile prevăzute la alin. (1) se vor plati până la reducerea sau încetarea stării de nevoie sau a incapacităţii de muncă, ţinându-se seama de deciziile de pensionare, certificatele medicale şi de alte dovezi care stabilesc aceste situaţii, cu respectarea limitelor maxime de despăgubire prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. b).  +  Articolul 49În cazul în care după plata despăgubirilor pentru vătămări corporale, stabilite prin hotărâre a organului de jurisdicţie competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiaşi accident, se vor stabili despăgubiri pe baza convenţiei dintre părţi pentru cheltuielile prevăzute la art. 43 pct. 2.  +  Articolul 50Convenţia dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori are caracter total, necondiţionat, definitiv şi stinge toate pretenţiile decurgând din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării convenţiei, pentru pagubele ce s-au acoperit pe aceasta cale, cu excepţia situaţiei în care ulterior plăţii despăgubirii pentru vătămări corporale starea persoanei pagubite s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia, ca urmare a aceluiaşi accident.  +  Articolul 51Asiguratorii autorizaţi pentru practicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule sunt obligaţi sa comunice asiguraţilor condiţiile privind aceasta asigurare, prevăzute de prezentele norme.  +  Articolul 52Pentru respectarea intereselor asiguraţilor Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin atribuţiile sale, analizează şi rezolva eventualele reclamaţii primite de la asiguraţi sau alte persoane fizice şi juridice care apelează la serviciile asigurătorilor sau brokerilor de asigurare, putând lua măsuri împotriva nerespectării condiţiilor prevăzute în prezentele norme, potrivit art. 54.  +  Articolul 53La primirea despăgubirii pe baza convenţiei persoana pagubita îşi ia un angajament scris, prin care se obliga sa restituie de îndată despăgubirea primită, în cazul în care actele încheiate de organele de poliţie, de unităţile de pompieri sau alte autorităţi competente sa cerceteze accidentele de autovehicule sunt anulate.  +  Articolul 54Nerespectarea prevederilor prezentelor norme de către societăţile de asigurare se sancţionează în condiţiile şi potrivit prevederilor art. 8 şi 39 din Legea nr. 32/2000.  +  Articolul 55Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7a) şi 7b) fac parte integrantă din prezentele norme.  +  Anexa 1-------la norme--------CRITERIIpentru stabilirea uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule  +  Articolul 1 (1) Pentru stabilirea valorii autovehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică. Prin uzura valorică se înţelege acea parte din valoarea autovehiculului ce se pierde prin vechime, întrebuinţare sau stare de întreţinere. (2) Uzura valorică se calculează prin aplicarea unui coeficient de uzura asupra valorii de nou a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat. (3) Coeficientul de uzura se stabileşte în funcţie de gradul de întrebuinţare (parcurs) a autovehiculului, exprimat în kilometri, precum şi de vechimea în exploatare,