CODUL COMERCIAL din 10 mai 1887 (*actualizat*)(actualizat până la data de 17 iulie 2005*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




    • --------*)Codul Comercial a fost promulgat prin decret la 10 mai 1887 şi a intrat în vigoare la 1 septembrie 1887.În decursul anilor, Codul comercial a suferit modificări substanţiale. Actul care modifica sau abroga unele prevederi ale Codului comercial este menţionat la sfârşitul articolului respectiv.NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:**) Această formă actualizată a Codului comercial include abrogările determinate de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005, care aprobă ORDONANŢA DE URGENŢĂ A GUVERNULUI nr. 138 din 14 septembrie 2000, cu modificări şi completări şi abrogă ORDONANŢA DE URGENŢĂ A GUVERNULUI nr. 59 din 25 aprilie 2001.De asemenea, ORDONANŢA DE URGENŢĂ A GUVERNULUI nr. 59 din 25 aprilie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005.  +  Cartea I DESPRE COMERŢ IN GENEREDESPRE COMERŢ IN GENERE  +  Titlul I DISPOZIŢIUNI GENERALEDISPOZIŢIUNI GENERALE  +  Articolul 1În comerţ se aplică legea de faţa.Unde ea nu dispune se aplică Codul civil.  +  Articolul 2Bursele, balciurile (iarmarocurile), târgurile, docurile şi antrepozitele, precum şi celelalte instituţiuni care servesc comerţului, se regulează prin legile şi regulamentele lor speciale.  +  Titlul II DESPRE FAPTELE DE COMERŢDESPRE FAPTELE DE COMERŢ  +  Articolul 3Legea considera ca fapte de comerţ:1. Cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulind în comerţ;2. Vânzările de produse, vânzările şi închirierile de mărfuri, în natura sau lucrate, şi vânzările de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulind în comerţ, când vor fi fost cumpărate cu scop de revinzare sau închiriere;3. Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulind în comerţ;4. Cumpărările şi vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;5. Orice întreprinderi de furnituri;6. Întreprinderile de spectacole publice;7. Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri;8. Întreprinderile de construcţii;9. Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie;10. Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decît autorul sau artistul vinde;11. Operaţiunile de banca şi schimb;12. Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;14. Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;15. Constructiunea, cumpărarea, vânzarea şi revinzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi aprovizionarea unui vas.16. Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţiune;17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;18. Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;19. Depozitele pentru cauza de comerţ;20. Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.  +  Articolul 4Se socotesc, afară, de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul.  +  Articolul 5Nu se poate considera ca fapt de comerţ cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumaţia cumpărătorului, ori a familiei sale, de asemenea revinzarea acestor lucruri şi nici vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau cel cultivat de dinsul.  +  Articolul 6Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şi asigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator.Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerţ, în ce priveşte pe necomercianţi, afară numai dacă ele n-au o cauza comercială.  +  Titlul III DESPRE COMERCIANŢIDESPRE COMERCIANŢI  +  Articolul 7Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale.  +  Articolul 8Statul, judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comercianţi.  +  Articolul 9Orice persoană care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ, nu poate fi considerată ca comerciant, ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din aceasta operaţiune.  +  Articolul 10Abrogat *)------------*) Art. 10 a fost abrogat de art. V din Decretul nr. 185/1949 (B.Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949).Textul iniţial a fost:"Minorul de orice sex, pentru a putea face comerţ şi prin urmare a fi considerat ca major, întrucât priveşte obligaţiunile contractate de dinsul ca comerciant va trebui să aibă etatea de 18 ani împliniţi, să fie emancipat, să aibă autorizaţiunea în scris a tatălui sau, sau în caz de moarte, interdictiune ori absenta a tatălui, aceea a mamei sale; iar în lipsa de tata şi mama, autorizaţia tutorelui cu avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil.Actele de emancipare şi de autorizare vor fi prezentate la tribunalul în jurisdicţiunea căruia minorul voeşte a-şi stabili domiciliul sau comercial, spre a fi transcrise în registrul destinat pentru aceasta şi afişate în sala tribunalului, în sala comunei, în localurile bursei celei mai apropiate, dacă vor fi, şi publicate în foaia anunţurilor judiciare a locului; toate acestea prin îngrijirea grefei.Grefierului tribunalului va păstra la dosar proba ca afişările şi publicaţiunile s-au făcut.Înainte de transcriere, afişare şi publicaţiune, minorul nu va putea începe comerţul sau."  +  Articolul 11Abrogat *)-------------*) Art. 11 a fost abrogat de art. V din Decretul nr. 185/1949 (B.Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949).Textul iniţial a fost:"Dispoziţiunea articolului precedent este aplicabilă minorului emancipat, chiar necomerciant, pentru actele pe care legea le considera ca fapte de comerţ."  +  Articolul 12Abrogat *)--------------*) Art. 12 a fost abrogat de art. V din Decretul nr. 185/1949 (B.Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949).Textul iniţial a fost:"Minorul comerciant în condiţiunile art. 10, pentru tot ce priveşte comerţul sau, poate ipoteca şi înstrăina imobilele sale, fără a avea necesitate de vreo autorizaţiune."  +  Articolul 13Tatăl sau mama care exercită puterea părintească sau, în lipsa lor, tutorul, nu pot continua comerţul în interesul unui minor dacă nu vor fi autorizaţi, cel dintâi de tribunalul civil şi cel de al doilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal.*)Actul de autorizare va fi afişat şi publicat conform art. 10.------------*) În baza dispoziţiilor legii din 20 aprilie 1932, privitoare la ridicarea incapacităţii Civile a femeii măritate, aceasta nu mai are nevoie de autorizarea Consiliului de familie, ambii părinţi fiind supuşi aceluiaşi regim juridic.  +  Articolul 14Interzisul şi cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianţi şi nici a continua un comerţ.  +  Articolul 15Abrogat *)------------*) Art. 15 a fost abrogat prin legea privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii măritate (B. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932).Art. 16Abrogat *)-------------*) Art. 16 a fost abrogat prin legea privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii măritate (B. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932).  +  Articolul 17Când prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vreun drept asupra bunurilor câştigate de femeie, aceste bunuri şi veniturile lor rămân exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale. *)------------*) Urmare Legii din 20 aprilie 1932 bărbatul nu poate avea vreun drept asupra bunurilor femeii.  +  Articolul 18Abrogat *)------------*) Art. 18 a fost abrogat de art. V din Decretul nr. 185/1949 (B.Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949).Textul iniţial a fost:"Autorizaţiunea de a face comerţ, data minorului de către părintele sau, sau de către un tutor în condiţiunile prevăzute mai sus, precum şi aceea data de către bărbat femeii, pot fi revocate în orice timp. Actul de revocare însă trebuie să fie făcut cu observarea formelor prevăzute la art. 10.Cu toate acestea, dacă minorul sau femeia începuse a exercita comerţul, revocarea nu va putea produce nici un efect de nu va fi aprobată şi de tribunalul civil după ce acesta, în camera de consiliu, va fi ascultat pe minor sau pe femeie şi pe aceia care le-au retras autorizaţiunea.În nici un caz revocarea nu poate vătăma drepturile celui de al treilea nici chiar prin afacerile în curs de executare".  +  Articolul 19Contractul de căsătorie între persoane dintre care una este comercianta, va trebui să fie trimis în copie certificată, în termen de o luna de la data lui, de către ofiţerul stării civile care a celebrat căsătoria, la tribunalul în jurisdicţiunea căruia se găseşte stabilimentul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 10 (Art. 10 fiind abrogat, publicitatea se va face prin Monitorul oficial).Ofiţerul stării civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusa prin acest articol va fi supus la o amenda de 25 până la 100 de lei; iar dacă omisiunea a fost făcuta cu rea credinţa, la destituire; în amindoua cazurile fără prejudiciul drepturilor părţilor interesate*).------------*) Minimul şi maximul amenzii s-a majorat de 5 ori prin D.L. pentru majorarea amenzilor judecătoreşti (M. Of. 139 din 18 iunie 1943)  +  Articolul 20Dacă soţul devine comerciant în urma căsătoriei sale, dinsul este dator să depună copie după contractul sau de căsătorie, în termen de o luna socotit din ziua când şi-a început comerţul, sub pedeapsa, în caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu*).-------------*) Textul se aplică ambilor soţi, nu numai bărbatului.  +  Articolul 21Cererea de separatiune de patrimonii între soţi dintre care unul este comerciant, trebuie să fie publicată în modul prevăzut la art. 10*).Hotărârea asupra cererii de separatiune nu va putea fi pronunţată decît după o luna de zile de la sus zisa publicaţiune.Dacă se admite separaţia, hotărârea definitivă va trebui să fie publicată tot în acelaşi mod, în termen de o luna de la data ei.În lipsa acestei publicaţiuni, creditorii comerţului soţului pot opune, oricând interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunţate şi sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeii, dacă a avut loc.Deosebit de aceasta, ei pot sa exercite acţiunea ce le acorda art. 975 din Codul civil, când separatiunea ar fi fost făcuta în frauda drepturilor lor.------------*) Dispoziţiile acestui text se vor corobora cu 3 art. (3-6 alin. 2) din Codul familiei.  +  Titlul IV DESPRE REGISTRELE COMERCIANŢILORDESPRE REGISTRELE COMERCIANŢILOR  +  Articolul 22Registrele obligatorii pentru comercianţi sunt: registrul jurnal, registrul inventar şi registrul copier.  +  Articolul 23Orice comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fiecare zi ce are sa ia şi ce are sa dea, operaţiunile comerţului sau, convenţiunile, acceptatiunile sau girurile efectelor comerciale, şi în general tot ce primeşte şi plăteşte sub orice titlu trecind la fiecare finit de luna şi sumele întrebuinţate pentru cheltuielile casei sale. Acest registru jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuiesc în contabilitatea comercială, dar care nu sunt obligatorii.  +  Articolul 24Comerciantul este dator a forma la începutul comerţului sau şi în fiecare an, sub a sa semnătura, un inventar de averea sa mobila şi imobilă şi de datoriile sale active şi pasive, încheind bilanţul cuvenit. Acest inventar şi bilanţ le va copia în registrul special pentru aceasta şi le va semna.Toate efectele şi datoriile active trebuiesc evaluate în inventar şi bilanţ după preţul curent la epoca facerii inventariului.Datoriile active greu de încasat sau indoioase se vor preţui după probabilitate; creanţele ce nu se pot incasa se vor înscrie numai pentru memorie.Dacă sunt mai mulţi tovarasi solidari, trebuie să subsemneze fiecare.  +  Articolul 25El este ţinut a copia în registrul special şi după ordinea zilei toate scrisorile ce trimite.  +  Articolul 26Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina şi, afară de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului locului de reşedinţa al comerciantului, sau de către judecătorul ocolului respectiv în localităţile unde nu exista tribunal.Pe ultima pagina a acestor registre, judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru şi va semna aceasta certificare punând sigiliul tribunalului sau al judecătoriei*).------------*) Decretul nr. 662 (Legea 165) pentru adăugarea unor dispoziţiuni la art. 26 şi 27 la Codul Comercial, publicat în M. Of. 74 din 28 martie 1944.  +  Articolul 27Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afară de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecătorului de ocol la finele fiecărui an comercial spre încheiere şi viza.Tribunalul sau judecătorul de ocol va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la ... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventariu) al comerciantului .... şi s-a vizat cu a noastră semnătura" punându-se şi sigiliul tribunalului sau judecătoriei.Nici un fel de taxa, timbre sau altele nu se vor percepe pentru îndeplinirea formalităţilor prevăzute la aceste doua articole*).------------*) Decretul 662 (Legea 165) pentru adăugarea unor dispoziţiuni la art. 26 şi 27 la Codul Comercial publicat în M. Of. 74 din 28 martie 1944.ARTICOLUL 1 din Decretul 662 (Legea 165):"Art. 26 din Codul Comercial va avea următorul cuprins:Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina şi afară de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului locului de reşedinţa al comerciantului, sau de către judecătorul de pace respectiv, în localităţile unde nu exista tribunal.Pe ultima pagina a acestor registre judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru şi va semna aceasta certificare punând sigiliul tribunalului sau al judecătoriei.Formalităţile prevăzute de articolul de faţa se vor putea efectua la începutul noului an, chiar dacă registrele folosite în anul expirat nu au fost încheiate şi vizate, în condiţiile articolului următor".ARTICOLUL 2 din Decretul 662 (Legea nr. 165):"Art. 27 din Codul Comercial va avea următorul cuprins:Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afară de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecătorului de pace, la finele fiecărui an comercial şi cel mult până la încheierea bilanţului spre încheiere şi viza.Tribunalul sau judecătorul de pace va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la ... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventar) al comerciantului .... şi s-a vizat cu a noastră semnătura" punându-se şi sigiliul tribunalului sau judecătoriei".ARTICOLUL 3 din Decretul 662 (Legea 165):"Dispoziţiunile adăugate la art. 26 şi 27 din Codul Comercial, au caracter interpretativ".  +  Articolul 28La fiecare tribunal comercial şi, în localităţile unde acestea nu exista, la fiecare tribunal de judeţ, se va tine un registru, în care se va înscrie numele comercianţilor care şi-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum şi numărul filelor fiecăruia. Tot astfel se va urma şi cu registrele pe care comerciantul le prezintă anual pentru încheiere şi viza.Dacă numerotarea sau viza unui registru a fost făcuta de judecătorul de ocol, atunci acesta, la finele fiecărui an, este dator sa trimită un tablou tribunalului judeţului sau tribunalului comercial respectiv.  +  Articolul 29Registrele comercianţilor vor fi ţinute în limba română sau în una din limbile moderne, după ordinea datei fiecărei operaţiuni, fără a se lasă vreun loc în alb, fără ştergere sau adaogire; se pot face îndreptări şi ştersături, dacă aceasta este necesar, se vor face însă numai astfel ca cuvintele îndreptate sau şterse să fie citibile.  +  Articolul 30Comercianţii sunt datori a păstra, în timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe care legea le impune a tine, precum şi scrisorile şi telegramele primite.Asemenea sunt datori a păstra cel puţin până la doi ani facturile mărfurilor cumpărate şi introduse în stabilimentele lor.  +  Articolul 31Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonată de judecată după cererea unei părţi decît în afaceri de succesiuni, comunităţi de bunuri, societăţi şi în caz de faliment.  +  Articolul 32În cursul unei contestatiuni şi oricare ar fi natura ei, judecata, după cererea unei părţi sau chiar din oficiu, va putea ordona înfăţişarea registrelor spre a se extrage dintr-însele numai ceea ce este privitor la litigiu.  +  Articolul 33Când registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa se afla în circumscriptiunea unui alt tribunal, judecătoria va adresa o comisiune rogatorie tribunalului sau judecătorului de ocol respectiv pentru a lua cunoştinţa de conţinutul acelor registre, a-l consemna într-un proces-verbal şi a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte.  +  Articolul 34Dispoziţiunile cuprinse în prezentul titlu nu se aplică colportorilor, comercianţilor care fac micul trafic ambulant, cărăuşilor sau acelor al căror comerţ nu iese din cercul unei profesiuni manuale.  +  Titlul V DESPRE OBLIGAŢIUNILE COMERCIALE IN GENERALDESPRE OBLIGAŢIUNILE COMERCIALE IN GENERAL  +  Articolul 35Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n-a ajuns la cunoştinţa propuitorului în termenul hotărât de dinsul sau în termenul necesar schimbului propunerii şi acceptării după natura contractului.Propuitorul însă poate primi ca buna şi o acceptare ajunsă peste termenul hotărât de dinsul cu condiţiunea ca sa încunoştiinţeze îndată pe acceptant despre aceasta.  +  Articolul 36Când propuitorul cere executarea imediata a contractului şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.  +  Articolul 37Până ce contractul nu este perfect, propunerea şi acceptarea sunt revocabile. Cu toate acestea, deşi revocarea împiedica ca contractul sa devie perfect, dacă ea ajunge la cunoştinţa celeilalte părţi, după ce aceasta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoacă contractul răspunde de daune-interese.  +  Articolul 38În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoştinţa părţii căreia este făcuta.  +  Articolul 39Acceptarea condiţionată sau limitată se considera ca un refuz al primei propuneri şi formează o noua propunere.  +  Articolul 40Când urmează a se hotărî adevăratul preţ sau preţul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice şi al titlurilor industriei, el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau, în lipsa, după acelea ale locului celui mai apropiat, sau după orice fel de proba.  +  Articolul 41Când moneda arătată într-un contract nu are curs legal sau comercial în ţara şi când cursul ei n-a fost determinat de însăşi părţile, plata va putea fi făcuta în moneda tarii, după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadentei şi la locul plăţii; iar când în acea localitate n-ar fi un curs de schimb, după cursul pieţei celei mai apropiate, afară numai dacă contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea.  +  Articolul 42În obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceste, afară de stipulaţiune contrarie.Aceeaşi presumptiune exista şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligaţiune comercială.Ea nu se aplică şi la necomercianţi pentru operaţiuni care, încât îi priveşte, nu sunt fapte de comerţ.  +  Articolul 43Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.  +  Articolul 44În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. 1021 din Codul civil.  +  Articolul 45Contractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivînd dintr-un fapt comercial.  +  Articolul 46Obligaţiunile comerciale şi liberatiunile se probează:Cu acte autentice;Cu acte sub semnătura privată;Cu facturi acceptate;Prin corespondenta;Prin telegrame;Cu registrele părţilor;Cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie să admită proba testimoniala şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din codul civil;În fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă.  +  Articolul 47Telegrama face proba, ca act sub semnătura privată, când originalul este subscris de însăşi persoana arătată într-însă ca trimitatorul ei. Ea face aceeaşi proba, chiar dacă aceasta persoana este subscrisă de o alta mana, când ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda, de însăşi acea persoana.Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competentă, atunci se aplică principiile generale. În caz când identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevăzute de regulamentele telegrafo-poştale, proba contrarie este admisă.Data telegramelor stabileşte, până la proba contrarie, ziua şi ora în care ele au fost în adevăr expediate de oficiurile telegrafice.  +  Articolul 48În caz de eroare, schimbare sau întârziere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea trimitatorul unei telegrame se prezuma afară de orice culpa dacă a îngrijit a o colationă sau recomanda conform dispoziţiunilor regulamentelor telegrafo-poştale.  +  Articolul 49În comerţ, mandatul şi orice declaraţiune de consimţământ, chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentică de autoritatea competentă, sunt valabile şi fac proba în justiţie.  +  Articolul 50Registrele comercianţilor, ţinute în regula, pot face proba în justiţie între comercianţi pentru fapte şi chestiuni de comerţ.Înscrierea în registre, făcuta de prepusul care tine scriptele sau este însărcinat cu contabilitatea, are acelaşi efect ca şi când ar fi făcuta de însuşi stapanul.  +  Articolul 51Registrele pe care comercianţii sunt obligaţi a le avea şi care nu vor fi ţinute în regula şi nici investite cu formele prevăzute de lege, nu sunt primite a face proba în justiţie, spre folosul celui ce le-a ţinut.Neîndeplinirea prescripţiilor legii în aceasta privinţa, poate atrage încă după sine aplicaţiunea pedepselor prevăzute în caz de faliment.  +  Articolul 52Registrele comercianţilor, chiar netinute în regula fac proba, contra lor. Partea însă care voieşte a se referi la dânsele nu poate scinda conţinutul lor.  +  Articolul 53Abrogat *)-------------*) Art. 53 a fost abrogat prin Decretul nr. 205/1950 (M. Of. 68 din 12 august 1950).Textul iniţial a fost:"Dacă partea la registrele căreia cealaltă parte oferă sa dea crezamant, refuza a le prezenta, judecata poate deferi acestei din urma jurământul asupra obiectelor contestatiunei".  +  Articolul 54Judecata este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutului registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai puţin mare, dacă trebuie a se renunţa la această probă în caz când registrele comerciale ale părţilor nu concorda, sau a atribui o credinţa mai mare registrelor uneia din părţi.  +  Articolul 55Când codul comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisă decît în cazurile în care este permisă şi de codul civil.  +  Articolul 56Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, încât priveşte acest act, legii comerciale, afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.  +  Articolul 57Data actelor şi a contractelor comerciale trebuie să arate locul, ziua, luna şi anul.Ea poate fi stabilită, faţa cu cei de al treilea, prin toate mijloacele de proba arătate în art. 46.Data arătată în cambie şi în orice alte titluri la ordin, precum şi în girurile lor, se considera drept adevărata până la proba contrarie.  +  Articolul 58Posesorul unui titlu la purtător, uzat, stricat sau distrus, are dreptul ca contradictoriu cu emitentul sa ceara un duplicat al acestui titlu echivalent.Cheltuielile privesc pe reclamant.În privinţa titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca şi a altor titluri de asemenea natura, se observa legile speciale.Revendicarea titlurilor la purtător pierdute sau furate nu se admite decît contra aceluia care le-a găsit sau furat şi contra acelora care le-au primit cu orice titlu, cunoscând viciul cauzei posesiunei.  +  Articolul 59Orice obligaţiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract, sau în locul care ar rezultă din natura operaţiunei, ori din intenţiunea părţilor contractante.În lipsa de o clauza expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat îşi avea stabilimentul sau comercial, sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa, la formarea contractului.Dacă însă urmează a se preda un lucru determinat, care după cunoştinţa părţilor se găsea într-altă parte în momentul formării contractului, atunci predarea se va face în acel loc.  +  Titlul VI DESPRE VÂNZAREDESPRE VÂNZARE  +  Articolul 60Vânzarea făcuta pe un preţ nedeterminat în contract este valabilă dacă părţile au convenit asupra unui mod de a-l determina în urma.  +  Articolul 61Vânzarea făcuta pe adevăratul preţ sau pe preţul curent este asemenea valabilă. În acest caz preţul se determina conform dispoziţiunilor art. 40.Determinarea preţului poate fi încredinţată arbitrajului unei a treia persoane desemnate în contract sau rămase a se alege în urma.Când persoana desemnată sau aleasă nu voieşte sau nu poate primi, părţile trebuie să proceadă la o noua numire.Dacă părţile nu se învoiesc, numirea se face de justiţie.  +  Articolul 62Când mărfurile vîndute sunt arătate în contract numai prin catime, fel şi calitate, fără nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert şi determinat, vânzătorul este obligat a preda, în locul şi timpul stipulat, câtimea, felul şi calitatea convenite, chiar dacă mărfurile care ar fi fost la dispoziţiunea sa în momentul formării contractului sau pe care el şi le-ar fi procurat în urma în executarea lui, ar fi pierit, sau dacă expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fi fost împiedicată din vreo cauza oarecare.  +  Articolul 63Vânzarea mărfurilor care se afla în călătorie cu arătarea vasului care le transporta sau care urmează a le transporta, este supusă condiţiunei sosirii în buna stare a acelui vas.Dacă vânzătorul îşi rezerva drepturile ca, în timpul fixat prin convenţiune, sa arate vasul care transporta sau urmează a transporta mărfurile vîndute şi dacă acest termen a trecut, cumpărătorul are dreptul sa ceara sau executarea contractului sau daune-interese.Pentru aprecierea pagubei cauzate, judecata va ţine seama de timpul fixat pentru predarea mărfurilor vîndute sau de acela determinat pentru desemnarea vasului.Dacă prin convenţiune nu se fixează vreun termen pentru arătarea vasului, cumpărătorul e în drept a cere ca termenul să fie fixat de justiţie.  +  Articolul 64Dacă prin contract, sau mai în urma s-a fixat un termen pentru sosirea vasului în care se afla mărfurile ce călătoresc şi termenul expira fără ca vasul să fie sosit, cumpărătorul are dreptul a renunţa la contract sau a-i prelungi termenul odată sau de mai multe ori.Când însă nu s-a fixat nici un termen pentru sosirea vasului se înţelege ca părţile au luat drept termen timpul necesar pentru împlinirea călătoriei.În caz de întârziere, justiţia ţinând seama de împrejurări, poate fixa un termen, şi dacă şi acest termen expira fără ca vasul sa sosească, contractul se considera ca reziliat.În nici un caz justiţia nu poate fixa un termen mai lung decît un an, socotit din ziua plecării vasului de la locul unde mărfurile au fost încărcate.  +  Articolul 65Dacă în cursul călătoriei, din cauza de forta majoră sau caz fortuit, marfa vinduta este transportată din vasul desemnat pe un alt vas, contractul nu se desfiinţează, şi vasul pe care s-a făcut transportul se considera, pentru toate efectele contractului, ca substituit primului vas.  +  Articolul 66Avariile intimplate în timpul călătoriei reziliază contractul, dacă mărfurile sunt până într-atât deteriorate încât nu mai pot servi la întrebuinţarea pentru care fusese destinate.În orice alt caz, cumpărătorul este dator sa primească mărfurile în starea în care se vor afla la sosire, însă cu o potrivita scădere de preţ.  +  Articolul 67Când, mai înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea convenţiunei, una din părţi a oferit celeilalte predarea lucrului vîndut sau plata preţului, şi aceasta nu-şi îndeplineşte la termenul fixat obligaţiunea sa, atunci condiţiunea rezolutorie se împlineşte de drept în favoarea părţii care îşi executase obligaţiunea sa.În lipsa de asemenea oferte sau stipulaţiuni exprese, rezilierea contractului se regulează după dispoziţiunile codului civil, privitoare la condiţiunea rezolutorie tacită.În amindoua cazurile cel în culpa răspunde de daunele interese cauzate.  +  Articolul 68Când cumpărătorul unui lucru mişcător nu-şi îndeplineşte obligaţiunea sa, vânzătorul are facultatea sau a depune lucrul vîndut la o casa acreditata de comerţ pe socoteala şi cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde.Vânzarea se va face prin licitaţie publică, sau chiar pe preţul curent, dacă lucrul are un preţ la bursa sau în târg, de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte şi cu dreptul pentru vânzător la plata diferenţei dintre preţul obţinut şi acela convenit la prima vînzare, precum şi la daune interese.Dacă neexecutarea contractului provine din partea vânzătorului, cumpărătorul are dreptul de a face să se cumpere lucrul de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte.Cumpărătorul are dreptul de a pretinde diferenţa în mai mult dintre preţul plătit a doua oara şi acela convenit cu primul vânzător, precum şi a cere daune interese, dacă ele se cuvin.Partea care va uza de dreptul ce i se acordă prin acest articol este datoare sa încunoştiinţeze prealabil despre aceasta pe cealaltă parte contractantă.  +  Articolul 69Dacă termenul stipulat într-un contract de vânzarea unui lucru mobil este esenţial naturii operaţiunii, partea care voieşte executarea convenţiei, fără sa ţină seama de expirarea termenului stipulat în favoarea sa, trebuie să încunoştiinţeze pe cealaltă parte, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului.Chiar în acest caz vânzarea lucrului nu se poate face decît a doua zi după încunoştiinţare.  +  Articolul 70Cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind din o alta piaţa, este dator sa denunţe vânzătorului viciile aparente în timp de doua zile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza condiţiunilor excepţionale în care se afla lucrul vîndut sau persoana cumpărătorului.El este dator sa denunţe viciile ascunse ale lucrului în cele dintâi doua zile de la descoperirea lor.O dată acest termen expirat, cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vîndut.  +  Articolul 71Prezidentul tribunalului, şi acolo unde nu exista tribunal, judecătorul de ocol poate ordona, după cererea cumpărătorului sau a vânzătorului, cu atât calitatea cat şi starea în care se afla lucrul vîndut să fie constatate de unul sau mai mulţi experţi, pe care îi va numi din oficiu.Prin aceeaşi ordonanţa de numire a experţilor, sau prin o alta, prezidentul tribunalului sau judecătorul de ocol poate ordona sau sechestrarea lucrului vîndut, sau depunerea lui într-un depozit public sau într-alt loc pe care-l va desemna; şi dacă păstrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocaziona cheltuieli însemnate, chiar vânzarea acelui lucru, pe socoteala celui ce se cuvine şi în condiţiunile ce se vor determina prin însăşi ordonanţa.  +  Articolul 72Ordonanţa prezidentului tribunalului sau judecătorului de ocol va trebui să fie comunicată, înainte de punerea ei în lucrare, celeilalte părţi sau reprezentantului sau, dacă vreunul dintre ei se afla în localitate.În caz contrariu, ordonanţa va fi comunicată în termenul prevăzut de art. 137 din procedura civilă, de la executarea ei.Cumpărătorul care nu va voi a beneficia de dispoziţiunile cuprinse în articolul precedent, va trebui, în caz de contestatiune, sa probeze atât identitatea cît şi viciile mărfii cumpărate de dinsul.  +  Articolul 73Dispoziţiunile cuprinse în articolele 67, 68 şi 69 se aplică şi la contractele de bursa încheiate după formele prevăzute de legea ei specială.  +  Titlul VII DESPRE REPORTDESPRE REPORT  +  Articolul 74Contractul de report consta în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit circulind în comerţ, şi în revinzarea simultanee cu termen şi pe un preţ determinat către aceeaşi persoana a unor titluri de aceeaşi specie.Pentru validitatea contractului este necesară predarea reală a titlurilor date în report.Proprietatea lor se transfera la cumpărător.Părţile pot stipula ca primele, rambursurile şi dobânzile ce se vor cuveni titlurilor în termenul reportului, sa rămână în profitul vânzătorului.  +  Articolul 75Revinzarea titlurilor date în raport poate fi prelungită prin voinţa părţilor, pentru unul sau mai multe termene succesive.  +  Articolul 76Dacă la expirarea termenului reportului, părţile lichidează diferenţele înspre a face separat plăţile lor şi reînoiesc reportul asupra unor titluri ce diferă prin cantitatea sau specia lor, sau pe un alt preţ, atunci se considera ca părţile au încheiat un nou contract de report.  +  Titlul VIII DESPRE SOCIETĂŢI ŞI DESPRE ASOCIAŢIUNI COMERCIALEDESPRE SOCIETĂŢI ŞI DESPRE ASOCIAŢIUNI COMERCIALE  +  Capitolul 1 DESPRE SOCIETĂŢIDESPRE SOCIETĂŢI  +  Secţiunea I-VI  +  Articolul 77-220Abrogate*)------------*) Art. 77-220 au fost abrogate prin Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.  +  Secţiunea VII Dispoziţiuni relative la societăţile cooperative.Dispoziţiuni relative la societăţile cooperative.  +  Articolul 221-235Abrogate*)-----------*) Art. 221-235 au fost abrogate prin Legea privind organizarea cooperaţiei din 28 martie 1929, cu modificările ulterioare. (vezi şi art. 226 din Codul Cooperaţiei din 1935).  +  Secţiunea VIII Dispoziţiuni relative la societăţile civile şi la societăţile constituite în tari străineDispoziţiuni relative la societăţile civile şi la societăţile constituite în tari străine  +  Articolul 236Abrogat prin art. 225 din Legea nr. 31/1990.  +  Articolul 237Abrogat *)------------*)Art. 237 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:"Societăţile pe acţiuni şi celelalte societăţi şi asociaţiuni comerciale, industriale sau financiare, constituite şi având sediul în ţara străină, vor putea să-şi stabilească un sediu secundar sau o reprezentanta în România. a) Dacă vor dovedi printr-o declaraţie a guvernului lor, ca în ţara unde sunt înfiinţate se observa deplina reciprocitate pentru societăţile române de acelaşi fel; b) Dacă vor îndeplini prescripţiile din prezenta secţiune, fiecare fel de societate în ceea ce o priveşte"  +  Articolul 238Abrogat *)-------------*)Art. 238 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900)"Societăţile legal constituite în ţara străină, care îşi stabilesc în România un sediu secundar sau o reprezentanta, sunt supuse la dispoziţiunile prezentului cod în ce priveşte depunerea şi transcriptiunea, afişarea şi publicaţiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări la unul sau altul din zisele acte, şi a bilanţurilor; ele sunt datoare încă sa publice, în formele prevăzute de lege, numele persoanelor care dirig sau administrează aceste sedii, sau care reprezintă în orice mod societatea în ţara.Aceste persoane răspunzătoare faţa cu cei de al treilea, ca administratorii societăţilor naţionale.Dacă societăţile sunt altfel decît cele prevăzute în art. 77, ele vor fi supuse la îndeplinirea formalităţilor prescrise pentru depunerea şi publicarea actului constitutiv şi a statutelor societăţilor prin acţiuni, şi le sunt aplicabile toate dispoziţiunile prezentei secţiuni, relative la aceleaşi societăţi.Publicaţiunile vor trebui sa cuprindă şi arătarea capitalului constituit pentru operaţiunile din România".  +  Articolul 239Abrogat *)-------------*)Art. 239 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:"Societăţile care, deşi constituite în ţara străină au însă în România sediul şi obiectivul principal al întreprinderilor, vor fi supuse chiar pentru forma şi validitatea actului constitutiv, deşi încheiat în străinătate, la toate dispoziţiunile prezentului cod, raminind supuse şi la îndeplinirea prescripţiunilor secţiunii de faţa, pentru a putea funcţiona în ţara".  +  Articolul 240Abrogat *)--------------*)Art. 240 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:"Nici o societatea străină nu va putea face în România operaţiuni la care nu este indreptatita în ţara unde îşi are sediul principal".  +  Articolul 241Abrogat *)--------------*)Art. 239 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:"Guvernul va putea, ori de câte ori va găsi cu cale, a revizui operaţiunile societăţilor străine".  +  Articolul 242Abrogat *)--------------*)Art. 242 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:"Societăţile străine sunt supuse aceloraşi impozite la care sunt supuse societăţile române de aceeaşi natura".  +  Articolul 243Abrogat*)-------------*) (suprimat) prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.  +  Articolul 244Abrogat *)------------*)Art. 244 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:"Societăţile pe acţiuni, legal constituite în ţara străină, nu vor putea să-şi înfiinţeze un sediu secundar sau o reprezentanta în România, fără a avea prealabilă autorizaţie a guvernului român.Aceasta autorizaţie nu se va putea decît după ce se va lua avizul Camerei de Comerţ din Bucureşti; şi dacă societatea îşi stabileşte sediul într-un alt loc, şi pe acel al Camerei de Comerţ din acea localitate, sau a celei mai apropiate, când n-ar fi Camera de Comerţ în acel loc".  +  Articolul 245Abrogat *)-----------*)Art. 245 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.)"Cererea de autorizaţie va fi însoţită de următoarele acte:1) Statutele societăţii autentificate în regula, precum şi orice alte acte dovedind existenta legală a societăţii în ţara unde s-a înfiinţat; şi o declaraţiune formala ca societatea se supune legilor române.2) Recipisa Cassei de depuneri, constatind depunerea cauţiunei fixată de guvern, pentru a asigura îndeplinirea obligaţiunilor ce societatea va contracta în ţara. Aceasta cauţiune nu va putea, în nici un caz, să fie mai mica de 100.000 lei, şi guvernul va putea cere chiar sporirea ei până la o pătrime din capitalul de acţiuni al societăţii. Societăţile de asigurare vor da o cauţiune de cel puţin 250.000 lei, pentru fiecare ramura în parte.Aceste cauţiuni vor servi pentru desdaunarea cu preferinţa a acţionarilor şi creditorilor din ţara.Cauţiunea va consista exclusiv în efecte publice ale Statutului Roman, după cursul zilei când se face consemnarea, şi va fi depusa pe numele societăţii, care singura va fi recunoscută de proprietara.Societăţile care vor înfiinţa fabrici sau alte stabilimente industriale, cele care s-ar ocupa cu creari sau exploatări de cai de comunicatiuni şi de mine, precum şi băncile, având de obiect operaţiuni financiare şi de credit, vor fi scutite de depunerea sus-zisei cauţiuni.3) O declaraţie a societăţii, omologata de autoritatea competentă a tarii respective, ca cauţiunea va servi spre a garanta numai afacerile făcute de societate în România".  +  Articolul 246Abrogat *)-------------*)Art. 246 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900)."Deosebit de condiţiunile stabilite prin articolele precedente şi de acelea pe care guvernul le va lua după împrejurări, societăţile pe acţiuni străine, vor avea sa observe şi dispoziţiunile speciale următoare:1) Societăţile pe acţiuni străine îşi vor alege unul din oraşele tarii ca domiciliu, unde vor avea un reprezentant general pentru toate operaţiunile lor din ţara.Acest reprezentant va depune o copie autentică după procura sa generală.2) Societăţile pe acţiuni străine vor publică, pentru fiecare an, cel mai târziu în luna mai a anului următor, un bilanţ asupra operaţiunilor lor din ţara, conform prescripţiilor legii.Asemenea ele vor înainta guvernului, imediat după publicarea lor, dările de seama şi bilanţurile ce vor publică la sediul lor principal;3) Guvernul va putea, prin ministerul public, cere tribunalului de comerţ sa pronunţe retragerea autorizaţiunii în cazurile următoare: a) Când capitalul de acţiuni al societăţii autorizate va fi redus, prin orice împrejurare, la jumătatea sumei arătată când s-a făcut cererea de autorizaţiune; b) Când, prin orice împrejurare, s-ar diminua cauţiunea depusa conform art. 245, fără ca societatea, în termen de 30 de zile, sa o fi completat; c) Când se va constata ca societatea face operaţiuni străine celor prevăzute în actul de constituire; d) Când aceste societăţi nu vor observa dispoziţiunile prezentei secţiuni; e) Când ar înceta reciprocitatea prevăzută de alin. 1 de sub art. 237; f) Când societatea a încetat de a funcţiona în ţara sa de origine.Tribunalul de comerţ va statua în camera de consiliu, ascultând şi societatea incriminata şi motivat. Încheierea sa nu e susceptibilă decît de apel, în termenul de o luna de la pronunţare. Curtea de apel, ascultând societatea, va statua definitiv.4) Cauţiunea depusa se va restitui numai atunci, când se va dovedi că nu mai exista în ţara nici o obligaţiune a societăţii autorizate, sau când o societate română, recunoscută ca buna de guvern, va garanta necondiţionat pentru societatea străină care va cere liberarea cauţiunei;5) Acţiunile societăţilor străine funcţionând în ţara nu vor putea fi admise la cota bursei române, decît după ce societăţile vor fi funcţionat cel puţin un an în România, având publicat bilanţul lor pentru exerciţiul respectiv".  +  Articolul 247Abrogat *)------------*)Art. 247 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:"Îndeplinirea formalităţilor şi condiţiunilor prescrise prin articolele precedente supune societăţile străine la consecinţele legale stabilite pentru societăţile naţionale, fără ca aceste societăţi străine să poată dobîndi în România alte drepturi decît cele recunoscute străinilor prin legi şi regulamente, şi fac pe societate răspunzătoare de toate obligaţiunile contractate de administratorii sau reprezentanţii săi, chiar când aceştia prin contractarea lor ar fi depăşit puterile ce li se conferise".  +  Articolul 248Abrogat*)-------------*) Art. 248 a fost abrogat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.  +  Articolul 249Abrogat *)-------------*)Art. 249 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:"Societăţile străine de felul celor prevăzute de art. 239, care funcţionează, precum şi celor care vor avea un sediu secundar sau reprezentante la punerea în aplicatiune a prezentei legi, li se acordă un termen de trei luni spre a-şi regula poziţiunea în conformitate cu dispoziţiunile legii de faţa".  +  Articolul 250Abrogat *)-------------*)Art. 250 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:"Persoanele care vor face orice fel de operaţiuni sub orice titlu, în favoarea şi pe seama societăţilor străine, care nu vor îndeplini condiţiunile şi formele prescrise prin prezenta secţiune, şi vor păgubi printr-aceasta şi pe Stat de taxele la care are drept, vor fi răspunzătoare de daunele cauzate Statului Roman prin operaţiunile lor şi supuse la pedepsele prevăzute de art. 323 din codul penal".  +  Capitolul 2 DESPRE ASOCIAŢIUNIDESPRE ASOCIAŢIUNI  +  Secţiunea I Despre asociatiunea în participaţiuneDespre asociatiunea în participaţiune  +  Articolul 251Asociatiunea în participaţiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acorda uneia sau mai multor persoane ori societăţi o participaţiune în beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni, sau chiar asupra întregului comerţ.  +  Articolul 252Asociatiunea în participaţiune poate să aibă loc asemenea şi pentru operaţiunile comerciale făcute de către necomercianţi.  +  Articolul 253Asociatiunea în participaţiune nu constituie, în privinţa celor de al treilea, o fiinţa juridică distinctă de persoana interesatilor. Cei de al treilea nu au nici un drept şi nu se obliga decît către acela cu care au contractat.  +  Articolul 254Participanţii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaţiune, chiar dacă au fost procurate de dânşii.Cu toate acestea, întru cît priveşte raporturile lor între dânşii, asociaţii pot sa stipuleze ca lucrurile ce au adus sa li se restituie în natura, având dreptul, în caz când restitutiunea nu s-ar putea face, la reparaţiunea daunelor suferite. Afară de aceste cazuri, drepturile asociaţilor se marginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus în asociaţiune şi de beneficii şi pierderi.  +  Articolul 255Afară de dispoziţiunile articolelor precedente, convenţiunile părţilor determina forma, întinderea şi condiţiunile asociaţiunei.  +  Articolul 256Asociaţiunile în participaţiune sunt scutite de formalităţile stabilite pentru societăţi, dar ele trebuie să fie probate prin act scris.  +  Secţiunea II Despre asociatiunea de asigurare mutualaDespre asociatiunea de asigurare mutuala  +  Articolul 257Asociatiunea de asigurare mutuala are ca scop de a împărţi între asociaţi daunele cauzate prin riscurile care sunt obiectul asociaţiunii.Ea constituie, faţa cu cei de al treilea, o persoană juridică distinctă de persoana asociaţilor.  +  Articolul 258Asociatiunea de asigurare mutuala trebuie să fie probată prin act scris.Ea se regulează prin convenţiunile părţilor.  +  Articolul 259Asociatiunea se administrează prin asociaţi, care sunt mandatarii săi temporali şi revocabili.  +  Articolul 260Regulile privitoare la responsabilitatea administratorilor, la publicaţiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări unuia sau altuia dintr-însele, a bilanţurilor societăţilor anonime şi la penalităţile relative la aceste societăţi, sunt aplicabile şi asociaţiunilor de asigurare mutuala.Din bilanţurile acestor asociaţiuni va trebui să rezulte îndeplinirea dispoziţiunilor art. 147  +  Articolul 261Asociaţii nu sunt obligaţi să contribuie decît cu partea determinata prin contract; şi în nici un caz nu sunt ţinuţi către cei de al treilea, decît fiecare în proportiune cu valoarea lucrului pentru care a fost admis în asociaţiune.  +  Articolul 262Acela care a pierdut lucrul pentru care s-a asociat încetează de a face parte din asociaţiune, rămânându-i însă dreptul la indemnitatea ce i se cuvine.  +  Articolul 263Asociatiunea nu se dizolva prin interdicţia sau moartea unuia din asociaţi.Falimentul unui asociat poate da loc la excluderea sa.  +  Capitolul 3 DISPOZIŢIUNI PENALE ŞI TRANZITORIIDISPOZIŢIUNI PENALE ŞI TRANZITORII  +  Articolul 264Abrogat *)------------*) Art. 264 a fost abrogat prin ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:"Se vor pedepsi cu pedepsele stabilite de codul penal pentru escrocherie, acei care simulind sau afirmind fals existenta subscriptiunilor sau vărsămintelor într-o societate pe acţiuni, sau anuntind publicului, cu rea credinţa, ca interesate în societate, persoane care nu sunt, sau care prin alte simulatiuni au obţinut sau au încercat să obţină subscriptiuni sau vărsăminte".  +  Articolul 265Abrogat *)-------------*) Art. 265 a fost abrogat prin ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.)"Se vor pedepsi cu o amenda până la cinci mii lei, afară de pedepsele mai grele prescrise de codul penal:1. Fondatorii, administratorii, directorii, censorii şi lichidatorii societăţilor, care în relaţiunile sau comunicările de tot felul făcute către adunarea generală, în bilanţuri sau în situaţiunea acţiunilor societăţii, sau care cu ştiinţa au ţinut ascunse, în totul sau în parte, fapte relative la aceleaşi condiţiuni;2. Administratorii şi directorii care, cu ştiinţa, în lipsa de bilanţuri sau contrariu cu ceea ce rezultă dintr-însele, sau prin mijlocire de bilanţuri fraudulos stabilite, au distribuit asociaţilor, acţionarilor sau comanditarilor, interese sau dividende neluate din beneficiile reale;3. Administratorii şi directorii care au emis acţiuni mai jos decît valoarea lor nominală, au cumpărat acţiuni ale societăţii, contrariu dispoziţiunilor art. 146, sau au înaintat bani pe acţiuni ale societăţii, sau emis obligaţiuni prin încălcarea dispoziţiunilor alin. I şi II ale art. 174;4. Administratorii şi directorii care au efectuat reducţiunea capitalului sau fuziunea societăţii, contravenind dispoziţiunilor art. 101 şi 197;5. Administratorii şi directorii societăţilor de asigurare asupra vieţii şi al societăţilor administrative de tontine, care vor fi contravenind dispoziţiunilor art. 147;6. Lichidatorii care au reimpartit activul social între asociaţi, contravenind dispoziţiunilor art. 203.Aceiaşi pedeapsa se aplică censorilor care, în cazurile arătate în numerele 2, 3, 4, 5 şi 6 de sub acest articol, nu au îndeplinit îndatoririle lor".  +  Articolul 266Abrogat *)-------------*) Art. 266 a fost abrogat prin ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:"Dacă depunerea actului constitutiv şi a statutelor societăţilor în comandită pe acţiuni sau anonime, a actelor care aduc schimbări ziselor acte, a situaţiunilor lunare şi a bilanţurilor, la Tribunalul civil sau la Tribunalul de comerţ, după împrejurări, nu s-a făcut în termenele fixate, sau s-a făcut în mod incomplet, fiecare din persoanele care sunt datoare a o face sau de a ordona să se facă, se va pedepsi cu o amenda care va putea să se ridice până la cincizeci lei pentru fiecare zi de întârziere".  +  Articolul 267Abrogat *)------------*) Art. 267 a fost abrogat prin Legea cooperaţiei din 1929.Textul iniţial a fost:"Administratorii societăţilor cooperative, având asociaţi cu responsabilitate nemărginită, care nu depun la tribunalul de comerţ, la finele fiecărui trimestru lista prescrisă de art. 229, şi grefierul care nu va denunta aceasta omisiune procurorului în cele 10 zile următoare vot fi pedepsiţi cu o amenda până la 300 lei".  +  Articolul 268Abrogat *)-------------*) Art. 268 a fost abrogat prin ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:"Orice abatere de la dispoziţiunile art. 104, 157, 167 şi 200 şi de la cele dintâi doua aliniate ale art. 174, se va pedepsi cu o amenda care nu va trece peste una suta lei".  +  Articolul 269Abrogat *)-------------*) Art. 269 a fost abrogat prin ORDONANŢA DE URGENTA nr. 32/1997.Textul iniţial a fost:"Societăţile constituite înainte de punere în lucrare a prezentului cod, vor fi supuse dispoziţiunilor art. 104, 169, 180, 181 şi 182, precum şi dispoziţiunilor care carmuiesc lichidarea şi fuziunea societăţilor sau reducerea capitalului lor.Societăţilor existente, care ar voi să-şi modifice statutele lor, sau care ar voi sa prelungească termenul pentru care fuseseră constituite, vor fi datoare să-şi pună statutele în conformitate cu prezentul cod".  +  Titlul IX DESPRE CAMBIE ŞI DESPRE CECDESPRE CAMBIE ŞI DESPRE CECAbrogat *)-------------*) Dispoziţiile acestui titlu au fost abrogate prin art. 112 din Legea promulgată prin Decretul nr. 1249/1934, publicat în M. Of. nr. 100 din 1 mai 1934, lege care a dat o alta reglementare cambiei şi biletului de la ordin.  +  Articolul 270-369Abrogate *)------------*) Art. 270-369 au fost abrogate prin art. 112 din Legea promulgată prin Decretul nr. 1249/1934.Textele iniţiale ale acestor articole aratau astfel: