LEGE nr. 11 din 23 decembrie 1980pentru modificarea şi completarea Legii nr. 14/1971 cu privire la gospodărirea fondurilor fixe, resurselor materiale şi aprovizionarea tehnico-materială
EMITENT
  • MAREA ADUNARE NAŢIONALA
    • Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 110 din 23 decembrie 1980



    Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege:  +  Articolul 1Legea nr. 14/1971 cu privire la gospodărirea fondurilor fixe, resurselor materiale şi aprovizionarea tehnico-materială, publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 133 din 22 octombrie 1971, se modifica şi se completează avînd următorul cuprins:"LEGEcu privire la gospodărirea resurselor materiale, a fondurilor fixe şi aprovizionarea tehnico-materialăRidicarea activităţii economice pe o noua treapta, calitativ superioară, impune dezvoltarea bazei proprii de materii prime, perfecţionarea în continuare a gospodăririi resurselor materiale şi a fondurilor fixe, a aprovizionarii tehnico-materiale, pentru creşterea eficientei economice, potrivit principiilor noului mecanism economico-financiar.Asigurarea bazei tehnico-materiale a producţiei, îmbunătăţirea permanenta a aprovizionarii şi desfacerii corespunzător cerinţelor de dezvoltare a economiei naţionale, fac necesară realizarea şi livrarea de către fiecare unitate economică a producţiei fizice în concordanta cu sarcinile de plan şi contractele economice încheiate, reducerea sistematica a consumurilor şi creşterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei, atragerea în circuitul economic a tuturor resurselor materiale refolosibile.Totodată, asigurarea resurselor necesare pentru buna desfăşurare a aprovizionarii tehnico-materiale, impune utilizarea cu maxima eficienta a fondurilor fixe, asigurarea întreţinerii, repararii şi modernizării acestora, organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii.Folosirea şi gospodărirea judicioasă a resurselor materiale şi a fondurilor fixe, componente principale ale avutiei naţionale, constituie factori determinanţi ai progresului neintrerupt economic şi social al tarii, a creşterii eficientei economice în toate domeniile de activitate şi pe aceasta baza a ridicării nivelului de trai al populaţiei.  +  Capitolul 1 Principii de bazăArt. 1. - Dezvoltarea în ritm susţinut a întregii economii naţionale, realizarea progresului general al societăţii, impun lărgirea şi gospodărirea judicioasă a bazei de materii prime, combustibili şi energie, sporirea gradului de asigurare din resurse interne a economiei, extinderea cercetării şi asimilarii în producţie de noi materiale, produse şi tehnologii de înaltă eficienta, cu consumuri materiale şi energetice reduse.Art. 2. - Asigurarea economiei naţionale cu materii prime, combustibili şi energie face necesară cunoaşterea şi punerea în valoare a întregului potenţial de resurse materiale ale solului şi subsolului, identificarea şi introducerea în circuitul economic de noi substanţe utile şi surse energetice, creşterea gradului de utilizare a tuturor categoriilor de materii prime, materiale, combustibili şi energie, valorificarea integrală a materiilor prime vechi şi a celorlalte resurse materiale refolosibile.Proiectarea şi realizarea de noi capacităţi de producţie, dezvoltarea celor existente, crearea şi introducerea în fabricaţie de noi produse şi tehnologii se pot face condiţia asigurării integrale şi din surse certe, a materiilor prime, materialelor şi combustibililor necesari.Art. 3. - Pentru valorificarea superioară a bazei de materii prime, combustibili şi energie, în toate domeniile activităţii economice, trebuie să se asigure crearea şi aplicarea de noi tehnologii, perfecţionarea tehnologiilor existente, cercetarea, proiectarea şi realizarea de produse noi şi modernizate, cu parametri tehnici şi economici ridicati, care să conducă la reducerea substantiala a consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibili şi energie, a costurilor de producţie, la realizarea indicilor de valorificare planificati, la creşterea productivitatii muncii, a eficientei economice a întregii activităţi.Art. 4. - În toate ramurile şi sectoarele de activitate ale economiei se vor lua măsuri pentru tipizarea, potrivit legii, a materialelor şi produselor, reducerea la strictul necesar a numărului de tipodimensiuni de materiale, piese, subansamble, maşini, utilaje, instalaţii şi alte produse, în vederea valorificării superioare a resurselor materiale, folosirii eficiente a capacităţilor de producţie, creşterii productivitatii muncii, perfecţionării procesului de aprovizionare-desfacere.Fabricarea, aprovizionarea şi utilizarea materialelor şi produselor se va face cu respectarea normelor de tipizare şi standardizare aprobate.Art. 5. - Aprovizionarea tehnico-materială trebuie să asigure, în conformitate cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, necesarul fundamentat de materii prime, materiale, combustibili, energie şi produse pentru desfăşurarea ritmica a producţiei, investiţiilor, reparaţiilor, altor lucrări şi prestărilor de servicii, cu respectarea stricta a normelor şi normativelor de consum şi de stoc aprobate.Constituirea, repartizarea şi folosirea resurselor necesare bunei desfăşurări a aprovizionarii tehnico-materiale se fac, în toate ramurile şi sectoarele de activitate ale economiei naţionale, pe baza aplicării ferme a principiilor autoconducerii muncitoresti şi autogestiunii economico-financiare, asigurindu-se: a) realizarea ritmica a producţiei fizice, în cantităţile şi în structura sortimentala stabilite prin plan; b) livrarea producţiei şi realizarea aprovizionarii tehnico-materiale, cu respectarea stocurilor normate, pe baza contractelor economice încheiate potrivit legii, în relaţii de transport optimizate şi cu respectarea zonarii aprovizionarii; c) utilizarea maxima, cu randamente superioare, a mijloacelor materiale puse la dispoziţie, încadrarea în consumurile normate, recuperarea integrală şi valorificarea resurselor materiale refolosibile; d) gospodărirea raţională a combustibililor şi energiei, încadrarea stricta a consumului în cantităţile şi sortimentele aprobate prin plan, înlocuirea tehnologiilor invechite cu consumuri energetice ridicate, limitarea fabricării şi utilizării produselor energointensive, creşterea randamentelor energetice, recuperarea resurselor energetice refolosibile, diminuarea pierderilor de energie termica şi electrica; e) folosirea cu eficienta maxima a capacităţilor de producţie, a tuturor fondurilor fixe, asigurarea întreţinerii şi repararii corespunzătoare a acestora, realizarea la termen a reparaţiilor capitale, pregătirea din timp a tuturor pieselor şi subansamblelor pentru reducerea la minimum a duratei reparaţiilor şi ridicarea calităţii lucrărilor, modernizarea unor utilaje şi instalaţii, odată cu efectuarea reparaţiilor capitale.Art. 6. - În vederea asigurării echilibrului dintre resursele materiale şi necesarul de consum al economiei, este obligatorie elaborarea de balante pentru principalele materii prime, materiale, combustibili, energie, maşini, utilaje, piese de schimb şi alte produse destinate îndeplinirii sarcinilor de producţie, de investiţii, fondului pieţei, exportului, prestărilor de servicii şi altor activităţi stabilite prin plan.Producţia, livrarea, aprovizionarea şi consumul produselor pentru care se elaborează balante materiale se fac numai cu respectarea cantităţilor, sortimentelor şi destinaţiilor stabilite potrivit balantelor aprobate.Coordonatorii de balante au obligaţia de a emite din timp repartiţiile pe beneficiari şi furnizori, astfel încît pe aceasta baza să se încheie contracte economice, potrivit legii, înainte de începerea perioadei de execuţie a planului.Art. 7. - La elaborarea balantelor materiale, determinarea necesarului de materii prime, materiale, combustibili şi energie se face numai cu condiţia încadrării în indicii de valorificare planificati, pe baza normelor şi normativelor de consum şi de valorificare, precum şi a coeficienţilor de utilizare aprobaţi potrivit legii.Normarea consumurilor materiale se face ţinînd seama de extinderea tipizarii materialelor, produselor, maşinilor, utilajelor şi subansamblelor şi de tehnologiile aplicate, la nivelul celor mai bune realizari obţinute în ţara şi pe plan mondial, în condiţii care să asigure reducerea sistematica a consumurilor materiale şi valorificarea superioară a resurselor.Încadrarea în limitele de consum stabilite prin norme şi normative este obligatorie pentru toate unităţile.Art. 8. - Dimensionarea stocurilor la toate materiile prime, materialele şi produsele se face pe bază de norme şi normative, stabilite în funcţie de ritmul producţiei, consumului şi livrărilor, precum şi de specificul activităţii unităţilor, de natura materialelor şi produselor ce se consuma.Unităţile economice sînt obligate să se încadreze în normele de stoc aprobate şi să aplice măsuri operative pentru prevenirea formării de stocuri supranormative şi fără mişcare, prin corelarea stricta a aprovizionarii cu necesităţile producţiei planificate.Art. 9. - Consiliul de Miniştri răspunde de întreaga activitate de asigurare a bazei de materii prime şi energetice, de gospodărire raţională a combustibililor şi energiei, de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile, de utilizare şi gospodărire judicioasă a fondurilor fixe şi ia măsuri pentru elaborarea şi realizarea planului de aprovizionare tehnico-materială în concordanta cu obiectivele privind dezvoltarea economico-socială a tarii.Art. 10. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe răspunde, în calitate de organ central coordonator pe economie, de asigurarea aprovizionarii tehnico-materiale, normarea judicioasă a consumurilor şi stocurilor de materii prime, materiale, combustibili, energie, utilizarea judicioasă a resurselor materiale şi a fondurilor fixe, recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor şi ia măsuri operative pentru îmbunătăţirea continua a acestor activităţi.Ministerele, celelalte organe centrale şi locale răspund de asigurarea, în cadrul unităţilor din subordine, a bazei tehnico-materiale corelata cu sarcinile de plan şi consumurile normate, de realizarea şi livrarea resurselor necesare economiei naţionale din profilul lor de activitate şi dezvoltarea de noi tehnologii şi capacităţi pentru valorificarea completa a resurselor materiale refolosibile, de extinderea tipizarii produselor, desfăşurarea ritmica a cooperării în producţie, de întărirea disciplinei şi ordinii în activitatea de producţie, aprovizionare şi desfacere.Art. 11. - Întreprinderile şi centralele răspund de asigurarea derulării ritmice a aprovizionarii tehnico-materiale a producţiei, fabricarea şi livrarea produselor în conformitate cu prevederile de plan şi contractele încheiate, gospodărirea şi utilizarea judicioasă a tuturor resurselor materiale, respectarea normelor şi normativelor de consum şi de stoc aprobate, recuperarea şi valorificarea integrală a resurselor materiale refolosibile, exploatarea, întreţinerea şi repararea, potrivit legii, a fondurilor fixe din dotare.Art. 12. - Consiliile oamenilor muncii, întregul personal muncitor din unităţile socialiste, au obligaţia să asigure realizarea sarcinilor de producţie cu consumuri cît mai mici de materii prime, materiale, combustibili şi energie, gospodărirea judicioasă a fondurilor fixe şi a celorlalte mijloace materiale încredinţate spre administrare, îndeplinirea obligaţiilor asumate de unitate prin contracte, scurtarea ciclurilor de aprovizionare şi de desfacere.  +  Capitolul 2 Dezvoltarea bazei proprii de materii prime şi energetice. Asigurarea economiei cu materii primeArt. 13. - Pentru dezvoltarea bazei de materii prime şi energetice se va intensifica activitatea de cercetare geologica, care să conducă la cunoaşterea potenţialului de resurse minerale al teritoriului tarii, la sporirea gradului de acoperire a necesităţilor economiei naţionale cu rezerve geologice de materii prime.Totalitatea rezervelor geologice, determinate cantitativ şi calitativ, de minereuri metalifere şi nemetalifere, cărbuni, hidrocarburi, roci, ape geotermale şi mineralizate, constituie fondul naţional de rezerve geologice al tarii, care se constituie, utilizează şi gospodareste potrivit legii.Pentru lărgirea bazei de materii prime se vor identifica conţinuturile de substanţe utile din haldele şi iazurile miniere, din zguri, cenusi, ape de mina şi ape reziduale industriale, în vederea valorificării superioare şi complexe a acestora.Utilizarea rocilor, ca şi a unor resurse prevăzute la alin. 3, ca materiale de construcţii sau pentru alte asemenea destinaţii este interzisă înainte de extragerea substanţelor minerale utile.Art. 14. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, precum şi unităţile economice care desfăşoară activităţi de cercetare geologica sînt obligate: a) sa dezvolte cercetările şi explorarile geologice pentru hidrocarburi, cărbuni, sisturi combustibile, combustibili nucleari, ape geotermale şi energie geotermica primara, în scopul unei mai bune asigurări a bazei energetice; b) să asigure cercetarea de noi zone mineralizate cu conţinut de substanţe metalifere şi nemetalifere, roci utile şi alte asemenea resurse, inclusiv din cele care urmează a se valorifica pe plan local; c) sa organizeze grupe complexe, care să cerceteze multilateral situaţia din diferite zone, spre a pune în evidenta toate rezervele din teritoriul respectiv; d) sa intensifice cercetarea rezervelor la mare adîncime şi în zonele mai greu accesibile; e) să aplice noi metode şi tehnici de cercetare, care să permită evidentierea mai rapida a tuturor substanţelor utile conţinute în zăcăminte, inclusiv a mineralizatiilor cu continuturi sarace.Art. 15. - Unităţile industriei extractive au obligaţia sa dezvolte extractia resurselor de combustibili, minereuri metalifere şi nemetalifere, roci şi alte substanţe, prin exploatarea şi recuperarea maximala a rezervelor geologice şi a substanţelor utile conţinute de acestea pentru obţinerea în ţara a necesarului de materii prime.Programele de exploatare miniera şi a hidrocarburilor trebuie să asigure continuitatea producţiei în perspectiva, prin corelarea judicioasă a extractiei cu volumul rezervelor geologice.Art. 16. - În industria extractiva este obligatorie elaborarea şi generalizarea de tehnologii care să asigure creşterea factorului final de recuperare a ţiţeiului din zăcăminte, sporirea substantiala a gradului de extracţie a rezervelor geologice de substanţe minerale utile, evitarea pierderilor şi a dilutiei componentilor utili, asigurarea protecţiei zăcămintelor, precum şi conservarea rezervelor geologice care, în funcţie de condiţiile geologice sau de tehnologiile de exploatare şi de valorificare, temporar nu se extrag.Art. 17. - Unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare sînt obligate să asigure valorificarea de noi substanţe minerale utile conţinute în zăcăminte, precum şi stabilirea de noi domenii de utilizare a resurselor materiale extrase şi prelucrate, în scopul dezvoltării continue a bazei de materii prime.Art. 18. - Pentru prepararea substanţelor minerale utile, unităţile de profil vor asimila şi aplica tehnologii pentru recuperarea tuturor componentilor utili, precum şi pentru creşterea gradului de innobilare şi de prelucrare a materiilor prime din ţara, astfel încît să se asigure obţinerea unor parametri calitativ superiori şi reducerea importului.Art. 19. - În asigurarea necesarului de energie al economiei naţionale, Ministerul Energiei Electrice, celelalte ministere, organe centrale şi locale, precum şi unităţile economice producătoare de energie răspund de utilizarea la maximum a potenţialului hidroenergetic, a carbunilor inferiori, a sisturilor bituminoase şi a resurselor energetice refolosibile rezultate din procesele tehnologice. De asemenea, sînt obligate să asigure creşterea noilor surse de energie, sa intensifice cercetările şi aplicatiile pentru utilizarea energiei geotermale, solare, a vintului, a valurilor, precum şi pentru folosirea în scop energetic a hidrogenului, a combustibililor sintetici, a resturilor menajere, gazeificarea subterana a carbunilor şi pentru producerea şi utilizarea biogazului, descoperirea şi valorificarea altor noi surse energetice.Art. 20. - Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti au obligaţia de a asigura identificarea şi punerea în valoare a tuturor resurselor locale de materii prime şi materiale, sa realizeze pe aceasta cale o gama larga de materiale şi produse, îndeosebi în domeniul construcţiilor şi al bunurilor de larg consum, asigurind în acest fel o aprovizionare corespunzătoare şi lărgirea activităţilor de producţie.Art. 21. - Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare, unităţile de stat şi cooperatiste din agricultura sînt obligate să asigure accentuarea procesului de dezvoltare intensiva a agriculturii şi a zootehniei, utilizarea intensiva a fondului funciar, obţinerea unor producţii tot mai mari pentru lărgirea bazei de materii prime necesare satisfacerii cerinţelor industriei alimentare şi celorlalte ramuri ale industriei, aprovizionarea corespunzătoare a populaţiei şi realizarea unor disponibilitati pentru export.În domeniul silviculturii, Ministerul Economici Forestiere şi Materialelor de Construcţii, comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare vor asigura gospodărirea şi exploatarea judicioasă a patrimoniului silvic, în conformitate cu prevederile programului naţional pentru conservarea şi dezvoltarea fondului forestier, astfel încît să se asigure necesarul economiei, de masa lemnoasă şi alte produse.Art. 22. - În planurile de dezvoltare economico-socială se vor înscrie cu prioritate obiectivele de investiţii destinate dezvoltării bazei proprii de materii prime, precum şi cele care au asigurata în mare măsura baza de materii prime, combustibili şi energie din ţara.Ministerele, celelalte organe centrale şi locale producătoare de materii prime sînt obligate sa elaboreze programe de măsuri pentru realizarea integrală a nivelurilor de producţie planificate, la toate categoriile de materii prime, şi pentru valorificarea la maximum a tuturor resurselor.  +  Capitolul 3 Gospodărirea judicioasă a combustibililor şi energieiArt. 23. - Consumul de combustibili şi energie de toate formele se face în condiţiile asigurării unor randamente energetice maxime, a eliminării oricărei forme de risipa sau consum neraţional, în concordanta cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, a balanţei energiei primare, a balantelor fizice şi a programelor energetice.Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, toate unităţile socialiste care folosesc produse petroliere sînt obligate sa stabilească programe de măsuri concrete pentru reducerea consumurilor şi încadrarea riguroasă în normele stabilite.Art. 24. - La elaborarea planurilor naţionale unice de dezvoltare economico-socială se va avea în vedere limitarea la strictul necesar a producţiei şi consumului de materiale energointensive, dezvoltarea ramurilor şi subramurilor cu consumuri energetice reduse şi înscrierea cu prioritate a lucrărilor de investiţii şi modernizări care să asigure reducerea consumurilor energetice şi recuperarea resurselor energetice refolosibile.Art. 25. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, unităţile de cercetare, inginerie tehnologică şi de proiectare, potrivit atribuţiilor ce le revin, sînt obligate să asigure: a) normarea tuturor categoriilor de consumuri energetice, urmărirea permanenta a modului cum acestea se realizează şi luarea măsurilor necesare pentru încadrarea în nivelurile aprobate; b) înfăptuirea riguroasă a programelor stabilite pentru îmbunătăţirea randamentelor energetice ale instalaţiilor, înlocuirea tehnologiilor mari consumatoare de combustibili şi energie, modernizarea arzatoarelor, cazanelor, a recuperatoarelor de căldură şi a celorlalte utilaje energetice, realizarea tuturor măsurilor prevăzute pentru economisirea combustibililor şi a energiei, eliminarea risipei de orice fel; c) recuperarea resurselor energetice refolosibile prin montarea de preincalzitoare, cazane recuperatoare şi alte instalaţii şi procedee de recuperare; se interzic proiectarea, realizarea şi punerea în funcţiune de instalaţii termoenergetice care nu sînt dotate cu echipamente recuperatoare de căldură; d) conducerea proceselor şi instalaţiilor astfel încît să se realizeze randamente energetice maxime, conform prevederilor din documentaţiile tehnice şi din proiecte; dotarea instalaţiilor în funcţiune cu aparatura de măsura, control, reglaj şi automatizare; e) funcţionarea la capacitate a instalaţiilor, agregatelor şi utilajelor, evitarea opririlor accidentale, reducerea permanenta a duratei de elaborare a sarjelor; f) stabilirea orarelor de lucru astfel încît sa determine reducerea consumului de energie electrica şi de combustibili; utilizarea cu precădere a iluminatului natural, limitarea iluminatului şi incalzitului în schimburile II şi III numai la locurile de muncă strict necesare desfăşurării activităţii; g) elaborarea, potrivit legii, a bilanţurilor energetice. Acestea vor fi actualizate anual, pe ansamblul unităţilor, pe principalele procese, utilaje şi instalaţii consumatoare şi pe localităţi; h) analizarea trimestriala a stadiului de realizare a măsurilor rezultate din bilanţurile energetice, a programelor pentru economisirea energiei sub toate formele, a încadrării în consumurile energetice normate şi în repartiţiile de combustibili, energie electrica şi termica, stabilind măsurile ce se impun pentru gospodărirea judicioasă a energiei.Art. 26. - În producţia de energie electrica şi termica, Ministerul Energiei Electrice, celelalte ministere şi organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, toate unităţile socialiste sînt obligate să asigure: a) reducerea consumului de hidrocarburi, în vederea valorificării superioare a acestora prin chimizare şi trecerea centralelor electrice care utilizează hidrocarburi la consumul de combustibili solizi, în special lignit, conform programelor stabilite; b) extinderea termoficarii urbane prin racordarea de noi consumatori la instalaţiile existente şi dezvoltarea de noi reţele de termoficare, conform prevederilor de plan; c) adaptarea, potrivit prevederilor de plan, a centralelor termoelectrice pe cărbuni care funcţionează în condensatie, astfel încît sa producă şi energie termica; d) realizarea noilor termocentrale electrice numai ca centrale electrice de termoficare; e) concentrarea treptata a centralelor termice mici în centrale mari; organizarea întreţinerii şi repararii centralelor termice şi a reţelelor de distribuţie în perioada de vara, în vederea asigurării funcţionarii la randamente maxime, diminuării pierderilor şi a eliminării risipei; f) proiectarea şi realizarea unor microhidrocentrale care să valorifice la maxim, pe plan local, potenţialul hidroenergetic.Art. 27. - Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, celelalte ministere care au în profil fabricarea de agregate energetice, au obligaţia de a asigura cercetarea, proiectarea şi fabricarea de cazane şi alte instalaţii termoenergetice cu parametri superiori, cu randamente ridicate, de cel puţin 80% pentru cazane şi care utilizează combustibili inferiori, precum şi de cazane recuperatoare, de preincalzitoare de aer, pompe de căldură, tuburi termice şi alte mijloace moderne de recuperare, care să acopere necesităţile economiei naţionale. De asemenea, vor asimila în fabricaţie şi vor produce cantităţile necesare de aparate de măsura, control, reglaj şi automatizare, de contoare pentru măsurarea consumului de energie termica în unităţile economice şi la blocurile de locuinţe.Art. 28. - Utilizarea combustibililor, energiei electrice şi termice de către unităţile beneficiare se va face numai în cadrul cantităţilor repartizate care constituie limite maxime de consum.Consumul din reţelele furnizorilor de energie electrica, energie termica sau gaze naturale peste cantităţile repartizate, fără contract sau cu încălcarea condiţiilor stabilite prin contract, se sancţionează potrivit legii.Art. 29. - Se interzice folosirea de către unităţile beneficiare a cantităţilor de energie electrica, energie termica, combustibili şi carburanţi, devenite disponibile ca urmare a realizării de economii, modernizării procesului de producţie, schimbării structurii producţiei, modificării ori neîndeplinirii sarcinilor de plan sau din orice alte cauze.Unităţile beneficiare sînt obligate sa disponibilizeze cantităţile de energie electrica, energie termica, combustibili şi carburanţi prevăzute la alin. 1. Comunicările de disponibilizare, însuşite de titularii de plan, vor fi transmise lunar, în cel mult 10 zile de la începutul lunii, unităţii furnizoare, care va opera modificările în contractele economice şi le va comunică coordonatorului de balanţa şi Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe în vederea corectării repartitiilor.Art. 30. - Ministerele, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice răspund de realizarea unei stricte discipline energetice prin proiectarea, construirea şi exploatarea utilajelor şi instalaţiilor electroenergetice, organizarea şi exploatarea sistemului electroenergetic naţional, potrivit normelor şi normativelor tehnice privind siguranţa în funcţionare a acestuia.Art. 31. - Organele specializate de control în domeniul energetic sînt obligate să asigure un control riguros asupra modului de gospodărire a resurselor energetice de către beneficiari şi sa ia măsurile necesare pentru utilizarea economică a acestor resurse.Unităţile furnizoare de gaze naturale, de energie electrica şi energie termica sînt obligate să asigure aplicarea măsurilor prevăzute de lege în cazul încălcării de către beneficiari a regulilor de distribuţie şi a măsurilor de rationalizare a energiei livrate.Art. 32. - La proiectarea şi asimilarea noilor procese tehnologice şi la fabricarea noilor produse şi utilaje care consuma sau transforma resursele energetice de orice fel se vor asigura consumuri specifice reduse şi randamente ridicate, la nivelul celor mai bune realizari obţinute în ţara şi străinătate, fundamentate prin bilanţurile energetice de proiect. În acest scop, se vor proiecta şi realiza tehnologii integrate, care valorifica în mod complex şi în trepte succesive toate resursele energetice disponibile, rezultate în diferite faze ale proceselor de producţie, în vederea creşterii randamentelor energetice.La proiectarea şi construcţia noilor obiective industriale, social-culturale şi a locuinţelor, precum şi la executarea reparaţiilor capitale se vor stabili soluţii care să asigure iluminarea naturala, un grad sporit de izolare termica, utilizarea acestora cu consumuri minime de energie.Art. 33. - În proiectele de execuţie pentru obiectivele noi sau pentru extinderea şi modernizarea celor existente se vor prevedea aparatele de măsura, control, reglaj şi automatizare şi, după caz, calculatoarele de proces, necesare urmăririi consumurilor energetice, funcţionarii economice şi în condiţii de siguranţă a utilajelor, agregatelor şi instalaţiilor, precum şi instalaţiile de recuperare şi valorificare a tuturor resurselor energetice refolosibile.Art. 34. - Este interzisă executarea şi respectiv punerea în funcţiune a obiectivelor noi sau a extinderilor şi modernizărilor dacă prin soluţiile de realizare nu se respecta avizele date în ceea ce priveşte natura combustibililor sau a energiei primare folosite, dacă au randament scăzut, dacă nu sînt dotate cu instalaţiile de recuperare a resurselor energetice refolosibile sau dacă nu s-au realizat schemele de alimentare şi măsurile tehnologice prevăzute în proiectele aprobate.Art. 35. - Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, împreună cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale, unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice au obligaţia de a asigura modernizarea tehnologiilor şi a structurii producţiei, stabilirea de noi soluţii pentru reducerea consumurilor şi economisirea combustibililor şi a energiei electrice, folosirea de noi surse de energie, o înaltă eficienta economică în utilizarea energiei.De asemenea, sînt obligate sa ia măsuri pentru îmbunătăţirea permanenta a standardelor şi normativelor referitoare la instalaţiile care consuma sau transforma resursele energetice de orice fel.  +  Capitolul 4 Recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibileArt. 36. - Întreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale au obligaţia să asigure recuperarea integrală şi valorificarea tuturor materiilor prime vechi, materialelor şi celorlalte resurse refolosibile ce pot fi utilizate ca atare sau prin prelucrari.Predarea spre achizitionare sau colectare a materialelor, bunurilor uzate de folosinţă îndelungată celor de uz personal, care nu se mai utilizează în gospodăriile populaţiei, constituie o importanţa îndatorire cetateneasca.Se interzice distrugerea sau degradarea materialelor şi produselor refolosibile, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.Art. 37. - Unităţile socialiste sînt obligate sa întocmească anual, odată cu lucrările de plan, bilanţuri materiale, din care să rezulte cantităţile de materii prime şi materiale folosite în procesele de producţie, se vor regasi în produsele finite, precum şi cantităţile şi structura resurselor materiale refolosibile.Art. 38. - Unităţile socialiste sînt obligate să asigure, identificarea, stringerea, sortarea, depozitarea, gospodărirea şi predarea resurselor materiale refolosibile şi răspund de realizarea tehnologiilor, utilajelor şi capacităţilor de producţie necesare prelucrării, în scopul valorificării superioare a acestor resurse, precum şi de perfecţionarea continua a proceselor de prelucrare, eliminarea pierderilor de orice fel.Întreaga activitate de colectare, recuperare, pregătire, reconditionare, reutilizare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile trebuie realizată cu costuri minime, astfel încît unităţile să-şi acopere integral cheltuielile şi să obţină beneficii.Art. 39. - Activitatea de predare, preluare, sortare, gospodărire şi valorificare a resurselor materiale refolosibile se organizează cu respectarea următoarelor reguli de baza: a) unităţile din activitatea cărora rezultă resurse materiale refolosibile sînt obligate să asigure utilizarea într-o proporţie cît mai mare a acestora în cadrul propriei activităţi; b) cantităţile ce nu pot fi reutilizate în unitatea în care rezultă vor fi livrate direct unităţilor cărora le-au fost repartizate spre valorificare; c) resursele materiale provenite de la populaţie, instituţii precum şi cele în cantităţi mici, nevagonabile, predate de unităţile socialiste se preiau de unităţile specializate de recuperare şi valorificare; în cadrul acestora se pot organiza, potrivit legii, formaţii care să asigure prelucrarea materialelor refolosibile.Pentru asigurarea capacităţilor necesare de pregătire şi valorificare a tuturor categoriilor de resurse materiale refolosibile şi îndeosebi metal, mase plastice, textile, hirtie, lemn, sticlă, anvelope şi alte produse din cauciuc, se vor elabora programe speciale, pe baza tehnologiilor cunoscute, cu asigurarea utilajelor din ţara şi folosirea la maximum a spaţiilor construite existente.Art. 40. - Activitatea de recuperare şi de valorificare a resurselor materiale refolosibile se desfăşoară în condiţiile prevăzute de lege şi are ca scop realizarea următoarelor obiective: a) valorificarea la maximum a masei miniere exploatate prin recuperarea substanţelor utile metalifere şi nemetalifere, extragerea minereurilor din iazuri, halde, namoluri, diminuarea pierderilor de substanţe combustibile din halde şi valorificarea potenţialului caloric al acestora; b) creşterea indicilor de scoatere şi a coeficienţilor de valorificare a metalului, recuperarea şi valorificarea integrală a materialelor metalice, îndeosebi a sutajelor, capetelor laminate, straifurilor de tabla şi alte asemenea, aplicarea unor tehnologii care să valorifice pulberile, slamurile, haldele metalurgice şi alte resurse care conţin metal, precum şi recuperarea şi refolosirea elementelor de aliere; c) creşterea gradului de valorificare a resurselor materiale recuperabile de cauciuc, mase plastice, fire şi fibre chimice, acid sulfuric rezidual, lesie, gudroane, namoluri, recuperarea conţinutului util al unor gaze şi ape reziduale, a uleiurilor minerale uzate, a liantilor şi a altor substanţe; d) resaparea anvelopelor de orice categorie, proprietate de stat, obsteasca sau personală; rularea anvelopelor noi auto şi de tractor este admisă pînă la atingerea limitei de uzura stabilită potrivit legii care permite resaparea acestora; unităţile socialiste şi persoanele fizice care deţin anvelope resapabile sînt obligate să le predea spre resapare, urmînd a primi în schimb anvelope noi sau resapate; unităţile socialiste care nu predau spre resapare anvelopele nu vor primi, în măsura în care nu şi-au îndeplinit aceasta obligaţie, anvelopele noi sau resapate alocate prin plan; în cazul în care anvelopa aparţinînd unei unităţi socialiste a fost rulata peste limita de uzura ce permite resaparea, contravaloarea acesteia se va imputa persoanei vinovate; e) creşterea ponderii materialelor recuperabile din lemn la producerea de PAL, PFL, celuloza şi semiceluloza, sporirea utilizării hirtiei şi cartoanelor rezultate din colectare la obţinerea de sortimente de hirtie şi cartoane inclusiv de calitate superioară; f) refolosirea, în condiţiile legii, a sticlelor, borcanelor, recipientelor din sticlă utilizate la ambalarea mărfurilor, asigurarea integrităţii acestora şi valorificarea productiva a cioburilor de sticlă în industria geamurilor şi sticlei; g) selectarea tesaturilor în funcţie de tipurile de fire şi compozitia fibroasa, utilizarea maxima a materialelor textile refolosibile, valorificarea superioară a cantităţilor de piele, talpa şi blana rezultate din colectare; h) extragerea tuturor substanţelor utile din resursele refolosibile animale şi vegetale.Art. 41. - Recuperarea, valorificarea şi, după caz, livrarea de către unităţi a resurselor materiale refolosibile se fac în conformitate cu prevederile de plan, cu respectarea repartitiilor emise şi a contractelor economice încheiate.Pentru toate categoriile de materii prime şi materiale care se refolosesc se stabilesc norme şi normative de recuperare, refolosire şi reconditionare, după caz, specifice diferitelor domenii de utilizare.Livrarea de către furnizori a materiilor prime şi materialelor şi, respectiv, primirea acestora de către beneficiari nu se vor face decît dacă se asigura de către consumatori recuperarea şi refolosirea materiilor prime vechi, materialelor şi celorlalte resurse materiale refolosibile, în conformitate cu prevederile de plan sau cu normele şi normativele de recuperare şi reconditionare.Art. 42. - Unităţile socialiste au obligaţia de a aplica soluţii care să asigure, într-o proporţie cît mai mare, refolosirea ca atare sau cu prelucrari simple a materialelor recuperate, evitindu-se astfel cheltuielile pentru prelucrarea acestora prin operaţii tehnologice primare.Pentru resursele refolosibile ce nu pot fi utilizate ca atare se vor aplica şi dezvolta tehnologii care să asigure extragerea maxima a substanţelor utile conţinute, obţinerea de materiale şi produse cu valoare de întrebuinţare ridicată, economisirea de materii prime noi şi valorificarea superioară a resurselor refolosibile.La elaborarea planurilor de aprovizionare tehnico-materială, în balantele materiale se vor prevedea distinct cantităţile de resurse materiale refolosibile, precum şi repartizarea acestora pe beneficiari, pentru valorificare şi consum. Livrarea şi consumul resurselor materiale refolosibile se fac numai pe bază de repartiţii emise de coordonatorul de balanţa, în conformitate cu prevederile din balantele materiale aprobate.Art. 43. - Normele privind activitatea de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile, precum şi obligaţiile unităţilor socialiste în acest domeniu, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.  +  Capitolul 5 Asigurarea necesarului de maşini, utilaje, instalaţii şi piese de schimbArt. 44. - Dotarea cu maşini, utilaje şi instalaţii pentru punerea în funcţiune a capacităţilor de producţie noi sau în dezvoltare şi inzestrarea cu maşini şi utilaje a industriei, agriculturii, a unităţilor de construcţii-montaj, de transporturi şi a altor activităţi se fac în conformitate cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, pe baza documentaţiilor tehnico-economice aprobate sau a normativelor de dotare.Art. 45. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile beneficiare, precum şi coordonatorii de balante vor determina necesarul de maşini, utilaje, instalaţii şi piese de schimb în condiţiile utilizării parcului existent la nivelul indicatorilor tehnico-economici aprobaţi sau al indicilor de utilizare planificati, cu respectarea normativelor de dotare stabilite.Se interzic solicitarea şi repartizarea de maşini, utilaje şi instalaţii, dacă cele existente nu sînt folosite la întreaga capacitate.Art. 46. - Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile sînt obligate să asigure din producţia interna necesarul de maşini, utilaje, instalaţii şi piese de schimb al economiei, prin folosirea intensiva a capacităţilor de producţie, dezvoltarea acestora, organizarea cooperării între unităţile producătoare, extinderea acţiunilor de autoutilare.Importurile de maşini, utilaje, instalaţii, subansamble şi piese de schimb se contractează cu precădere în cadrul unor acţiuni de cooperare în producţie şi comercială, în contrapartida cu produse din ramura construcţiei de maşini.Art. 47. - Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, celelalte ministere, organe centrale sau locale, unităţile producătoare, unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare au obligaţia să asigure tipizarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, respectarea stricta a gamei tipizate de produse, realizarea acestora la parametri tehnici şi economici ridicati.Prin activitatea de cercetare, proiectare şi tipizare se va asigura creşterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei, îmbunătăţirea calităţii produselor fabricate, reducerea continua a pierderilor tehnologice, creşterea productivitatii muncii.Art. 48. - În activitatea de planificare şi de fabricare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor se va acordă prioritate producerii utilajelor tehnologice destinate obiectivelor de investiţii cu termene de punere în funcţiune în cursul anului de plan şi în primul semestru al anului următor, potrivit graficului de livrare aprobat, asigurindu-se corelarea lansării în fabricaţie şi a livrării cu termenele din graficele de montaj. Unităţile economice furnizoare sînt obligate să livreze, cu prioritate, materialele, subansamblele şi echipamentele necesare pentru fabricatia de utilaje tehnologice.Art. 49. - Livrările complexe de utilaje, echipamente, instalaţii şi linii tehnologice se asigura de către furnizorul general, pe baza contractului economic încheiat între acesta şi beneficiar, precum şi pe baza contractelor de cooperare încheiate cu unităţile specializate în fabricarea unor părţi componente, piese, ansamble sau subansamble.Furnizorul general împreună cu întreprinderile care realizează utilaje complexe răspund de livrarea utilajelor la termenele stabilite prin graficele de coordonare a investiţiei, de asigurarea asistenţei tehnice şi de supravegherea asamblarii în întregime a utilajelor.Centralele industriale şi unităţile producătoare furnizoare sînt obligate a efectua în uzina toate probele tehnice prescrise în documentaţii la echipamentele, utilajele şi instalaţiile pe care le livreaza, folosind aparatura de control specifică şi metodele de control tehnic activ.Pentru produsele la care, din motive tehnologice, constructive sau economice, efectuarea încercărilor complete în unitatea producătoare nu este posibila, acestea se vor executa la beneficiar, sub răspunderea şi cu asistenţa tehnica de specialitate a uzinelor furnizoare.Art. 50. - Sarcinile privind asigurarea necesarului de piese de schimb, recuperarea şi reconditionarea pieselor uzate, asimilarea pieselor provenite din import şi a pieselor necesare reparaţiilor se stabilesc prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, pe bază de nomenclatoare şi normative de consum, recuperare şi reconditionare, cu motivare tehnica, în funcţie de parcul de maşini, utilaje, instalaţii şi bunuri de folosinţă îndelungată aflate în exploatare şi de cerinţele de export. Nomenclatoarele şi normativele se elaborează şi se actualizează de către Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, la propunerea coordonatorilor de balante facuta împreună cu unităţile producătoare şi beneficiare de piese de schimb, precum şi cu proiectantii utilajelor şi celorlalte produse.Pentru utilajele, maşinile, instalaţiile şi bunurile de folosinţă îndelungată noi, asimilate în producţie, unităţile de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică şi de proiectare, împreună cu unităţile producătoare, vor elabora nomenclatoare şi normative de consum experimentale de piese de schimb.Art. 51. - Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi ministerele producătoare răspund de asigurarea prin plan a capacităţilor de producţie şi a bazei materiale pentru acoperirea integrală a necesarului de piese de schimb destinat consumului intern şi exportului.La realizarea de noi obiective de investiţii şi dezvoltarea unităţilor existente din ramura construcţiilor de maşini este obligatorie asigurarea capacităţilor care să satisfacă integral necesarul de piese de schimb aferente maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor ce urmează a se realiza.Art. 52. - Întreprinderile şi centralele producătoare de maşini, utilaje, instalaţii şi bunuri de folosinţă îndelungată, precum şi cele care cooperează în executarea unor piese sau subansamble sînt obligate să asigure, cu prioritate, piesele de schimb necesare întreţinerii şi reparatiei acestora, în cantităţile şi conform specificatiei prevăzute în repartiţiile emise de coordonatorii de balante.Unităţile producătoare sînt obligate să asigure, potrivit legii, activitatea de service pentru maşinile, utilajele şi bunurile de folosinţă îndelungată din exploatarea cărora rezultă aceasta necesitate.Art. 53. - În cazul încetării fabricaţiei unor maşini, aparate, utilaje, instalaţii, întreprinderile şi centralele producătoare ale pieselor de schimb sînt obligate sa producă şi să asigure în continuare necesarul pe perioada de funcţionare a acestora. Stabilirea perioadei de continuare a fabricaţiei pieselor de schimb se face de către coordonatorii balantelor de piese de schimb, împreună cu beneficiarii şi furnizorii, cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ţinînd seama de normativele prevăzute la art. 50.În situaţiile justificate din punct de vedere tehnico-economic, în care fabricatia pieselor de schimb încetează, unităţile producătoare vor executa în devans întreg necesarul de piese de schimb, stabilit de organele prevăzute la alineatul precedent.Art. 54. - La transferarea producţiei unor maşini, utilaje, instalaţii şi bunuri de folosinţă îndelungată, noul producător este obligat să asigure fără întrerupere piesele de schimb necesare. Dacă producţia de piese de schimb la noul producător necesita o perioadă de asimilare, producătorul iniţial este obligat să execute în continuare piesele de schimb pînă la asimilarea acestora la termenul stabilit prin protocol.Transferul producţiei pieselor de schimb la un alt producător se face numai cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Comitetului de Stat al Planificarii.Art. 55. - În cazul pieselor de schimb necesare în cantităţi anuale reduse, unităţile producătoare pot fabrica loturi care să asigure necesarul pe o perioadă mai îndelungată.Fabricarea de piese de schimb potrivit alineatului precedent, precum şi încetarea producţiei de piese de schimb în condiţiile art. 53 se fac cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Ministerului Finanţelor.Art. 56. - Pentru stocurile de piese de schimb realizate în condiţiile art. 53 alin. 2 şi art. 55 se acordă, pînă la scoaterea din funcţiune a utilajelor, credite curente potrivit legii.Art. 57. - La contractarea importurilor de maşini, utilaje, instalaţii şi bunuri de folosinţă îndelungată, unităţile beneficiare vor asigura piesele de schimb necesare pentru prima dotare, precum şi documentaţiile tehnice de execuţie pentru asimilarea în ţara a tuturor pieselor de schimb necesare.Art. 58. - Unităţile beneficiare ale importurilor de maşini, utilaje şi instalaţii răspund de integrarea maxima, în fabricaţie proprie sau prin cooperare cu unităţi specializate, a pieselor de schimb aferente. În acest scop, titularii de plan, împreună cu coordonatorii de balante şi Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, vor elabora programe de asimilare, ale căror sarcini vor fi cuprinse distinct în planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, prevazindu-se şi capacitatile de producţie corespunzătoare.Pentru maşinile, utilajele şi instalaţiile realizate în ţara cu componente din import, sarcina asigurării în totalitate a pieselor de schimb revine unităţilor furnizoare, inclusiv pentru componentele din import, pînă la asimilarea lor în producţie.Art. 59. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, împreună cu coordonatorii de balante, răspund de constituirea stocurilor de siguranţă de agregate, subansamble şi unele piese de schimb, destinate efectuării operative a unor reparaţii accidentale la instalaţiile, maşinile şi utilajele de importanţa deosebită pentru economia naţionala, precum şi pentru efectuarea reparaţiilor cu schimb de agregate.  +  Capitolul 6 Recuperarea, reconditionarea şi refolosirea pieselor şi subansamblelorArt. 60. - Întreprinderile, centralele, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale sînt obligate să asigure recuperarea şi refolosirea, ca atare sau prin reconditionare, a pieselor şi subansamblelor, rezultate la efectuarea reparaţiilor sau la dezmembrarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor scoase din funcţiune.Se interzice distrugerea, degradarea sau predarea ca materii prime vechi a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor scoase din funcţiune, mai înainte de a fi dezmembrate, precum şi a pieselor şi subansamblelor rezultate care pot fi refolosite ca atare sau prin reconditionare.Art. 61. - Sarcinile privind recuperarea, refolosirea şi reconditionarea pieselor şi subansamblelor, precum şi mijloacele necesare pentru aceste activităţi se stabilesc prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială.Repartiţiile pentru piese de schimb şi subansamble vor cuprinde cantităţile de piese noi precum şi cele obţinute din recuperari şi reconditionari, atît din activitatea proprie de reparaţii şi dezmembrari cît şi de la alte unităţi.Livrarea pieselor de schimb şi subansamblelor noi se face numai pe măsura îndeplinirii de către beneficiar a obligaţiei de recuperare, refolosire şi reconditionare, rezultată din plan şi din repartiţiile emise.Art. 62. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, la propunerea coordonatorilor de balante de piese de schimb, va stabili norme şi normative de recuperare, refolosire şi reconditionare a pieselor şi subansamble lor, obligatorii pentru toate unităţile, indiferent de subordonare.Art. 63. - Unităţile socialiste sînt obligate sa identifice, sa sorteze şi sa depoziteze toate piesele şi subansamblele refolosibile şi răspund de reutilizarea lor ca atare, precum şi de reutilizarea tehnologiilor, utilajelor şi capacităţilor de producţie necesare reconditionarii acestora.Unităţile socialiste din a căror activitate rezultă piese şi subansamble refolosibile sînt obligate sa utilizeze aceste piese şi subansamble, într-o proporţie cît mai mare, în cadrul propriei activităţi.Piesele şi subansamblele ce nu pot fi refolosite de unitatea în care rezultă se vor livra unităţilor beneficiare cărora le-au fost repartizate.Art. 64. - Piesele şi subansamblele rezultate la efectuarea reparaţiilor sau la dezmembrarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, care nu pot fi folosite ca atare, se reconditioneaza de către unitatea care efectuează reparaţia sau dezmembrarea în ateliere de producţie sau, după caz, în formaţii de lucru, ateliere sau secţii special organizate. Pentru piesele şi subansamblele care prin gradul de complexitate şi tehnicitate depăşesc nivelul tehnic de dotare al unităţilor prevăzute la alin. 1, reconditionarea se va efectua de către unităţile producătoare, care în funcţie de volumul de reconditionari şi de capacitatile de producţie de care dispun, vor putea organiza secţii şi ateliere de reconditionare specializate, pe zone teritoriale sau ansamblul economiei.Categoriile de piese şi subansamble ce urmează a fi reconditionate potrivit alineatului precedent se stabilesc de către ministerele care au în subordine unităţile producătoare, cu consultarea principalilor beneficiari.Art. 65. - Pentru piesele şi subansamblele rezultate de la repararea sau dezmembrarea bunurilor de folosinţă îndelungată provenite de la populaţie sau de la organizaţiile cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti, reconditionarea se efectuează de către unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti şi de consum precum şi de către alte unităţi ale industriei mici.Art. 66. - Organizarea şi desfăşurarea activităţilor de recuperare, refolosire şi reconditionare a pieselor şi subansamblelor trebuie să se realizeze cu costuri minime şi consumuri reduse de materiale şi manopera astfel încît să contribuie la creşterea eficientei în întreţinerea şi repararea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor.Unităţile economice, centralele, ministerele sînt obligate sa organizeze sistemul de evidenta a tuturor pieselor şi subansamblelor şi agregatelor recuperate din reparaţii dezmembrari, a cantităţilor reconditionate, precum şi a modului de folosire a acestora, în conformitate cu reglementările privind gestiunea materială a bunurilor.  +  Capitolul 7 Utilizarea şi gospodărirea judicioasă a fondurilor fixeArt. 67. - Utilizarea şi gospodărirea în condiţii de eficienta maxima a fondurilor fixe reprezintă o obligaţie de baza a întreprinderilor, centralelor, ministerelor şi celorlalte organe centrale sau locale, în care scop sînt obligate să asigure: a) încărcarea şi utilizarea completa a capacităţilor de producţie ale maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor şi funcţionarea capacităţilor de producţie la parametri proiectati, în concordanta cu necesităţile economiei naţionale; b) creşterea în ritm susţinut a productivitatii muncii, prin organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, aplicarea de metode moderne de pregătire - programare - lansare - urmărire a producţiei, realizarea programelor de mecanizare şi automatizare, reducerea la strictul necesar a personalului auxiliar şi neproductiv; c) folosirea raţională şi eficienta a spaţiilor construite; d) aprovizionarea ritmica a proceselor de producţie cu materii prime, materiale, combustibili, energie, piese şi subansamble, în conformitate cu normele de consum stabilite; e) utilitatile - abur, aer comprimat, apa industriala, gaze inerte - la parametri prescrisi şi în cantităţile necesare desfăşurării corespunzătoare a proceselor tehnologice; f) calificarea corespunzătoare şi ridicarea permanenta a nivelului de cunoştinţe ale personalului de exploatare, întreţinere şi reparaţii, întărirea ordinii şi disciplinei; g) respectarea riguroasă a prescripţiilor tehnice de exploatare, asigurarea asistenţei tehnice în toate schimburile; h) întreţinerea, revizia şi repararea fondurilor fixe conform prescripţiilor tehnice, a planurilor şi programelor stabilite, în vederea menţinerii în stare de funcţionare a fondurilor fixe şi pentru evitarea avariilor şi intreruperilor accidentale; i) modernizarea fondurilor fixe şi a tehnologiilor în condiţii de maxima eficienta, ţinînd seama de progresele realizate pe plan naţional şi în străinătate, prin folosirea îndeosebi a cercetărilor şi studiilor proprii, autoutilare, extinderea operaţiilor de exploatare a agregatelor, aplicarea de inovaţii şi invenţii.Art. 68. - Unităţile economice răspund de organizarea raţională a tuturor locurilor de muncă, precum şi de organizarea judicioasă a muncii în schimburi. Programarea schimburilor se va face în condiţii care să conducă la încărcarea optima a capacităţilor de producţie şi la folosirea judicioasă a forţei de muncă în fiecare schimb de lucru, cu respectarea următoarelor reguli: a) încărcarea completa a schimburilor de lucru prin concentrarea mijloacelor şi a forţei de muncă, eliminindu-se dispersarea acestora în schimburi incomplet folosite; b) unităţile care au asigurate comenzi pentru desfacerea producţiei, precum şi toate mijloacele necesare pentru producţie, inclusiv forta de muncă, vor organiza munca în trei schimburi complete; c) în unităţile în care exista maşini şi utilaje ce constituie locuri inguste, acestea vor fi concentrate, în funcţie de specificul procesului de producţie, în secţii speciale care vor lucra în trei schimburi; d) în unităţile cu foc continuu se va asigura procesul normal de producţie cu asistenţa tehnica prin repartizarea judicioasă a personalului tehnic cu pregătire corespunzătoare, numit pe fiecare schimb, prin decizia conducătorului unităţii.Art. 69. - Conducerile unităţilor, şefii de secţii, şefii de ateliere, maistrii şi ceilalţi conducatori ai proceselor de producţie sînt obligaţi să asigure: a) dotarea fiecărui loc de muncă cu instrucţiuni tehnice specifice privind exploatarea în condiţii normale a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor şi măsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi şi dereglare a proceselor tehnologice sau a instalaţiilor; b) efectuarea instructajelor periodice ale personalului muncitor din subordine referitoare la exploatarea şi întreţinerea fondurilor fixe; c) stabilirea, prin dispoziţia conducerii unităţii, pentru fiecare utilaj şi instalatie, în funcţie de importanţa şi complexitate, a personalului autorizat sa decidă repunerea în funcţiune a acestora, după opriri sau reparaţii; d) evidenta avariilor şi opririlor accidentale ale maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor şi analizarea periodică a acestora în organele colective de conducere ale unităţilor, precum şi cu personalul din schimburi, în vederea stabilirii măsurilor de evitare a repetarii lor; e) raportarea imediata, către inspectoratele teritoriale pentru controlul gospodăririi fondurilor fixe, a apariţiei avariilor şi opririlor accidentale la instalaţii şi utilaje de baza.Art. 70. - Pentru eliminarea locurilor inguste care limitează folosirea unor capacităţi de producţie, ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile au, în principal, următoarele obligaţii: a) să asigure exploatarea şi întreţinerea utilajelor care constituie locuri inguste cu personal avînd calificarea necesară funcţionarii acestora la parametri maximi şi prevenirii opririlor accidentale, precum şi, după caz, concentrarea acestora în secţii speciale care lucrează în trei schimburi; b) să asigure modernizarea utilajelor respective prin autoutilare sau în colaborare cu unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, precum şi cu unităţile producătoare de asemenea utilaje; c) sa înlocuiască utilajul, cu respectarea normelor legale, sau să facă dotări suplimentare în cazul cînd prin modernizare, concentrarea acestuia potrivit art. 68 lit. c, sau asigurare cu personal calificat, nu se elimina locul ingust.Art. 71. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, unităţile de proiectare, de comerţ exterior şi celelalte unităţi răspund, potrivit legii, de luarea tuturor măsurilor necesare pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a cazanelor de abur şi similare, recipientelor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibili, a tuturor fondurilor fixe din dotare, în conformitate cu dispoziţiile legale şi prescripţiile tehnice în vigoare.Art. 72. - Unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare sînt obligate sa prevadă, în documentaţiile tehnice pe care le elaborează, instrucţiuni tehnice pentru exploatarea, întreţinerea, revizia periodică şi repararea fondurilor fixe, lista pieselor de uzura şi de siguranţă, aparatura de măsura, control şi automatizare care să permită desfăşurarea proceselor de producţie în condiţii de siguranţă, intervenţii operative pentru prevenirea dereglarilor accidentale, precum şi mijloacele pentru limitarea efectelor eventualelor avarii.Darea în exploatare a instalaţiilor şi liniilor tehnologice se va face numai dacă au asigurate prescripţiile tehnice de exploatare şi sînt dotate cu aparatura de măsura, control şi automatizare prevăzută în proiecte.Art. 73. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile sînt obligate să asigure aplicarea şi respectarea riguroasă în procesele de producţie a tehnologiilor proiectate şi omologate, perfecţionarea tehnologiilor pentru îmbunătăţirea permanenta a parametrilor tehnici şi economici ai utilajelor şi instalaţiilor, creşterea gradului de valorificare a materiilor prime şi materialelor.Perfecţionarea tehnologiilor se aproba potrivit legii, pe baza experimentarii, verificării şi omologării prealabile şi numai dacă prin aceasta se atesta îndeplinirea condiţiilor de siguranţă în funcţionarea utilajelor şi instalaţiilor respective.Se interzic abaterile de la tehnologiile stabilite sau aplicarea de tehnologii neomologate.Art. 74. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile răspund de menţinerea în stare de funcţionare a întregului parc de maşini, utilaje, instalaţii şi a celorlalte fonduri fixe din dotare, prin lucrări de întreţinere curenta, revizii tehnice, reparaţii curente şi prin reparaţii capitale.Art. 75. - Lucrările de întreţinere, reviziile şi reparaţiile curente se efectuează pe baza programelor şi graficelor stabilite de organul de conducere al unităţii care deţine fondul fix şi trebuie să asigure exploatarea în condiţii de siguranţă şi la nivelul parametrilor proiectati a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, pînă la perioada de efectuare a reparatiei capitale.Art. 76. - Reparaţiile capitale se efectuează potrivit legii. Principalele instalaţii tehnologice, clădiri şi construcţii, precum şi grupele mai importante de maşini şi utilaje standardizate, la care urmează să se efectueze lucrări de reparaţii capitale, se nominalizeaza, pe titularii de plan, în planurile de dezvoltare economico-socială, cu precizarea necesarului de piese de schimb, a costului lucrărilor, a executanţilor şi a termenelor de realizare.În plan se vor stabili şi principalele lucrări de modernizare care se efectuează cu ocazia reparaţiilor capitale, în scopul creşterii capacităţii de producţie, îmbunătăţirii calităţii produselor, ridicării randamentelor, reducerii consumurilor specifice materiale şi energetice, sporirii gradului de automatizare, creşterii productivitatii muncii.Art. 77. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile răspund de executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, în care scop: a) asigura folosirea corespunzătoare, dezvoltarea şi dotarea sectoarelor de întreţinere, reparaţii, fabricaţie şi reconditionare de piese de schimb, corelate cu volumul şi tehnicitatea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor aflate în dotare; b) organizează unităţi specializate pentru repararea centralizata a maşinilor şi utilajelor standardizate, de serie, pe economie, zone teritoriale, pe ministere sau centrale; c) iau măsuri pentru reducerea la minimum a duratei de imobilizare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor pentru reparaţii, prin asigurarea pieselor de schimb, subansamblelor, materialelor, sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor, a forţei de muncă calificată, precum şi prin extinderea pe scara larga a metodei repararii prin înlocuirea de subansamble şi agregate componente; d) organizează recuperarea şi reconditionarea pieselor şi subansamblelor uzate, precum şi a materialelor refolosibile, care rezultă la repararea fondurilor fixe; e) asigura urmărirea sistematica a îndeplinirii planurilor, programelor şi graficelor de întreţinere, revizii şi reparaţii, analizează periodic în cadrul organelor de conducere colectivă modul de realizare şi stabilesc măsuri de respectare riguroasă a acestora.Art. 78. - Planificarea şi efectuarea lucrărilor de revizii şi reparaţii ale fondurilor fixe se fac pe bază de: a) normative tehnice privind duratele de funcţionare între revizii şi reparaţii; b) normative de timp pe operaţii şi categorii de lucrări.Normativele prevăzute la lit. a) stabilesc ciclurile de funcţionare între diferitele categorii de revizii şi reparaţii, timpul maxim de stationare în revizii sau reparaţii, precum şi limita costurilor reparaţiilor în procente din valoarea de inventar sau, după caz, de înlocuire a fondurilor fixe. Aceste normative se elaborează şi se aproba după cum urmează:- normativele cu caracter republican şi cele de ramura se stabilesc de către ministerele coordonatoare de ramura, cu avizul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi sînt obligatorii pentru toate unităţile, indiferent de subordonare;- normativele de întreprindere se elaborează pentru fondurile fixe necuprinse în normativele republicane sau de ramura, de către unităţile economice şi se aproba de către centrala în subordinea căreia funcţionează unitatea elaboratoare.Normativele prevăzute la lit. b) se elaborează de institutele de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică şi se aproba de ministerele şi celelalte organe centrale în subordinea cărora se afla. Ele determina volumul manoperei pe operaţiuni şi categorii de lucrări necesare în executarea reviziilor şi reparaţiilor şi sînt obligatorii pentru toate unităţile care executa asemenea lucrări, indiferent de subordonare.Art. 79. - Comitetul de Stat al Planificarii împreună cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, Ministerul Finanţelor şi Direcţia Centrala de Statistica organizează evidenta fondurilor fixe şi a utilizării capacităţilor de producţie pe ansamblul economiei, elaborează normative generale de determinare a capacităţilor de producţie.Art. 80. - După îndeplinirea duratelor normate de serviciu, fondurile fixe pot fi scoase din funcţiune în condiţiile şi cu aprobările prevăzute de lege.Dezmembrarea şi demolarea fondurilor fixe se va face numai cu recuperarea şi valorificarea tuturor pieselor, subansamblelor şi celorlalte materiale refolosibile. Pentru fondurile fixe amortizate, care se justifica din punct de vedere economic să fie menţinute în funcţiune, se vor examina şi aplica soluţii eficiente de modernizare a acestora, în condiţiile legii.  +  Capitolul 8 Normarea consumurilor de materii prime, materiale, combustibili şi energieArt. 81. - Materiile prime, materialele, combustibilîi şi energia precum şi celelalte resurse materiale se folosesc în întreaga economie naţionala numai pe bază de norme şi normative de consum aprobate potrivit legii.Normele şi normativele de consumuri materiale şi energetice pentru produsele şi tehnologiile existente în fabricaţie se revizuiesc anual şi se aproba odată cu adoptarea planului.Pentru obiectivele de investiţii, produsele şi tehnologiile noi, normele şi normativele de consumuri materiale şi energetice se elaborează şi se supun aprobării odată cu proiectele de execuţie.Produsele şi tehnologiile noi, precum şi modernizarea celor existente nu pot fi proiectate şi introduse în producţie decît dacă asigura consumuri specifice materiale şi energetice mai reduse faţă de cele aflate în fabricaţie, urmărindu-se de regula atingerea celor mai bune performanţe realizate în ţara şi străinătate în domeniul respectiv.Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, institutele de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică, de proiectare şi de învăţămînt superior răspund de reducerea sistematica a normelor de consum, creşterea permanenta a eficientei utilizării şi valorificării resurselor materiale, în care scop sînt obligate să asigure: a) crearea de produse noi şi reproiectarea celor existente, în construcţie uşoară, miniaturizate şi cu parametri funcţionali competitivi, prin perfecţionarea principiilor functionale, sporirea valorii de întrebuinţare, îmbunătăţirea calităţii, durabilitatii şi a fiabilitatii, simplificarea operaţiilor de întreţinere şi reparaţii, astfel încît să se asigure creşterea sistematica a gradului de valorificare a resurselor materiale; b) aplicarea sau extinderea tehnologiilor noi care să asigure creşterea gradului de utilizare a materialelor, a randamentelor şi performantelor maşinilor-unelte şi utilajelor din dotare, creşterea productivitatii muncii; c) utilizarea de materiale tipizate, eficiente, produse în ţara şi limitarea la strictul necesar a întrebuinţării celor provenite din import; d) extinderea utilizării materialelor noi inlocuitoare avantajoase tehnico-economic; e) creşterea gradului de recuperare şi refolosire eficienta a materialelor recuperabile şi a resurselor energetice refolosibile rezultate din procesele tehnologice; f) asigurarea funcţionarii utilajelor şi instalaţiilor la parametrii proiectati, îmbunătăţirea calităţii reparaţiilor şi a asistenţei tehnice de exploatare; g) creşterea randamentului proceselor termice, concomitent cu micşorarea pierderilor de transport şi distribuţie a agenţilor energetici; h) extinderea tehnologiilor economice de debitare, debitarilor complexe, concomitent cu asigurarea aprovizionarii materialelor la dimensiuni fixe şi multiple, conform necesităţilor producţiei.Art. 82. - Întreprinderile, centralele, unităţile de cercetare, inginerie tehnologică şi de proiectare, ministerele, celelalte organe centrale şi locale au obligaţia de a asigura normarea consumurilor pentru toate categoriile de materii prime, materiale, combustibili, energie prin: a) norme şi normative de consum, care stabilesc limitele maxime ale consumurilor materiale şi energetice pe unitatea de produs; b) normative de valorificare, prin care se determina limita minima a valorii produselor ce trebuie obţinută prin prelucrarea unei unităţi de material; c) coeficienţi de utilizare, care reprezintă proporţia minima în care materialele utilizate se regăsesc în produsele finite.Art. 83. - Normele şi normativele de consum, ceilalţi indicatori utilizaţi în normarea consumurilor se determina pe baza documentaţiilor tehnice ale produselor, îmbunătăţite la nivelul celor mai bune realizari din ţara şi din străinătate, corespunzător sarcinilor din planul de cercetare ştiinţifică şi de introducere a progresului tehnic, inventiilor, inovatiilor şi măsurilor tehnico-organizatorice din programele de reducere a consumurilor materiale cu efect în perioada pentru care se face normarea.Determinarea normelor şi normativelor de consum se face luînd în considerare numai materii prime, materiale, repere şi subansamble prevăzute în normele de tipizare aprobate.Prin acţiunea de tipizare a materiilor prime, materialelor, reperelor şi subansamblelor trebuie să se asigure, în principal: a) stabilirea tipurilor optime şi reducerea la strictul necesar a numărului de tipodimensiuni; b) reducerea consumurilor normate de materii prime, materiale, combustibili şi energie, creşterea eficientei economice prin introducerea pe scara larga a progresului tehnic, îmbunătăţirea calităţii şi fiabilitatii produselor; c) extinderea posibilităţii de utilizare multipla între repere şi sortimente, la o gama cît mai larga de produse; d) creşterea ponderii materiilor prime, materialelor şi produselor din producţia interna, precum şi a gradului de valorificare a materiilor prime şi materialelor introduse în ciclurile de fabricaţie.Art. 84. - În activitatea de construcţii-montaj, normele de consum se stabilesc pe baza normelor de deviz şi în funcţie de volumul şi structura lucrărilor de construcţii-montaj planificate. Normele de deviz vor cuprinde materialele de construcţii tipizate, prevăzute în proiectele tip aprobate şi vor fi revazute sistematic, în vederea reducerii consumurilor, extinderii utilizării de noi materiale din ţara, cu consumuri energetice reduse.La elaborarea proiectelor tip şi refolosibile, a tuturor documentaţiilor tehnice pentru obiectivele de investiţii, institutele de cercetare şi proiectare de profil au obligaţia să asigure reducerea consumurilor specifice de materiale comparativ cu soluţiile existente.Art. 85. - Normele de consum pentru produsele care se executa prin cooperare se elaborează pentru întregul produs de către întreprinderile coordonatoare a produsului, pe baza datelor transmise de întreprinderile colaboratoare.Art. 86. - Indicatorii de plan pentru normarea consumurilor materiale se aproba după cum urmează: a) plin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, pentru principalele consumuri de materii prime, materiale, combustibili şi energie electrica ale căror balante se aproba prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială; indicatorii se elaborează de către Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, în colaborare cu Comitetul de Stat al Planificarii, pe baza propunerilor primite de la centrale, ministere şi celelalte organe centrale şi locale; b) de către Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, pentru consumurile detaliate din indicatorii de consum aprobaţi prin planul naţional unic de dezvoltare ecomico-socială, la propunerea ministerelor şi celorlalte organe centrale sau locale; c) de către ministere, celelalte organe centrale şi locale, pentru principalele consumuri privind materialele ale căror balante se aproba de acestea, la propunerea centralelor şi celorlalte unităţi din subordine; d) de către centrale şi întreprinderi, pentru alte consumuri materiale decît cele aprobate potrivit prevederilor de la lit. a) - c).Indicatorii de plan pentru normarea consumurilor materiale se elaborează în deplina concordanta cu producţia nominalizată în plan la nivelul fiecărei trepte organizatorice.Art. 87. - Normele de consum stau la baza elaborării planului de aprovizionare tehnico-materială, contractării, livrării, introducerii în consum şi utilizării materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei în industrie, agricultura, construcţii-montaj, transporturi, prestarea de servicii şi în alte activităţi economice.Art. 88. - Ministerele, celelalte organe centrale sau locale şi unităţile economice sînt obligate să asigure îmbunătăţirea sistematica a indicatorilor de normare a consumurilor, pe bază de programe pentru reducerea consumurilor normate.Programele se elaborează în fiecare întreprindere, la nivel de reper, subansamblu şi produs şi vor cuprinde: măsuri tehnico-organizatorice cu efecte de reducere a consumurilor materiale în perioada pentru care se elaborează programul; cuantumul reducerilor materiale aferente fiecărei măsuri propuse; termenele principalelor faze de realizare şi termenul de aplicare.Art. 89. - Pe baza programelor elaborate de întreprinderi, a analizelor proprii, a rezultatelor lucrărilor de cercetare şi proiectare, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale vor elabora programe pentru reducerea consumurilor normate, pe grupe de produse, tehnologii şi categorii de materiale pe ansamblul centralei, respectiv ministerului.Art. 90. - Programele de reducere a consumurilor normate se vor elabora în cadrul lucrărilor pentru întocmirea şi definitivarea planurilor cincinale, cu eşalonare pe ani, şi se vor actualiza anual potrivit legii, ţinînd seama şi de măsurile stabilite în acţiunile de reducere a consumurilor materiale.Art. 91. - Ministerele şi celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile au obligaţia să asigure baza tehnico-materială a măsurilor propuse în programele de reducere a consumurilor şi sa includă în planul de cercetare ştiinţifică şi de introducere a progresului tehnic sarcinile de proiectare şi asimilare în producţie rezultate din aceste programe.De asemenea, sînt obligate sa conlucreze pentru soluţionarea operativă a problemelor şi îndeosebi a celor de cooperare şi sa reflecte în indicatorii de plan pentru normarea consumurilor efectele reducerii consumurilor materiale rezultate ca urmare a aplicării prevederilor programelor.Elaborarea şi urmărirea realizării programelor de reducere a consumurilor, a normelor şi normativelor de consum se fac prin compartimentele tehnice din întreprinderi, centrale şi ministere.  +  Capitolul 9 Planificarea şi realizarea aprovizionarii tehnico-materiale  +  Secţiunea 1 Planificarea aprovizionarii tehnico-materialeArt. 92. - Planul de aprovizionare tehnico-materială asigura baza materială necesară îndeplinirii sarcinilor şi obiectivelor planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, în condiţiile fundamentarii consumurilor prin norme şi normative, corelat cu structura fizica a producţiei, precum şi a valorificării complete a tuturor materiilor prime şi a resurselor materiale refolosibile, a întregului potenţial tehnico-productiv, încadrării în normele de stoc, stabilirii unor rezerve de plan care să permită desfăşurarea continua a proceselor productive.Planul de aprovizionare tehnico-materială se elaborează în cadrul activităţii de întocmire a planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, pe toate treptele organizatorice pornind de la unităţile de baza economice, social-culturale şi teritorial-administrative.A. Balantele materialeArt. 93. - Sarcina elaborării şi prezentării proiectelor balantelor materiale şi soluţiilor de echilibrare ale acestora pentru planurile cincinale şi anuale, adaptării balantelor materiale potrivit imbunatatirilor ce se aduc planurilor anuale, emiterii repartitiilor pentru încheierea sau adaptarea contractelor economice şi răspunderea pentru executarea balantelor aprobate revine coordonatorilor de balante.Coordonator de balanţa este principalul producător: întreprindere, centrala, minister. Coordonator poate fi şi unitatea de desfacere sau, după caz, principalul beneficiar.Art. 94. - Coordonatorii de balante, pe baza resurselor alocate titularilor de plan prin balantele materiale din planul cincinal, vor emite repartiţii desfăşurate pe fiecare an al cincinalului, pe beneficiari, cu indicarea furnizorilor, precum şi repartiţii anuale cu defalcare pe trimestre, corespunzător prevederilor actualizate din planurile anuale.Repartiţiile se vor emite atît pentru materiile prime, materialele, produsele, piesele şi subansamblele noi, cît şi pentru cele refolosibile, provenite din propria unitate sau de la alte unităţi, precum şi pentru materialele inlocuitoare a unor resurse deficitare.Art. 95. - Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale sau locale, precum şi cu coordonatorii de balante, unităţile producătoare şi consumatoare vor lua măsuri pentru ca la elaborarea balantelor energetice şi de materiale să fie cuprinse toate resursele disponibile, inclusiv cele recuperabile de orice fel, iar repartizarea acestora să se facă pe categorii de consumuri, pe bază de norme fundamentate tehnic.Organele şi unităţile prevăzute la alineatul precedent răspund de: a) includerea integrală în balante a resurselor din ţara, astfel încît să asigure dezvoltarea bazei interne de materii prime, încărcarea optima a capacităţilor de producţie, cu evidentierea distinctă a tuturor resurselor materiale refolosibile; b) asigurarea volumului de mărfuri pentru export, în conformitate cu sarcinile fizice nominalizate în planul de comerţ exterior şi cooperare economică internationala; c) repartizarea judicioasă a resurselor pe consumatori, pe bază de norme şi normative de consum şi de stoc, a structurii planificate a producţiei fizice şi cu promovarea în consum a materialelor inlocuitoare, eficiente din punct de vedere economic; d) acoperirea necesarului de marfa pentru fondul pieţei; e) prevederea de rezerve dimensionate în funcţie de natura materialelor şi specificul proceselor productive, în vederea acoperirii unor nevoi neprevăzute sau cerinţe suplimentare care apar în cursul executării planului.Destinaţia rezervelor din balantele materiale se stabileşte de către Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ţinînd seama de priorităţile stabilite în utilizarea resurselor materiale, de sarcinile de producţie sau de prestaţii şi de normele de consum şi de stoc; pentru produsele ale căror balante se aproba prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, stabilirea destinaţiei rezervelor se face cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii.Art. 96. - Odată cu propunerea construirii de noi capacităţi, de dezvoltare a celor existente sau de introducere în fabricaţie a noi produse, ministerele, împreună cu coordonatorii de balante, vor stabili măsurile ce se impun pentru asigurarea certa şi în perspectiva, îndeosebi din ţara, a necesarului de materii prime, materiale, produse de completare, piese de schimb şi ambalaje, precum şi pentru desfacerea producţiei ce urmează a se realiza pe aceste capacităţi după punerea lor în funcţiune.Art. 97. - În scopul elaborării balantelor materiale, centralele sînt obligate sa transmită coordonatorilor de balante necesarul de consum fundamentat tehnico-economic pentru materiile prime, materialele, ambalajele, piesele de schimb, combustibilii, carburanţii, energia, maşinile şi utilajele la care se elaborează balante, respectiv datele privind nivelurile de producţie şi celelalte resurse ce se cuprind în balante.Pentru unităţile direct subordonate ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, obligaţiile prevăzute la alin. 1 se aduc la îndeplinire de acestea.Fundamentarea necesarului de aprovizionare se va face pe bază de norme şi normative de consum şi de stoc aprobate, în condiţiile valorificării superioare a tuturor resurselor materiale, accentuarii reducerii consumurilor specifice, creşterii indicilor de valorificare şi de utilizare a materiilor prime, intensificării recuperării şi reutilizarii tuturor materiilor prime, materialelor şi resurselor energetice refolosibile.Art. 98. - Balantele materiale pentru planurile cincinale şi anuale se aproba astfel: a) prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, pentru materiile prime, materialele, combustibilii, carburanţii, energia, maşinile şi utilajele cu rol hotărîtor în dezvoltarea economiei şi în stabilirea proportiilor între ramurile acesteia; b) de către organele de conducere colectivă din ministere şi celelalte organe centrale sau de organele locale, cu avizul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Comitetului de Stat al Planificarii, pentru alte produse importante care condiţioneaza îndeplinirea unor sarcini din planul naţional unic de dezvoltare economico-socială sau la care sînt necesare importuri ori se prevăd sarcini de export; c) de către organele de conducere colectivă din centrale şi întreprinderi, însuşite de către ministerul tutelar şi cu avizul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodării Fondurilor Fixe, pentru celelalte produse.Art. 99. - Nomenclatorul produselor pentru care se elaborează balante, coordonatorii de balante, precum şi competentele de aprobare a balantelor materiale se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniştri, la propunerea Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Comitetului de Stat al Planificarii.Actualizarea nomenclatorului balantelor materiale, ca urmare a modificărilor ce rezultă din aplicarea unor dispoziţii legale privind indicatori ai planului naţional unic de dezvoltare economico-socială sau din schimbarea structurii organizatorice ori a profilului de activitate al titularilor de plan se va face de către Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Comitetul de Stat a Planificarii.