LEGE nr. 18 din 12 februarie 1948pentru modificarea codului de procedura civilă
EMITENT
  • PARLAMENTUL
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 12 februarie 1948



      +  Articolul 1Cărţile: I, II şi III din codul de procedura civilă se înlocuiesc cu următoarele dispoziţiuni:  +  Cartea I Competinţa organelor judecătoreşti  +  Titlul I Competinţa după materieArt. 1. - Judecătoriile sînt competente sa hotărască asupra tuturor cererilor pe care legea nu le da în căderea altor instanţe judecătoreşti.Art. 2. - Tribunalele sînt competente sa hotărască în prima instanţa, asupra cererilor:1) în materie comercială;2) în materie de interdictiune şi consiliu judiciar;3) în materie de convenţiuni matrimoniale;4) cu privire la transcrierea actelor de strămutare şi urmărire a nemişcătoarelor şi cu privire la inscripţia privilegiilor, ipotecilor şi amanetelor.Ele judeca apelurile făcute împotriva cărţilor de judecată, precum şi recursurile împotriva aceloraşi cărţi, în cazurile cînd au fost date, potrivit legii, fără drept de apel.Tribunalele judeca, de asemeni, şi în materiile pe care legea le mai da în căderea lor.Art. 3. - Curţile judeca:1) apelurile făcute împotriva sentinţelor date de tribunale în prima instanţa;2) recursurile făcute împotriva sentinţelor date de tribunale ca instanţe de apel sau în prima instanţa, fără drept de apel, precum şi recursurile împotriva hotărîrilor date de jurisdictiunile înfiinţate prin legi speciale, dacă acestea sau legea de faţa nu prevăd alte instanţe de recurs.Curţile judeca, de asemeni, şi în materiile pe care legea le mai da în căderea lor.Art. 4. - Curtea de Casaţie judeca:1) recursurile făcute împotriva deciziunilor desavarsite date de Curţi;2) recursurile împotriva hotărîrilor nedesavarsite şi actelor judecătoreşti de orice fel, dacă ele nu ar putea fi atacate pe nicio alta cale ordinară şi cursul judecaţii s'ar găsi întrerupt;3. în materiile pe care legea le da în căderea Curţii de Casaţie.  +  Titlul II Competinţa teritorialăArt. 5. - Cererea se face la instanţa domiciliului paritului.Dacă paritul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţara iar dacă nu are nici reşedinţa cunoscută, la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantului.Art. 6. - Cînd paritul, în afară de domiciliul sau, are în chip statornic o îndeletnicire profesională, ori una sau mai multe aşezări agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletniciri, pentru obligaţiunile patrimoniale şi care sînt născute sau care urmează să se execute în acel loc.Art. 7. - Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.Cererea se poate face şi la instanţa locului unde ia are reprezentanta, pentru obligaţiunile ce urmează a fi executate în acel loc sau care isvorasc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvîrşite de acesta.Cererea împotriva unei asociaţiuni sau societăţi fără personalitate juridică, sa face la instanţa domiciliului persoanei căreia, potrivit înţelegerii dintre asociaţi, i s'a încredinţat preşedinţia sau direcţia asociaţiunii ori societăţii, iar, în lipsa unei asemenea persoane, la instanţa domiciliului oricăruia dintre asociaţi. În acest din urmă caz, reclamantul va putea cere instanţei numirea unui curator, care să reprezinte interesele asociaţilor.Art. 8. - Cererile îndreptate împotriva Statului, Directiunilor Generale, Regiilor Publice, Caselor Autonome şi Administraţiilor Comerciale, se pot face la instanţele din capitala tarii sau la cele din capitala judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul.Cînd mai multe judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal sînt deopotrivă competente, cererile în care figurează Statul sau vreuna din persoanele arătate mai sus, se fac numai la judecătoria urbana sau, în lipsa, la cea mixtă din capitala judeţului, iar cînd sînt mai multe judecătorii urbane competente, la judecătoria I-a urbana, iar, în capitala tarii, la judecătoria IV-a urbana.Art. 9. - Cererea îndreptată împotriva mai multor pariti poate fi facuta la instanţa competenţa pentru oricare dintre ei; în cazul cînd printre pariti sînt şi obligaţi accesorii, cererea se va face la instanţa competenţa pentru ori care dintre debitorii principali.Art. 10. - În afară de instanţa domiciliului paritului, mai sînt competente următoarele instanţe:1) în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii;2) în cererile ce izvorăsc dintr'un raport de locaţiune a unui nemişcător, în acţiunile în justificare sau în prestaţiune tabulară, instanţa locului unde se afla nemişcătorul;3) în cererile ce izvorăsc dintr'o cambie, cec sau bilet la ordin, instanţa locului de plată;4) în cererile privitoare la obligaţiuni comerciale, instanţa locului unde obligaţiunea a luat naştere sau aceea a locului plăţii;5) în cererile izvorind dintr'un contract de transport, instanţa locului de plecare sau de sosire;6) în cererile împotriva unei femei căsătorite, care are reşedinţa obişnuită deosebită de aceea a soţului, instanţa reşedinţei femeii;7) în cererile făcute de ascendenţi sau descendenţi pentru pensie alimentara, instanţa domiciliului reclamantului;8) în cererile ce izvorăsc dintr'un fapt ilicit, instanţa în circumscripţia, căreia s'a săvârşit acel fapt.Art. 11. - În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri, se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se afla:1) domiciliul asiguratului;2) bunurile asigurate;3) locul unde s'a produs accidentul.Alegerea competintei prin convenţiune este nulă, dacă a fost facuta înainte de naşterea dreptului la despăgubire.Dispoziţiunile de mai sus nu se aplică în materie de asigurări maritime şi fluviale.Art. 12. - Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.Art. 13. - Cererile privitoare la bunuri nemişcătoare se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se afla nemişcătoarele.Cînd nemişcătorul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea sa va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei paritului, dacă acestea se afla în vreuna din aceste circumscriptiuni, iar în caz contrariu, la oricare din instanţele în circumscripţiile cărora se afla nemişcătorul.Art. 14. - În materie de moştenire, sînt de competinţa instanţei celui din urma domiciliu al mortului:1) cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiunilor testamentare;2) cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretentiunile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3) cererile legatarilor sau ale creditorilor mortului împotriva vreunuia din moştenitori sau împotriva executorului testamentar.Art. 15. - Cererile în materie de societate, pînă la sfîrşitul lichidării în fapt, sînt de competinţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal.Art. 16. - Cererile în materie de faliment sînt de competinţa instanţei în circumscripţia căreia comerciantul îşi are principala aşezare comercială.  +  Titlul III Dispoziţiuni specialeArt. 17. - Cererile accesorii şi incidentale sînt în căderea instanţei competente sa judece cererea principala.Art. 18. - În cererile pentru constatarea existenţei sau neexistentei vreunui drept competinţa instanţei se determina după regulile prevăzute pentru cererile avînd de obiect executarea prestaţiunii.Art. 19. - Părţile pot conveni, prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei, ca orice pricina comercială, în afară de faliment, să fie judecata la judecătorie.Se poate conveni, de asemeni, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competinţa teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16.  +  Titlul IV Conflictele de competinţaArt. 20. - Exista conflict de competinţa:1) cînd doua sau mai multe instanţe se declara deopotrivă competente sa judece aceeaşi pricina;2) cînd doua sau mai multe instanţe, prin hotărîri irevocabile, s'au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricina.Art. 21. - Instanţa, înaintea căreia s'a ivit conflictul de competinţa, va suspenda din oficiu orice alta procedura şi va inainta dosarul instanţei în drept sa hotărască asupra conflictului.Art. 22. - Conflictul ivit între doua judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal, se judeca de acel tribunal.Dacă cele doua judecătorii nu ţin de acelaşi tribunal. sau dacă conflictul s'a născut între o judecătorie şi un tribunal, sau între doua tribunale, competenţa este Curtea respectiva.Dacă cele doua instanţe în conflict nu se găsesc în circumscripţia aceleaşi Curţi, precum şi conflictul între doua Curţi, se judeca de Curtea de Casaţie.Instanţa competenţa sa judece conflictul v'a hotărî, în camera de chibzuire, fără citarea părţilor, cu drept de recurs în termen de 5 zile dela pronunţare.Art. 23. - Cînd din pricina unor împrejurări excepţionale, instanţa competenţa este împiedicată un timp mai îndelungat sa funcţioneze, Curtea de Casaţie, la cererea părţii interesate, va desemna o alta instanţa de acelaşi grad care să judece pricina.  +  Titlul V Incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea judecătorilorArt. 24. - Judecătorul, care a pronunţat o hotărîre într'o pricina, nu poate lua parte la judecata aceleaşi pricini în apel sau în recurs şi nici, în caz de rejudecare după casare.De asemeni nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricina.Art. 25. - Judecătorul, care ştie ca exista un motiv de recuzare în privinta sa, este dator sa înştiinţeze pe şeful lui şi să se abţină dela judecarea pricinei.Art. 26. - Abţinerea se propune de judecător şi se judeca potrivit normelor prevăzute de art. 30, 31 şi 32.Art. 27. - Judecătorul poate fi recuzat:1) cînd, el, soţul sau, ascendenţii ori descendenţii lor, au vreun interes în judecarea pricinei sau cînd este soţ, ruda sau afin, pînă la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;2) cînd se afla în vreunul din cazurile prevăzute de art. 100 din legea de organizare judecătorească;3) cînd soţul în viaţa şi nedespărţit este ruda sau afin a uneia din părţi pînă la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viaţa ori despărţit, au rămas copii;4) dacă el, soţul sau rudele lor pînă la al patrulea grad inclusiv, au o pricina asemănătoare cu aceea care se judeca sau dacă au o judecata la instanţa unde una din părţi este judecător;5) dacă între aceleaşi persoane şi una, din părţi a fost o judecata penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;6) dacă este tutor, curator sau consiliu judiciar al uneia din părţi;7) dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judeca;8) dacă a primit dela una din părţi daruri sau fagadueli de daruri ori altfel de îndatoriri;9) dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale pînă la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, sotii sau rudele acestora pînă la gradul al treilea inclusiv.Art. 28. - Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecata ca tutor, curator, consiliu judiciar sau director al unei instituţiuni publice sau societăţi comerciale, cînd aceştia nu au un interes personal în judecarea pricinei.Art. 29. - Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte şi înainte de începerea oricărei desbateri.Cînd motivele de recuzare s'au ivit după începerea desbaterilor, partea va trebui sa propună recuzarea de îndată ce acestea îi sînt cunoscute.Judecătorul împotriva căruia e propusă recuzarea poate declara ca se abţine.Art. 30. - Recuzarea judecatarului se hotărăşte de instanţa respectiva, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat.În cazul cînd din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, precum şi în cazul cînd recuzarea priveşte pe toţi judecătorii unei instanţe, aceasta se judeca de instanţa la care se îndreaptă calea de atac respectiva.Recuzarea tuturor membrilor unei secţiuni a Curţii de Casaţie se judeca de cealaltă secţiune a Curţii.Art. 31. - Instanţa decide asupra recuzării, în camera de chibzuire, fără prezenta părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat numai dacă găseşte de cuviinţă.Nu se admite interogatorul sau jurământul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedura.Art. 32. - Încheierea asupra recuzării se citeşte în şedinţa publică.Dacă recuzarea s'a primit, judecătorul se retrage şi nu poate să stea faţa la chibzuirea asupra pricinei.Încheierea prin care s'a hotărît recuzarea va arata în ce măsura actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie păstrate.Art. 33. - Instanţa superioară investită cu judecarea cererii de recuzare în cazurile prevăzute de art. 30, alin. II va dispune trimiterea pricinei la o instanţa de acelaşi grad, în cazul cînd găseşte ca cererea de recuzare este intemeiata.Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază spre judecare instanţei inferioare.Art. 34. - Încheierea prin care s'a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi acea prin care s'a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac.Încheierea prin care s'a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.Cînd instanţa superioară de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţa.Art. 35. - Cînd cererea de recuzare a fost facuta cu rea credinţa, instanţa va condamna pe cel care a făcut-o la o amenda dela 5.000 la 20.000 lei şi la despăgubirea părţii vătămate.Art. 36. - Dispoziţiunile prezentului titlu, în afară de art. 24 şi 27 pct. 7, se aplică şi membrilor Ministerului Public, magistraţilor asistenţi şi grefierilor.  +  Titlul VI Strămutarea pricinilorArt. 37. - Cînd una din părţi are doua rude sau afini pînă la gradul al patrulea inclusiv printre magistraţii sau asesorii populari ai instanţei, cealaltă parte poate cere strămutarea pricinei la o alta instanţa de acelaşi grad.Strămutarea pricinei se mai poate cere pentru motive de banuiala legitima sau de siguranţă publică. Banuiala se socoteşte legitima de câte ori se poate presupune ca nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor pricinei, calităţii părţilor ori vrăjmăşiilor locale.Art. 38. - Strămutarea pentru motiv de rudenie sau afinitate trebuie cerută mai înainte de începerea oricărei desbateri; cea intemeiata pe banuiala legitima sau siguranţa publică se poate cere în orice stare a pricinei.Strămutarea pentru siguranţa publică se poate cere numai de Ministerul Public de pe lîngă Curtea de Casaţie.Art. 39. - Cererea de strămutare intemeiata pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanţa imediat superioară.Cererea de strămutare intemeiata pe motive de banuiala legitima sau de siguranţă publică se depune la Curtea de Casaţie.Art. 40. - Cererea de strămutare se judeca în camera de chibzuire.Preşedintele instanţei va putea cere dosarul pricinei şi sa ordone, fără citarea părţilor, suspendarea judecării pricinei, comunicând de urgenta această măsură instanţei respective.În caz de admitere, pricina se trimite spre judecata unei alte instanţe de acelaşi grad.Hotărîrea asupra strămutării se da fără motivare şi nu este supusă, niciunei cai de atac. Ea va arata în ce măsura actele îndeplinite de instanţa înainte de strămutare urmează să fie păstrate.Dispoziţiunile art. 35 se aplică prin asemănare.  +  Cartea II Procedura contencioasă  +  Titlul I Părţile  +  Capitolul I Folosinţă şi exerciţiul drepturilor proceduraleArt. 41. - Orice persoană care are folosinţă drepturilor civile poate să fie parte în judecata.Asociaţiunile sau societăţile, care nu au personalitate juridică, pot sta în judecata ca parite, dacă au organe proprii de conducere.Art. 42. - Persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecata decât dacă sînt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care randuesc capacitatea sau organizarea lor.Art. 43. - Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinei.Actele de procedura îndeplinite de cel ce nu are exerciţiul drepturilor procedurale sînt anulabile. Reprezentantul incapabilului, curatorul sau consiliul judiciar va putea, însă, ratifica toate sau parte din aceste acte.Art. 44. - Dacă incapabilul nu are reprezentant legal şi exista urgenta, la cererea părţii interesate, instanţa va putea numi un curator special, care să-l reprezintă pînă la numirea reprezentantului legal; ea va putea numi, de asemeni, un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi reprezentat sau cînd o persoană juridică, chemată sa stea în judecata, nu are reprezentant.Numirea acestor curatori se va face de instanţa competenţa sa hotărască asupra cererii de chemare în judecata.Art. 45. - Ministerul Public pune concluziuni, oridecateori printre părţi sînt minori, sau majori puşi sub tutela, curatela sau consiliu judiciar. În aceste cazuri, el va putea fi înlocuit printr'un magistrat sau printr'un avocat definitiv, după chemarea ce-i va face preşedintele.În cazurile cînd se administrează dovezi printr'un magistrat delegat, prezenta Ministerului Public nu este de trebuinta.Art. 46. - La Curtea de Casaţie, Ministerul Public pune concluzii şi în pricinele ce se judeca în secţiuni unite, în complet de divergenta şi în recursurile în anulare.  +  Capitolul II Persoanele care sînt împreună reclamante sau pariteArt. 47. - Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau parite dacă obiectul pricinei este un drept sau o obligaţiune comuna ori dacă drepturile sau obligaţiunile lor au aceeaşi cauza.Art. 48. - Actele de procedura, apărările şi concluziunile unuia dintre reclamanţi sau pariti nu pot folosi nici păgubi celorlalţi.Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţiuni a legii, efectele hotărîrii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau paritilor, actele de procedura îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviinţate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedura folosesc şi celorlalţi. Cînd actele de procedura ale unora sînt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de actele cele mai favorabile. Reclamanţii sau paritii, care nu s'au înfăţişat sau nu au îndeplinit un act de procedura în termen, vor continua totuşi să fie citaţi.  +  Capitolul III Alte persoane care pot lua parte la judecata  +  Secţiunea I-a Intervenţia Art. 49. - Oricine are interes poate interveni într'o pricina ce se urmează între alte persoane.Intervenţia este în interes propriu cînd cel care intervine invoca un drept al său.Ea este în interesul uneia din părţi cînd sprijină numai apărarea acesteia.Art. 50. - Cererea de intervenţie în interes propriu va fi facuta în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecata.Ea se poate face numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea desbaterilor.Cu învoirea părţilor, intervenţia în interes propriu se poate face şi în instanţa de apel.Art. 51. - Cererea de intervenţie în interesul uneia din părţi se poate face chiar înaintea instanţei de recurs.Art. 52. - După ascultarea părţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotărî asupra încuviinţării în principiu a intervenţiei.Încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul.După încuviinţarea în principiu, instanţa va dispune comunicarea intervenţiei şi, în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta va trebui depusa.Art. 53. - Cel care intervine va lua procedura în starea în care se afla în momentul admiterii intervenţiei; actele de procedura următoare se vor îndeplini şi faţă de cel care intervine.Art. 54. - În intervenţia facuta în interesul uneia din părţi, cel care intervine poate face orice act de procedura care nu este potrivnic interesului părţii în folosul căreia intervine.Art. 55. - Intervenţia se judeca, odată cu cererea principala.Cînd însă judecarea cererii ar fi intarziata prin intervenţia în interes propriu, instanţa poate hotărî despărţirea ei spre a fi judecata deosebit.Art. 56. - Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenit dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs.  +  Secţiunea II-a Chemarea în judecată a altor persoaneArt. 57. - Oricare din părţi poate să cheme în judecata o altă persoană, care ar putea sa pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.Cererea facuta de parit se depune odată cu întâmpinarea. Cînd întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.Cererea facuta de reclamant se depune cel mai târziu pînă la închiderea desbaterilor înaintea primei instanţe.Cererea va fi motivată şi se va comunică atît celui chemat, cat şi părţii potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alătură copii de pe cererea de chemare în judecata, întâmpinare şi de pe înscrisurile dela dosar.Art. 58. - Cel chemat în judecata dobândeşte calitatea de intervenient în interes propriu, iar dacă nu se înfăţişează, hotărîrea îi va fi opozabilă.Art. 59. - În cazul prevăzut de art. 58, cînd paritul, chemat în judecata pentru o datorie bănească, recunoaşte datoria şi declara ca voeşte sa o execute faţă de cel care îşi va stabili judecătoreşte dreptul, el va fi scos din judecata dacă depune suma datorată.În acest caz, judecata va urma numai între partea reclamanta şi cel chemat în judecata.  +  Secţiunea III-a Chemarea în garanţieArt. 60. - Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul cînd ar cădea în pretenţiuni cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.În aceleaşi condiţiuni, cel chemat în garanţie poate la rândul sau sa cheme în garanţie o altă persoană.Art. 61. - Cererea va fi facuta în condiţiunile de forma pentru cererea de chemare în judecata. Cererea facuta de parit se va depune odată cu întâmpinarea; cînd întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.Cererea de chemare în garanţie facuta de reclamant se poate depune, pînă la închiderea desbaterilor, înaintea primei instanţe.Art. 62. - Instanţa va dispune ca cererea să fie comunicată celui chemat în garanţie şi, dacă întâmpinarea este, obligatorie, va soroci termenul în care aceasta urmează să fie depusa de cel chemat în garanţie.Art. 63. - Cererea de chemare în garanţie se judeca odată cu cererea principala.Cînd judecarea cererii principale ar fi intarziata prin chemarea în garanţie, instanţa poate dispune despărţirea ei spre a fi judecate deosebit.  +  Secţiunea IV-a Arătarea titularului dreptuluiArt. 64. - Paritul, care deţine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru, va putea arata pe acela în numele căruia deţine lucrul sau exercita dreptul, dacă a fost chemat în judecata de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.Art. 65. - Cererea privitoare la arătarea titularului dreptului va fi motivată şi se va depune odată cu întâmpinarea, iar, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.Cererea va fi comunicată celui arătat ca titular, împreună cu citaţia, copiile de pe cerere şi înscrisurile dela dosar.Art. 66. - Dacă cel arătat ca titular recunoaşte susţinerile paritului şi reclamantul consimte, el va lua locul paritului, care va fi scos din judecata. Cînd cel chemat nu se înfăţişează sau tagadueste arătările paritului, se vor aplica dispoziţiunile art. 58.  +  Capitolul IV Reprezentarea părţilor în judecataArt. 67. - Părţile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.Mandatarul cu procura generală poate să reprezinte în judecata pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.Dacă cel care a dat procura generală nu are domiciliu şi nici reşedinţa în ţara, sau dacă procura este data unui prepus, dreptul de reprezentare în judecata se presupune dat.Art. 68. - Procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecata sau de reprezentare în judecata trebuie facuta prin înscris sub semnatura legalizată; în cazul cînd procura este data unui avocat, semnatura va fi certificată potrivit legii avocaţilor.Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, facuta în instanţa şi trecută în încheierea de şedinţa.Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecaţii, chiar dacă nu cuprinde nicio arătare în aceasta privinta; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanţa.Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat; mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat.Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licenţiaţilor în drept cînd ei sînt mandatari în pricinile soţului sau rudelor pînă la al patrulea grad inclusiv.De asemeni asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii, cînd partea este reprezentată prin soţ sau ruda pînă la al patrulea grad inclusiv.Art. 69. - Recunoaşterile privitoare la drepturile în judecata, renunţările cum şi propunerile de tranzacţie nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s'ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemeni orice cale de atac împotriva hotărîrii date; în acest caz însă, toate actele de procedura se vor îndeplini numai faţă de partea însăşi.Art. 70. - Cînd dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr'o dispoziţiune judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.Art. 71. - Mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuieşte pînă la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.Art. 72. - Renunţarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusă celeilalte părţi decât dela comunicare, afară numai dacă a fost facuta în şedinţa în prezenta părţii.Mandatarul care renunţa la împuternicire este ţinut sa înştiinţeze atît pe cel care i-a dat mandatul cat şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul de înfăţişare sau de împlinirea termenelor căilor de atac.Art. 73. - Obştiile de moşneni ori răzeşi şi composesoratele vor fi reprezentate prin unul sau 3 mandatari aleşi sau numiţi din oficiu, afară dacă legile speciale nu dispun altfel.Cînd toţi membrii unei asemenea colectivităţi se învoiesc, ei numesc mandatarii prin înscris autentificat la judecătoria în circumscripţia căreia se afla comuna în care domiciliază majoritatea devălmaşilor.În lipsa unei asemenea învoieli cei interesaţi vor cere judecătoriei competente sa proceadă la desemnarea mandatarilor.În acest caz, judecătorul va vesti pe devălmaşi prin notarul comunei, să se adune, de preferinta într'o zi de sărbătoare, la primăria comunei prevăzute la alineatul II, pentru a alege pe mandatari.Vestirea, semnată de judecător, se va afişa prin îngrijirea notarului, la usa primăriei comunelor în cuprinsul cărora se afla nemişcătoarele devălmaşe, cu cel puţin 15 zile înainte de ziua alegerii. În acelaşi termen, vestirea se va face şi verbal în fiecare sat, prin bătăi cu toba, sunete de goarna, sau alte mijloace de publicitate obişnuite în localitate.Îndeplinirea acestor formalităţi se va constata prin procese-verbale ce vor fi înaintate notarului comunei unde urmează să se adune devălmăşii.La ziua sorocită, judecătorul va face strigarea celor adunaţi, însemnând pe o lista pe cei prezenţi şi partea ce fiecare dintre ei are în bunurile devălmaşe.În cazurile cînd se contesta drepturile vreunui devălmaş, judecătorul va putea sa nu-l înscrie, dacă contestaţia i se va părea intemeiata; neînscrierea dreptului nu împiedica invocarea lui pe calea dreptului comun. În niciun caz judecătorul nu va amana alegerea din cauza contestaţiilor.Judecătorul va culege declaraţiile verbale ce fiecare din cei înscrişi în lista va face în privinta acelora, pe care voiesc să-i aleagă ca mandatari, Alegerea mandatarilor se va face cu majoritatea voturilor celor prezenţi, socotită atît asupra numărului celor de faţa, cat şi asupra drepturilor devălmaşe.Dacă locuitorii nu vin sau dacă cele doua majorităţi arătate mai sus nu se pot întruni, judecătorul va numi din oficiu pe mandatari dintre membrii colectivităţii.Cele săvîrşite înaintea judecătorului vor fi constatate printr'o încheiere, care va avea puterea unei procuri autentice.Orice viciu de procedura săvârşit cu prilejul alegerii sau numirii mandatarilor va trebui propus la prima zi de înfăţişare, sub pedeapsa decăderii. În caz de anulare a mandatului, instanţa va dispune refacerea procedurii pentru desemnarea altor mandatari.Mandatul dat prin alegere sau din oficiu este obligator pentru mandatar, în tot cursul judecaţii. Pentru motive legitime, instanţa va putea scuti pe mandatar de însărcinarea ce i s'a dat. Mandatul poate fi revocat pentru incapacitate sau rea credinţa.Mandatul pentru stingerea pricinii prin tranzacţie va putea fi dat numai cu majoritate de două treimi, socotite atît asupra numărului celor de faţa, cat şi asupra drepturilor devălmaşe.Dacă sînt mai mulţi mandatari, ei hotărăsc cu majoritate.În caz de încetarea împuternicirii unui mandatar, rânduielile prevăzute mai sus vor fi urmate pentru desemnarea înlocuitorului.  +  Capitolul V Asistenţa judiciarăArt. 74. - Cel care nu e în stare să facă faţa cheltuielilor unei judecati, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale poate cere asistenţa judiciară.Art. 75. - Asistenţa judiciară cuprinde:1) scutirea vremelnică de impozite, taxe şi timbru pentru toate actele de procedura;2) apărarea şi asistenţa gratuita printr'un avocat delegat de Colegiul Avocaţilor.Asistenţa judiciară poate fi încuviinţată oricînd în cursul judecaţii, în totul sau numai în parte.Art. 76. - Cererea de asistenţa judiciară va fi facuta în scris instanţei de judecată.Art. 77. - Cererea trebuie să arate pricina la care se referă şi starea materială a părţii. Ea va fi însoţită de dovezi scrise, privitoare la veniturile şi sarcinile acesteia.Art. 78. - Instanţa va cerceta cererea, putând cere lămuriri şi dovezi părţilor sau informaţii autorităţilor locale, apoi va dispune, fără desbateri, prin încheiere, în camera de chibzuire.Partea potrivnica poate oricînd sa înfăţişeze instanţei dovezi cu privire la starea adevarata a celui căruia i s'a încuviinţat cererea; asistenţa nu se suspenda în cursul noilor cercetări.Încheierea cu privire la cererea de asistenţa sau prin care s'a revenit asupra asistenţei încuviinţate nu este supusă niciunei cai de atac.Art. 79. - Dacă instanţa constata ca cererea de asistenţa a fost facuta cu rea credinţa, prin ascunderea adevărului, ea poate, revenind asupra asistenţei încuviinţate, sa condamne partea la o amenda egala cu sumele de plată cărora a fost scutită.Art. 80. - Dreptul la asistenţa se stinge prin moartea părţii sau prin îmbunătăţirea stării sale materiale.Art. 81. - Cheltuielile de care partea a fost scutită prin încuviinţarea asistenţei judiciare vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretentiunile sale, şi vor fi urmărite potrivit dispoziţiunilor codului de procedura fiscală. Dispozitivul hotărîrii se va comunică din oficiu organelor fiscale, prin ingrijirea grefierului.Avocaţii numiţi apărători din oficiu au dreptul sa ceara instanţei de judecată ca onorariul lor să fie pus în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretentiunile sale.  +  Titlul II Dispoziţiuni generale de procedura  +  Capitolul I CererileArt. 82. - Orice cerere îndreptată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie facuta în scris şi sa cuprindă arătarea instanţei, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor şi ale reprezentantului, curatorului sau consiliului judiciar, obiectul cererii şi semnatura.Cererile care sînt de competinţa judecătoriilor rurale se pot face şi verbal. În acest caz arătările părţii vor fi trecute într'un proces verbal, semnat de judecător, grefier şi parte şi care va înlocui cererea scrisă. Dacă partea nu poate semna, se va face vorbire despre aceasta în procesul-verbal.Cererile scrise ale persoanelor care nu pot semna, vor fi semnate prin punere de deget în faţa preşedintelui instanţei sau înlocuitorului sau, iar în comunele rurale şi în faţa notarului; cererea va fi mai întîi cetita părţii, făcându-se arătare despre aceasta pe cerere.În cazurile prevăzute de alineatele 2 şi 3, se va face arătare de chipul cum s'a stabilit identitatea părţii.Art. 83. - Cînd cererea este facuta prin mandatar, se va alătură procura în original sau în copie legalizată.Mandatarul avocat certifica el însuşi copia de pe procura sa.Reprezentantul legal, curatorul, sau consiliul judiciar, va alătură copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale.Reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat, vor arata Monitorul Oficial, în care este publicată împuternicirea lor.Art. 84. - Cererea de chemare în judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac, este valabil facuta chiar dacă poarta o denumire gresita.  +  Capitolul II Citatiunile şi comunicarea actelor de proceduraArt. 85. - Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.Art. 86. - Comunicarea cererii şi a tuturor actelor de procedura se va face din oficiu, prin posta sau prin Corpul Portareilor, iar în comunele rurale şi prin notari.Art. 87. - Vor fi citaţi:1) Statul, judeţul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public, în persoana capului autorităţii la Contenciosul sediului central al administraţiunii respective sau, în lipsa de contencios, la sediul administraţiunii;2) persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal al administraţiunii sau la cel al sucursalei din circumscripţia instanţei;3) asociaţiunile şi societăţile care nu au personalitate juridică, prin organele lor de conducere la sediul administraţiunii lor;4) obştiile de moşneni sau de răzeşi şi composesoratele, prin mandatarii lor;5) masa creditorilor falimentului prin judecătorul sindic;6) incapabilii, prin reprezentanţii lor legali;În caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin acest curator;7) membrii corpului diplomatic şi consular român, din străinătate, cum şi personalul ce depinde de el, prin Ministerul Afacerilor Străine;8) cei care se afla în străinătate fără domiciliu, sau reşedinţa cunoscută, prin Monitorul Oficial şi prin mandatarul lor din ţara, dacă au unul cunoscut.Cei cu domiciliul sau reşedinţa cunoscută în străinătate, se vor cita prin mandatarul lor din ţara, dacă au unul cunoscut, iar lor li se va trimite o citaţie prin scrisoare recomandată în străinătate; recipisa de predarea scrisorii va tine loc de dovada.Dacă nu au mandatar cunoscut în ţara, citaţia se va trimite prin scrisoare recomandată şi se va publică în Monitorul Oficial.9) cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscută, potrivit art. 95.Art. 88. - Citaţia va cuprinde:1) numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;2) arătarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare;3) arătarea instanţei şi sediul ei;4) numele, domiciliul şi calitatea celui citat;5) numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinei;6) parafa şefului instanţei şi semnatura grefierului.Arătările dela, punctele 2, 3, 4 şi 6 sînt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.Art. 89. - Citaţia, sub pedeapsa nulităţii, va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. În pricinile urgente, termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei.Înfăţişarea părţii în instanţa, în persoana sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedura. Partea este însă în drept sa ceara amânarea dacă nu i s'a înmânat citaţia în termen.Art. 90. - Înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedura, se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Cînd acesta are o aşezare agricolă, comercială, industriala sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face şi la locul acestor aşezări.Înmânarea se poate face oriunde, cînd cel citat primeşte citaţia.Pentru cei care locuiesc în hoteluri, citaţia se da, în lipsa lor, administratorului hotelului sau, în lipsa acestuia, celui ce în mod obişnuit îl înlocuieşte.Pentru cei ce se găsesc sub arme, citaţia se înmânează la comandamentul superior cel mai apropiat.Pentru cei care alcatuesc echipajul unui vas de comerţ, înmânarea se face, în lipsa unui domiciliu cunoscut, la Căpitănia Portului unde se găseşte înregistrat vasul.Pentru deţinuţi, înmânarea se face la administraţia închisorii.Pentru bolnavii aflaţi în spitale, ospicii ori sanatorii, la Direcţia Asezamatului,Art. 91. - Înmânarea citaţiilor şi tuturor actelor de procedura, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alineatele 4, 5, 6 şi 7, sau atunci cînd actul urmează să fie înmânat unui avocat sau notar public se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondentei, care va semna dovada.Art. 92. - Înmânarea actului de procedura se va face persoanei în drept sa-l primească, care va semna dovada de primire, certificată de agentul însărcinat cu înmânarea.Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea sa primească actul de procedura sau primindu-l nu voieşte ori nu poate să semneze dovada de primire, agentul va lasă actul în mana sau la domiciliul celui citat, încheind despre cele urmate un proces-verbal.Dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu, actul de procedura va fi înmânat unei persoane din familie, care locueste cu dânsul, sau unei persoane din serviciul sau, sub luare de dovada, încheind despre cele urmate proces-verbal.În cazul cînd cei mai sus arătaţi nu voiesc sa primeaza actul de procedura, ori nu voiesc sau nu pot să semneze dovada de primire, agentul va lasă actul în mana lor sau la domiciliul celui citat şi va încheia proces-verbal.Înmânarea nu se poate face persoanelor lipsite de judecată. Pînă la dovada contrarie, puterea de judecată este presupusa.În caz de lipsa şi a persoanelor arătate în alineatul 3 agentul va afişa actul de procedura pe usa locuinţei celui citat şi va încheia proces-verbal.Procesele-verbale prevăzute în articolul de faţa vor fi încheiate la faţa locului, în asistenţa a doi vecini, care nu vor fi în serviciul primăriei sau poştei şi nici funcţionari judecătoreşti.În cazurile prevăzute de alineatele 2, 4 şi 6, se va arata, în procesul-verbal, etajul şi apartamentul celui citat, dacă acesta locuieşte într'o clădire cu mai multe etaje sau apartamente.Art. 93. - În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu privirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.Art. 94. - Cînd comunicarea actelor de procedura nu se poate face din pricina ca s'a dărâmat clădirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemănător, agentul va depune actul la grefa instanţei, care va înştiinţa din timp partea despre aceasta împrejurare.Art. 95. - Cînd reclamantul invedereaza ca, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinta, nu a isbutit sa afle domiciliul paritului, preşedintele instanţei poate incuviinta citarea acestuia prin publicitate.Citarea prin publicitate se face prin afişarea citaţiei la usa instanţei şi prin publicarea ei în Monitorul Oficial, cu 15 zile înaintea termenului de judecată.În cazurile urgente, preşedintele instanţei va putea scurta acest termen pînă la 5 zile.Preşedintele poate dispune publicarea citaţiei şi într'un ziar mai răspândit.Dacă paritul se înfăţişează şi dovedeşte ca a fost citat prin publicitate cu rea credinţa, toate actele de procedura ce a urmat încuviinţării acestei citări, vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi condamnat la o amenda dela 1.000 la 10.000 lei şi la despăgubirea părţii vătămate.Art. 96. - Partea prezenta în instanţa, în persoana sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedura şi a înscrisurilor care i se comunică în şedinţa. În acest caz, instanţa poate incuviinta, la cerere, un termen pentru a lua cunoştinţa de acte.Art. 97. - Niciun act de procedura nu se poate îndeplini în zilele de sărbătoare legală, afară de cazuri grabnice, după încuviinţarea preşedintelui.Art. 98. - Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecaţii, trebuie sub pedeapsa neluării ei în seama, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar; iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a carei recipisa de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului.Art. 99. - Cei însărcinaţi de lege cu îndeplinirea actelor de procedura, din a căror vina s'a pricinuit amânarea judecaţii, vor fi condamnaţi de instanţa, printr'o încheiere executorie, la o amenda dela 500 la 5.000 lei şi la despăgubirea părţii vătămate.Cel condamnat poate să prezinte instanţei o petiţie motivată pentru scutirea sau micşorarea amenzii ori despăgubirii.El va fi citat de urgenta, împreună cu partea vătămată, căreia i s'a încuviinţat despăgubirea, în camera de chibzuire şi instanţa va hotărî prin încheiere irevocabilă. Citarea se va face prin grefa şi este scutită de timbru şi taxe.Art. 100. - Procesul-verbal, încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedura, trebuie să cuprindă:1) anul, luna şi ziua cînd a fost încheiat;2) numele celui care l-a încheiat;3) funcţiunea acestuia;4) numele şi domiciliul celui căruia i s'a făcut comunicarea;5) arătarea instanţei dela care porneşte actul de procedura şi identificarea lui, iar pentru citaţii şi a termenului de înfăţişare;6) arătarea înscrisurilor comunicate;7) numele şi calitatea celui căruia i s'a făcut înmânarea sau locul unde s'a făcut afişarea;8) semnatura celui care a încheiat procesul-verbal, precum şi a persoanelor care l-au asistat.Dacă cei care urmează să semneze dovada de primire sau procesul-verbal, refuza sau nu pot s'o facă, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal.Arătările dela punctele 1, 2, 4, 5, 7 şi 8, sînt prevăzute sub pedeapsa nulităţii.Procesul-verbal face dovada pînă la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.  +  Capitolul III TermeneleArt. 101. - Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteala nici ziua cînd a început, nici ziua cînd s'a sfîrşit termenul.Termenele statornicite pe ore încep să curgă dela miezul nopţii zilei următoare.Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni, se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.Termenul care, începînd la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârşeşte într'o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urma a lunii.Termenul care se sfârşeşte într'o zi de sărbătoare legală, sau cînd serviciul este suspendat, se va prelungi pînă la sfîrşitul primei zile de lucru următoare.Art. 102. - Termenele încep să curgă dela data comunicării actelor de procedura dacă legea nu dispune altfel.Termenele încep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea, dela data cînd a cerut-o.Art. 103. - Neexercitarea oricărei cai de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedura în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul cînd legea dispune altfel sau cînd partea dovedeşte ca a fost împiedicată printr'o împrejurare mai presus de voinţa ei.În acest din urmă caz actul de procedura se va îndeplini în termen de 15 zile dela încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.Art. 104. - Actele de procedura trimise prin posta instanţelor judecătoreşti, se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.  +  Capitolul IV Nulitatea actelor de proceduraArt. 105. - Actele de procedura îndeplinite de un judecător necompetent sînt nule.Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s'a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate inlatura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune pînă la dovada contrarie.Art. 106. - Anularea unui act de procedura atrage şi nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existenta de sine stătătoare.Judecătorul va putea sa dispună îndreptarea neregularităţilor săvîrşite cu privire la actele de procedura.Art. 107. - Preşedintele va amana judecarea pricinei ori decateori constata ca partea care lipseşte nu a fost citata cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii.Art. 108. - Nulităţile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinei.Celelalte nulităţi se declara numai după cererea părţii care are interes sa o invoce.Neregularitatea actelor de procedura se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după aceasta neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond.Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul sau fapt.  +  Titlul III Procedura înaintea primei instanţe  +  Capitolul I Procedura înainte de judecată  +  Secţiunea I Dispoziţiuni generaleArt. 109. - Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente.Art. 110. - Cererea pentru predarea unui nemişcător, la împlinirea termenului de locaţiune, poate fi facuta chiar înainte de împlinirea acestui termen.Se poate de asemeni cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligaţiuni alimentare sau altei prestaţiuni periodice.Preşedintele mai poate incuviinta, în general, înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligaţiuni, oridecateori va socoti ca cererile sînt îndreptăţite pentru a preintampina reclamantului o paguba însemnată pe care acesta ar incerca-o dacă ar aştepta împlinirea termenului.Art. 111. - Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.  +  Secţiunea II Chemarea în judecataArt. 112. - Cererea de chemare în judecata va cuprinde:1) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor;2) calitatea, juridică în care părţile stau în judecata, atunci cînd nu stau în numele lor propriu;3) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci cînd preţuirea este cu putinta.Pentru identificarea nemişcătoarelor se va arata comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsa, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, sau cînd nemişcătorul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul topografic;4) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;5) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.Cînd dovada se face prin înscrisuri, se vor alătură la cerere atâtea copii, cat pariti sînt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanţa; copiile vor fi certificate de reclamant ca sînt la fel cu originalul.Se va putea depune şi numai o parte dintr'un înscris privitor la pricina, rămînînd ca instanţa, sa dispună, la nevoe, înfăţişarea înscrisului în întregime.Dacă înscrisurile sînt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.Cînd reclamantul voeşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatorul sau jurământul paritului, va cere înfăţişarea în persoana a acestuia.Cînd se va cere dovada cu martori, se va arata numele şi locuinta martorilor;6) semnatura.Art. 113. - La cererea de chemare în judecata se vor alătură atâtea copii de pe cerere câţi pariti sînt.Dacă mai mulţi pariti au un singur reprezentant sau dacă paritul are mai multe calităţi juridice, se va comunică o singura copie de pe acţiune şi de pe înscrisuri şi se va inmana o singura citaţie.Art. 114. - Preşedintele, îndată ce primeşte cererea de chemare în judecata şi constata plata timbrului, a taxei de procedura şi a impozitului proporţional, va soroci ziua înfăţişării şi va cita părţile înaintea instanţei, în şedinţa. Preşedintele va putea soroci o anumită ora pentru judecarea pricinei.Cînd reclamantul este de faţa la fixarea termenului, el ia termenul în cunoştinţa; preşedintele îi va pune în vedere lipsurile cererii de chemare în judecata, spre a le întregi înainte de comunicare.Preşedintele va dispune în acelaşi timp să se comunice paritului, odată cu citaţia, copii de pe cerere şi înscrisuri, punându-i-se în vedere să depună la dosar întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecata.Odată cu sorocirea termenului, preşedintele va dispune, dacă s'a cerut prin cerere, citarea paritului la interogator sau jurământ, sub rezerva desbaterii la termenul de înfăţişare. Sub aceeaşi rezerva se vor putea lua orice alte măsuri, în marginile randuelilor pentru dovezi.Termenul se va soroci astfel ca, dela data primirii citaţiei, paritul să aibă cel puţin 30 zile pentru depunerea întâmpinării, iar în pricinile urgente, cel puţin 5 zile.Dacă paritul locueste în străinătate, preşedintele va putea soroci un termen mai îndelungat.  +  Secţiunea III ÎntâmpinareaArt. 115. - Întâmpinarea va cuprinde:1) excepţiunile de procedura ce paritul ridica la cererea reclamantului;2) răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii;3) dovezile cu care se apara împotriva fiecărui capăt din cerere; cînd va cere dovada cu martori, paritul va arata numele şi locuinta lor;4) semnatura.Art. 116. - La întâmpinare se vor alătură atâtea copii de pe întâmpinare câţi reclamanţi sînt; de asemeni se va alătură acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, mai mult un rând de copii pentru instanţa.Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant, sau un reclamant sta în judecata în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru aceste părţi câte o singura copie.Art. 117. - Cînd sînt mai mulţi pariti, ei pot răspunde toţi împreună sau numai o parte din ei, printr'o singura întâmpinare.Art. 118. - Înaintea judecătoriilor rurale, paritul nu este obligat sa, depună întâmpinare; preşedintele îi va pune însă în vedere la prima zi de înfăţişare, sa arate toate excepţiunile, dovezile şi mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţa.Aceeaşi obligaţie o are paritul în faţa oricărei instanţe cînd a fost scutit de depunerea întâmpinării.  +  Secţiunea IV Cererea reconventionataArt. 119. - Dacă paritul are pretenţiuni în legătură cu cererea sau cu mijloacele de apărare, ale reclamantului, el poate să facă cerere reconvenţională.Cererea trebuie să îndeplinească condiţiunile prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.Cererea reconvenţională se depune odată cu întâmpinarea sau, dacă paritul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.Cînd reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecata, cererea reconvenţională se va depune cel mai târziu pînă la termenul ce se va incuviinta paritului, spre acest sfîrşit.Art. 120. - Cererea reconvenţională, se judeca odată cu cererea principala.Cînd însă numai cererea principala este în stare de a fi judecata, instanţa o poate judeca deosebit.  +  Capitolul II Şedinţele şi poliţia lorArt. 121. - Şedinţele vor fi publice, afară de cazurile cînd legea dispune altfel.Instanţa poate să dispună ca desbaterile să se facă în şedinţa secreta, dacă desbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. În acest caz, părţile vor putea fi însoţite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.Hotărîrea se pronunţa întotdeauna în şedinţa publică.Art. 122. - Preşedintele exercită poliţia şedinţei, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinei şi bunei cuviinţe.Dacă nu mai este loc în sala de şedinţa, preşedintele poate inlatura pe cei ce ar veni mai târziu sau pe cei ce depăşesc numărul locurilor.Nimeni nu poate fi lăsat să între cu arme în sala de şedinţa afară numai dacă le poarta în vederea serviciului ce îndeplineşte în faţa instanţei.Acei care iau parte la şedinţa sînt obligaţi să aibă o purtare cuviincioasă. Acel ce vorbeşte instanţei trebuie să stea în picioare. Preşedintele poate incuviinta excepţiuni dela aceasta îndatorire.Pot fi îndepărtaţi din sala cei nevârstnici şi persoanele care s'ar infatita într'o ţinuta necuviincioasă.Preşedintele poate chema la ordine orice persoană care turbura mersul desbaterilor. Dacă aceasta chemare rămîne fără rezultat, el poate obliga pe turburator sa părăsească sala şi la nevoe va da ordin să fie scos din sala.Preşedintele poate să ordone îndepărtarea tuturor persoanelor din sala, dacă altfel nu se poate păstra ordinea.Art. 123. - Dacă printre cei îndepărtaţi din sala ar fi vreuna din părţi, înainte de închiderea desbaterilor, aceasta va fi chemată în sala şi, sub pedeapsa de nulitate, i se vor pune în vedere toate faptele de căpetenie, petrecute în lipsa sa, precum şi declaraţiile celor ascultaţi.Dispoziţiunea de mai sus nu se aplică în cazul cînd partea îndepărtată din şedinţa a fost asistată de un avocat, care a rămas mai departe în sala.Art. 124. - Dispoziţiile de mai sus se aplică în toate locurile unde judecătorii sînt chemaţi să-şi îndeplinească funcţiunile lor.  +  Capitolul III Judecata  +  Secţiunea I Înfăţişări şi desbateriArt. 125. - Preşedintele va dispune să se întocmească pentru fiecare şedinţa o lista de pricinile sorocite să se judece în acea zi şi care va fi afişată la usa sălii de şedinţa cu cel puţin o ora înainte de începerea şedinţei.Pricinile declarate urgente şi cele rămase în diverginta se vor judeca înaintea celorlalte.Părţile pot cere schimbarea rândului, dacă împricinaţii avînd pricini sorocite înaintea lor nu se împotrivesc.Art. 126. - Părţile pot cere instanţei, la începutul şedinţei, amânarea pricinilor care nu sînt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă desbateri. Aceasta amânare se poate face şi de un singur judecător.Art. 127. - Pricinile se desbat verbal, dacă legea nu dispune altfel.Art. 128. - Preşedintele deschide, suspenda şi ridica şedinţa.Preşedintele va da cuvântul mai intaiu reclamantului şi în urma paritului.În caz de trebuinta, preşedintele poate da cuvântul de mai multe ori, putându-l margini în timp de fiecare data.Art. 129. - Preşedintele este în drept sa pună întrebări părţilor sau sa pună în desbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinei, chiar dacă nu sînt cuprinse în cerere sau întâmpinare.Ei va putea ordonă dovezile pe care le va găsi de cuviinţă, chiar dacă părţile se împotrivesc.Art. 130. - Judecătorii sau părţile pot pune întrebări martorilor sau experţilor numai prin mijlocirea preşedintelui, care poate însă incuviinta ca aceştia sa pună întrebările directJudecătorii sînt datori sa starue, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor; ei vor da părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor.Ei vor hotărî numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecaţii.Art. 131. - La judecătoriile rurale judecătorul, înainte de intrarea în desbateri, va incerca împăcarea părţilor.Dacă părţile se împacă, judecătorul va constata condiţiile împăcării în cuprinsul hotărîrii pe care o va da.Art. 132. - La prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum şi pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinei şi comunicarea cererii modificate paritului, în vederea facerii întâmpinării.Cererea nu se socoteşte modificată şi nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţa declaraţiile verbale făcute în instanţa:1) cînd se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;2) cînd reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii;3) cînd cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;4) cînd înlocuieşte cererea în constatare printr'o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotriva, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită.Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune întâmpinare la cererea reconvenţională şi a propune dovezile în apărare.Art. 133. - Cererea de chemare în judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paritului, obiectul ei sau semnatura, va fi declarata nulă.Lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecaţii. Dacă paritul invoca lipsa de semnatura, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar cînd este prezent în instanţa, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea.Art. 134. - Este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluziuni.Art. 135. - Cererea reconvenţională şi introducerea unei alte persoane în judecata, care nu se vor fi făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul cînd amândouă părţile consimt să se judece împreună.Art. 136. - Excepţiunile de procedura care nu au fost propuse în condiţiunile art. 115 şi 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecaţii, afară de cele de ordine publică.Art. 137. - Instanţa se va pronunţa mai întîi asupra excepţiunilor de procedura, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinei.Excepţiunile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoe să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinei.Art. 138. - Dovezile care nu au fost cerute în condiţiunile art. 112, 115 şi 132, nu vor mai putea fi invocată în cursul instanţei, afară de cazurile:1) cînd dovada cerută este jurământul;2) cînd nevoia dovezii ar reesi din desbateri şi partea nu o putea prevedea;3) cînd administrarea dovezii nu pricinueste amânarea judecaţii;4) cînd dovada nu a fost cerută în condiţiunile articolelor mai sus arătate din pricina neştiinţei şi lipsei de pregătire a părţii.În cazul amânării, partea este obligată, sub pedeapsa decăderii, să depună cu cel puţin 5 zile, înainte de termenul sorocit pentru judecata, copii certificate de pe înscrisurile invocate.Art. 139. - Partea care a depus un înscris în copie certificată, este datoare să aibă asupra sa la şedinţa, originalul înscrisului sau sa-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se tine seama de înscris.Dacă partea potrivnica nu poate să-şi dea seama de exactitatea copiei faţa cu originalul înfăţişat în şedinţa, judecătorul va putea acorda un termen scurt, obligând partea să depună originalul în păstrarea grefei.Art. 140. - Înscrisurile depuse de părţi rămîn dobândite judecaţii şi nu se mai pot retrage fără învoirea părţii potrivnice.Înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decât după ce se vor lasă copii legalizate de grefa instanţei, la care s'a făcut depunerea.Art. 141. - Cînd se tagadueste exactitatea traducerii în limba română sau a scrierii cu litere latine, facuta de parte, instanţa poate dispune ca traducerea sau scrierea cu litere latine să se facă de un traducător autorizat sau, în lipsa, de o persoană de încredere, în care caz se vor aplica dispoziţiunile privitoare la experţi.Paritul va face aceasta cerere prin întâmpinare, iar reclamantul, la primul termen de înfăţişare.Art. 142. - Dacă partea sau martorul nu cunoaşte limba română, se va folosi un traducător autorizat sau, în lipsa, o persoană de încredere, în care caz se vor aplica dispoziţiunile privitoare la experţi.Judecătorul poate îndeplini funcţiunea de traducător fără a depune jurământ.Art. 143. - Cînd cel ce urmează a fi ascultat este mut sau surd şi nu poate fi înţeles, va fi pus sa scrie răspunsul. Dacă nu ştie sa scrie se va folosi un tălmaci, aplicându-se dispoziţiunile privitoare la experţi.Art. 144. - Cînd cel obligat să semneze declaraţiile făcute nu vrea sau nu poate să semneze se va face arătare în actul de procedura.Art. 145. - Desbaterile în continuare vor fi sorocite în şedinţe deosebite, chiar în afară orelor statornicite pentru judecarea pricinilor.Art. 146. - Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea desbaterilor, să depună concluziuni scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluziunile sau prescurtarile chiar fără să fie obligate. Ele vor fi înregistrate.Art. 147. - Desbaterile urmate în şedinţa se vor trece în încheierea de şedinţa, care va fi semnată de judecători şi de grefier.Art. 148. - La cerere, grefa va elibera copii de pe încheierea de şedinţa, de pe hotărîre sau dispozitiv sau de pe celelalte înscrisuri aflate la dosar.Copiile de pe încheieri, dispozitiv sau hotărîri se vor putea elibera numai după ce acestea au fost semnate de toţi judecătorii, sub pedeapsa pentru grefieri de a fi urmăriţi ca falsificatori.În cazul cînd desbaterile s'au urmat în şedinţa secreta, alte persoane decât părţile, nu pot dobândi copii de pe încheieri, expertize sau declaraţiuni de martori decât cu încuviinţarea preşedintelui.Art. 149. - Instanţa va incuviinta stenografierea desbaterilor, în total sau în parte, la cererea părţii. În acest caz se vor aplica dispoziţiunile privitoare la experţi.Art. 150. - Cînd instanţa se va socoti lămurită, preşedintele va declara desbaterile închise.Art. 151. - Pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanţa găseşte necesare noi lămuriri.Art. 152. - Dacă, la orice termen sorocit pentru judecata, se înfăţişează numai una din părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii, se va pronunţa pe temeiul dovezilor administrate, putând primi excepţiunile şi apărările părţii care lipseşte.Art. 153. - Partea, care a fost prezenta la înfăţişare, ea însăşi sau prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citata, în tot cursul instanţei, fiind presupusa ca cunoaşte termenele următoare.Aceasta dispoziţiune nu se aplică:1) în cazul redeschiderii judecaţii, după ce a fost suspendată sau amânată fără termen;2) în cazul sorocirii unui termen pentru chemarea la interogator sau jurământ;3) În cazul cînd pricina, se repune pe rol.Termenul luat în cunoştinţa sau pentru care au fost trimise citatiunile nu poate fi preschimbat, decât după citarea părţilor şi pentru motive temeinice.Cererea se judeca în camera de chibzuire.Art. 154. - Partea care în orice chip a pricinuit amânarea judecaţii, va fi obligată, la cererea părţii potrivnice, să-i plătească o despăgubire pentru paguba pricinuită prin amânare.Instanţa hotărăşte, după ascultarea părţilor, printr'o încheiere irevocabilă.Despăgubirea nu se înapoiază, chiar dacă partea care a dobândit-o cade în pretentiunile sale.Dacă încheierea nu a fost executată în timpul judecaţii, partea va putea cere ca despăgubirea să fie ţinuta în seama la pronunţarea hotărîrii.Art. 155. - Amânarea judecaţii, în temeiul învoielii părţilor, nu se poate incuviinta decât o singură dată în cursul instanţei.După o asemenea amânare, judecata, dacă părţile nu staruesc, va fi suspendată şi nu va fi redeschisă decât după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor.Instanţa este obligată sa cerceteze dacă amânarea cerută de amândouă părţile pentru un motiv anumit nu tinde la o amânare prin învoiala părţilor; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s'ar putea împotrivi.Art. 156. - Instanţa va putea da un singur termen, pentru lipsa de apărare, temeinic motivată.Cînd instanţa refuza amânarea judecaţii pentru acest motiv, va amana, la cererea părţii, pronunţarea, în vederea depunerii de concluzii scrise.Art. 157. - Pricinile în care procedura este îndeplinită şi care nu se pot judeca din lipsa de timp vor fi amânate, la cererea uneia din părţi, la un termen scurt pentru cînd părţile nu se vor mai cita. Aceste pricini vor fi judecate cu precădere.  +  Secţiunea II Excepţiunile de procedura sau excepţiunea puterii de lucru judecatArt. 158. - Cînd partea chemată în judecata invoca necompetenta instanţei, ea este obligată sa arate instanţa competenţa.Dacă instanţa se declara competenţa, va trece la judecarea pricinei, cel nemulţumit putând să facă apel după darea hotărîrii asupra fondului.Dacă instanţa se declara necompetentă, ea va trimite dosarul instanţei competenţa, de îndată ce hotărîrea a devenit irevocabilă. Termenele pentru exercitarea căilor de atac curg dela pronunţare.Trimiterea dosarului instanţei competente nu este împiedicată de exercitarea caii de atac de către partea care a obţinut declararea necompetintei.Dacă necompetenta nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţa necompetentă sau, ascunzand caracterul cererii, a făcut să fie repartizata la o instanţa sau secţiune necompetentă, nu va putea cere declararea necompetentei.Art. 159. - Necompetenta este de ordine publică:1) cînd pricina este de competinţa autorităţilor administrative sau unei instanţe judecătoreşti mai mica în grad;2) cînd pricina este de competinţa unei alte instanţe şi părţile nu o pot inlatura.Art. 160. - În cazul declarării necompetintei, dovezile administrate în instanţa necompetentă rămîn câştigate judecaţii şi instanţa competenţa nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.Art. 161. - Cînd instanţa constata lipsa capacităţii de exerciţiu al drepturilor procedurale a părţii sau cînd reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri.Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanţa va anula cererea.Art. 162. - Excepţiunile de procedura de ordine publică pot fi ridicate înaintea instanţei de recurs numai cînd nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afară dosarului.Art. 163. - Nimeni nu poate fi chemat în judecata pentru aceeaşi cauza, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe.Aceasta excepţiune se va putea ridica de părţi sau de judecător în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond.Dacă excepţiunea este primită, dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întîi investită, iar în cazul cînd pricinile se afla în judecata unor instanţe de grade deosebite, la instanţa cu grad mai înalt.Art. 164. - Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se afla înaintea aceleaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sînt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauza au între dânsele o strânsă legătură.Întrunirea poate fi facuta de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.Dosarul va fi trimis instanţei mai întîi investită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe:Cînd una din pricini este de competinţa unei instanţe, şi părţile nu o pot inlatura, întrunirea se va face la acea instanţa.Art. 165. - În orice stare a judecaţii se pot despărţi pricinile întrunite, dacă instanţa socoteşte ca numai una din ele este în stare de a fi judecata.Art. 166. - Excepţiunea puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs.  +  Secţiunea III Administrarea dovezilor  +  § 1. - Art. 167. - Dovezile se pot incuviinta numai dacă instanţa socoteşte ca ele pot sa aducă dezlegarea pricinei, afară de cazul cînd ar fi primejdie ca ele să se piardă, prin întîrziere.Ele vor fi administrate înainte de începerea desbaterilor asupra fondului.Dovada şi dovada contrarie va fi administrată pe cat cu putinta în acelaşi timp.Cînd dovada cu martori a fost încuviinţată în condiţiunile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeaşi şedinţa, dacă amândouă părţile sînt de faţa.Partea lipsa la încuviinţarea dovezii este obligată sa ceara dovada contrarie la şedinţa următoare, iar în caz de împiedicare, la prima zi cînd se înfăţişează,Art. 168. - Încheierea, prin care se încuviinţează dovezile, va arata faptele ce vor trebui dovedite, precum şi mijloacele de dovada încuviinţate pentru dovedirea lor.Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicită de instanţa.Cînd o parte renunţa la dovezile ce a propus, cealaltă parte poate să şi le insuseassa.Art. 169. - Administrarea dovezilor se face în faţa instanţei de judecată.Instanţa poate delega un magistrat pentru administrarea dovezilor, care se va putea face şi în camera de chibzuire.Instanţa va putea soroci în aceeaşi şedinţa, ziua şi ora cînd părţile se vor prezenta în faţa judecătorului dezlegat, dându-le termenul în cunoştinţa în condiţiunile art. 153, care se aplică şi în faţa magistratului delegat.Cînd administrarea dovezilor urmează să se facă în alta localitate, ea se va îndeplini, prin delegaţie, de către o instanţa de acelaşi grad sau chiar mai mica în grad, dacă în acea localitate nu exista o instanţa de acelaşi grad. Dacă felul dovezii ingadue şi părţile se invoesc, instanţa care administrează dovada poate fi scutită de citarea părţilor.Art. 170. - Cînd s'a încuviinţat o cercetare locală, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile dela încuviinţare, să depună suma, statornicită de instanţa, pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despăgubirea martorilor sau plata expertului recipisa se va depune la grefa instanţei.Cînd s'au încuviinţat părţilor dovezi potrivit dispoziţiunilor art. 138 pct. 2 şi 4, termenul de mai sus poate fi prelungit pînă la 15 zile.Neîndeplinirea acestor obligaţiuni atrage decăderea, pentru acea instanţa, din dovada încuviinţată.Depunerea sumei se va putea însă face şi după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amana judecata.Art. 171. - Partea decăzută din dreptul de a administra o dovadă, va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.  +  § 2. - Art. 172. - Cînd partea invedereaza ca partea potrivnica deţine un înscris privitor la pricina, instanţa poate ordonă înfăţişarea lui.Cererea de înfăţişare nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părţilor sau dacă însăşi partea potrivnica s'a referit în judecata la înscris ori dacă, după lege, ea este obligată sa înfăţişeze înscrisul.Art. 173. - Instanţa va respinge cererea de înfăţişare a înscrisului, în întregime sau în parte, în cazurile:1. cînd cuprinsul înscrisului priveşte chestiuni cu totul personale;2. cînd înfăţişarea înscrisului ar încalcă îndatorirea de a păstra secretul;3. cînd înfăţişarea ar atrage urmărire penală împotriva părţii sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispreţului public.Art. 174. - Dacă partea refuza sa răspundă la interogator sau să depună jurământul ce i s'a propus în dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate ca l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s'a dovedit deţinerea înscrisului, nu-l înfăţişează la cererea instanţei, aceasta va putea socoti ca dovedite pretentiunile părţii care a cerut înfăţişarea, cu privire la cuprinsu1 acelui înscris.Art. 175. - Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi, instanţa va lua măsuri pentru aducerea lui, putând pronunţa împotriva şefului autorităţii, în caz de refuz neîntemeiat, despăgubiri pentru fiecare zi de întîrziere.Dacă înscrisul este deţinut de o altă persoană, aceasta va putea fi citata ca martor, punându-i-se în vedere sa aducă înscrisul în instanţa, sub pedeapsa plăţii de despăgubiri pentru fiecare zi de întîrziere. Aceasta este indreptatita sa refuze aducerea înscrisului în cazurile prevăzute de art. 173.Înfăţişarea şi aducerea înscrisului se fac pe cheltuiala părţii care a cerut dovada; suma de plată va fi statornicită prin încheiere irevocabilă.Art. 176. - Instanţa nu va putea cere trimiterea cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor precum şi a înscrisurilor originale depuse la instanţe sau notari publici.Cercetarea acestor înscrisuri se va face, cu citarea părţilor, de un magistrat delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în alta localitate, prin delegaţie, de către instanţa respectiva.  +  § 3. - Art. 177. - Acela căruia i se opune un înscris sub semnatura privată este dator, fie sa recunoască, fie sa tăgăduiască scrisul ori semnatura.Moştenitorii sau urmaşii în drepturi ai aceluia dela care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnatura, acestuia.Art. 178. - Cînd una din părţi declara ea nu recunoaşte fie scrisul, fie semnatura, instanţa va pasi la verificarea înscrisului.Spre acest sfîrşit, preşedintele instanţei va obliga pe cel căruia i se atribuie scrierea sau semnatura sa scrie şi să semneze sub dictarea sa, părţi din înscris.Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaştere a scrisului.Art. 179. - Dacă instanţa, după verificarea înscrisului cu scrisul sau semnatura facuta în faţa ei sau cu alte înscrisuri, nu este lămurită, va dispune ca verificarea să se facă prin expert, obligând părţile să depună de îndată înscrisuri pentru verificare.Se primesc ca atare:1. înscrisurile autentice;2. înscrisurile private, netăgăduite de părţi;3. partea din înscris netăgăduită;4. scrisul sau semnatura facuta înaintea instanţei.Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi părţi.Părţile iau cunoştinţa de înscrisuri în şedinţa.Art. 180. - Dacă una din părţi declara ca scrisul sau semnatura este falsa şi cealaltă parte nu este de faţa, instanţa va dispune înfăţişarea părţilor în persoana, la alt termen, cînd partea care a invocat înscrisul va arata mijloacele sale de apărare şi va depune înscrisul pentru verificare.Părţile pot fi reprezentate şi prin mandatari cu procura specială, dacă dovedesc o împiedicare bine intemeiata.Art. 181. - Preşedintele va constata, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului defăimat, dacă exista pe el ştersături, adăugiri sau îndreptări, apoi îl va semna, spre neschimbare şi-l va incredinta grefei, după ce va fi semnat de grefier şi de părţi.Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face arătare în procesul-verbal.Art. 182. - La ziua sorocită, preşedintele întreabă partea care a înfăţişat înscrisul dacă înţelege să se folosească de el.Dacă partea lipseşte, nu voeşte sa răspundă sau declara că nu se mai foloseşte de înscris, acesta va fi înlăturat.Dacă partea care a defăimat înscrisul ca fals, lipseşte sau nu voeşte sa răspundă sau nu starueste în declaraţie, înscrisul va fi socotit ca recunoscut.Art. 183. - Dacă partea, care defaima înscrisul ca fals, arata pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinei, înaintând înscrisul Ministerului Public, împreună cu procesul-verbal ce se va, încheia.Art. 184. - Cînd nu este caz de judecată penală sau dacă acţiunea publică s'a stins sau s'a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilă, prin orice mijloace de dovada.Art. 185. - Cel care a cerut o verificare de scripte va putea fi condamnat la o amenda de 500 pînă la 10.000 lei şi la despăgubiri, dacă se dovedeşte ca înscrisul a fost scris de el.  +  § 4. - Art. 186. - Cînd instanţa a încuviinţat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propuşi prin cerere şi întâmpinare.În cazurile prevăzute de art. 138, pct. 2 şi 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decăderii, în termen de 5 zile dela încuviinţare.Înlocuirea martorilor nu se va incuviinta decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate, în care caz lista se va depune în termenul şi sub pedeapsa mai sus arătată.Decăderea din dovada cu martori pentru neîndeplinirea obligaţiunilor prevăzute de art. 170, se acoperă dacă aceştia se infatiseasa la termenul sorocit pentru ascultarea lor.Art. 187. - Instanţa va putea margini numărul martorilor propuşi.Art. 188. - Împotriva martorului, care lipseşte la prima citare, instanţa va da mandat de aducere, putând aplica, prin încheiere executorie, şi o amenda dela 500 la 5.000 lei; amenda se va putea ridica pentru motive temeinice.În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se înfăţişează, instanţa va putea pasi la judecata.Instanţa poate incuviinta ascultarea martorului la locuinta sa, cînd acesta este împiedicat de a veni în instanţa.