STATUTUL din 17 iulie 1998DE LA ROMA AL CURȚII PENALE INTERNAȚIONALE
EMITENT
  • ACT INTERNAȚIONAL
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 211 din 28 martie 2002



     Notă
    Ratificat prin LEGEA nr. 111 din 13 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 211 din 28 martie 2002.    *) TraducerePREAMBULStatele părți la prezentul statut,constiente ca toate popoarele sunt unite prin legături strânse, iar culturile lor formează un patrimoniu comun și preocupate de faptul ca acest mozaic delicat ar putea fi distrus în orice moment,având în constiinta ca în cursul acestui secol milioane de copii, de femei și de bărbați au fost victime ale unor atrocitati care sfideaza imaginatia și lezeaza profund constiinta umană,recunoscând ca prin crimele de o asemenea gravitate se ameninta pacea, securitatea și bunăstarea lumii,afirmând ca cele mai grave crime care privesc ansamblul comunității internaționale nu pot rămâne nepedepsite și ca reprimarea lor trebuie să fie asigurată efectiv prin măsuri luate în cadrul național și prin întărirea cooperării internaționale,determinate sa pună capăt impunitatii autorilor acestor crime și sa coopereze astfel pentru prevenirea unor noi crime,reamintind ca este de datoria fiecărui stat sa supună jurisdicției sale penale pe responsabilii de crime internaționale, reafirmand scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite și, în special, ca toate statele trebuie să se abțină de a recurge la amenințarea sau folosirea forței, fie împotriva integrității teritoriale sau independentei politice a vreunui stat, fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile Națiunilor Unite,subliniind în aceasta privinta ca nimic din prezentul statut nu poate fi interpretat ca autorizând un stat parte sa intervină într-un conflict armat sau în afacerile interne ale unui alt stat,determinate ca, în aceste scopuri și în interesul generațiilor prezente și viitoare, sa înființeze o curte penală internationala permanenta și independenta, în relație cu sistemul Națiunilor Unite, având competența în legătură cu crimele cele mai grave care privesc ansamblul comunității internaționale,subliniind ca aceasta curte penală internationala la înființarea căreia se referă prezentul statut este complementara jurisdictiilor penale naționale,hotărâte sa garanteze în mod durabil respectarea și realizarea justiției internaționale,au convenit cele ce urmează:  +  Capitolul I Înființarea Curții  +  Articolul 1CurteaSe înființează o Curte penală internationala (Curtea) ca instituție permanenta, care poate să își exercite competența față de persoane pentru crimele cele mai grave, având un rasunet internațional în sensul prezentului statut. Ea este complementara jurisdictiilor penale naționale. Competența și funcționarea sa sunt reglementate de dispozițiile prezentului statut.  +  Articolul 2Legătură Curții cu Natiunile UniteCurtea este legată de Natiunile Unite printr-un acord care trebuie să fie aprobat de Adunarea statelor părți la prezentul statut, apoi încheiat de președintele Curții în numele acesteia.  +  Articolul 3Sediul Curții1. Curtea își are sediul la Haga, în Olanda (statul gazda).2. Curtea și statul gazda convin asupra unui acord de sediu care trebuie să fie aprobat de Adunarea Statelor Părți, apoi încheiat de președintele Curții în numele acesteia.3. Dacă socotește de cuviință, Curtea poate să funcționeze într-un alt loc potrivit dispozițiilor prezentului statut.  +  Articolul 4Regimul și competentele juridice ale Curții1. Curtea are personalitate juridică internationala. Ea are, de asemenea, capacitatea juridică necesară pentru a-și exercită funcțiile și îndeplini misiunea.2. Curtea poate să își exercite funcțiile și competentele, potrivit prezentului statut, pe teritoriul oricărui stat parte, iar printr-o convenție în acest scop, pe teritoriul oricărui alt stat.  +  Capitolul II Competență, admisibilitate și drept aplicabil  +  Articolul 5Crimele care intră în competența Curții1. Competența Curții este limitată la crimele cele mai grave care privesc ansamblul comunității internaționale. În baza prezentului statut Curtea are competența în ceea ce privește următoarele crime:a) crima de genocid;b) crimele împotriva umanității;c) crimele de război;d) crima de agresiune.2. Curtea își va exercita competența în ceea ce privește crima de agresiune când va fi adoptată o dispoziție conform art. 121 și 123, care va defini aceasta crima și va fixa condițiile exercitării competentei Curții în ceea ce o privește. Aceasta dispoziție va trebui să fie compatibila cu dispozițiile pertinente ale Cartei Națiunilor Unite.  +  Articolul 6Crima de genocidÎn scopurile prezentului statut, prin crima de genocid se înțelege oricare dintre faptele menționate mai jos, săvârșită cu intenția de a distruge, în întregime sau în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios, și anume:a) uciderea de membri ai grupului;b) vătămarea grava a integrității fizice sau mintale privind membri ai grupului;c) supunerea cu intenție a grupului unor condiții de existenta care să antreneze distrugerea sa fizica totală sau parțială;d) măsuri vizând împiedicarea nașterilor în sanul grupului;e) transferarea forțată de copii aparținând unui grup în alt grup.  +  Articolul 7Crime împotriva umanității1. În scopurile prezentului statut, prin crima împotriva umanității se înțelege una dintre faptele menționate mai jos, când aceasta este comisă în cadrul unui atac generalizat sau sistematic lansat împotriva unei populații civile și în cunoștința de acest atac:a) omorul;b) exterminarea;c) supunerea la sclavie;d) deportarea sau transferarea forțată de populație;e) intemnitarea sau alta forma de privare grava de libertate fizica, cu violarea dispozițiilor fundamentale ale dreptului internațional;f) tortura;g) violul, sclavajul sexual, prostituția forțată, graviditatea forțată, sterilizarea forțată sau orice alta forma de violenta sexuală de o gravitate comparabila;h) persecutarea oricărui grup sau a oricărei colectivități identificabile din motive de ordin politic, rasial, național, etnic, cultural, religios sau sexual, în sensul paragrafului 3, ori în funcție de alte criterii universal recunoscute ca inadmisibile în dreptul internațional, în corelare cu orice act prevăzut în prezentul paragraf sau orice crima de competența Curții;i) disparitiile forțate de persoane;j) crima de apartheid;k) alte fapte inumane cu caracter analog cauzand cu intenție suferințe mari sau vătămări grave ale integrității fizice ori ale sănătății fizice sau mintale.2. În scopurile paragrafului 1;a) prin atac îndreptat împotriva unei populații civile se înțelege comportamentul care consta în comiterea multipla de acte vizate la paragraful 1 împotriva oricărei populații civile, în aplicarea sau în sprijinirea politicii unui stat ori a unei organizații având ca scop un asemenea atac;b) prin exterminare se înțelege îndeosebi fapta de a impune cu intenție condiții de viața, ca privarea accesului la hrana și la medicamente, cu scopul de a antrena distrugerea unei părți a populației;c) prin supunerea la sclavie se înțelege fapta de a exercita asupra unei persoane unul sau ansamblul atributelor legate de dreptul de proprietate, inclusiv în cadrul traficului de ființe umane, în special de femei și copii;d) prin deportare sau transfer fortat de populație se înțelege fapta de a deplasa în mod fortat persoane, expulzandu-le sau prin alte mijloace coercitive, din regiunea în care ele se afla legal, fără motive admise în dreptul internațional;e) prin tortura se înțelege fapta de a cauza cu intenție durere sau suferințe acute, fizice sau mintale, unei persoane care se afla sub paza sau controlul făptuitorului; înțelesul acestui termen nu se extinde la durerea sau suferințele rezultând exclusiv din sancțiuni legale, care sunt inerente acestor sancțiuni sau ocazionate de ele;f) prin graviditate forțată se înțelege deținerea ilegala a unei femei însărcinate în mod fortat, cu intenția de a modifica compozitia etnică a unei populații sau de a comite alte violari grave ale dreptului internațional. Aceasta definiție nu poate în nici un fel să fie interpretată ca având o incidența asupra legilor naționale referitoare la graviditate;g) prin persecutie se înțelege denegarea cu intenție și grav de drepturi fundamentale cu violarea dreptului internațional, din motive legate de identitatea grupului sau colectivității care face obiectul acesteia;h) prin crima de apartheid se înțelege fapte inumane analoage celor vizate la paragraful 1, comise în cadrul unui regim institutionalizat de oprimare sistematica și de dominare a unui grup rasial asupra oricărui alt grup rasial sau oricăror alte grupuri rasiale și cu intenția de a menține acest regim;i) prin disparitii forțate de persoane se înțelege cazurile în care persoanele sunt arestate, deținute sau rapite de către un stat ori o organizație politica sau cu autorizarea, sprijinul ori asentimentul acestui stat sau al acestei organizații, care refuza apoi sa admită ca aceste persoane sunt private de libertate sau sa dezvaluie soarta care le este rezervată ori locul unde se afla, cu intenția de a le sustrage protecției legii pe o perioadă prelungită.3. În scopurile prezentului statut, prin termenul sex se înțelege unul sau celălalt sex, masculin ori feminin, după contextul societății. El nu implica nici un alt sens.  +  Articolul 8Crime de război1. Curtea are competența în ceea ce privește crimele de război, îndeosebi când aceste crime se înscriu într-un plan sau o politica ori când ele fac parte dintr-o serie de crime analoage comise pe scara larga.2. În scopurile statutului, prin crime de război se înțelege:a) infracțiunile grave la convențiile de la Geneva din 12 august 1949, și anume oricare dintre faptele menționate mai jos, dacă ele se referă la persoane sau bunuri protejate de dispozițiile convențiilor de la Geneva:(i) omuciderea intenționată;(ii) tortura și tratamentele inumane, inclusiv experientele biologice;(iii) fapta de a cauza cu intenție suferințe mari sau de a vătăma grav integritatea fizica ori sănătatea;(iv) distrugerea și însușirea de bunuri, nejustificate de necesitați militare și executate pe scara larga într-un mod ilicit și arbitrar;(v) fapta de a constrânge un prizonier de război sau o persoană protejata sa servească în forțele unei puteri inamice;(vi) fapta de a priva cu intenție un prizonier de război sau oricare altă persoană protejata de dreptul sau de a fi judecata regulamentar și impartial;(vii) deportarea sau transferul ilegal ori detenția ilegala;(viii) luarea de ostatici;b) celelalte violari grave ale legilor și cutumelor aplicabile conflictelor armate internaționale în cadrul stabilit al dreptului internațional, și anume una dintre faptele ce urmează:(i) fapta de a lansa intentionat atacuri împotriva populației civile în general sau împotriva civililor care nu participa direct la ostilitati;(ii) fapta de a lansa intentionat atacuri împotriva bunurilor cu caracter civil, adică a celor care nu sunt obiective militare;(iii) fapta de a lansa intentionat atacuri împotriva personalului, instalațiilor, materialului, unităților sau vehiculelor folosite în cadrul unei misiuni de ajutor umanitar sau de menținere a păcii conform Cartei Națiunilor Unite, cu condiția ca acestea să aibă dreptul la protecția pe care dreptul internațional al conflictelor armate o garantează civililor și bunurilor cu caracter civil;(iv) fapta de a lansa intentionat un atac știind ca el va cauza în mod incidental pierderi de vieți omenești în rândul populației civile, raniri ale persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter civil sau daune extinse, de durata și grave, mediului înconjurător care ar fi vadit excesive în raport cu ansamblul avantajului militar concret și direct asteptat;(v) fapta de a ataca sau bombarda, prin orice mijloace, orașe, sate, locuințe sau construcții care nu sunt aparate și care nu sunt obiective militare;(vi) fapta de a omori sau de a rani un combatant care, după ce a depus armele sau nemaiavand mijloace de a se apara, s-a predat fără condiții;(vii) fapta de a utiliza pe nedrept pavilionul parlamentar, drapelul sau insignele militare și uniforma inamicului sau ale Organizației Națiunilor Unite, precum și semnele distinctive prevăzute de convențiile de la Geneva și, făcând aceasta, de a cauza pierderi de vieți omenești sau raniri grave;(viii) transferarea, direct sau indirect, de către o putere ocupanta, a unei părți a populației sale civile, în teritoriul pe care ea îl ocupa, sau deportarea ori transferarea în interiorul sau în afară teritoriului ocupat a totalității sau a unei părți a populației din acest teritoriu;(ix) fapta de a lansa intentionat atacuri împotriva clădirilor consacrate religiei, învățământului, artei, științei sau acțiunii caritabile, monumentelor istorice, spitalelor și locurilor unde bolnavii sau răniții sunt adunați, cu condiția ca aceste construcții sa nu fie obiective militare;(x) fapta de a supune persoanele unei părți adverse căzute în puterea sa la mutilari ori la experiențe medicale sau științifice de orice fel, care nu sunt motivate de un tratament medical, dentar sau spitalicesc, nici efectuate în interesul acestor persoane, ci care atrag moartea acestora sau le pun grav sănătatea în pericol;(xi) fapta de a omori sau rani prin trădare indivizi aparținând națiunii sau armatei inamice;(xii) fapta de a declara că nu va fi indurare pentru invinsi;(xiii) fapta de a distruge sau de a confisca bunurile inamicului, în afară de cazurile în care aceste distrugeri sau confiscari ar fi imperios ordonate de necesitățile războiului;(xiv) fapta de a declara stinse, suspendate sau inadmisibile în justiție drepturile și acțiunile cetățenilor părții adverse;(xv) fapta unui beligerant de a constrânge cetățenii părții adverse sa ia parte la operațiunile de război îndreptate împotriva tarii lor, chiar dacă ei erau în serviciul acestui beligerant înainte de începerea războiului;(xvi) jefuirea unui oraș sau a unei localități, chiar luate cu asalt;(xvii) fapta de a utiliza otrava sau arme otravitoare;(xviii) fapta de a utiliza gaze asfixiante, toxice sau asimilate și orice lichide, materii sau procedee analoage;(xix) fapta de a utiliza gloante care se dilata sau se aplatizeaza cu usurinta în corpul uman, cum sunt gloantele al căror invelis dur nu acoperă în întregime mijlocul sau sunt perforate de taieturi;(xx) fapte de a folosi arme, proiectile, materiale și metode de lupta de natura sa cauzeze daune de prisos sau suferințe inutile ori de a acționa fără discriminare cu violarea dreptului internațional al conflictelor armate, cu condiția ca aceste arme, proiectile, materiale și metode de lupta să facă obiectul unei interdicții generale și ca ele să fie înscrise într-o anexa a prezentului statut, pe cale de amendament adoptat potrivit dispozițiilor art. 121 și 123;(xxi) atingerile aduse demnității persoanei, îndeosebi tratamentele umilitoare și degradante;(xxii) violul, sclavajul sexual, prostituția forțată, graviditatea forțată, astfel cum aceasta a fost definită la art. 7 paragraful 2 lit. f), sterilizarea forțată sau orice alta forma de violenta sexuală constituind o infracțiune grava la convențiile de la Geneva;(xxiii) fapta de a utiliza prezenta unui civil sau a unei alte persoane protejate pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forte militare sa nu fie ținta operațiunilor militare;(xxiv) fapta de a lansa intentionat atacuri împotriva clădirilor, materialului, unităților și mijloacelor de transport sanitar și a personalului care folosește, conform dreptului internațional, semnele distinctive prevăzute de convențiile de la Geneva;(xxv) fapta de a infometa în mod deliberat civili, ca metoda de război, privandu-i de bunurile indispensabile supravietuirii, inclusiv impiedicandu-i intentionat sa primească ajutoarele prevăzute de convențiile de la Geneva;(xxvi) fapta de a proceda la recrutarea și înrolarea copiilor de vârsta mai mica de 15 ani în forțele armate naționale sau de a-i face sa participe activ la ostilitati;(xxvii) Folosirea armelor care utilizează agenți microbieni, alți agenți biologici sau toxine, indiferent de originea sau metoda de producție a acestora; (la 09-01-2022, Litera b), Paragraful 2., Articolul 8, Capitolul II a fost completată de AMENDAMENTE din 10 iunie 2010 din LEGEA nr. 3 din 4 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 15 din 6 ianuarie 2022 ) (xxviii) Folosirea armelor al căror principal efect este rănirea prin fragmente care nu pot fi detectate cu raze X în corpul uman; (la 09-01-2022, Litera b), Paragraful 2., Articolul 8, Capitolul II a fost completată de AMENDAMENTE din 10 iunie 2010 din LEGEA nr. 3 din 4 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 15 din 6 ianuarie 2022 ) (xxix) Folosirea armelor laser special concepute, având ca funcție principală de luptă sau ca una dintre aceste funcții provocarea orbirii permanente vederii neameliorate, respectiv ochiului liber sau care poartă dispozitive de vedere corectoare; (la 09-01-2022, Litera b), Paragraful 2., Articolul 8, Capitolul II a fost completată de AMENDAMENTE din 10 iunie 2010 din LEGEA nr. 3 din 4 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 15 din 6 ianuarie 2022 ) c) în caz de conflict armat care nu prezintă un caracter internațional, violarile grave ale art. 3, comun celor 4 Convenții de la Geneva din 12 august 1949, și anume oricare dintre faptele menționate mai jos, comise împotriva persoanelor care nu participa direct la ostilitati, inclusiv membrii fortelor armate care au depus armele și persoanele care au fost scoase în afară luptei din cauza bolii, ranirii, detentiei sau din orice alta cauza:(i) atentatele la viața și la integritatea corporală, mai ales omorul sub toate formele sale, mutilarile, tratamentele cu cruzime și tortura;(ii) atingerile aduse demnității persoanei, mai ales tratamentele umilitoare și degradante;(iii) luarile de ostatici;(iv) condamnările pronunțate și executiile efectuate fără o judecata prealabilă, date de un tribunal legal constituit și cu respectarea garanțiilor judiciare general recunoscute ca indispensabile;d) lit. c) a paragrafului 2 se aplică conflictelor armate care nu prezintă un caracter internațional și nu se aplică deci situațiilor de tulburări sau tensiuni interne, cum sunt insurectia, actele izolate și sporadice de violenta și actele de natura similară;e) celelalte violari grave ale legilor și cutumelor aplicabile conflictelor armate care nu prezintă un caracter internațional, în cadrul stabilit de dreptul internațional, și anume oricare dintre următoarele fapte:(i) fapta de a lansa intentionat atacuri împotriva populației civile în general sau împotriva persoanelor civile care nu participa direct la ostilitati;(ii) fapta de a lansa intentionat atacuri împotriva clădirilor, materialelor, unităților și mijloacelor de transport sanitar și a personalului care utilizează, conform dreptului internațional, însemnele distinctive prevăzute de convențiile de la Geneva;(iii) fapta de a lansa atacuri deliberate împotriva personalului, instalațiilor, materialului, unităților sau vehiculelor folosite în cadrul unei misiuni de ajutor umanitar sau de menținere a păcii, conform Cartei Națiunilor Unite, cu condiția ca acestea să aibă dreptul la protecția pe care dreptul internațional al conflictelor armate îl garantează civililor și bunurilor cu caracter civil;(iv) fapta de a lansa atacuri deliberate împotriva construcțiilor consacrate religiei, învățământului, artei, științei sau acțiunii caritabile, monumentelor istorice, spitalelor și locurilor unde sunt adunați bolnavi și răniți, cu condiția ca aceste clădiri sa nu fie obiective militare;(v) jefuirea unui oraș sau a unei localități, chiar luate cu asalt;(vi) violul, sclavajul sexual, prostituția forțată, graviditatea forțată, astfel este definită la art. 7 paragraful 2 lit. f), sterilizarea forțată sau orice alta forma de violenta sexuală constituind o violare grava a art. 3 comun celor 4 convenții de la Geneva;(vii) fapta de a proceda la recrutarea și înrolarea copiilor în vârsta mai mica de 15 ani în forțele armate sau în grupări armate ori de a-i face sa participe activ la ostilitati;(viii) fapta de a ordonă deplasarea populației civile pentru considerente având legătură cu conflictul, în afară cazurilor în care securitatea civililor sau imperativele militare o cer;(ix) fapta de a ucide sau a rani prin trădare un adversar combatant;(x) fapta de a declara că nu va exista indurare pentru invinsi;(xi) fapta de a supune persoanele care sunt împotriva unei alte părți la conflict, căzute în puterea sa, la mutilari sau experiențe medicale ori științifice care nu sunt nici motivate de un tratament medical dentar sau spitalicesc, nici efectuate în interesul acestor persoane și care atrag moartea acestora sau le pun în mod serios sănătatea în pericol;(xii) fapta de a distruge sau de confisca bunurile unui adversar, în afară de cazul în care aceste distrugeri sau confiscari sunt imperios ordonate de necesitățile conflictului;(xiii) Folosirea otrăvii sau a armelor otrăvitoare; (la 09-01-2022, Litera e), Paragraful 2., Articolul 8, Capitolul II a fost completată de AMENDAMENTE din 10 iunie 2010 din LEGEA nr. 3 din 4 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 15 din 6 ianuarie 2022 ) (xiv) Folosirea gazelor asfixiante, otrăvitoare sau a altor gaze și a oricăror lichide, materiale sau instrumente analoage; (la 09-01-2022, Litera e), Paragraful 2., Articolul 8, Capitolul II a fost completată de AMENDAMENTE din 10 iunie 2010 din LEGEA nr. 3 din 4 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 15 din 6 ianuarie 2022 ) (xv) Folosirea gloanțelor care se dilată sau se aplatizează cu ușurință în corpul uman, cum sunt gloanțele al căror înveliș dur nu acoperă în întregime mijlocul sau sunt perforate de tăieturi. (la 09-01-2022, Litera e), Paragraful 2., Articolul 8, Capitolul II a fost completată de AMENDAMENTE din 10 iunie 2010 din LEGEA nr. 3 din 4 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 15 din 6 ianuarie 2022 ) (xvi) Folosirea armelor care utilizează agenți microbieni, alți agenți biologici sau toxine, indiferent de originea sau metoda de producție a acestora; (la 09-01-2022, Litera e), Paragraful 2., Articolul 8, Capitolul II a fost completată de AMENDAMENTE din 10 iunie 2010 din LEGEA nr. 3 din 4 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 15 din 6 ianuarie 2022 ) (xvii) Folosirea armelor al căror principal efect este rănirea prin fragmente care nu pot fi detectate cu raze X în corpul uman; (la 09-01-2022, Litera e), Paragraful 2., Articolul 8, Capitolul II a fost completată de AMENDAMENTE din 10 iunie 2010 din LEGEA nr. 3 din 4 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 15 din 6 ianuarie 2022 ) (xviii) Folosirea armelor laser special concepute, având ca funcție principală de luptă sau ca una dintre aceste funcții provocarea orbirii permanente vederii neameliorate, respectiv ochiului liber sau care poartă dispozitive de vedere corectoare; (la 09-01-2022, Litera e), Paragraful 2., Articolul 8, Capitolul II a fost completată de AMENDAMENTE din 10 iunie 2010 din LEGEA nr. 3 din 4 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 15 din 6 ianuarie 2022 ) (xix) Înfometarea în mod deliberat a civililor, ca metodă de război, privându-i de bunurile indispensabile supraviețuirii, inclusiv împiedicându-i intenționat să primească ajutoare. (la 09-01-2022, Litera e), Paragraful 2., Articolul 8, Capitolul II a fost completată de AMENDAMENTE din 10 iunie 2010 din LEGEA nr. 3 din 4 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 15 din 6 ianuarie 2022 ) f) lit. e) a paragrafului 2 se aplică conflictelor armate care nu prezintă un caracter internațional și nu se aplică deci situațiilor de tulburări și de tensiuni interne, cum sunt insurectiile, actele izolate sau sporadice de violenta sau alte acte de natura similară. Lit. e) a paragrafului 2 se aplică conflictelor armate care opun în mod prelungit, pe teritoriul unui stat, autoritățile guvernului acestui stat și grupuri armate organizate sau grupuri armate organizate între ele.3. Nici o prevedere din paragraful 2 lit. c) și e) nu afectează responsabilitatea unui guvern de a menține sau restabili ordinea publică în stat ori de a apara unitatea și integritatea teritorială a statului prin toate mijloacele legitime.  +  Articolul 9Elementele constitutive ale crimelor1. Elementele constitutive ale crimelor ajuta Curtea sa interpreteze și să aplice art. 6, 7 și 8 ale prezentului statut. Ele trebuie să fie aprobate cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor Adunării statelor părți.2. Amendamentele la elementele constitutive ale crimelor pot fi propuse de:a) un stat parte;b) judecătorii, care decid cu majoritate absolută;c) procurorul.Amendamentele trebuie să fie adoptate cu majoritatea de două treimi din numărul membrilor Adunării statelor părți.3. Elementele constitutive ale crimelor și amendamentele care se raportează la ele sunt conforme prezentului statut.  +  Articolul 10Nici o dispoziție din prezentul capitol nu trebuie interpretată ca limitand sau afectand în vreun fel regulile de drept internațional existente sau în curs de elaborare, care privesc alte scopuri decât prezentul statut.  +  Articolul 11Competența ratione temporis1. Curtea nu are competența decât în privinta crimelor ce țin de competența sa, comise după intrarea în vigoare a prezentului statut.2. Dacă un stat devine parte la prezentul statut după intrarea în vigoare a acestuia, Curtea nu poate să își exercite competența decât cu privire la crime comise după intrarea în vigoare a statutului pentru acest stat, în afară de cazul în care acel stat face declarația prevăzută la art. 12 paragraful 3.  +  Articolul 121. Un stat care devine parte la statut recunoaște prin această competență Curții cu privire la crimele prevăzute la art. 5.2. În cazurile prevăzute la art. 13 lit. a) sau c) Curtea poate să își exercite competența dacă unul dintre statele menționate la lit. a) sau b) ale prezentului paragraf sau ambele state sunt părți la prezentul statut ori au recunoscut competența Curții conform paragrafului 3:a) statul pe teritoriul căruia comportamentul în cauza s-a produs sau, în cazul în care crima a fost comisă la bordul unei nave ori aeronave, statul pavilionului ori statul de înmatriculare;b) statul căruia persoana acuzata de crime îi este resortisant.3. Dacă recunoașterea competentei Curții de către un stat care nu este parte la prezentul statut este necesară potrivit dispozițiilor paragrafului 2, acest stat poate, prin declarație depusa pe lângă grefier, sa consimtă ca față de crima în discuție Curtea să își exercite competența. Statul care a recunoscut competența Curții cooperează cu aceasta fără întârziere și fără excepție, conform cap. IX.  +  Articolul 13Exercitarea competenteiCurtea poate să își exercite competența față de crimele prevăzute la art. 5, conform dispozițiilor prezentului statut:a) dacă o faptă în care una sau mai multe dintre aceste crime par sa fi fost comise este deferita procurorului de către un stat parte, cum este prevăzut la art. 14;b) dacă o faptă în care una sau mai multe dintre aceste crime par sa fi fost comise este deferita procurorului de Consiliul de Securitate care acționează în baza cap. VII al Cartei Națiunilor Unite; sauc) dacă procurorul a deschis o ancheta cu privire la crima în discuție, în baza art. 15.  +  Articolul 14Transmiterea unei fapte de către un stat parte1. Oricare stat parte poate deferi procurorului o faptă în care una sau mai multe crime ce sunt de competența Curții par sa fi fost comise și sa roage procurorul sa ancheteze aceasta fapta pentru a stabili dacă una sau mai multe persoane identificate ar trebui să fie acuzate pentru aceste crime.2. Statul care procedează la trimitere indica pe cat posibil circumstanțele pertinente ale cauzei și prezintă documentele justificative de care dispune.  +  Articolul 15Procurorul1. Procurorul poate deschide o ancheta din proprie inițiativă, vazand informațiile privind crimele care țin de competența Curții.2. Procurorul verifica seriozitatea informațiilor primite. În acest scop el poate cere informații suplimentare statelor, organelor Organizației Națiunilor Unite, organizațiilor inter-guvernamentale și neguvernamentale sau altor surse demne de încredere pe care le socotește corespunzătoare și poate strânge depozitii scrise sau orale la sediul Curții.3. Dacă considera ca exista motive întemeiate de a deschide o ancheta, procurorul prezintă Camerei preliminare o cerere de autorizare în acest sens, însoțită de orice element justificativ obținut. Victimele pot fi reprezentate la Camera preliminară conform Regulamentului de procedura și de probe.4. Dacă după examinarea cererii și a elementelor justificative care o însoțesc Camera preliminară considera ca se justifica deschiderea unei anchete și ca pare să fie de competența Curții cauza, Camera preliminară își da autorizarea, fără prejudicierea deciziilor pe care Curtea le va lua ulterior în materie de competența și admisibilitate.5. Un răspuns negativ al Camerei preliminare nu împiedica procurorul să prezinte în continuare o noua cerere bazându-se pe noi fapte și probe având legătură cu aceeași situație.6. Dacă după examenul preliminar prevăzut la paragrafele 1 și 2 procurorul conchide ca informațiile care i-au fost supuse nu justifica deschiderea unei anchete, el avizează despre aceasta pe cei care i le-au furnizat. Acestuia nu îi este interzis sa examineze, în lumina noilor fapte sau probe, alte informații care i-ar putea fi comunicate în legătură cu aceeași cauza.  +  Articolul 16Amânarea anchetei sau a urmăririiNici o ancheta și nici o urmărire nu pot fi angajate, nici conduse în baza prezentului statut în perioada de douasprezece luni care urmează datei la care Consiliul de Securitate a făcut o cerere în acest sens Curții printr-o rezoluție adoptată în baza cap. VII al Cartei Națiunilor Unite; cererea poate fi reînnoită de către Consiliul de Securitate în aceleași condiții.  +  Articolul 17Probleme referitoare la admisibilitate1. Ținând seama de al zecelea alineat al preambulului și de art. 1, o cauza este considerată inadmisibila de către Curte dacă:a) cauza face obiectul unei anchete sau urmăriri din partea unui stat având competența în speta, în afară de cazul în care acest stat nu are voința sau se afla în incapacitate reală de a duce la bun sfârșit ancheta ori urmărirea;b) cauza a făcut obiectul unei anchete din partea statului având competența în speta, care a decis sa nu urmărească persoana în cauza în afară de cazul în care aceasta decizie nu este rezultatul lipsei de voința sau al incapacității statului de a duce într-adevăr la bun sfârșit urmăririle;c) persoana în cauza a fost deja judecata pentru comportamentul care face obiectul plângerii și nu poate fi judecata de Curte în baza art. 20 paragraful 3;d) cauza nu este suficient de grava pentru a i se da curs de către Curte.2. pentru a determina dacă exista lipsa de voința a statului într-un caz de speta, Curtea, ținând seama de garanțiile unui proces echitabil, recunoscute de dreptul internațional, considera aplicabile una sau mai multe dintre circumstanțele următoare:a) procedura a fost sau este angajata ori decizia statului a fost luată în scopul sustragerii persoanei în cauza de la responsabilitatea sa penală pentru crimele ce țin de competența Curții, prevăzute la art. 5;b) procedura a suferit o întârziere nejustificată care, în circumstanțele respective, este incompatibilă cu intenția de a acționa în justiție persoana în cauza;c) procedura nu a fost sau nu este condusă într-un mod independent ori impartial, ci într-un mod care, în circumstanțele date, este incompatibilă cu intenția de a acționa în justiție persoana în cauza.3. Pentru a determina dacă exista incapacitate a statului într-un caz de speta Curtea apreciază dacă statul nu este în măsura să se sesizeze cu privire la acuzat, sa reunească probele și marturiile necesare sau sa conducă în alt mod la bun sfârșit procedura, ca urmare a prabusirii în întregime sau într-o măsura substantiala a propriului aparat judiciar sau a indisponibilitatii acestuia.  +  Articolul 18Decizia preliminară asupra admisibilității1. Când o situație este deferita Curții, după cum prevede art. 13 lit. a), și procurorul a stabilit ca exista considerente întemeiate pentru a deschide o ancheta sau când procurorul a deschis o ancheta conform art. 13 lit. c) și art. 15, procurorul notifica despre aceasta tuturor statelor părți și statelor care, potrivit informațiilor disponibile, ar avea în mod obișnuit competența în ceea ce privește crimele despre care este vorba. Acesta o poate face cu titlu confidențial, iar când considera ca este necesar pentru a proteja persoane, pentru a preveni distrugerea probelor sau pentru a împiedica fuga de persoane, el poate restrânge sfera informațiilor pe care le comunică statelor.2. În luna care urmează primirii acestei notificări un stat poate informa Curtea ca deschide sau ca a deschis o ancheta asupra resortisantilor săi sau altor persoane care se afla sub jurisdicția sa pentru actele criminale care ar putea constitui crime prevăzute la art. 5 și care au legătură cu informațiile notificate statelor. Dacă statul îi cere, procurorul îi încredințează ancheta cu privire la aceste persoane, în afară de cazul în care Camera preliminară nu îl autorizeaza, la cererea sa, de a face el însuși ancheta.3. Aceasta amânare de a ancheta poate fi reexaminata de procuror după șase luni de la luarea deciziei sau în orice moment în care s-ar produce o schimbare considerabila de împrejurări decurgând din lipsa de voința sau din incapacitatea statului de a duce într-adevăr la bun sfârșit ancheta.4. Statul interesat sau procurorul poate declara apel în fața Camerei de apel împotriva deciziei Camerei preliminare, după cum prevede art. 82. Acest apel poate fi examinat după o procedură accelerata.5. Când amana ancheta, după cum se prevede la paragraful 2, procurorul poate cere statului în cauza sa îl informeze în mod regulat cu privire la progresele anchetei și, după caz, despre urmăririle angajate în continuare. Statele părți răspund acestor cereri fără întârzieri nejustificate.6. În asteptarea deciziei Camerei preliminare sau în orice moment după ce s-a hotărât amânarea anchetei sale, după cum prevede prezentul articol, procurorul poate, cu titlu excepțional, sa ceara Camerei preliminare autorizarea de a lua măsurile de ancheta necesare pentru a conserva probele în cazul în care ocazia strangerii de elemente de proba importante nu va mai aparea sau dacă exista un risc apreciabil ca aceste elemente de proba sa nu mai fie disponibile în continuare.7. Statul care a contestat o decizie a Camerei preliminare în baza prezentului articol poate contesta admisibilitatea unei cauze, conform art. 19, invocand fapte noi sau o schimbare importanța de circumstanțe.  +  Articolul 19Contestarea competentei Curții sau a admisibilității unei cauze1. Curtea se asigura ca este competența pentru orice cauza dedusă în fața ei. Curtea poate, din oficiu, să se pronunțe asupra admisibilității cauzei conform art. 17.2. Pentru motivele indicate la art. 17 pot contesta admisibilitatea cauzei sau competența Curții:a) acuzatul sau persoana împotriva căreia a fost eliberat un mandat de arestare ori o citație de înfățișare în baza art. 58;b) statul care este competent în privinta crimei datorită faptului ca acesta desfășoară sau a condus o ancheta ori ca exercita sau a exercitat urmăriri în speta; sauc) statul care trebuia sa fi recunoscut competența Curții, potrivit art. 12.3. Procurorul poate cere Curții să se pronunte asupra unei chestiuni de competența sau de admisibilitate. În procedurile referitoare la competența și la admisibilitate cei care au deferit o situație în aplicarea art. 13, precum și victimele pot, de asemenea, sa supună Curții observații.4. Admisibilitatea unei cauze sau competența Curții nu poate fi contestată decât o singură dată de către persoanele sau statele prevăzute la paragraful 2. Excepția trebuie ridicată înaintea deschiderii sau la momentul deschiderii procesului. În circumstanțe excepționale Curtea poate permite ca o excepție să fie ridicată mai mult decât o dată sau într-o faza ulterioară a procesului. Excepțiile de inadmisibilitate ridicate la deschiderea procesului sau în continuare, cu autorizarea Curții, nu pot fi fondate decât pe dispozițiile art. 17 paragraful 1 lit. c).5. Statele prevăzute la paragraful 2 lit. b) și c) ridica excepția cat mai curând posibil.6. Înainte de confirmarea invinuirilor excepțiile de inadmisibilitate sau de incompetenta sunt trimise Camerei preliminare. După confirmarea invinuirilor ele sunt trimise Camerei de prima instanța. Se poate face apel la Camera de apel împotriva deciziilor referitoare la competența sau admisibilitate, conform art. 82.7. Dacă excepția este ridicată de statul precizat la paragraful 2 lit. b) sau c), procurorul amana ancheta până când Curtea ia decizia prevăzută la art. 17.8. Asteptand sa statueze, procurorul poate cere Curții autorizarea:a) sa ia măsurile de ancheta prevăzute la art. 18 paragraful 6;b) sa strângă depozitiile sau declarațiile unui martor ori sa ducă la bun sfârșit operațiunile de adunare și examinare a probelor începute înainte de ridicarea excepției;c) sa împiedice, în cooperare cu statele în cauza, fuga persoanelor împotriva cărora procurorul a cerut deja un mandat de arestare conform art. 58.9. O excepție nu altereaza cu nimic validitatea oricăror măsuri luate de procuror și oricăror ordonanțe sau mandate emise de Curte înainte ca excepția să fie ridicată.10. Când Curtea a hotărât ca o cauza este inadmisibila ținând seama de art. 17, procurorul poate să îi ceara să își reaprecieze decizia dacă este sigur ca fapte noi apărute infirma considerentele pentru care cauza a fost judecata ca inadmisibila în virtutea art. 17.11. Dacă, ținând seama de art. 17, procurorul amana ancheta, poate cere statului interesat sa îl informeze asupra derulării procedurii. Aceste informații sunt confidențiale dacă statul o cere. Dacă procurorul decide ca urmare sa deschidă o ancheta, el notifica decizia sa statului a carei procedura a stat la originea amânării.  +  Articolul 20Non bis în idem1. Cu excepția dispozițiilor contrare ale prezentului statut, nimeni nu poate fi judecat de Curte pentru actele constitutive de crime pentru care a fost deja condamnat sau anchetat de aceasta.2. Nimeni nu poate fi judecat de către o alta instanța pentru o crima prevăzută la art. 5 pentru care a fost deja condamnat sau achitat de către Curte.3. Oricine a fost judecat de către o alta instanța pentru un comportament cazand de asemenea sub prevederile art. 6, 7 sau 8 nu poate fi judecat de către Curte decât dacă procedura în fața altor instanțe:a) avea ca scop sa sustragă persoanele în cauza responsabilității penale pentru crime ce țin de competența Curții; saub) nu a fost condusă în mod independent sau impartial, cu respectarea garanțiilor prevăzute de dreptul internațional, ci într-un mod care, în circumstanțele date, era incompatibil cu intenția de a acționa persoana în justiție.  +  Articolul 21Dreptul aplicabil1. Curtea aplica:a) în primul rând, prezentul statut, elementele crimelor și Regulamentul de procedura și de probe;b) în al doilea rând, după caz, tratatele aplicabile, principiile și regulile de drept internațional, inclusiv principiile stabilite de dreptul internațional al conflictelor armate;c) în lipsa, principiile generale ale dreptului desprinse de Curte din legile naționale reprezentând diferite sisteme juridice ale lumii, inclusiv, după caz, legile naționale ale statelor sub jurisdicția cărora s-ar afla în mod obișnuit crima, dacă aceste principii nu sunt incompatibile cu prezentul statut și nici cu dreptul internațional, regulile și normele internaționale recunoscute.2. Curtea poate aplica principiile și normele de drept asa cum ea le-a interpretat în deciziile sale anterioare.3. Aplicarea și interpretarea dreptului, prevăzute în prezentul articol, trebuie să fie compatibile cu drepturile omului recunoscute pe plan internațional și fără nici o discriminare bazată pe considerente ca cele ale apartenentei la unul sau celălalt sex, după cum este definit în art. 7 paragraful 3, vârsta, rasa, culoarea, limba, religia sau convingerea, opiniile politice sau de alta natura, originea naționala, etnică sau socială, averea, nașterea sau orice alta calitate.  +  Capitolul III Principii generale de drept penal  +  Articolul 22Nullum crimen sine lege1. O persoana nu răspunde penal în baza prezentului statut decât dacă comportamentul sau constituie, în momentul în care se produce, o crima ce tine de competența Curții.2. Definirea unei crime este de stricta interpretare și nu poate fi extinsă prin analogie. În caz de ambiguitate ea este interpretată în favoarea persoanei care face obiectul unei anchete, urmăriri sau condamnări.3. Prezentul articol nu împiedica ca un comportament să fie calificat drept crima, ținând seama de dreptul internațional, independent de prezentul statut.  +  Articolul 23Nulla poena sine legeO persoana care a fost condamnata de Curte nu poate fi pedepsita decât în conformitate cu dispozițiile prezentului statut.  +  Articolul 24Neretroactivite ratione personae1. Nimeni nu răspunde penal, în baza prezentului statut, pentru un comportament anterior intrării în vigoare a acestuia.2. Dacă dreptul aplicabil unei cauze este modificat înainte de judecarea definitivă, se aplică dreptul cel mai favorabil persoanei care face obiectul unei anchete, urmăriri sau al unei condamnări.  +  Articolul 25Răspunderea penală individuală1. Curtea este competența în privinta persoanelor fizice în baza prezentului statut.2. Oricine comite o crima ce tine de competența Curții este individual responsabil și poate fi pedepsit conform prezentului statut.3. Conform dispozițiilor prezentului statut, o persoană răspunde penal și poate fi pedepsita pentru o crima ce tine de competența Curții dacă:a) comite acea crima, fie individual, împreună cu o altă persoană sau prin intermediul unei alte persoane, fie ca aceasta altă persoană este sau nu responsabilă penal;b) ordonă, solicita sau încurajează comiterea unei asemenea crime, atunci când exista comitere sau tentativa de comitere a acestei crime;c) în vederea facilitării comiterii unei astfel de crime, ea își aduce ajutorul, concursul sau orice alta forma de asistența la comiterea ori la tentativa de comitere a acestei crime, inclusiv furnizand mijloacele acestei comiteri;d) contribuie în orice alt mod la comiterea sau la tentativa de comitere a unei asemenea crime de către un grup de persoane actionand împreună. Aceasta contribuție trebuie să fie intenționată și, după caz:(i) să urmărească facilitarea activității criminale sau proiectului criminal al grupului, dacă aceasta activitate sau acest proiect comporta executarea unei crime ce tine de competența Curții; sau(ii) să fie facuta în deplina cunoștința a intentiei grupului de a comite aceasta crima.e) fiind vorba de crima de genocid, incita direct și public pe altul sa o comita;f) incearca sa comita o asemenea crima prin acte care, prin caracterul lor substanțial, constituie începutul executării crimei fără ca aceasta să fie îndeplinită datorită unor circumstanțe independente de voința sa. Cu toate acestea, persoana care abandoneaza efortul de a comite crima sau împiedica prin orice alt mod săvârșirea ei nu poate fi pedepsita în baza prezentului statut pentru tentativa dacă a renunțat complet și în mod voluntar la proiectul criminal.4. Nici o dispoziție a prezentului statut, referitoare la răspunderea penală a indivizilor, nu afectează răspunderea statelor în dreptul internațional.  +  Articolul 26Lipsa de competența în privinta persoanelor sub 18 aniCurtea nu are competența față de o persoană sub vârsta de 18 ani în momentul pretinsei comiteri a unei crime.  +  Articolul 27Lipsa pertinentei calității oficiale1. Prezentul statut se aplică tuturor în mod egal, fără nici o distincție, bazată pe calitatea oficială. În special, calitatea oficială de șef de stat sau de guvern, de membru al guvernului sau al parlamentului, de reprezentant ales ori de agent al unui stat nu exonereaza în nici un caz de răspundere penală, potrivit prezentului statut, și nici nu constituie ca atare un motiv de reducere a pedepsei.2. Imunitățile sau regulile de procedura speciale care pot fi legate de calitatea oficială a unei persoane, în baza dreptului intern și a dreptului internațional, nu împiedica Curtea să își exercite competența față de aceasta persoana.  +  Articolul 28Răspunderea sefilor militari și a altor superiori ierarhiciÎn afară de alte motive de responsabilitate penală potrivit prezentului statut pentru crimele ce țin de competența Curții:a) un șef militar sau o persoană care deține efectiv funcția de șef militar răspunde penal pentru crimele ce țin de competența Curții, comise de forțele plasate sub comanda și controlul sau efectiv sau sub autoritatea și controlul sau efectiv, după caz, dacă nu a exercitat controlul care se cuvenea asupra forțelor în cazurile în care:(i) acest șef militar sau aceasta persoana stia ori, datorită circumstanțelor, ar fi trebuit sa știe ca aceste forte comiteau sau urmau sa comita aceste crime; și(ii) acest șef militar sau aceasta persoana nu a luat toate măsurile necesare și rezonabile care erau în puterea sa pentru a împiedica sau a reprima executarea ori pentru a raporta autorităților competente în scopurile anchetei și urmăririi;b) în ceea ce privește relațiile dintre superiorul ierarhic și subordonați, neprevăzute la lit. a), superiorul ierarhic răspunde pentru crimele ce țin de competența Curții, comise de subordonatii plasati sub autoritatea și sub controlul sau efectiv, dacă nu a exercitat controlul care se cuvenea asupra acestor subordonați în cazurile în care:(i) superiorul stia ca acești subordonați comiteau sau urmau sa comita aceste crime ori a neglijat în mod deliberat sa țină seama de informațiile care indicau aceasta în mod clar;(ii) aceste crime erau legate de activități ce tineau de responsabilitatea sa și de controlul sau efectiv; și(iii) superiorul ierarhic nu a luat toate măsurile necesare și rezonabile care erau în puterea sa pentru a împiedica sau a reprima executarea ori pentru a raporta autorităților competente în scopurile anchetei și urmăririi.  +  Articolul 29ImprescriptibilitateaCrimele ce țin de competența Curții nu se prescriu.  +  Articolul 30Element psihologic1. În afară de o dispoziție contrară nimeni nu răspunde penal și nu poate fi pedepsit pentru o crima ce tine de competența Curții decât dacă elementul material al crimei este comis cu intenție și în cunoștința de cauza.2. Exista intenție, în sensul prezentului articol, când:a) referitor la un comportament o persoană înțelege sa adopte acest comportament;b) referitor la o consecința o persoană înțelege sa cauzeze acesta consecința sau este conștiență ca aceasta se va intampla în cursul normal al evenimentelor.3. Exista cunoștința de cauza, în sensul prezentului articol, când o persoană este conștiență ca o circumstanță exista sau ca o consecința va avea loc în cursul normal al evenimentelor. "A cunoaște" și "în cunoștința de cauza" se interpretează în consecința.  +  Articolul 31Motive de exonerare a răspunderii penale1. În afară altor motive de exonerare a răspunderii penale prevăzute de prezentul statut, o persoană nu răspunde penal dacă, în momentul comportamentului în cauza:a) suferea de o boala sau o deficienta mintală care o priva de capacitatea de a înțelege ca