CODUL COMERCIALCu modificările pînă la 31 decembrie 1990*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




    • ----------*)Codul Comercial a fost promulgat prin decret la 10 mai 1887 şi a intrat în vigoare la 1 septembrie 1887.  +  Cartea I DESPRE COMERŢ ÎN GENERAL  +  Titlul I DISPOZIŢII GENERALE  +  Articolul 1În comerţ se aplică legea de faţa.Unde ea nu dispune se aplică Codul civil.  +  Articolul 2Bursele, balciurile (iarmarocurile), tirgurile, docurile şi antrepozitele, precum şi celelalte instrucţiuni care servesc comerţului, se reglementează prin legile şi regulamentele lor speciale.  +  Titlul II DESPRE FAPTELE DE COMERŢ  +  Articolul 3Legea considera ca fapte de comerţ:1. Cumpărăturile de producte sau de mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ;2. Vînzările de producte, vînzările şi închirierile de mărfuri în natura sau lucrate şi vînzările de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulind în comerţ, cînd vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;3. Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau altor titluri de credit circulând în comerţ;4. Cumpărările sau vînzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;5. Orice întreprinderi de furnituri;6. Întreprinderile de spectacole publice;7. Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri;8. Întreprinderile de constructiuni.9. Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie;10. Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta cînd altul decât autorul sau artistul vinde;11. Operaţiunile de banca şi schimb;12. Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;14. Cambiile şi ordinile e producte sau mărfuri;15. Constructiunea, cumpărarea, vînzarea şi revânzarea de tot felul de vase pentru navigatiunea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi aprovizionarea unui vas;16. Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţie;17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;18. Asigurările chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;19. Depozitele pentru cauza de comerţ;20. Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele.  +  Articolul 4Se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerţ, celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sînt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul.  +  Articolul 5Nu se poate considera ca fapt de comerţ cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumatiunea cumpărătorului, ori a familiei sale; de asemenea revânzarea acestor lucruri şi nici vînzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pămîntul sau, sau cel cultivat de dânsul.  +  Articolul 6Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sînt obiectul comerţului şi asigurările asupra vieţii sînt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator.Contul curent şi cecul nu sînt considerate ca fapte de comerţ în ce priveşte pe necomarcianti, afară numai dacă ele n-au o cauza comercială.  +  Titlul III DESPRE COMERCIANŢI  +  Articolul 7Sînt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, avînd comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale.  +  Articolul 8Statul, Judeţul şi Comuna nu poate avea calitatea de comercianţi.  +  Articolul 9Orice persoană care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ, nu poate fi considerată ca comerciant; ea este însă supusă legilor şi jurisdictiunei comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din aceasta operaţiune.  +  Articolul 10-12*)----------*) Au fost abrogate prin art. V din Decretul nr. 185/1949 M. Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949  +  Articolul 13Tatăl sau mama care exercită puterea părintească, sau în lipsa de tutorul, nu pot continua comerţul în interesul unui minor, dacă nu vor fi autorizaţi, cel dintâi de tribunalul civil şi cel de al doilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal.Actul de autorizare va fi afişat şi publicat conform art. 10.  +  Articolul 14Interzisul şi cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianţi şi nici a continua un comerţ.  +  Articolul 15-16*)---------*) Au fost abrogate în mod expres prin legea privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii maritate, publicat în M. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932  +  Articolul 17Cînd prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vreun drept asupra bunurilor câştigate de femeie, aceste bunuri şi veniturile lor rămîn exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale.  +  Articolul 18*)---------*) A fost abrogat prin art. V din Decretul nr. 185/1949, M. Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949.  +  Articolul 19Contractul de căsătorie între persoane dintre care una este comercianta, va trebui să fie trimis în copie certificată, în termen de o luna de la data lui, de către ofiţerul stării civile care a celebrat căsătoria, la tribunalul în jurisdicţiunea căruia se găseşte sediul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 10.Ofiţerul stării civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusa prin acest articol, va fi supus la o amenda de 25 pînă la 100 lei ; iar dacă omisiunea a fost facuta cu rea-credinţa, la destituire; în amândouă cazurile, fără prejudiciul drepturilor părţilor interesante.  +  Articolul 20Dacă soţul devine comerciant în urma căsătoriei sale, dânsul este să depună copie după contractul sau de căsătorie, în termen de o luna, din ziua cînd şi-a început comerţul, sub pedeapsa, în caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu.  +  Articolul 21Cererea de separatiune de patrimonii între soţi dintre care unul este comerciant, trebuie să fie publicată în modul prevăzut la art. 10.Hotărîrea asupra cererii de separatiune nu va putea fi pronunţată decât după o luna de zile de la sus zisa publicaţiune.Dacă se admite separatiunea, hotărîrea definitivă va trebui să fie publicată tot în acelaşi mod, în termen de o luna de la data ei.În lipsa aceste publicaţiuni, creditorii comerţului soţului pot opune, oricînd interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunţate şi sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeii, dacă a avut loc.Deosebit de aceasta, ei pot sa exercite acţiunea ce le acorda art. 975 din codul civil, cînd separatiunea ar fi fost facuta în frauda drepturilor lor.  +  Titlul IV DESPRE REGISTRELE COMERCIANŢILOR  +  Articolul 22Registrele obligatorii pentru comercianţi sînt: registrul jurnal, registrul inventar şi registrul copier.  +  Articolul 23Orice comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fiecare zi ce are sa ia şi ce are sa dea, operaţiunile comerţului sau, convenţiunile, acceptiunile sau girurile efectelor comerciale şi în general tot ce primeşte şi plăteşte sub orice titlu, trecând la fiecare finit de luna şi sumele întrebuinţate pentru cheltuielile casei sale. Acest registru-jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuiesc în contabilitatea comercială, dar care nu sînt obligatorii.  +  Articolul 24Comerciantul este dator a forma la începutul comerţului sau şi în fiecare an, sub a sa semnatura, un inventar de averea sa mobila şi imobilă şi de datoriile sale active şi pasive, incheint bilanţul cuvenit. Acest inventar şi bilanţ le va copia în registrul special pentru aceasta şi le va semna.Toate efectele şi datoriile active trebuiesc evaluate în inventar şi bilanţ, după preţul curent la epoca facerii inventarului.Datoriile active greu de încasat sau indoioase se vor preţui după probabilitate; creanţele ce nu se pot incasa se vor înscrie numai pentru memorie.Dacă sînt mai mulţi tovarasi solidari, trebuie să subsemneze fiecare.  +  Articolul 25El este ţinut a copia în registrul special şi după ordinea zilei, toate scrisorile ce trimite.  +  Articolul 26Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina, şi afară de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului, locului de reşedinţa al comerciantului, sau de către judecătorul ocolului respectiv în localităţile unde nu exista tribunal.Pe ultima pagina a acestor registre judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru şi va semna aceasta certificare punînd sigiliul tribunalului sau al judecătoriei.  +  Articolul 27Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afară de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judevcatorului de pace, la finele fiecărui an comercial şi cel mult pînă la încheierea bilanţului spre încheiere şi viza.Tribunalul sau judecătorul de pace, va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la .... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventar) al comerciantului ... şi s-a vizat cu a noatra semnatura" punându-se şi sigiliul tribunalului sau judecătoriei. (Acest articol a fost modificat prin legea nr. 165/1944 D. Nr. 662/1944 M. Of. Nr. 74 din 28 martie 1944).  +  Articolul 28La fiecare tribunal comercial şi în localităţile unde acestea nu exista, la fiecare tribunal de judeţ, se va tine un registru în care se va înscrie numele comercianţilor care şi-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum şi numărul filelor fiecăruia. Tot astfel se va urma şi cu registrele pe care comerciantul le prezintă anual pentru încheiere şi viza.Dacă numerotarea sau viza unui registru a fost facuta de judecătorul de ocol, atunci acesta la finele fiecărui an, este dator sa trimeata un tablou tribunalului judeţului sau tribunalului comercial respectiv.  +  Articolul 29Registrele comercianţilor vor fi ţinute în limba română sau vreuna din limbile moderne europene, după ordinea datei fiecărei operaţiuni, fără a se lasă vreun loc în alb, fără ştergere sau adaogire; se pot face îndreptări şi ştersături, dacă aceasta este necesar; se vor face însă numai astfel ca cuvintele îndreptate sau şterse să fie citibile.  +  Articolul 30Comercianţii sînt datori a păstra, în timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe care legea le impune a tine, precum şi scrisorile şi telegramele primite.Asemenea sînt datori a păstra, cel puţin pînă la doi ani, facturile mărfurilor cumpărate şi introduse în stabilimentele lor.  +  Articolul 31Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonată de judecată după cererea unei părţi, decât în afaceri de succesiuni, comunităţi de bunuri, societăţi şi în caz de faliment.  +  Articolul 32În cursul unei contestatiuni şi oricare ar fi natura ei, judecata, după cererea unei părţi sau chiar din oficiu, va putea ordonă înfăţişarea registrelor spre a se extrage din ele numai ceea ce este privitor la litigiu.  +  Articolul 33Cînd registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa, se afla în circumscriptiunea unui alt tribunal, judecătoria va adresa o comisie rogatorie tribunalului sau judecătorului de ocol respectiv pentru a lua cunoştinţa de conţinutul acelor registre, a-l consemna într-un proces verbal şi a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte.  +  Articolul 34Dispoziţiunile cuprinse în prezentul titlu nu se aplică colportorilor, comercianţilor care fac micul trafic ambulant, cărăuşilor sau acelor al căror comerţ nu este din cercul unei profesiuni manuale.  +  Titlul V DESPRE OBLIGAŢIUNILE COMERCIALE ÎN GENERAL  +  Articolul 35Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n-a ajuns la cunoştinţa propuitorului în termenul hotărât de dânsul sau în termenul necesar schimbului propunerii şi acceptării, după natura contractului.Propuitorul însă poate primi ca buna şi o acceptare ajunsă peste termenul hotărât de dânsul, cu condiţiunea ca sa încunoştinţeze îndată pe acceptat despre aceasta.  +  Articolul 36Cînd propuitorul cere executarea imediata a contractului, şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar, după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.  +  Articolul 38În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoştinţa părţii căreia îi este facuta.  +  Articolul 39Acceptarea condiţionată sau limitată se considera ca un refuz al primei propuneri şi formează o noua propunere.  +  Articolul 40Cînd urmează a se hotara adevăratul preţ sau preţul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor valului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice şi al titlurilor industriale, el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau în lipsa, după acelea ale locului celui mai apropiat sau după orice altfel de proba.  +  Articolul 41Cînd moneda arătate într-un contract nu are curs legal sau comercial în ţara şi cînd cursul ei n-a fost detrerminat de însăşi părţile, plata va putea fi facuta în moneda tarii după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadentei şi la locul plăţii; iar cînd în acea localitate n-ar fi un curs de schimb, după cursul pieţei celei; mai apropiate, afară numai dacă contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea.  +  Articolul 42În obligaţiunile comerciale codebitorii sînt ţinuţi solidariceste, afară de stipulaţiune contrarie.Aceeaşi prezumţie exista şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligaţiune comercială.Ea nu se aplică la necomercianţi pentru operaţiuni care, în cît îi priveşte, nu sînt fapted de comerţ.  +  Articolul 43Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobînda de drept din ziua cînd devin exigibile.  +  Articolul 44În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. 1021 din codul civil.  +  Articolul 45Retractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 şi 1404 din Codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial.  +  Articolul 46Obligaţiunile comerciale şi liberatiunile se probează:Cu acte autentice;Cu acte sub semnatura privată;Cu facturi acceptate;Prin corespondenta;Prin telegrame;Cu registrele părţilor;Cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie să admită proba testimoniala şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 codul civil.În fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă.  +  Articolul 47Telegrama face proba, ca act sub semnatura privată, cînd originalul este subscris de însăşi persoana arătată într-însă ca trimitatorul ei. Ea face aceiaşi proba, chiar dacă aceasta persoana este subscrisă de o alta mana, cînd ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda de însăşi acea persoana.Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competentă, atunci se aplică principiile generale. În caz cînd identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevăzute de regulamentele telegrafo-poştale, proba contrarie este admisă.Data telegramelor stabileşte, pînă la proba contrarie, ziua şi ora în care ele au fost în adevăr expediate de oficiurile telegrafice.  +  Articolul 48În caz de eroare, schimbare sau întîrziere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea, trimitatorul unei telegrame se prezuma afară de orice culpa dacă a îngrijit a o colationă sau recomanda conform dispoziţiunilor regulamentelor telegrafo-poştale.  +  Articolul 49În comerţ, mandatul în orice declaraţiune de consimţământ chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentică de autoritatea competentă, sînt valabile şi fac proba în justiţie.  +  Articolul 50Registrele comercianţilor ţinute în regula, pot face proba în justiţie între comercianţi, pentru fapte şi chestiuni de comerţ.Înscrierea în registre, facuta de prepusul care tine scriptele sau este însărcinat cu contabilitatea, are acelaşi efect ca şi cînd ar fi facuta de însuşi stapanul.  +  Articolul 51Registrele pe care comercianţii sînt obligaţi a le avea şi care nu vor fi ţinute în regula şi nici investite cu formula prevăzută de lege, nu sînt primite a face proba în justiţie, spre folosul celui ce le-a ţinut.Neîndeplinirea prescripţiilor legii în aceasta privinta poate atrage după sine aplicaţiunea pedepselor prevăzute în caz de faliment.  +  Articolul 52Registrele comercianţilor, chiar netinute în regula, fac proba în contra lor. Partea însă care voieşte a se referi la dânsele nu poate scinda conţinutul lor.  +  Articolul 53*)--------*) A fost abrogat prin Decretul nr. 205/1950, M. Of. nr. 68 din 12 august 1950  +  Articolul 54Judecata este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutul registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai puţin mare, dacă trebuie să se renunţa la această probă în caz cînd registrele comerciale ale părţilor nu concorda, sau a atribui o credinţa mai mare registrelor uneia din părţi.  +  Articolul 55Cînd codul comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisă decât în cazurile în care este permisă şi de codul civil.  +  Articolul 56Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sînt supuşi încît priveşte acest act, legii comerciale, afară de dispoziţiunile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.  +  Articolul 57Data actelor şi a contractelor comerciale trebuie să arate locul, ziua, luna şi anul.Ea poate fi stabilită, faţa cu cei de al treilea, prin mijloacele de proba arătate la art. 46.Data arătată în cambie şi în orice alte titluri la ordin, precum şi în girurile lor, se considera drept adevarata pînă la proba contrarie.  +  Articolul 58Posesorul unui titlu la purtător, uzat, stricat sau distrus, are dreptul ca, contradictoriu cu emitentul sa ceara un duplicat al acestui titlu sau un titlu echivalent.Cheltuielile privesc pe reclamant.În privinta titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca şi altor titluri de asemenea natura se observa legile speciale.Revendicarea titlurilor la purtător pierdute sau furate nu se admite decât contra acelor care le-au găsit sau furat şi contra acelora care le-au primit cu orice titlu, cunoscînd viciul cauzei posesiunei.  +  Articolul 59Orice obligaţiune comercială trebuie să fi executată în locul arătat prin contract sau în locul care ar rezultă din natura operaţiunei, ori din intenţiunea părţilor contractante.În lipsa de o clauza expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat îşi avea sediul sau comercial sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa, la formarea contractului.Dacă urmează a se preda un lucru determinat, care după cunoştinţa părţilor se găsesc într-altă parte în momentul formării contractului, atunci predarea se va face în acel loc.  +  Titlul VI DESPRE VÂNZARE  +  Articolul 60Vânzarea facuta pe un preţ nedeterminată în contract este valabilă dacă părţile au convenit asupra unui mod de a-l determina în urma.  +  Articolul 61Vânzarea facuta pe adevăratul preţ sau pe preţul curent este asemenea valabilă. În acest caz se determina conform dispoziţiunilor art. 40.Determinarea preţului poate fi încredinţată arbitrului unei a treia persoana desemnată în contra sau rămase a se alege în urma.Cînd persoana desemnată sau aleasă nu voieşte sau nu poate primi, părţile trebuie să proceadă la o noua numire.Dacă părţile nu se învoiesc, numirea se face de justiţie.  +  Articolul 62Cînd mărfurile vândute sînt arătate în contract numai prin catime, fel şi calitate, fără nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert şi determinat, vânzătorul este obligat a preda, la locul şi timpul stipulat, câtimea, felul şi calitatea cuvenită, chiar dacă mărfurile, care ar fi fost la dispoziţiunea sa în momentul formării contractului, sau pe care el şi le-ar fi procurat în urma în executare lui, ar fi pierit, sau dacă expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fi fost impiedicate de vreo cauza oarecare.  +  Articolul 63Vânzarea mărfurilor care se afla în călătorie, cu arătarea vasului care le transporta sau care urmează a le transporta, este supusă condiţiunii sosiri în buna stare a acelui vas.Dacă vânzătorul îşi rezerva drepturile ca, în timpul fixat prin convenţiune, sa arate vasul care transporta sau urmează a transporta mărfurile vândute şi dacă acest termen a trecut, cumpărătorul are dreptul sa ceara sau executarea contractului sau daune-interese.Pentru aprecierea pagubei cauzate, judecata va ţine seama de timpul fixat pentru predarea mărfurilor vândute sau de acel determinat pentru desemnarea vasului.Dacă prin convenţiune nu se fixează vreun termen pentru arătarea vasului, cumpărătorul e în drept a cere ca termenul să fie fixat de justiţie.  +  Articolul 64Dacă prin contract, sau mai în urma, s-a fixat un termen pentru sosirea vasului în care se afla mărfurile ce călătoreşte şi termenul expira fără ca vasul sa fi sosit, cumpărătorul are drept de a renunţa la contract sau a-i prelungi termenul odată sau de mai multe ori.Cînd însă nu s-a fixat nici un termen pentru sosire vasului, se înţelege ca părţile au luat drept termen timpul necesar, pentru împlinirea călătoriei.În caz de întîrziere, justiţia ţinînd seama de împrejurările, poate fixa un termen şi dacă şi acest termen expira fără ca vasul sa sosească, contractul se considera ca realizat.În nici un caz justiţia nu poate fixa un termen mai lung decât un an, socotit din ziua plecării vasului de la locul unde mărfurile vândute au fost încărcate.  +  Articolul 65Dacă în cursul călătoriei, din cauza de forta majoră sau caz fortuit, marfa vândută este transportată din vasul desemnat pe un alt vas, contractul nu se desfiinţează, şi vasul pe care s-a făcut transportul se considera, pentru toate efectele contractului, ca substituit primului vas.  +  Articolul 66Avariile intamplate în timpul călătoriei realizează contractul, dacă mărfurile sînt pînă într-atît deteriorate încît nu mai pot servi la întrebuinţarea pentru care fuseseră destinate.În orice alt caz, cumpărătorul este datorat sa primească mărfurile în stare în care se vor afla la sosire, însă cu o potrivita scăderea de preţ.  +  Articolul 67Cînd mai înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunii, una din părţi a oferit celeilalte predarea lucrului vândut sau plata preţului, şi acesta nu-şi îndeplineşte la termenul fixat obligaţiunea sa, atunci condiţiunea rezolutorie se împlineşte de drept în favoarea părţii care îşi executase obligaţiunea sa.În lipsa de asemenea oferta sau de stipulaţiune exprese, rezilierea contractului se reglementează după dispoziţiunile codului civil privitoare la condiţiunea rezolutorie tacită.În amândouă cazurile cel în culpa răspunde de daunele-interese cauzate.  +  Articolul 68Cînd cumpărătorul unui lucru mişcător nu-şi îndeplineşte obligaţiunea sa, vânzătorul are facultatea sau a depune lucru vândut la o casa acreditata de comerţ, pe socoteala şi cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde.Vânzarea se va face prin licitati publică, sau chiar pe preţul curent dacă lucrul are un preţ la bursa sau în târg, de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte şi cu dreptul pentru vînzător la plata diferenţei dintre preţul obţinut şi acela convenit la prima vânzare, precum şi la daune-interese.Dacă neexecutarea contractului provine din pareta vânzătorul, cumpărătorul are dreptul a face să se cumpere lucrul de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte.Cumpărătorul are dreptul a pretinde diferenţa în mai mult dintre preţul plătit a doua oara şi acela convenit cu primul vînzător, precum şi a cere dauneinterese dacă ele se cuvin.Partea care va uza de dreptul ce i se acordă prin acest articol, este datoare sa încunoştiinţeze prealabil despre aceasta pe cealaltă parte contractantă.  +  Articolul 69Dacă termenul stipulat într-un contract de vânzare a unui lucru mobil este esenţial naturii operaţiunii, partea car voieşte executarea conventiunei fără sa ţină seama de expirarea termenului stipulat în favoarea sa, trebuie să încunoştiinţeze pe cealaltă parte, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului.Chiar în acest caz vînzarea lucrului nu se poate decât a doua zi după încunoştiinţare.  +  Articolul 70Cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenite din o alta piaţa, este dator sa denunţe vânzătorului viciile aparente în timp de 2 zile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza condiţiunilor excepitonale, în care se afla lucrul vândut sau persoana cumpărătorului.El este dator sa denunţe viciile ascunse ale lucrului în cele dintâi doua zile de la descoperirea lor.Odată acest termen expirat, cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vândut.  +  Articolul 71Prezidentul tribunalului şi acolo unde nu exista tribunal, judecătorul de pace poate ordonă, după cererea cumpărătorului sau a vânzătorului, ca atît calitatea cat şi starea în care se afla lucrul vândut să fie constatate de unul sau mai mulţi experţi, pe care îi va numi din oficiu.Prin aceeaşi ordonanţa de numire a experţilor, sau prin o alta, prezidentul tribunalului sau judecătorul de pace poate ordonă sau sechestra lucrul vândut, sau depunerea lui într-un depozit public sau într-un loc pe care îl va desemna; şi dacă păstrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocaziona cheltuieli însemnate, chiar vînzarea acestui lucru, pe socoteala celui ce se cuvine şi în condiţiunile ce se vor determina prin însăşi ordonanţa.  +  Articolul 72Ordonanţa prezidentului tribunalului sau judecătorului de pace va trebui să fie comunicată înainte de punerea ei în lucrare, celeilalte părţi sau reprezentantului sau, dacă vreunul din ei se afla în localitate.În caz contrariu, ordonanţa va fi comunicată în termenul prevăzut de art. 137 din procedura civilă, de la executarea ei.Cumpărătorul care nu va voi a beneficia de dispoziţiunile cuprinse în articolul precedent va trebui în caz de contestatiune, sa probeze atît identitatea cat şi viciile marfi cumpărate de dânsul.  +  Articolul 73Dispoziţiunile cuprinse în art. 67, 68 şi 69 se aplică şi la contractele de bursa încheiate după formele prevăzute de legea ei specială.  +  Titlul VII DESPRE REPORT  +  Articolul 74Contractul de report consta în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit circulând în comerţ şi în revânzarea simultanee cu termen şi pe un preţ determinat către aceeiasi persoana a unor titluri de aceeaşi specie.Pentru validitatea contractului este necesară predarea reală a titlurilor date în report.Proprietatea lor se transfera la cumpărător.Părţile por stipula ca primele, rambursurile şi dobânzile ce se vor cuveni titlurile în termenul reportului, sa rămînă în profitul vânzătorului.  +  Articolul 75Revânzarea titlurilor date în report poate fi prelungită prin voinţa părţilor, pentru unul sau mai multe termene succesive.  +  Articolul 76Dacă la expirarea termenului reportului, părţile lichidează diferenţele spre a face separat plăţile lor, şi reînoiesc reportul asupra unor titluri ce diferă prin cantitatea sau special lor sau pe un alt preţ, atunci se considera ca părţile au încheiat un nou contract de report.  +  Titlul VIII DESPRE SOCIETĂŢI ŞI DESPRE ASOCIAŢIUNI COMERCIALEART. 77-220 Sect. I-VI*)---------*) Au fost abrogate prin Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăţile comerciale.ART. 221-235 Sect. VII*)----------*) Au fost abrogate prin Legea privind organizarea cooperaţiei din 28 martie 1929, cu modificările ulterioare.  +  Secţiunea VIII DISPOZIŢIUNI RELATIVE LA SOCIETĂŢILE CIVILE ŞI LA SOCIETĂŢILE CONSTITUITE ÎN TARI STRĂINE  +  Articolul 236A fost abrogat prin Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăţile comerciale.  +  Articolul 237Societăţile prin acţiuni şi celelalte societăţi comerciale, industriale sau financiare, constituite şi avînd sediul în ţara străină, vor putea să-şi stabilească un sediu secundar sau o reprezentanta în România: a) Dacă vor dovedi, printr-o declaraţiune a guvernului lor, ca în ţara unde sînt înfiinţate se observa deplina reciprocitate pentru societăţile române de acelaşi fel; b) Dacă vor îndeplini prescripţiunile din prezenta secţiune, fiecare fel de societate în aceea ce o priveşte.  +  Articolul 238Societăţile legal constituite în ţara străină, care îşi stabilesc în România un sediu secundar sau o reprezentanta, sînt supuse la dispoziţiunile prezentului cod. În ce priveşte depunerea şi transcriptiunea, afişarea şi publicarea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări la unul sau altul din zisele acte şi a bilanţurilor; ele sînt datoare încă sa publice, în formele prevăzute de această lege, numele persoanelor care dirig sau administrează aceste sedii sau care reprezintă în orice mod, societatea în ţara.Aceste persoane sînt răspunzătoare faţa cu cei de al treilea, ca administratorii societăţilor naţionale.Dacă societăţile sînt altfel decât cele prevăzute în art. 77, ele vor fi supuse la îndeplinirea formalităţilor prescrise pentru depunerea şi publicarea actului constitutiv şi a statutelor societăţilor prin acţiuni şi le sînt aplicabile toate dispoziţiunile prezentei secţiuni relative la acelaşi societăţi.Publicaţiunile vor trebui sa cuprindă şi arătarea capitalului constituit pentru operaţiunile din România.  +  Articolul 239Societăţile care, deşi constituie în ţara străină, au însă în România sediul şi obiectul principal al intrprinderilor, vor fi supuse chiar pentru forma şi validitatea actului lor constitutiv, deşi încheiat în străinătate, la toate dispoziţiunilor prezentului cod, rămînînd supuse şi la îndeplinirea prescripţiunilor secţiunii de faţa pentru a putea funcţiona în ţara.  +  Articolul 240Nici o societate străină nu va putea face în România operaţiuni la care nu este indreptatita în ţara unde îşi are sediul principal.  +  Articolul 241Guvernul va putea, ori de câte ori va găsi cu cale, a revizui operaţiunile societăţilor străine.  +  Articolul 242Societăţile străine sînt supuse aceloraşi impozite la care sînt supuse societăţile române de aceeaşi natură.  +  Articolul 243Abrogat prin legea din 6 aprilie 1900  +  Articolul 244Societăţile pe acţiuni, legal constituite în ţara străină, nu vor putea să-şi înfiinţeze un sediu secundar sau o reprezentanta în România, fără a avea şi prealabilă autorizaţie a guvernului român.Aceasta autorizaţie nu se va putea da decât după ce se vor lua avizul Camerei de Comerţ din Bucureşti şi, dacă societatea îşi stabileşte sediul intrun alt loc, şi pe acel al Camerei de Comerţ din acea localitate, sau al celei mai apropiate, cînd n-ar fi Camera de Comerţ în acel loc.  +  Articolul 245Cererea de autorizare va fi însoţită de următoarele acte:1. Statutele societăţii autentificate în regula, precum şi orice alte acte, dovedind existenta legală a societăţii în ţara unde s-a înfiinţat, şi o declaraţiune formala ca societatea se supusă legilor române.2. Recipisa Casei de depuneri constând depunerea cauţiunii fixate de guvern pentru a asigura îndeplinirea obligaţiunilor ce societatea va contacta în ţara. Aceasta cauţiune nu va putea, în nici un caz, să fie mai mica de 100000 lei, şi guvernul va putea cere chiar sporirea ei pînă la o pătrime din capitalul de acţiuni al societăţii. Societăţile de asigurare vor da o cauţiune de cel puţin 250000 lei pentru fiecare ramura în parte.Aceste cauţiuni vor servi pentru desdaunarea cu preferinta a acţionarilor şi creditorilor din ţara.Cauţiunea va consista exclusiv în efecte publice ale Statului român, după cursul zilei cînd se face consemnarea, şi va fi depusa pe numele societăţii, care singura va fi recunoscută de proprietara.Societăţile care vor înfiinţa fabrici şi alte stabilimente industriale, cele care s-ar ocupa cu creari sau exploatări de cai de comunicatîi şi de mine, precum şi băncile, avînd ca obiect operaţiuni financiare, şi de credit, vor fi scutite de depunerea sus zisei cauţiuni.3. O declaraţie a societăţii, omologata de autoritatea competentă a tarii respective, ca, cauţiunea va servi spre a garanta numai afacerile făcute de societatea în România.  +  Articolul 246Deosebit de condiţiunile stabilite prin articolele precedente şi de acelea pe care guvernul le va fixa după împrejurări, societăţile prin acţiuni străine, vor avea sa observe şi dispoziţiunile speciale următoare:1. Societăţile prin acţiuni străine îşi vor alege unul din oraşele tarii ca domiciliu, unde vor avea un reprezentant general pentru toate operaţiunile lor din ţara.Acest reprezentant va depune o copie autentică după procura sa generală.2. ocietatile prin acţiuni, străine, vor publică, pentru fiecare an, cel mai târziu în luna mai a anului următor, un bilanţ asupra operaţiunilor lor din ţara, conform prescripţiunilor legii.De asemenea ele vor inainta guvernului, imediat după publicarea lor, dările de seama şi bilanţurile ce vor publică la sediu lor principal.3. Guvernul va putea prin ministerul public, cere tribunalul de comerţ sa pronunţe retragerea autorizaţiunii în cazurile următoare: a) Cînd capitalul de acţiuni al societăţii autorizate se va face redus prin orice împrejurare, la jumătate sumei arătate cînd s-a făcut cererea de autorizaţiune; b) Cînd prin orice împrejurare s-ar diminua cauţiunea depusa conform art. 245, fără ca societatea, în termen de 30 de zile sa o fi completat; c) Cînd se va constata ca societatea face operaţiuni străine celor prevăzute în actul de constituire; d) Cînd aceste societăţi nu vor observa dispoziţiunile prezentei secţiuni; e) Cînd ar inceta reciprocitatea prevăzută de alin. I de sub art. 237; f) Cînd societatea a încetat de a funcţiona în ţara sa de origina.Tribunalul de comerţ va statua în camera de consiliul, ascultând şi societatea incriminata, şi motivat. Încheierea sa nu e suceptibila decât de apel în termen de una luna de la pronunţare. Curtea de Apel, ascultând societatea, va statua definitiv;4. Cauţiunea depusa se va restitui numai atunci se va dovedi că nu mai exista în ţara nici o obligaţiune, a societăţii autorizate, sau cînd o societate română recunoscută ca buna de guvern, va garanta necondiţionat pentru societatea străină care se va cere liberarea cauţiunii;Acţiunile societăţilor străine functinand în ţara vor putea fi admisă la cota bursei române, decât după ce societăţile vor fi funcţionat cel puţin un an în România, avînd publicat bilanţul lor pentru exerciţiul respectiv.  +  Articolul 247Îndeplinirea formalităţilor şi condiţiunilor prescrise prin articolele precedente supuse pe societăţile străine la consecinţele legale stabilite pentru societăţile naţionale, fără ca aceste societăţi străine să poată dobândi în România alte drepturi decât cele recunoscute străinilor prin legi şi regulamente, şi fac pe societate răspunzătoare de toate obligaţiunile contractate de administratorii sau reprezentanţii săi, chiar cînd aceştia prin contractarea lor ar fi depăşit puterile ce li se conferise.  +  Articolul 248*)---------*) Abrogat prin legea din 6 aprilie 1900.  +  Articolul 249Societăţile străine de felul celor prevăzute de art. 239, care funcţionează, precum şi celor care vor avea un sediu secundar sau reprezentante la punerea în aplicatiune a prezentei legi, li se acordă un termen de trei luni spre a-şi regula poziţiunea în conformitate cu dispoziţiunile legii de faţa.  +  Articolul 250Persoanele care vor face orice fel de operaţiuni sub orice titlu, în favoarea şi pe seama societăţilor străine care nu vor îndeplini condiţiunile şi formele prescrise prin prezenta secţiune, şi vor păgubi printacesta şi pe Stat de taxele la care are drept, vor fi răspunzătoare de daunele cauzate Statului român prin operaţiunile lor şi supuse la pedepsele prevăzute de art. 323 din codul penal.  +  Capitolul 2 DESPRE ASOCIAŢIUNI  +  Secţiunea I DESPRE ASOCIATIUNEA ÎN PARTICIPAŢIUNE  +  Articolul 251Asociatiunea în participaţiune are loc atunci cînd un comerciant sau o societate comercială, acorda uneia sau mai multor persoane ori societăţi, o participaţiune în beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni, sau chiar asupra întregului comerţ.  +  Articolul 252Asociatiunea în participaţiune poate să aibă loc asemenea şi pentru operaţiunile comerciale făcute de către necomercianţi.  +  Articolul 253Asociatiunea în participare, nu constituie, în privinta celor de al treilea, o fiinta juridică distinctă şi de persoana interesatilor. Cei de al treilea nu au nici un drept şi nu se obliga decât acela cu care a contractat.  +  Articolul 254Participanţii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaţiune chiar dacă au fost procurate de dânşii.Cu toate acestea, întrucât priveşte raporturile lor între dânşii, asociaţii pot sa stipuleze ca lucrările ce au adus sa li se restituie în natura, avînd dreptul, în caz cînd restitutiunea nu s-ar putea face, la reparaţiunea daunelor suferite. Afară de aceste cazuri, drepturile asociaţilor se marginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus în asociaţiune şi de beneficiarii şi pierderi.  +  Articolul 255Afară de dispoziţiunile articolelor precednte convenţiunile părţilor determina forma, întinderea şi condiţiunile asociaţiunii.  +  Articolul 256Asociaţiunile în participaţiune sînt scutite de formalităţile stabilite pentru societăţi, dar ele trebuie să fie aprobate prin act scris.  +  Secţiunea II DESPRE ASOCIATIUNEA DE ASIGURARE MUTUALA  +  Articolul 257Asociatiunea de asigurare mutuala are de scop de a împărţi între asociaţi daunele cauzate prin riscurile care sînt obiectul asociaţiunii.Ea constituie, faţă de cel de al treilea, o persoană juridică distinctă de persoana asociaţilor.  +  Articolul 258Asociatiunea de asigurare mutuala trebuie să fie aprobată prin act scris.Ea se regulează prin convenţiunile părţilor.  +  Articolul 259Asociatiunea se administrează prin asociaţi, care sînt mandatarii săi temporari şi revocabili.  +  Articolul 260Regulile privitoare la responsabilitatea administratorilor, la publicarea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări unuia sau altora dintr-însele, a bilanţurilor societăţilor anonime şi la penalităţile relative la aceste societăţi, sînt aplicabile şi asociaţiunilor de asigurare mutuala.Din bilanţurile acestor asociaţiuni va trebui să rezulte îndeplinirea dispoziţiunilor art. 147  +  Articolul 261Asociaţii nu sînt obligaţi să contribuie decât cu partea determinata prin contract; şi în nici un caz nu sînt ţinuţi către cei de-al treilea, decât fiecare în proportiune cu valoarea lucrului pentru care a fost admisă în asociaţiune.  +  Articolul 262Acela care a pierdut lucrul pentru care s-a asociat încetează de a face parte din asociaţiune, ramanandu-i însă dreptul la indemnitatea ce i se cuvine.  +  Articolul 263Asociaţiune nu se dizolva prin interdictiunea sau moartea unuia dintre asociaţi.Falimentul unui asociat poate da loc la excluderea sa.  +  Capitolul 3 DISPOZIŢII PENALE ŞI TRANZITORII  +  Articolul 264Se vor pedepsi cu pedepsele stabilite de codul penal pentru escrocherie, acei care simultand sau afirmând fals existenta subscriptiunilor sau vărsămintelor într-o societate pe acţiuni, sau anuntand publicul cu rea credinţa ca interesaţi în societate persoane care nu sînt, sau care prin alte simultatiuni au obţinut sau au încercat să obţină subscriptiunii sau vărsăminte.  +  Articolul 265Se vor pedepsi cu o amenda pînă la 5000 lei afară de pedepsele mai grele prescrise de codul penal:1. Fondatorii, administratorii, directorii, cenzorii şi lichidatorii societăţilor care, în relaţiunile sau în situaţiunea acţiunilor, au enuntat cu rea credinţa fapte neadevărate asupra condiţiunilor societăţii, sau care cu ştiinţa au ţinut ascunse în totul sau în parte, fapte relative la aceleaşi condiţiuni;2. Administratorii şi directorii care cu ştiinţa, în lipsa de bilanţuri sau contrariu cu ceea ce rezultă dintr-însele, sau prin mijlocirea de bilanţuri frauduloase stabilite, au distribuit asociaţilor, acţionarilor sau comanditarilor, interese sau dividende neluate din beneficiile reale;3. Administratorii şi directorii care au emis acţiuni mai jos decât valoarea lor nominală, au cumpărat acţiuni ale societăţii, contrariu dispoziţiunilor art. 146 sau au înaintat bani pe acţiuni ale societăţii, sau emis obligaţiuni prin călcarea dispoziţiunilor alin. I şi II ale art. 174;4. Administratorii şi directorii care au efectuat reducţiunea capitalul sau fuziunea societăţii, contravenind dispoziţiunilor art. 101 şi 197;5. Administratorii şi directorii societăţilor de asigurare asupra vieţii şi al societăţilor administrative de lontine, care vor fi contravenit dispoziţiunilor art. 147;6. Lichidatorii care au reimpartit activul social între asociaţi, contravenind dispoziţiunilor art. 203.Aceeaşi pedeapsa se aplică cenzorilor care în cazurile în numerele 2, 3, 4, 5 şi 6 de sub acest articol, nu au îndeplinit îndatoririle lor.  +  Articolul 266Dacă depunerea actului constitutiv şi al statutelor societăţilor în comandită pe acţiuni sau anonime, a actelor care aduc schimbări ziselor acte, a situaţiilor lunare şi a bilanţurilor, la tribunalul civil sau la tribunalul de comerţ, după împrejurări, nu s-a făcut în termen fixat, sau s-a făcut în mod incomplet, fiecare din persoanele care sînt datoare a o face sau de a ordonă să se facă se va pedepsi cu o amenda, care va putea să se ridice pînă la 50 lei pentru fiecare zi de întîrziere.  +  Articolul 267*)---------*)(Abrogat prin legea pentru organizarea cooperaţiei).  +  Articolul 268Orice abatere de la dispoziţiunile art. 104, 157, 167 şi 200 şi de la cele din două alineate ale art. 174, se va pedepsi cu o amenda care nu va trece peste una suta lei.  +  Articolul 269Societăţile constituite înainte de punerea în lucrare a prezentului cod, vor fi supuse dispoziţiunilor art. 104, 169, 180, 181 şi 182 precum şi dispoziţiunilor care carmuiesc şi fuziunea societăţilor sau reducerea capitalului lor.Societăţile existente, care ar voi să-şi modifice statutele lor, sau care ar voi sa prelungească termenul pentru care fuseseră constituite, vor fi datorate să-şi pună statutele în conformitate cu prezentul cod.  +  Titlul IX*) DESPRE CAMBIE ŞI DESPRE CEC  +  Articolul 270-369----------*) Dispoziţiile acestui titlu au fost înlocuite prin Legea asupra cambiei şi biletului la ordin, publicată în M. Of. Nr. 100 din 1 mai 1934 şi prin Legea asupra cekului publicată în acelaşi Monitor Oficial.  +  Titlul X DESPRE CONTUL CURENT  +  Articolul 370Contractul de cont curent produce:1. Strămutarea proprietăţii valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor, prin aceea ca el le trece în debitul sau, şi novatiunea obligaţiunii de mai înainte între acela care a trimis valorile şi primitorul lor. Înscrierea însă în contul curent a unui efect de comerţ sau a unui alt titlu de credit, e presupusa facuta sub "rezerva încasării";2. Compensatiunea reciprocă între părţi pînă în concurenta debitului şi a creditului respectiv, la încheierea socotelii, cu rezerva plăţii diferenţei;3. Curgerea de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent, în debitul primitorului de la data înscrierii.Dobânzile sînt cele comerciale şi se socotesc pe zi dacă părţile nu s-au învoit altfel.  +  Articolul 371Existenta contului curent nu exclude drepturile de comision şi plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul curent.  +  Articolul 372Încheierea contului curent şi lichidarea diferenţei vor avea loc la scandenta termenelor stabilite prin convenţiune, şi în lipsa, la 31 decembrie a fiecărui an.Dobînda diferenţei curge de la data lichidării.Numai diferenţa (soldul) lichidată la încheierea contului curent poate fi supusă executiunii sau opririi în mana unui al treilea sau asigurata prin ipoteca. Dacă s-a consimţit o ipoteca pentru credit deschis, posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de dânsul decât pînă la concurenta soldului final al contului.  +  Articolul 373Contractul de cont curent e de drept desfiinţat:1. Prin scadenta termenului convenit;2. În lipsa de convenţiune, prin retragerea uneia din părţi;3. Prin falimentul uneia din părţi.Desfiinţarea contractului de cont curent se poate cere în caz de moarte, de interdictiunea sau incapacitatea legală a unei din părţi.  +  Titlul XI DESPRE MANDATUL COMERCIAL ŞI DESPRE COMISION  +  Capitolul 1 DESPRE MANDATUL COMERCIAL  +  Secţiunea I DESPRE MANDATUL COMERCIAL ÎN GENERAL  +  Articolul 374Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi socoteala mandatului.Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.  +  Articolul 375Deşi conceput în termen generali, mandatul comercial nu se întinde şi la afacerile care nu sînt comerciale, afară numai dacă aceasta se declara cu preciziune prin mandat.Dacă mandatarul nu are instrucţiuni decât asupra unor părţi ale afacerii mandatul se socoteşte liber pentru celelalte.Mandatul pentru o anume afacere cuprinde împuternicire şi pentru toate actele necesare executării lui, chiar cînd nu ar fi anume arătate.  +  Articolul 376Comerciantul care nu vrea sa primească o însărcinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, să facă cunoscut mandatului neprimirea; în acest caz este încă dator a face să se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s-au expediat şi sa îngrijească de dânsele în socoteala mandatului, pînă ce acestea va putea lua măsurile necesare.În caz de întîrziere, el va putea încă cere sechestru judiciar şi chiar vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71.  +  Articolul 377Dacă lucrurile primite în socoteala mandatului prezintă semne de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate măsurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandatului faţă de cel ce a făcut transportul, altfel este responsabil de lucrurile primite după descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în poliţele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71.  +  Articolul 378Mandatarul este indatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea sa-l hotărască a revoca sau modifica mandatul.  +  Articolul 379Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce-i sînt încredinţate spre păstrarea, afară de cele provenite din caz fortuit, forta majoră, din viciul sau chiar natura lor.  +  Articolul 380Mandatarul e ţinut a plati dobînda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care era dator a le trimite sau a le consemna.  +  Articolul 381Mandatarul care nu se conformă instrucţiunilor primite de la mandant, răspunde de daune-interese.  +  Articolul 382Mandatarul este dator a incunostiinta fără întîrziere pe mandat despre executarea mandatului.Dacă în urma primirii acestei incunostiintari, mandantul întârzie răspunsul un timp mai lung decât cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a accepta executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a trecut peste limitele mandatului.  +  Articolul 383Mandatarul care schimba destinaţiunea sumelor primite în socoteala mandantului, e dator dobînda la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune-interese provenind din neîndeplinirea mandatului şi de orice alta acţiune, chiar penală, în caz de dol sau frauda.  +  Articolul 384Mandatarul este dator să-şi arate mandatul persoanelor cu care tratează, cînd i se cere.El nu poate opune celor de al treilea instrucţiunile deosebite ce i s-ar fi dat de către mandant, afară numai dacă nu probează ca aceştia aveau cunoştinţa de ele în momentul cînd obligaţiunea a fost contractată.  +  Articolul 385Mandantul e ţinut a procura mandatarului mijloacelor necesare pentru îndeplinirea mandatului, afară dacă nu exista convenţiune contrarie.  +  Articolul 386Suma ce se datoreşte msandatarului pentru executarea mandatului se determina, în lipsa de convenţiune, de către judecata, după împrejurări.  +  Articolul 387Mandatarul, pentru tot ce i se datoreşte din executarea mandatului sau şi chiar pentru retribuţiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercită asupra lucrurilor mandantului pe care mandatarul le deţine pentru executarea mandantului, sau care se găseşte la dispoziţia sa, în magazinele sale sau în depozite publice, sau pentru care el poate proba prin posesiune legitima a poliţiei de încărcare sau a scrisorii de carat, ca i s-au expediat.Creanţele sus-zise au precădere asupra oricăror alte creanţe contra mandantului şi chiar contra vânzătorului ce revendica, cu toate ca plăţilor şi cheltuielile vor fi fost făcute sau după ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului.În caz de faliment al mandatului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumpărate în socoteala lui, se exercită conform dispoziţiunilor de la cap. 3, titlul IV, cartea II din acest cod.Dacă lucrurile mandantului au fost vândute de către mandatar, privilegiul subzistă asupra preţului.  +  Articolul 388Pentru a exercita dreptul arătat în articolul precednt, mandatarul trebuie să notifice formal mandantului sumele ce-i sînt datorate, cu invitatiune de a i se face plata în termen de cinci zile şi cu privilegiul.Mandantul va putea face opoziţiune, citând pe mandatarul înaintea judecaţii. Opoziţiunea va trebui să fie notificată mandatarului în termen de 3 zile de la primirea notificatiunei de către mandant.Dacă mandantul nu are reşedinţa sau domiciliul ales în locul de reşedinţa al mandatarului, termenul pentru opoziţiune va fi de 10 zile dacă mandantul domiciliază în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 de zile dacă domiciliază în orice altă parte a tarii; de doua luni dacă domiciliază afară din România.Dacă termenul a trecut sau opoziţiunea s-a respins, mandatarul poate, fără alta formalitate, să facă a se vinde lucrurile sus zise, conform dispoziţiunilor art. 68.  +  Articolul 389Dacă mai mulţi mandatari sînt numiţi prin acelaşi act, fără a se arata ca ei trebuie să lucreze împreună, fiecare din ei poate lucra în lipsa celuilalt.Dacă prin act se declara ca mandatarii trebuie să lucreze împreună şi mandatul nu este primit de toţi, acei ce accepta se socotesc autorizaţi a-l îndeplini cînd ar forma majoritatea celor numiţi.Comandatarii sînt responsabili solidar.  +  Articolul 390Afară de cazurile prevăzute de codul civil, mandatul încetează:1. Prin căsătoria femeii comerciante ce a dat primit mandatul, dacă nu este autorizata a continua comerţul conform dispoziţiunilor art. 15;2. Prin revocarea autorizatiunei de a exercita comerţul ce fusese acordată femeii maritate sau minorului care a dat sau primit mandatul*.  +  Articolul 391Mandantul sau mandatarul care, fără cauza justa prin revocarea sau renunţarea sa întrerupe executarea mandatului, răspunde de daune-interese.Dacă executarea mandatului este întreruptă prin moartea mandantului sau a mandatarului, retribuţiunea acestuia din urma se va determina după ceea ce s-a executat în proportiune cu ceea ce s-ar fi datorat pentru completa executare a mandatului.  +  Secţiunea II DESPRE PREPUŞI ŞI REPREZENTANŢI  +  Articolul 392Prepus este acela care este însărcinat cu comerţul patronului sau, fie în locul unde acesta îl exercita, fie în alt loc.  +  Articolul 393Patronul răspunde de faptele prepusului şi de obligaţiunile contractate de el în limitele însărcinării ce i-a dat.Dacă sînt mai mulţi patroni, fiecare din ei este solidar responsabil.Dacă patronul este o societate comercială, responsabilitatea societarilor se reglementează după natura societăţii.  +  Articolul 394Mandatul dat presupusului poate fi expres sau tacit.Mandatul expres trebuie să fie depus la tribunalul în a cărui jurisdicţiune prepusul are a îndeplini însărcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru aceasta şi afipt conform dispoziţiunilor art. 10.Un extras mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anunţurilor judiciare a localităţii. Pînă la îndeplinirea formalităţilor de mai sus se aplică dispoziţiunile articolului următor.  +  Articolul 395Faţa cu cei de al treilea, mandatul tacit al prepusului se socoteşte general şi cuprinde toate actele necesare exerciţiului comerţului pentru care este dat.Patronul nu poate opune celor de al treilea vreo restricţiune a mandantului tacit, dacă nu probează ca ei o cunoaşte în momentul contractării obligaţiunii.  +  Articolul 396Prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului şi sa arate în subsemnătura sa, pe lîngă numele şi pronumele sau propriu, numele şi pronumele sau firma patronului, cu menţiunea "prin procura" sau alta asemenea.În lipsa unei asemenea declaraţiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea însă pot exercita şi contra patronului acţiunile ce deriva din actele prepusului privitoare la exerciţiul comerţului cu care acesta a fost însărcinat.  +  Articolul 397Prepusul nu poate, fără învoirea expresă a patronului, a face operaţiuni, nici a lua parte în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoţuri de natura aceluia cu care este însărcinat.În caz contrariu, prepusul este responsabil de daune-interese şi patronul are încă dreptul de a retine pentru sine foloasele ce ar rezultă din aceste operaţiuni.  +  Articolul 398Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispoziţiunilor cuprinse în titlul III şi IV acestei cărţi, în ce priveşte comerţul cu care este însărcinat.  +  Articolul 399Revocarea mandatului expres trebuie să fie facuta în aceleaşi forme cu care el a fost dat.  +  Articolul 400Prepusul poate intenta orice acţiune şi a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obligaţiunile contractate de dânsul în exerciţiul comerţului cu care a fost însărcinat.