CODUL COMERCIALCu modificările pînă la 15 iunie 1906*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




    • ----------*) Codul comercial astăzi în vigoare a fost promulgat la 10 Maiu 1887 şi pus în aplicare la 1 Septemvrie acelaşi an. Modelul care a servit legiuitorului nostru din 1887 la alcătuirea lui, a fost Codul comercial al Regatului Italiei, din 31 Octomvrie 1882; decretul italian dela 14 Decemvrie 1882; legea germană asupra politelor din 25 Noiemvrie 1848; Codul comercial german din Iunie 1769; legea germană din Iunie 1872; în fine, legea belgiana din 5 Maiu 1872 asupra gajului comercial şi contractului de comision. Codul comercial a suferit mai multe modificări prin legile din 20 Iunie 1895, din 6 Aprilie 1900, din 3 Martie 1902, care i-a modificat întreaga Cartea III: "Despre falimente", precum şi unele art. din Cartea IV; o alta modificare prin legea din 26 Iunie 1906 şi, în fine, o ultima modificare din 15 Iunie 1906, relativă la art. 479 şi 480 asupra gajului.  +  Cartea I DESPRE COMERŢ ÎN GENERE  +  Titlul I DISPOZIŢIUNI GENERALE  +  Articolul 1În comerţ se aplică legea de faţa.Unde ea nu dispune, se aplică codicele civil.  +  Articolul 2Bursele, balciurile (iarmarocurile), târgurile, docurile şi intrepozitele, precum şi celelalte instituţiuni cari serva comerţului, se regulează prin legile şi regulamentele lor speciale.  +  Titlul II DESPRE FAPTELE DE COMERŢ  +  Articolul 3Legea considera ca fapte de comerţ:1) Cumpărăturile de producte sau de mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea, spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerţ;2) Vînzările de producte, vînzările şi închirierile de mărfuri, în natura sau lucrate, şi vînzările de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerţ, cînd vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;3) Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulând în comerţ;4) Cumpărările sau vînzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;5) Orice întreprinderi de furnituri;6) Întreprinderile de spectacole publice;7) Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri;8) Întreprinderile de constructiuni;9) Întreprinderile de fabrici*), de manufactura şi imprimerie;10) Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta cînd altul decât autorul sau artistul vinde;11) Operaţiunile de banca şi schimb**);12) Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;13) Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;14) Cambiele şi ordinele în producte sau mărfuri;15) Constructiunea, cumpărarea, vînzarea şi revânzarea de tot felul de vase pentru navigatiunea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, aramarea şi aprovizionarea unui vas;16) Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţiune;17) Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vietei;18) Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;19) Depozitele pentru cauza de comerţ;20) Depozitele în dockuri şi intrepozite precum şi toate operaţiunile asupra recepiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj, liberate de ele.----------- *) În textul italian lipsesc cuvintele: "de fabrici".**) În textul italian lipsesc cuvintele: "şi schimb".  +  Articolul 4Se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sînt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul.  +  Articolul 5Nu se poate considera ca fapt de comerţ cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s'ar face pentru uzul sau consumatiunea cumpărătorului, ori a familiei sale; de asemenea revânzarea acestor lucruri şi nici vînzarea productelor pe cari proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau, sau cel cultivat de dânsul.  +  Articolul 6Asigurările de lucruri sau stabilimente cari nu sînt obiectul comerţului şi asigurările asupra vietei sînt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator.Contul curent şi cekul nu sînt considerate ca fapte de comerţ în ce priveşte pe necomercianţi, afară numai dacă ele nu au o cauza comercială.  +  Titlul III DESPRE COMERCIANŢI  +  Articolul 7Sînt comercianţi aceia cari fac fapte de comerţ, avînd comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale.  +  Articolul 8Statul, judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comercianţi.  +  Articolul 9Orice persoană care, într'un chip accidental, face o operaţiune de comerţ, nu poate fi considerată ca comerciant; ea este însă supusă legilor şi jurisdictiunei comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din aceasta operaţiune.  +  Articolul 10Minorul*) de orice sex, pentru a putea face comerţ şi prin urmare a fi considerat major, întrucât priveşte obligaţiunile contractate de dânsul ca comerciant, va trebui să aibă etatea de 18 ani împliniţi, să fie emancipat, să aibă autorizaţiunea înscrisă a tatălui sau, sau în caz de moarte, interdictiunea ori absenta a tatălui, aceea a mamei sale; iar în lipsa de tata şi mama, autorizaţia tutorului cu avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil.Actele de emancipare şi de autorizare vor fi prezintate la tribunalul în jurisdicţiunea căruia minorul voeşte a-şi stabili domiciliul sau comercial, spre a fi transcrise în registrul destinat pentru aceasta şi afişate în sala tribunalului, în sala comunei, în localurilor bursei cele mai apropiate, dacă vor fi, şi publicate în foaia anunţurilor judiciare a locului; toate acestea prin îngrijirea grefei.Grefierul tribunalului va păstra la dosar proba ca afişările şi publicaţiunea s'au făcut.Înainte de transcriere, afişare şi publicaţiune, minorul nu va putea începe comerţul sau.----------*) Textul italian zice: "minorii emancipati, bărbaţi şi femei".  +  Articolul 11Dispoziţiunea articolului precedent este aplicabilă minorului emancipat, chiar necomerciant, pentru actele pe cari legea le considera ca fapte de comerţ.  +  Articolul 12Minorul comerciant în condiţiunile art. 10, pentru tot ce priveşte comerţul sau, poate ipoteca şi instraina imobilele sale, fără a avea necesitate de vreo noua autorizaţiune*).----------*) Textul italian zice: "minorii comercianţi pot ipoteca şi aliena bunurile lor mobile" lipsind celelalte detalii coprinse în art. 13 din Codul de comerţ român.  +  Articolul 13Tatăl sau mama cari exercita puterea părintească sau, în lipsa-le, tutorul, nu pot continua comerţul în interesul unui minor dacă nu vor fi autorizaţi, cel*) dintâi de tribunalul civil şi cel de al doilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal.Actul de autorizare va fi afişat şi publicat conform art. 1-----------*) Aici trebuie să figureze cuvântul "cei" deoarece se referă la tata şi mama. Textul italian zice: "îl genitore", cuvântul de "mama" lipsind.  +  Articolul 14Interzisul şi cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianţi şi nici a continua un comerţ*).-----------*) Dispoziţiunile acestui articol 14, lipsesc în Codul italian.  +  Articolul 15Femeea maritata nu poate face comerţ fără consimtimantul expres sau tacit al bărbatului sau. Consimtimantul bărbatului se presuma cînd exerciţiul comerţului femeei este public şi notoriu, afară numai dacă bărbatul a prohibit aceasta în mod expres prin declaraţiune publicată în forma art. 10, paragraful 2.Cînd femeea nu face decât vinde în detaliu mărfurile traficului bărbatului, ea nu poate numai prin acesta să fie considerată ca comercianta.Dacă bărbatul este minor, el nu va putea autoriza pe femeea sa a face comerţ decât numai dacă va fi fost şi dânsul autorizat a da acest consimtimant după regulele şi în formele prevăzute de art. 1Dacă bărbatul este interzis sau absent, autorizaţiunea va fi data de tribunalul civil.Femeea, deşi comercianta, nu poate însă intra într'o societate comercială, în care şi-ar lua o răspundere nemărginită, fără autorizaţiunea specială a soţului, sau în caz de interdictiune ori absenta a acestuia, fără aceea a tribunalului civil.În caz cînd soţul autoriza pe femeea în scris, autorizaţiunea va fi transcrisă, afişată şi publicată conform art. 10*).----------*) Art. italian nu cuprinde aliniatele 3, 4 şi 6 aflate în textul art. 15 român. A se compara art. 13 şi 15 Cod. com. italian, fiind diferenţe de text.  +  Articolul 16Femeea comercianta poate, fără autorizaţiunea soţului sau, a sta în judecata şi a se obliga pentru tot ce priveşte comerţul sau.Ea poate, pentru acest sfîrşit, a ipoteca şi instraina toată averea sa fără consimtimantul soţului.Cu toate acestea, bunurile dotale nu vor putea fi ipotecate sau înstrăinate decât în cazurile şi după formele prevăzute de codicele civil.  +  Articolul 17Cînd prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vr'un drept asupra bunurilor câştigate de femee, aceste bunuri şi veniturile lor rămîn exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale.  +  Articolul 18Autorizaţiunea de a face comerţ, data minorului de către părintele sau sau de către tutor în condiţiunile prevăzute mai sus, precum şi aceea data de către bărbat femeei, pot fi revocate în orice timp. Actul de revocare însă trebuie să fie făcut cu observarea formelor prevăzute la art. 1Cu toate acestea, dacă minorul sau femeea începuse a exercita comerţul, revocarea nu va putea produce nici un efect, de nu va fi aprobată şi de tribunalul civil, după ce acesta, în camera de consiliu, va fi ascultat pe minor sau pe femeea şi pe aceia cari le-au retras autorizaţia*).În nici un caz revocarea nu poate vătăma drepturile celor de al treilea, nici chiar pentru afacerile în curs de executare.----------*) În textul art. italian lipsesc cuvintele ultime: "şi pe aceea cari le-au retras autorizaţia".  +  Articolul 19Contractul de căsătorie între persoane dintre care una este comercianta, va trebui să fie trimis în copie certificată, în termen de o luna dela data lui, de către ofiţerul stării civile cari a celebrat căsătoriae), la tribunalul în jurisdicţiunea căruia se găseşte stabilimentul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 1.Ofiţerul stării civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusa prin acest articol, va fi supus la o amenda de 25 pînă la 100 lei; iar dacă omisiunea a fost facuta cu rea credinţa, la destituire; în amândouă cazurile, fără prejuditiul drepturilor părţilor interesate*).-----------*) În art. italial lipsesc cuvintele: "de către ofiţerul stării civile care a celebrat căsătoria", adaugand însă: "şi extractul constituirei de dota sau dacă e stipulată comunitatea de bunuri".**) Aliniatul 2 al art. 19 cuprinde dispoziţiunile din art. 17 Codul italian.  +  Articolul 20Dacă soţul devine comerciant în urma căsătoriei sale, dânsul este dator să depună copie după contractul sau de căsătorie, în termen de o luna socotit din ziua cînd şi-a început comerţul, sub pedeapsa, în caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu.  +  Articolul 21Cererea de separatiune de patrimonii între soţi, dintre cari unul este comerciant, trebuie să fie publicată în modul prevăzut la art. 1Hotărîrea asupra cererii de separatiune nu va putea fi pronunţată decât după o luna de zile dela sus zisa publicaţiune.Dacă se admite separatiunea, hotărîrea definitivă va trebui să fie publicată tot în acelaşi mod, în termen de o luna dela data ei.În lipsa acestei publicaţiuni, creditorii comerţului soţului pot opune, oricînd interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunţate şi sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeei, dacă a avut loc.Deosebit de aceasta ei pot sa exercite acţiunea ce le acorda art. 975 din codicele civil, cînd separatiunea ar fi fost facuta în frauda drepturilor lor.  +  Titlul IV DESPRE REGISTRELE COMERCIANŢILOR  +  Articolul 22Registrele obligatorii pentru comercianţi sînt: registrul-jurnal, registrul-inventar şi registrul-copiar.  +  Articolul 23Orice comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fiecare zi ce are sa ia şi ce are sa dea, operaţiunile comerţului sau, convenţiunile, acceptatiunile sau girurile efectelor comerciale, şi în general tot ce primeşte şi plăteşte sub orice titlu*), trecând la fiecare finit de luna şi sumele întrebuinţate pentru cheltuelile casei sale. Acest registru jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuesc în contabilitatea comercială, dar cari nu sînt obligatorii**).---------*) Textul italian adauga: "civil sau comercial".**) Art. italian mai cere dela comercianţi de a păstra scrisorile şi telegramele ce primesc, şi de a copia într'un registru scrisorile şi telegramele ce trimit; o parte din aceste cerinţe sînt dealtfel cuprinse în textul art. 25 român.  +  Articolul 24Comerciantul este dator a forma la începutul comerţului sau şi în fiecare an, sub a sa semnatura, un inventari de averea sa mobila şi imobilă şi de datoriile sale active şi pasive, încheind bilanţul cuvenit. Acest inventari şi bilanţ le va copia în registrul special pentru acesta şi le va semna.Toate efectele şi datoriile active trebuiesc evaluate în inventar şi bilanţ după preţul curent la epoca facerei inventariului.Datoriile active greu de încasat sau indoioase se vor preţui după probabilitate; creanţele ce nu se pot încasa se vor înscrie numai pentru memorie.Dacă sînt mai mulţi tovarasi solidari, trebuie să subsemneze fiecare.  +  Articolul 25El este ţinut a copia în registrul special şi după ordinea zilei toate scrisorile ce trimite.  +  Articolul 26Registrele obligatorii vor fi numarotate pe fiecare pagina şi, afară de registrul copiar, parafate de un judecător al tribunalului locului de reşedinţa al comerciantului, sau de către judecătorul ocolului respectiv în localităţile unde nu exista tribunal.Pe ultima pagina a acestor registre judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru şi va semna aceasta certificare punând sigiliul tribunalului sau al judecătoriei.  +  Articolul 27Registrele*) pe cari comerciantul este obligat a le avea, afară de copiar, vor fi prezentate tribunalului sau judecătorului de ocol la finele fiecărui an comercial spre incheiare şi viza.Tribunalul sau judecătorul de ocol va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisă, următoarea viza:"Astăzi, la . . . . . . . . ., anul . . ., s'a prezentat registrul (jurnal, inventar) al comerciantului . . . . . . . . . . şi s'a vizat cu a nostra semnatura", punându-se şi sigiliul tribunalului sau judecătoriei.Nici un fel de taxa, timbre sau altele nu se vor percepe pentru îndeplinirea formalităţilor prevăzute în aceste doua articole.------------*) Art. 23 Codul italian zice în loc de "Registrele" cuvintele: "Îl giornale e îl libro degli inventarii".  +  Articolul 28La fiecare tribunal comercial şi, în localităţile unde acestea nu exista, la fiecare tribunal de judeţ, se va tine un registru în care se va înscrie numele comercianţilor cari şi-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum şi numărul filelor fiecăruia. Tot astfel se va urma şi cu registrele pe cari comerciantul le prezintă anual pentru incheiare şi viza.Dacă numarotarea sau viza unui registru a fost facuta de judecătorul de ocol, atunci acesta la finele fiecărui an, este dator sa trimită un tablou tribunalului judeţului sau tribunalului comercial respectiv.  +  Articolul 29Registrele comercianţilor vor fi ţinute în limba română sau în vreuna din limbele moderne europene, după ordinea datei fiecărei operaţiuni, fără a se lasă vreun loc în alb, fără ştergere sau adaogire; se pot face îndreptări şi ştersături dacă aceasta este necesar; se vor face însă numai astfel ca cuvintele îndreptate sau şterse să fie citibile.  +  Articolul 30Comercianţii sînt datori a păstra, în timp de 10 ani dela cea din urma viza, registrele pe cari legea le impune a tine, precum şi scrisorile şi telegramele primite.Asemenea sînt datori a păstra, cel puţin pînă la doi ani, facturile mărfurilor cumpărate şi introduse în stabilimentele lor*).----------*) Acest al doilea aliniat lipseşte în Codul italian.  +  Articolul 31Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonată de judecată după cererea unei părţi decât în afaceri de succesiuni, comunităţi de bunuri, societăţi şi în caz de faliment.  +  Articolul 32În cursul unei contestatiuni şi oricare ar fi natura ei, judecata, după cererea unei părţi sau chiar din oficiu, va putea ordonă înfăţişarea registrelor spre a se extrage dintr'însele numai ceea ce este privitor la litigiu.  +  Articolul 33Cînd registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa, se afla în circumscripţia unui alt tribunal, judecătoria va adresa o comisiune rogatorie tribunalului sau judecătorului de ocol respectiv pentru a lua cunoştinţa de conţinutul acelor registre, a-l consemna într'un proces-verbal şi a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte.  +  Articolul 34Dispoziţiunile cuprinse în prezentul titlu nu se aplică colportorilor, comercianţilor cari fac micul trafic ambulant, cărăuşilor sau acelor al cărora comerţ nu iese din cercul unei profesiuni manuale.  +  Titlul V DESPRE OBLIGAŢIUNILE COMERCIALE ÎN GENERAL  +  Articolul 35Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n'a ajuns la cunoştinţa propuitorului în termenul hotărît de dânsul sau în termenul necesar schimbului propunerii şi acceptarei, după natura contractului.Propuitorul însă poate primi ca buna şi o acceptare ajunsă peste termenul hotărît de dânsul, cu condiţiune ca sa încunoştiinţeze îndată pe acceptant despre aceasta.  +  Articolul 36Cînd propuitorul cere executarea imediata a contractului, şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar, după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.  +  Articolul 37Pînă ce contractul nu este perfect, propunerea şi acceptarea sînt revocabile. Cu toate acestea, deşi revocarea împiedica ca contractul sa devină perfect, dacă ea însă ajunge la cunoştinţa celeilalte părţi după ce acesta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoca contractul răspunde de daune-interese.  +  Articolul 38În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoştinţa partei căreia este facuta.  +  Articolul 39Acceptarea condiţionată sau limitată se considera ca un refuz al primei propuneri şi formează o noua propunere.  +  Articolul 40Cînd urmează a se hotărî adevăratul preţ sau preţul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice şi al titlurilor industriale, el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau, în lipsa, după acelea ale locului celui mai apropiat, sau după orice altfel de proba.  +  Articolul 41Cînd moneda arătată într'un contract nu are curs legal sau comercial în ţara şi cînd cursul ei n'a fost determinat de însăşi părţile, plata va putea fi facuta în moneda tarei după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadentei şi la locul platei; iar cînd în acea localitate n'ar fi un curs de schimb, după cursul pieţei celei mai apropiate, afară numai dacă contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea.  +  Articolul 42În obligaţiunile comerciale co-debitorii sînt ţinuţi solidariceste, afară de stipulaţiune contrarie.Aceeaşi presumptiune exista şi contrafide-jusorului, chiar ne-comerciant, care garanteza o obligaţiune comercială.Ea nu se aplică şi la necomercianţi pentru operaţiuni cari, în cat îi priveşte, nu sînt fapte de comerţ.  +  Articolul 43Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobînda de drept din ziua cînd devin exigibile.  +  Articolul 44În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. 1021 din codicele civil.  +  Articolul 45Retractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 şi 1404 din codicele civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr'un fapt comercial.  +  Articolul 46Obligaţiunile comerciale şi liberatiunile se probează:Cu acte autentice;Cu acte sub-semnatura privată;Cu facturi acceptate;Prin corespondenta;Prin telegrame;Cu registrele părţilor;Cu martori, de câte-ori autoritatea judecatoresca ar crede ca trebuie să admită proba testimoniala şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 codicele civil;În fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă.  +  Articolul 47Telegrama face proba, ca act sub-semnatura privată, cînd originalul este subscris de însăşi persoana arătată într'însă ca trimitatoarei ei. Ea face aceeaşi proba, chiar dacă aceasta persoana este subscrisă, de o alta mana cînd ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda, de însăşi acea persoana.Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competentă, atunci se aplică principiile generale. În caz cînd identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s'a stabilit prin alte moduri prevăzute de regulamentele telegrafo-poştale, proba contrarie este admisă.Data telegramelor stabileşte pînă la proba contrarie ziua şi ora în care ele au fost în adevăr expediate de oficiurile telegrafice.  +  Articolul 48În caz de eroare, schimbare sau întîrziere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea, trimitetorul unei telegrame se presuma afară de orice culpa dacă a îngrijit a o colectiona sau recomanda conform dispoziţiunilor regulamentelor telegrafo-poştale.  +  Articolul 49În comerţ, mandatul şi orice declaraţiune de consimtimant chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentică de autoritatea competentă, sînt valabile şi fac proba în justiţie.  +  Articolul 50Registrele comercianţilor, ţinute în regula, pot face proba în justiţie între comercianţi, pentru fapte şi chestiuni de comerţ.Înscrierea în registre, facuta de prepusul cari tine scriptele sau este însărcinat cu compatibilitatea, are acelaşi efect ca şi cînd ar fi facuta de însuşi stapanul.  +  Articolul 51Registrele pe care comercianţii sînt obligaţi a le avea şi cari nu vor fi ţinute în regula şi nici investite cu formele prevăzute de lege, nu sînt primite a face proba în justiţie, spre folosul celui ce le-a ţinut.Neîndeplinirea prescripţiunilor legei în aceasta privinta, poate atrage încă după sine aplicaţiunea pedepselor prevăzute în caz de faliment*).-----------*) Acest al doilea aliniat lipseşte în art. 49 respectiv al Codului italian.  +  Articolul 52Registrele comercianţilor chiar netinute în regula fac proba contra lor. Partea însă care voeşte a se referi la dânsele nu poate scinda conţinutul lor.  +  Articolul 53Dacă partea, la registrele căreia cealaltă parte oferă sa dea crezamant, refuza a le prezintă, judecata poate deferi acestei din urma jurământul asupra obiectului contestatiunei.  +  Articolul 54Judecata este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutului registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai puţin mare, dacă trebuie a se renunţa la această probă în caz cînd registrele comerciale ale părţilor nu concorda, sau a atribui o credinţa mai mare registrelor uneia din părţi.  +  Articolul 55Cînd codicele comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisă decât în cazurile în care ea este permisă şi de codicele civil.  +  Articolul 56Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sînt supuşi, în cat priveşte acest act, legei comerciale, afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.  +  Articolul 57Data actelor şi a contractelor comerciale trebuie să arate locul, ziua, luna şi anul.Ea poate fi stabilită, faţă de cel de al treilea, prin toate mijloacele de proba arătate în art. 46.Data arătată în cambie şi în orice alte titluri la ordin precum şi în girurile lor se considera drept adevarata pînă la proba contrarie.  +  Articolul 58Posesorul unui titlu la purtător, uzat, stricat sau distrus, are dreptul ca contradictoriu cu emitentul sa ceara un duplicat al acestui titlu sau un titlu echivalent*).Cheltuelile privesc pe reclamant.În privinta titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca şi a altor titluri de asemenea natura, se observa legile speciale.Revendicarea titlurilor la purtător pierdute sau furate nu se admite decât contra aceluia care le-a găsit sau furat şi contra acelora cari le-au primit cu orice titlu, cunoscînd vitiul cauzei posesiunei.-----------*) După primul aliniat, art. italian 56, are un al doilea aliniat, care lipseşte la noi.  +  Articolul 59Orice obligaţiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract sau în locul care ar rezultă din natura operaţiunei, ori din intenţiunea părţilor contractante.În lipsa de o clauza expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s'a obligat îşi avea stabilimentul sau comercial sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa, la formarea contractului.Dacă însă urmează a se preda un lucru determinant, care după cunoştinţa părţilor se gasiea într'altă parte în momentul formarei contractului, atunci predarea se va face în acel loc.  +  Titlul VI DESPRE VÂNZARE  +  Articolul 60Vânzarea facuta pe un preţ nedeterminat în contract este valabilă dacă părţile au convenit asupra unui mod de a-l determina în urma.  +  Articolul 61Vânzarea facuta pe adevăratul preţ sau pe preţul curent este asemenea valabilă. În acest caz preţul se determina conform dispoziţiunilor art. 4.Determinarea preţului poate fi încredinţată arbitrului unei a treia persoane desemnate în contract sau rămase a se alege în urma.Cînd persoana desemnată sau aleasă nu voeşte sau nu poate primi, părţile trebuie să proceda la o noua numire.Dacă părţile nu se invoesc, numirea se face de justiţie.  +  Articolul 62Cînd mărfurile vândute sînt arătate în contract numai prin catatime, fel şi calitate, fără nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert şi determinat, vânzătorul este obligat a preda, la locul şi în timpul stipulat, catatimea, felul şi calitatea convenite chiar dacă mărfurile cari ar fi fost la dispoziţiunea sa în momentul formarei contractului, sau pe care el şi le-ar fi procurat în urma în executarea lui, ar fi pierit, sau dacă expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fi fost împiedicată din vreo cauza oarecare.  +  Articolul 63Vânzarea mărfurilor ce se afla în călătorie cu arătarea vasului care le transporta sau care urmează a le transporta, este supusă condiţiunei sosirei în buna stare a acelui vas.Dacă vânzătorul îşi rezerva drepturile ca, în timpul fixat prin convenţiune, sa arate vasul care transporta sau urmează a transporta mărfurile vândute şi dacă acest termen a trecut, cumpărătorul are dreptul sa ceara sau executarea contractului sau daune-interese.Pentru aprecierea pagubei cauzate, judecata va ţine seama de timpul fixat pentru predarea mărfurilor vândute sau de acela determinat pentru desemnarea vasului.Dacă prin convenţiune nu se fixeza vreun termen pentru arătarea vasului, cumpărătorul e în drept a cere ca termenul să fie fixat de justiţie.  +  Articolul 64Dacă prin contract, sau mai în urma, s'a fixat un termen pentru sosirea vasului în care se afla mărfurile ce călătoresc şi termenul expira fără ca vasul să fie sosit, cumpărătorul are drept a renunţa la contract sau a-i prelungi termenul odată sau de mai multe ori.Cînd însă nu s'a fixat nici un termen pentru sosirea vasului, se înţelege ca părţile au luat drept termen timpul necesar pentru împlinirea călătoriei.În caz de întîrziere, justiţia, ţinînd seama de împrejurări, poate fixa un termen, şi dacă şi acest termen expira fără ca vasul sa sosească, contractul se considera ca reziliat.În nici un caz justiţia nu poate fixa un termen mai lung decât de un an, socotit din ziua plecării vasului dela locul unde mărfurile vândute au fost încărcate.  +  Articolul 65Dacă în cursul călătoriei, din cauza de forta majoră sau caz fortuit, marfa vândută este transportată din vasul desemnat pe un alt vas, contractul nu se desfiinţează, şi vasul pe care s'a făcut transportul se considera, pentru toate efectele contractului, ca substituit primului vas.  +  Articolul 66Avariele intamplate în timpul călătoriei, reziliază contractul, dacă mărfurile sînt pînă într'atît de deteriorate încît nu mai pot servi la întrebuinţarea pentru care fusese destinate.În orice alt caz, cumpărătorul este dator sa primească mărfurile în starea în care se vor afla la sosire, însă cu o potrivita scădere de preţ.  +  Articolul 67Cînd, mai înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunei, una din părţi a oferit celeilalte predarea lucrului vândut sau plata preţului, şi acesta nu îşi îndeplineşte la termenul fixat obligaţiunea sa, atunci condiţiunea rezolutorie se împlineşte de drept în favorea partei care îşi executase obligaţiunea sa.În lipsa de asemenea oferte sau de stipulaţiuni exprese, reziliarea contractului se regulează după dispoziţiunile codicelui civil privitoare la condiţiunea rezolutorie tacită.În amândouă cazurile cel în culpa răspunde de daunele-interese cauzate.  +  Articolul 68Cînd cumpărătorul unui lucru mişcător nu-şi îndeplineşte obligaţiunea sa, vânzătorul are facultatea sau a depune lucrul vândut la o casa acreditata de comerţ pe socoteala şi cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde.Vânzarea se va face prin licitaţiune publică, sau chiar pe preţul curent dacă lucrul are un preţ la bursa sau în târg, de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte şi cu dreptul pentru vînzător la plata diferenţei dintre preţul obţinut şi acela convenit la prima vânzare, precum şi la daune-interese.Dacă neexecutarea contractului provine din partea vânzătorului, cumpărătorul are dreptul de a face să se cumpare lucrul de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte.Cumpărătorul are dreptul a pretinde diferinta în mai mult, dintre preţul plătit a doua oara şi acela convenit cu primul vînzător, precum şi a cere daune-interese dacă ele se cuvin.Partea care va uza de dreptul ce i se acordă prin acest articol este datoare sa încunoştiinţeze prealabil despre aceasta pe cealaltă parte contractantă*).-----------*) Codul de comerţ italian, în art. 68, are la finit următorul aliniat care lipseşte la noi: "Îl contraente che usa delle facolta sudette, deve în ogni caso darne pronta notizia all'altro contraente".  +  Articolul 69Dacă termenul stipulat într'un contract de vînzarea unui lucru mobil este esenţial naturei operaţiunei, partea care voeşte executarea conventiunei fără sa ţină seama de expirarea termenului stipulat în favorea sa, trebuie să încunoştiinţeze pe cealaltă parte, în termen de 24 de ore dela expirarea termenului.Chiar în acest caz vînzarea lucrului nu se poate face decât a doua zi după încunoştiinţare.  +  Articolul 70Cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind din o alta piaţa, este dator sa denunţe vânzătorului vitiile aparente în timp de doua zile dela primire, ori de câte ori un timp mai lung n'ar fi necesar din cauza condiţiunilor excepţionale în care se afla lucrul vândut sau persoana cumpărătorului.El este dator sa denunţe vitiile ascunse ale lucrului în cele dintâi doua zile dela descoperirea lor*).Odată acest termen expirat, cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru vitiile lucrului vândut.-----------*) Art. italian 70 continua: "ferme în ogni caso le disposizioni dell'articolo 1505 del codice civile", care articol se referă la acţiunea redibitorie care provine din cauza vitiilor lucrului vândut.  +  Articolul 71Prezidentul tribunalului, şi, acolo unde nu exista tribunal, judecătorul de ocol poate ordonă, după cererea cumpărătorului sau a vânzătorului, ca atît calitatea cat şi starea în care se afla lucrul vândut să fie constatate de unul sau mai mulţi experţi, pe cari îi va numi din oficiu.Prin aceeaşi ordonanţa de numire a experţilor, sau prin o alta, prezidentul tribunalului sau judecătorul de ocol poate ordonă sau sechestrarea lucrului vândut, sau depunerea lui într'un depozit public sau într'alt loc pe care îl va desemna şi, dacă păstrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocaziona cheltuieli însemnate, chiar vînzarea acelui lucru, pe socoteala celui ce se cuvine şi în condiţiunile ce se vor determina prin însăşi ordonanţa.  +  Articolul 72Ordonanţa prezidentului tribunalului sau judecătorului de ocol va trebui să fie comunicată, înainte de punerea ei în lucrare, celeilalte părţi sau reprezentantului sau, dacă vreunul din ei se afla în localitate.În caz contrariu, ordonanţa va fi comunicată în termenul prevăzut de art. 137 din procedura civilă, dela executarea ei.Cumpărătorul care nu va voi a beneficia de dispoziţiunile cuprinse în articolul precedent, va trebui, în caz de contestatiune, sa probeze*), atît identitatea cat şi vitiile marfei cumpărate de dânsul.----------*) Art. italian 71, al. ultim., se exprima: "...a probare rigorosamente l'identita...etc.".  +  Articolul 73Dispoziţiunile cuprinse în articolele 67, 68 şi 69 se aplică şi la contractele de bursa încheiate după formele prevăzute de legea ei specială.  +  Titlul VII DESPRE REPORT  +  Articolul 74Contractul de report consta în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit circulând în comerţ, şi în revânzarea simultanee cu termen şi pe un preţ determinat către aceeaşi persoana a unor titluri de aceeaşi specie.Pentru validitatea contractului este necesară predarea reală a titlurilor date în report.Proprietatea lor se transfera la cumpărător.Părţile pot stipula ca primele, rambursurile şi dobânzile ce se vor cuveni titlurilor în termenul reportului, sa rămînă în profitul vânzătorului.  +  Articolul 75Revânzarea titlurilor date în report poate fi prelungită prin voinţa părţilor, pentru unul sau mai multe termene succesive.  +  Articolul 76Dacă la expirarea termenului reportului, părţile lichidează diferintele spre a face separat plăţile lor şi reinoesc reportul asupra unor titluri ce diferă prin cantitatea sau specia lor, sau pe un alt preţ, atunci se considera ca părţile au încheiat un nou contract de report.  +  Titlul VIII DESPRE SOCIETĂŢI ŞI DESPRE ASOCIAŢIUNI COMERCIALE  +  Capitolul 1 Despre societăţiI. Dispoziţiuni generale  +  Articolul 77Societăţile comerciale au drept obiect unul sau mai multe fapte de comerţ, şi se deosebesc în următoarele feluri:1) Societatea în nume colectiv (coprinzator) ale carei obligaţiuni sociale sînt garantate prin responsabilitatea nemărginită şi solidară a tuturor asociaţilor;2) Societatea în comandită, ale carei obligaţiuni sociale sînt garantate prin responsabilitatea nemărginită şi solidară a unui sau mai multor asociaţi comanditati, şi prin responsabilitatea unui sau mai multor asociaţi comanditari, marginita la o sumă determinata, care poate fi reprezentată şi prin acţiuni;3) Societatea anonima în care obligaţiunile sociale sînt mărginit garantate numai pînă la concurenta unui capital determinat şi de care fiecare asociat nu răspunde, decât numai cu sumele ce s'a obligat a pune în societate sau cu valoarea acţiunilor sale.  +  Articolul 78Societatea în nume colectiv, societatea în comandită simpla şi societatea în comandită prin acţiuni exista sub o firma socială.Societatea anonima nu are firma socială şi nu poate fi determinata prin numele nici unuia din asociaţi*); ea este însă calificată printr'o denumire particulară sau prin arătarea obiectului întreprinderii sale. Aceasta denumire sau arătare trebuie să se deosebeasca lămurit de aceea a oricărei alte societăţi.Societăţile sus arătate constituesc, în raport cu cel de al treilea, o persoană juridică distinctă de aceea a asociaţilor.----------*) În art. italian 77, al. II, lipsesc cuvintele: "şi nu poate fi determinata prin numele nici unuia dintre asociaţi", cari au fost adăugate de legiuitorul român.  +  Articolul 79Noul asociat al unei societăţi constituită răspunde, ca şi ceilalţi, de toate obligaţiunile contractate de societate înaintea admiterii lui, chiar dacă s'ar fi schimbat firma socială.Orice convenţiune contrarie nu are efect faţă de cel de al treilea.  +  Articolul 80Cesionarul şi asociatul nu au nici un raport juridic cu societatea; ei participa numai la beneficiile şi pierderile cuvenite asociatului, în proportiune cu partea de interes ce li s'a atribuit.  +  Articolul 81Asociatul care a vărsat în societate una sau mai multe creanţe nu este liberat, decât după ce societatea a obţinut plata sumei drept care s'a făcut vărsămîntul.Dacă plata nu s'a putut obţine prin urmărirea debitorului, asociatul răspunde de suma datorită cu dobînda legală din ziua scadentei creanţelor vărsate, deosebit de daunele-interese ce s'ar cuveni.  +  Articolul 82Cînd valoarea lucrurilor vărsate de un asociat nu s'a fixat de către contractanţi, se presupune ca convenită valoarea curenta din ziua fixată pentru vărsare, după cota bursei sau mercurialele locului unde îşi are sediul societatea, şi în lipsa, după o estimaţiune facuta de experţi.  +  Articolul 83În lipsa de stipulaţiune contrarie, lucrurile vărsate devin proprietatea societăţii.  +  Articolul 84Asociatul care întârzie sa verse partea sa este răspunzător de daunele-interese cauzate, şi dacă miza s'a stipulat în numerar, este ţinut de drept şi fără nici o cerere, la plata cu dobînda legală a acestei sume, din ziua în care trebuia să facă vărsămîntul, fără a fi scutit de daune-interese, dacă ele s'ar cuveni, şi deosebit de dispoziţiunile articolelor 170 şi 188.  +  Articolul 85Asociatul nu poate opune societăţii, în compensatiunea daunelor ce i-a cauzat prin dol, abuz de putere sau greseala, foloasele ce i-ar fi adus în orice chip ar fi.  +  Articolul 86Creditorii particulari ai asociatului nu pot, în timpul duratei societăţii, să-şi exercite drepturile lor decât numai asupra partei din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul social; iar dacă societatea este dizolvată, asupra partei ce i-ar veni din lichidaţiune.Cu toate acestea, ei pot sechestra orice parte, şi, în societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime, pot sechestra şi chiar vinde părţile sau acţiunile debitorului lor.  +  Articolul 87Participarea la beneficii concedata impiegatilor sau altor agenţi ai societăţii, ca plata totală sau parţială a muncei lor, nu le atribue numai printr'acesta calitatea de asociaţi.II. Despre forma contractului de societate  +  Articolul 88Contractul de societate trebuie făcut prin act scris.Societăţile în comandită prin acţiuni şi societăţile anonime trebuiesc constituite prin act autentic.  +  Articolul 89Actul constitutiv al societăţilor în nume colectiv şi al societăţilor în comandită simpla, afară de data, trebuie să cuprindă:1) Numele, pronumele sau firma comercială*) şi domiciliul asociaţilor;2) Firma socială şi sediul societăţii;3) Asociaţii cari au semnatura socială;4) Obiectul societăţii, partea pusă în societate de fiecare asociat, dacă este**) în numerar, în creanţe sau în alte bunuri, valoarea ce li s'a dat şi modul evaluarei;5) Partea fiecărui asociat în beneficii şi pierderi;6) Epoca cînd trebuie să înceapă societatea şi aceea cînd ea trebuie să înceteze.----------*) Aliniatul I al art. italian 88, este astfel redactat: "1. Îl nome e îl cognome, o la ditta, e îl domicilio dei socii".**) În art. italian 88, al. IV, lipsesc cuvintele: "dacă este", ce au fost adăugate de legiuitorul român.  +  Articolul 90Actul constitutiv sau statutele societăţilor anonime şi acelea ale societăţilor în comandită prin acţiuni, trebuie să arate:1) Denumirea şi sediul societăţii, ale stabilimentelor şi reprezentantelor sale;2) Felul şi natura afacerilor care constituesc obiectul societăţii;3) Suma capitalului subscris şi a celui vărsat;4) Persoanele asociaţilor şi domiciliul lor sau numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu arătarea dacă sînt nominative sau la purtător, dacă acţiunile nominative pot fi convertite în acţiuni la purtător şi viceversa; scadenta şi sumele vărsămintelor ce au să facă asociaţii sau actionarii;5) Valoarea creanţelor sau a altor bunuri puse în societate;6) În ce mod trebuiesc făcute bilanţurile, calculate şi împărţite beneficiile;7) Avantajele sau deosebitele drepturi concedate fondatorilor;8) Numărul administratorilor, drepturile şi datoriile lor, cu arătare care dintr'înşii au semnatura socială; iar în societăţile în comandită prin acţiuni, numele, pronumele şi domiciliul comanditatilor;9) Numărul cenzorilor;10) Puterile adunării generale, condiţiunile pentru validitatea deliberatiunilor sale şi pentru exerciţiul dreptului de vot, dacă s'a înţeles a se deroga, în aceasta privinta, la dispoziţiunile art. 158, 159 şi 160;11) Epoca cînd începe şi cînd încetează societatea.Pe lîngă acestea, în actul constitutiv al societăţii urmează să se mai arate documentele conţinînd subscriptiunile asociaţilor şi probele depunerei primului varsamant în modul prescris de art. 134.  +  Articolul 91În termen de 15 zile dela data actului constitutiv al societăţii în nume colectiv şi al societăţii în comandită simpla, un duplicat al actului constitutiv, dacă este sub semnatura privată, sau o copie certificată conformă cu originalul dacă actul este autentic, se va depune la grefa Tribunalului de comerţ în jurisdicţiunea căruia societatea şi-a stabilit sediul sau, pentru a fi transcris în registrul pentru societăţi. În acelaşi timp se va depune şi extracte după actul constitutiv, conţinînd indicatiunile cerute de art. 89, pentru a fi afişate în sala tribunalului, în sala primăriei şi în localurile bursei celei mai apropiate.Transcriptiunea şi afişările se vor face în urma unei ordonanţe prezidenţiale.  +  Articolul 92Actul constitutiv şi statutele societăţilor în comandită prin acţiuni şi ale societăţilor anonime se vor depune, prin îngrijirea şi sub răspunderea administratorilor, în cele 15 zile după ce va rămîne definitivă încheierea judecătorească ce a autorizat înfiinţarea societăţii, la grefa tribunalului comercial în circumscriptiunea căruia este stabilit sediul societăţii. Transcriptiunea şi afişarea actului constitutiv şi a statutelor în formele prescrise de articolul precedent, se vor face în urma unei ordonanţe a tribunalului, data în camera de consiliu, faţa cu procurorul tribunalului.  +  Articolul 93Dacă societatea în momentul constituirei sale sau în urma, institue sau una sau mai multe reprezentante afară de circumscriptiunea tribunalului în care se afla sediul sau, sau al celorlalte stabilimente sociale, mandatul dat reprezentantului trebuie să fie depus, transcris şi afişat în forma şi în termenul stabilite prin art. 91 la tribunalul comercial în circumscriptiunea căruia este instituită reprezentanta.Societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime trebuiesc, prin staruinta şi sub răspunderea administratorilor, să depună şi să facă a transcrie şi afişa procesul-verbal al deliberatiunei relativ la înfiinţarea a noui stabilimente sau a noui reprezentante în România sau în străinătate, mai înainte de executarea lui, la grefa tribunalului comercial în circumscriptiunea căruia este stabilit sediul societăţii şi la a celor tribunale în circumscriptiunea cărora îşi au sediul nouile stabilimente sau nouile reprezentante.Administratorii sînt datori sa ceara şi sa starue ca acest proces-verbal să se treacă în registrul pentru societăţi, pe marginea actului constitutiv al societăţii.  +  Articolul 94Un extract după actul constitutiv al societăţilor în nume colectiv şi în comandită simpla, identic cu cel prevăzut de art. 91*), va trebui să fie publicat, în termen de o luna dela depunerea actului constitutiv la tribunal, prin staruinta administratorilor, în Monitorul Oficial şi în foaia anunţurilor judiciare a locului unde societatea îşi are sediul, stabilimentele sau reprezentantele sale.-----------*) În art. italian 93, lipsesc cuvintele: "identic cu cel prevăzut la art. 91", cari au fost adăugate de legiuitorul român.  +  Articolul 95Actul constitutiv şi statutele societăţilor în comandită prin acţiuni şi anonime se vor publică, prin îngrijirea administratorilor, în întregul lor şi împreună cu toate documentele relative la constituirea societăţii, în Monitorul Oficial şi în foaia anunţurilor judiciare a locului unde societatea îşi are sediul, în termen de o luna dela data ordonanţei tribunalului, prevăzut de art. 92.  +  Articolul 96Schimbarea, retragerea sau excluderea asociaţilor; schimbările firmei sociale, ale sediului sau ale obiectului societăţii, sau ale asociaţilor care au semnatura socială; reducerea, sporirea sau reconstituirea capitalului; dizolvarea înainte de termenul stabilit în contract; fuziunea cu alte societăţi şi prelungirea peste termenul sus zis, trebuie să rezulte, pentru societăţile în nume colectiv şi în comandită simpla, dintr'o declaraţiune sau deliberatiune expresă a asociaţilor; iar actele relative trebuie să fie depuse, transcrise, afişate şi publicate*) conform dispoziţiunilor din articolele precedente.Actele sus zise şi în general toate schimbările introduse în dispoziţiunile actului constitutiv sau statutelor societăţilor în comandită prin acţiuni şi anonime, trebuie să rezulte dintr'o deciziune luată în conformitate cu prescripţiunile legei şi actului constitutiv sau statutelor. Aceasta deciziune se va depune la grefa tribunalului de comerţ**). Tribunalul va verifica dacă condiţiunile stabilite de lege au fost îndeplinite şi va ordonă transcriptiunea ei în registrul pentru societăţi. Transcriptiunea, afişarea şi publicarea zisei deceziuni se va face conform prescripţiunilor art. 92 şi 95-----------*) Textul italian al articolului 96, al. I, adauga: "în extract", adică publicate în extract.**) Articolul italian 96, al. ult., zice: "tribunalului civilZ, în loc de: "tribunalului de comertZ, cum a dispus legiuitorul român.  +  Articolul 97Oricare asociat are dreptul de a îndeplini cu cheltuiala societăţii formalităţile prescrise pentru depunerea şi publicaţiunea actului constitutiv şi a statutelor societăţii, precum şi a actelor prevăzute în art. 96, sau de a cere ca administratorii societăţii să fie condamnaţi la îndeplinirea lor.  +  Articolul 98Societatea nu este legal constituită, mai înainte de îndeplinirea formalităţilor prescrise de art. 88, 91, 92, 94 şi 95.Asociaţii, fondatorii, administratorii şi toţi acei cari mai înainte de constituirea societăţii lucrează în numele ei, îşi iau o responsabilitate nemărginită şi solidară pentru toate obligaţiunile ce contractează.  +  Articolul 99În lipsa de act scris şi a publicatiunilor ordonate de articolele precedente pentru societăţile în nume colectiv şi în comandită simpla, fiecare din societari are dreptul sa ceara dizolvarea societăţii.Efectele dizolvarei încep a curge din ziua cererii.Lipsa formalităţilor sus zise nu va putea să fie opusă de către asociaţi celor de al treilea.În societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime, subscriitorii acţiunilor pot cere să fie liberaţi de obligaţiunea ce decurge din subscriptiunile lor, dacă vor fi trecut trei luni dela expirarea termenului prevăzut de art. 92 pentru depunerea actului constitutiv şi aceasta depunere nu s'a efectuat.  +  Articolul 100Schimbările actului constitutiv sau ale statutelor, oricare ar fi felul societăţii, nu au putere pînă ce mai întîi nu vor fi transcrise şi publicate în conformitate cu dispoziţiunile art. 96.  +  Articolul 101Capitalul social nu se va putea reduce decât după trecere de trei luni din ziua în cari va fi apărut în "Monitorul Oficial" şi în foaia anunţurilor judiciare publicaţiunea declaratiunei sau deliberatiunei societăţii în aceasta privinta, cu înştiinţare expresă ca acei cari ar avea vreun interes pot face opoziţiune în acelaşi termen.Opoziţiunea suspenda executarea deciziunei luată pentru reducţiunea capitalului pînă la retragerea sau respingerea ei prin hotărîre definitivă.  +  Articolul 102Creditorii particulari ai asociatului în nume colectiv, sau ai asociatului responsabil fără limita în societatea în comandită, ale căror drepturi sînt lichidate prin sentinta definitivă, pot face opoziţiune la deliberatiunea asociaţilor privitoare la prelungirea societăţii peste termenul stabilit pentru durata sa.Opoziţiunea facuta în cele 10 zile dela publicaţiunea deliberatiunei suspenda, în privinta oponentilor, efectul prelungirii societăţii.  +  Articolul 103Dizolvarea societăţii înainte de expirarea termenului hotărît pentru durata sa n'are efect, faţa cu cel de-al treilea, decât numai după trecere de o luna dela publicarea actului de dizolvare.  +  Articolul 104În orice contract scris, stipulat în interesul societăţii, şi în orice act, scrisoare, publicaţiune sau anunţ, emanând dela o societate, va trebui să se arate lămurit felul şi sediul societăţii.Capitalul societăţii în comandită prin acţiuni şi anonime va fi arătat în aceste acte, după suma efectiv vărsată rezultând din ultimul bilanţ aprobat.III. Despre deosebitele feluri de societăţiPARAGRAFUL 1Despre societatea în nume colectiv  +  Articolul 105În societatea în nume colectiv numai numele asociaţilor sau firmele lor de comerţ pot face parte din firma socială.Asociatul care are semnatura socială nu o poate transmite sau ceda, dacă aceasta facultate nu i s'a dat prin contract. În caz contrariu obligaţiunea contractată de cel substituit rămîne în riscul acestuia şi al mandantelui sau, iar societatea nu este obligată către substituit decât numai pînă la concurenta sumei beneficiilor ce se va fi realizat din operaţiune.  +  Articolul 106Asociaţii în nume colectiv sînt obligaţi solidar pentru operaţiile făcute în numele şi pentru contul societăţii sub semnatura adoptată de dânsa de către persoanele autorizate a administra.Cu toate acestea, creditorii societăţii nu pot pretinde să fie plătiţi de asociaţi cu din averea lor mai înainte de a fi exercitat acţiunea în contra societăţii.  +  Articolul 107Celelalte puteri ale asociaţilor administratori se regulează după dispoziţiunile art. 1514 pînă la 1517 din codicele civil.Majoritatea determinata prin părţile de interes decide asupra opoziţiunei unui sau mai multor asociaţi, prevăzută în paragraful I al art. 1517  +  Articolul 108Majoritatea asociaţilor, afară de stipulaţiune contrarie, nu are dreptul de a schimba sau modifica felul societăţii şi convenţiunile sociale, şi nici nu poate face alte operaţiuni decât cele determinate prin contract.  +  Articolul 109Fiecare asociat are acţiune contra societăţii, nu numai pentru sumele cheltuite peste capitalul promis în folosul societăţii şi pentru procentul legal al acestei sume, dar încă şi pentru obligaţiunile contractate de buna credinţa pe seama societăţii.Dacă asociatul prin actele făcute în aceasta calitate incearca pierdere sau daune, el trebuie să fie despăgubit de tot ce a pierdut şi de daunele suferite.  +  Articolul 110Asociatul care, fără consimtimantul scris al celorlalţi asociaţi, întrebuinţează capitalurile sau lucrurile societăţii în folosul sau specula sa proprie sau în aceea a unei alte persoane, este obligat sa restitue societăţii beneficiile ce au rezultat şi daunele-interese cuvenite, fără prejuditiul acţiunii penale de va fi caz.  +  Articolul 111Nici un asociat nu poate lua din fondul comun mai mult decât i s'a fixat pentru cheltuelile sale particulare. Asociatul care contravine acestei dispoziţii este responsabil de sumele luate ca şi cum n'ar fi vărsat miza sa întreaga, fiind obligat şi la plata daunelor-interese.  +  Articolul 112Asociaţii în nume colectiv nu pot să se intereseze ca asociaţi cu responsabilitate nemărginită în alte societăţi avînd acelaşi obiect, nici să facă operaţiuni pe contul lor sau pe contul altor persoane în acelaşi fel de comerţ, fără consimtimantul celorlalţi asociaţi.Consimtimantul se presupune ca dat, dacă interesul sau operaţiunile fiind anterioare contractului de societate şi cunoscute de către ceilalţi asociaţi, aceştia n'au stipulat ca ele sa înceteze.  +  Articolul 113În caz de contraventiune la dispoziţiunile articolului precedent, societatea, deosebit de dreptul ce-i este recunoscut prin art. 188, poate sau sa decidă ca asociatul a lucrat pentru contul ei, sau sa ceara daune-interese. Acest drept se stinge după trecere de trei luni din ziua cînd societatea va fi avut cunoştinţa de aceste fapte, fără sa fi luat vre-o hotărîre.PARAGRAFUL 2Despre societatea în comandită  +  Articolul 114(Modif. L. 6 Apr. 1900) Societatea în comandită se administrează de către asociaţii cu responsabilitate nemărginită.În societăţile în comandită prin acţiuni, unicul administrator sau cel puţin o treime din numărul administratorilor vor fi români*).Numai numele asociaţilor cu responsabilitate nemărginită şi firma lor comercială pot face parte din firma socială.Dacă, în contra acestei dispoziţiuni, firma cuprinde şi numele asociatului comanditar, acesta devine responsabil solidar şi fără limita de toate obligaţiunile societăţii.----------*) Acest al doilea aliniat lipseşte în art. italian corespunzător.  +  Articolul 115Cînd sînt mai mulţi asociaţi obligaţi solidar sub o firma socială, şi în acelaşi timp asociaţi comanditari, fie ca asociaţii obligaţi solidar administrează toţi împreună, fie ca administraţiunea generală s'a confiat unuia sau mai multora dintre ei, societatea este în acelaşi timp societate în nume colectiv faţa cu asociaţii obligaţi solidar, şi societate în comandită faţa cu comanditarii.  +  Articolul 116Dispoziţiunile art. 106, 112 şi 113 sînt aplicabile asociatului sau asociaţilor obligaţi solidar.  +  Articolul 117Asociatul comanditar răspunde pînă la concurenta mizei sale de pierderile şi datoriile sociale.El nu poate fi constrâns sa restituiasca părţile de interes şi dividendele sociale ce a perceput de buna credinţa şi conform bilanţurilor regulat făcute din care rezultau acele beneficii.În caz de imputinare a capitalului social, nu se va mai procede la plata de dividende pînă ce din beneficii nu se va împlini treptat capitalul social.  +  Articolul 118Comanditarul nu poate face nici un act de administraţiune din care să nasca drepturi sau obligaţiuni pentru societate, nici chiar în virtutea unei procuratiuni generale sau speciale pentru o serie sau natura de afaceri. Orice fapt contrariu acestei prohibitiuni îl face responsabil fără limita şi solidar către cei de al treilea pentru toate obligaţiunile societăţii.Dacă procuratiunea este specială pentru o anume afacere, comanditarul răspunde personal şi solidar cu societatea de obligaţiunile rezultând din acea afacere.Avizul şi consiliile, actele de control şi supraveghere, numirea şi revocarea administratorilor în cazurile prevăzute de lege şi autorizaţiunile date administratorilor în limitele contractului social pentru acte cari trec peste puterile lor, nu lega pe asociatul comanditar.  +  Articolul 119În societăţile în comandită prin acţiuni, administratorul poate fi revocat de către adunarea generală a acţionarilor printr'o deciziune luată cu majoritatea cerută de art. 160, cu rezerva pentru asociaţii oponenţi de a uza de facultatea ce le este acordată prin penultimul aliniat de sub acel articol.Administratorul revocat rămîne responsabil către cei de al treilea pentru obligaţiunile ce a contractat în timpul administraţiunei sale, cu dreptul de recurs în contra societăţii.Dacă revocarea s'a făcut fără cauza bine-cuventata, administratorul revocat are dreptul la daune interese.  +  Articolul 120Adunarea generală, cu majoritate*) şi sub rezervele arătate în articolul precedent, poate subroga o altă persoană administratorului revocat, mort, falit, interzis sau legalmente**) incapabil; dacă însă sînt mai mulţi administratori, numirea va trebui să fie aprobată şi de către aceştia.Administratorul subrogat devine asociat comanditar cu responsabilitate nemărginită.----------*) Textul oficial din eroare zice: "majoritate" în loc de "majoritatea", după cum este şi în articolul italian corespunzător.**) Cuvintele: "sau legalmente" lipsesc în textul italian al art. respectiv.PARAGRAFUL 3Despre societatea anonima  +  Articolul 121Societatea anonima trebuie să aibă un număr de cel puţin 7 asociaţi.  +  Articolul 122(Modif. L. 6 Apr. 1900). Societatea anonima se administrează de către unul sau mai mulţi mandatari temporali, revocabili, asociaţi sau nu.Unicul administrator sau cel puţin o treime din numărul administratorilor, vor fi români.În societăţile ale căror statute permit dobândirea de imobile rurale, altele decât cele destinate la construcţia unui stabiliment industrial, sau la o exploatare industriala, şi dependintele lor, jumătate plus unul din numărul administratorilor vor fi români*).---------*) Aliniatele 2 şi 3 lipsesc în textul art. italian corespunzător. Al. 3 a fost adăugat de legiutorul modificator din 190  +  Articolul 123Administratorii, prin faptul administraţiunei lor, nu se obliga personal pentru afacerile sociale.Cu toate acestea, ei răspund de executarea mandatului lor şi de ceea ce decurge din obligaţiunile pe cari legea le impune.Dânşii nu pot să facă alte operaţiuni decât acelea cari sînt expres menţionate în actul constitutiv; în caz de abatere sînt răspunzători atît către cei de al treilea, cat şi către societate.  +  Articolul 124Fiecare administrator trebuie să dea pentru gestiunea sa o garanţie care să reprezinte a suta parte*) din capitalul social, fără ca totuşi aceasta garanţie să poată fi mai mica de 8 000 lei**).Cu toate acestea, prin actul constitutiv se poate stipula ca garanţia sa nu treca peste 15000 lei cînd capitalul societăţii este de 500000 cel mult, nici peste 3000 lei cînd capitalul este mai mare de 50000.Garanţia va putea fi depusa în numerar sau în efecte publice sau acţiuni ale societăţii pe valoare nominală***).Garanţia se va efectua prin depunerea acţiunilor în cassa societăţii, dacă prin actul constitutiv sau de către adunarea generală nu s'a desemnat un alt loc.Dacă acţiunile depuse sînt la purtător, ele se vor converti în acţiuni nominative, şi în orice caz se va face menţiune în registrul acţiunilor ca dânsele serva ca garanţie.Dacă capitalul nu este împărţit pe acţiuni şi dacă modul cum are să se dea garanţia nu este hotărât prin actul constitutiv, tribunalul comercial****) determina garanţia.-----------*) Legiuitorul italian, cere a cincizecea parte din capitalul social, iar nu a suta parte ca cel român.**) În art. italian lipsesc cuvintele: "fără ca totuşi aceasta garanţie să poată fi mai mica de 8000 lei".***) Acest aliniat lipseşte în Codul italian.****) Art. italian respectiv zice: "tribunalul civil".  +  Articolul 125Numirea administratorilor se face de către adunarea generală; cu toate acestea, primii administratori pot fi numiţi prin actul constitutiv, însă termenul mandatului lor nu poate trece peste 4 ani.Dacă durata mandatului nu este fixată, se presupune ca el a fost dat pentru 2 ani.Dacă administratorii numiţi în acelaşi timp sînt mai mulţi decât unul, jumătate dintr'înşii se retrag din administraţiune la împlinirea jumatatei termenului mandatului, şi trebuie să fie înlocuiţi.Dacă administratorii sînt în număr neegal, atunci se retrag jumătate dintr'înşii mai puţin unul, afară numai