CRITERII ȘI NORME din 13 februarie 2025de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de invaliditate
EMITENT
  • GUVERNUL
    • Publicate în  MONITORUL OFICIAL nr. 134 bis din 14 februarie 2025



     Notă
    Aprobate prin HOTĂRÂREA nr. 48 din 13 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 14 februarie 2025.      +  PREZENTARE GENERALĂ Criteriile medicale sunt aplicate pentru determinarea deficiențelor funcționale în vederea stabilirii gradului de invaliditate conform Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, cu modificările ulterioare. Criteriile medicale sunt aplicate pentru evaluarea deficiențelor funcționale, de regulă, la adulți cu vârste cuprinse între 18 și 65 ani. Prin excepție, criteriile medicale pot fi de asemenea aplicate în evaluarea deficiențelor funcționale la copiii cu vârstă peste 16 ani, dacă procesele bolii au avut un efect similar asupra adulților.(1) Criteriile de evaluare a deficienței funcționale și a incapacității adaptative, determinate de afectări variate ale funcțiilor și structurilor organismului, constituie un sistem de referință standardizat, structurat într-un mod care să ofere medicilor experți ai asigurărilor sociale o modalitate obiectivă și reproductibilă de analiză a cazurilor.(2) Ghidurile de diagnostic și tratament pentru diferite afecțiuni aflate în circulație, tratatele de medicină sau diferitele publicații de profil, nu se pot substitui criteriilor medicale de evaluarea deficiențlor funcționale de diferite cauze. Pe de altă parte, seturile de criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă au rolul de instrumente de lucru pentru medicii experți ai asigurărilor sociale, prin urmare, nu pot fi folosite ca ghiduri pentru beneficiarii drepturilor de asigurări sociale și nu pot servi altor scopuri, administrative sau legislative.(3) Se are în vedere faptul că niciun set de criterii, oricât de complet, nu poate acoperi toate situațiile care se pot ivi în practică. Oferă, însă, suficiente elemente pe baza cărora, integrând și experiența profesională proprie, medicii specializați în domeniul expertizei medicale a capacității de muncă, pot fi în măsură să elaboreze concluzii obiective, valide și să evite interpretările stereotipe, rigide, generatoare de disparități și erori.(4) Ediția actuală a Criteriilor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă a fost alcătuiă astfel încât să corespundă recomandărilor CIF (Clasificarea Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății, OMS, 2007) de a fi utilizate în mod complementar ambele ramuri ale clasificărilor internaționale OMS (respectiv CIM - Clasificarea Internațională a Maladiilor - CIM 10 și CIF).(5) Procesul de dezvoltare a noului set de criterii a presupus un demers laborios care a inclus:(a) analiza comparativă a seturilor de criterii existente pentru invaliditate cu sisteme și metodologii de evaluare din alte țări;(b) studierea extensivă și integrarea noilor cunoștințe și a progresului în domeniul medical;(c) identificarea elementelor clinice și funcționale comune diferitelor stări de sănătate și definirea acestora cu ajutorul metodelor de diagnostic standardizate, utilizate la nivel internațional;(d) organizarea sistematică a datelor clinice și funcționale în conformitate cu conceptele și filosofia Clasificării Internaționale a Funcționării, Dizabilității și Sănătății (CIF, OMS, 2007);(e) integrarea experienței acumulate în utilizarea criteriilor actuale pentru invaliditate;(f) sincronizarea cu legislația curentă în domeniul pensiilor.(6) Criteriile de evaluare clinică și funcțională a afectărilor cuprinse în prezentul volum (respectiv, stabilirea deficienței funcționale) se bazează pe definiții, scale și metode de diagnostic standardizate, aplicate la nivel internațional. Pentru evaluarea nivelului de funcționare corespunzător fiecărei stări de sănătate descrise, sunt utilizate definițiile și clasificările CIF.(7) Limbajul și definițiile au fost revizuite în conformitate cu recomandările CIF fără a se renunța însă, la terminologia existentă în legislația curentă.(8) Grupul de specialiști care a elaborat actualul set de criterii clinice și funcționale de evaluare a capacității de muncă a fost alcătuit din medici experți ai asigurărilor sociale cu experiență îndelungată în domeniu, cadre didactice universitare, medici specialiști și primari neurologi, psihiatrii, oftalmologi, oto-rino-laringologie, medicină internă și altele.(9) Deficiența funcțională exprimă deterioarea funcțională temporară sau permanentă a unui segment, organ sau sistem al corpului ca urmare a unei boli sau a unui traumatism. Deficiența funcțională reflectă severitatea condițiilor medicale și gradul în care deficiența diminuează capacitatea de muncă a unui individ; reflectă limitările funcționale în realizarea activităților cotidiene. Pentru deficiențele funcționale invalidante trebuie să existe dovezi că deficitul funcțional se preconizează că va dura o perioadă continuă sau de cel puțin 12 luni. Deficiența funcțională se corelează cu incapacitatea adaptativă și gradul de invaliditate.(10) În sistemul de evaluare a capacității de muncă din România, severitatea deficienței funcționale se apreciază pe cinci trepte, astfel:– fără deficiență funcțională, în cazul în care funcția se situează între anumite limite, plus minus, față de media convențională - limitele largi ale normalului;– deficiență funcțională ușoară când afectarea este minimă care depășește anumite limite admisibile dar, în general nu este limitată capacitatea de adaptare la mediul social și profesional (capacitate de muncă păstrată);– deficiență funcțională medie, când deficitul funcțional generează o incapacitate adaptativă care poate împiedica parțial desfășurarea unor activități legate de muncă (capacitate de muncă diminuată);– deficiență funcțională accentuată, când deficitul funcțional este semnificativ și prin incapacitatea adaptativă generată împiedică în mai mare măsură desfășurarea activităților profesionale (capacitate de muncă diminuată) și limitează parțial capacitatea de autoservire;– deficiență funcțională gravă, când tulburările funcționale sunt atât de severe încât persoana nu își mai poate asigura autoservirea. Deficiența funcțională echivalentă este deficiența care nu se regăsește în criterii, dar care poate fi stabilită prin compararea constatărilor obiective cu deficiențe existente în criterii, dacă este egală ca severitate și durată cu oricare dintre deficiențele enumerate în criterii.(11) Incapacitatea adaptativă reflectă gradul severității deficienței funcționale și impactul asupra abilităților individului de a efectua activități cotidiene. Se exprimă procentual din capacitatea adaptativă normală în cadrul unui sistem cuantificat. Nu conduce în sine la obținerea unui beneficiu de asigurări sociale. Incapacitatea adaptativă se corelează cu deficiența funcțională și gradul de invaliditate Incapacitatea adaptativă este generată de deficiențe funcționale diverse. În situația existenței mai multor afecțiuni asociate, pentru a stabili diagnosticul capacității de muncă se va lua în considerare afecțiunea cu incapacitatea adaptativă determinată de deficiența funcțională cea mai severă - afecțiunea principal invalidantă, așa încât efectul valorii însumate a multiplelor incapacități adaptative nu poate depăși valoarea incapacității adaptative determinată de afecțiunea principală, adică, incapacitățile adaptative nu se sumează.(12) Capacitatea de muncă se definește prin posibilitatea desfășurării unei activități organizate, prin care persoana își asigură întreținerea sa și a familiei. Capacitatea de muncă se exprimă ca un raport între posibilitățile biologice individuale, evaluate din punct de vedere medical, și solicitarea profesională. Este determinată de abilitățile fizice și intelectuale, determinate genetic, și de nivelul de integrare socio-profesională, care ține de pregătire și de experiență.(13) Evaluarea capacității de muncă se realizează în cazul bolilor cronice sau a sechelelor unor traumatisme sau accidente stabilizate, după parcurgerea etapelor de tratament, inclusiv tratament recuperator, pe baza potențialului funcțional restant. Pentru bolile care beneficiază de tratamente standardizate respectiv programe terapeutice speciale în cadrul programelor naționale, evaluarea capacității de muncă se realizează după încheierea tratamentului, în funcție de rezultate.(14) Invaliditatea este o noțiune medico-juridică care exprimă statutul particular al unei persoane asigurate în sistemul public de pensii și este certificată prin decizia medicală asupra capacității de muncă. Invaliditatea este cuantificată în raport cu posibilitatea desfășurării activităților legate de viața profesională și/sau cotidiană, potrivit prevederilor art. 62 alin. (1) din Legea 360/2023, cu modificările ulterioare, astfel:1. invaliditate de gradul I, deficiență funcțională gravă, capacitate de autoservire pierdută;2. invaliditate de gradul II, deficiență funcțională accentuată, capacitate de autoservire păstrată parțial;3. invaliditate de gradul III, deficiență funcțională medie, capacitate de autoservire păstrată; OBS. Relația deficiența funcțională - incapacitatea adaptativă - capacitatea de muncă, respectiv capacitatea de autoservire și gradul de invalidiate (vezi Tabelul I). Invaliditatea nerevizuibilă este condiția invalidantă caracterizată prin diminuarea capacității de muncă determinată de deficiențe funcționale permanente - deficiențe ale căror nivel de severitate este stabil și ireversibil după ce s-a parcurs tratamentul medical, chirurgical și de reabilitare adecvat și maximal. Invaliditatea revizuibilă este condiția invalidantă caracterizată prin diminuarea capacității de muncă determinată de deficiențe funcționale temporare - deficiențe al căror nivel de severitate este constant pe o perioadă de cel puțin 12 luni, dar la care tratamentul medical, chirurgical sau de reabilitare adecvat mai poate aduce fluctuații funcționale.(15) Capacitatea de autoservire este un concept multidimensional care reflectă capacitatea de a acționa în numele sinelui pentru a asigura îngrijirea generală pentru bunăstarea fizică și emoțională. Capacitatea de autoservire în cazul bolilor invalidante presupune în principal posibilitatea efectuării anumitor activități prin care se asigură autonomia personală: activități instrumentale ale vieții (de exemplu, achiziționarea celor necesare, pregătirea hranei, efectuarea treburilor casnice, sarcini casnice, îngrijirea obiectelor de uz casnic,etc.), activități legate de îngrijiri de bază: hrănitul, igiena personală, îmbracat- dezbrăcat, igiena eliminărilor, transfer și mobilizare. Afecțiunile invalidante afectează capacitatea de autoservire și impun comportamente noi privind limitarea activităților de bază și ale activităților instrumentale ale vieții, specifice condiției medicale (de exemplu, invaliditatea determinată de bolile mintale grave se confruntă cu limitări ale capacității de autoservire în ceea ce privește activitățile instrumentale ale vieții - gestionarea banilor). Capacitatea de autoservire se cosideră păstrată în cazul în care persoana poate realiza toate activitățile legate de autoservire pe baza resurselor proprii (abilități, cunoștințe, capacitate de efort fizic corespunzătoare). Capacitatea de autoservire se cosideră păstrată parțial în cazul în care este necesar sprijinul adecvat pentru îngrijire din partea furnizorilor de servicii medicale (investigații, diagnostic, tratament). Capacitatea de autoservire se consideră pierdută în cazul în care este necesar sprijinul din partea altei persoane pentru realizarea tuturor activităților legate de autoservire care depășesc nivelul resurselor personale (activități de bază ale vieții, activități instrumentale ale vieții). Tabelul I. Relația deficiența funcțională - incapacitatea adaptativă - capacitatea de muncă, respectiv capacitatea de autoservire și gradul de invalidiate
    Deficiență funcționalăIncapacitate adaptativăCapacitate de muncăCapacitate de autoservireGrad de invaliditate
    Fără0-19 %PăstratăPăstratăNu se încadrează
    Ușoară20-49%PăstratăPăstratăNu se încadrează
    Medie50-69%DiminuatăPăstratăGradul III
    Accentuată70-89%DiminuatăPăstrată parțialGradul II
    Gravă90-100%DiminuatăPierdutăGradul I
    (16) Condițiile de sănătate reprezintă un termen generic care desemnează afecțiunile, tulburările, leziunile sau traumatismele. Sunt codificate cu ajutorul clasificării CIM-(17) Funcționarea este un termen generic pentru funcțiile organismului, structurile corpului, activități și participare. El denotă aspectele pozitive ale interacțiunii dintre individ (care are o problemă de sănătate) și factorii contextuali în care se regăsește (factori de mediu și contextuali).(18) Limitările activității sunt dificultăți pe care o persoană le poate întâmpina în executarea unor sarcini sau acțiuni legate de activitatea profesională.(19) Restricțiile de participare sunt definite ca probleme pe care o persoană le poate întâmpina prin implicarea într-o activitate profesională specifică.(20) Relația dintre deficiența funcțională si limitările de activiate/restricțiile de participare generate.  +  Fără deficientă funcțională Fără limitarea activităților. Pot fi efectuate activități profesionale organizate, zilnice, cu implicare în toate aspectele muncii, cu finalizarea acestora, independent și în echipă. Fără restricții de participare la viața socială. Necesită servicii de sănătate pentru tratament și de prevenire a unor posibile complicații sau recidive. Pot fi necesare servicii de educație și formare, consiliere vocațională și de angajare în muncă.  +  Deficientă funcțională ușoară Fără limitarea activităților sau limitare ușoară: pot fi efectuate activități fizice cu consum energetic de până la 7 METs, activitate profesională posibilă, cu excepția muncilor grele - foarte grele (Tabel 3). Fără restricții de participare la viața socială. Necesită servicii de sănătate pentru tratament și de prevenire a unor posibile complicații sau recidive. Pot fi necesare servicii de educație și formare, consiliere vocațională și de angajare în muncă.  +  Deficientă funcțională medie Limitarea moderată a activităților fizice: pot fi efectuate activități fizice și profesionale cu consum energetic <5 METs, vor fi evitate vârfurile de activitate pe parcursul cărora apar perioade scurte de creștere a consumului de oxigen (efort intens, rapid) (Tabel 3). Fără restricții sau restricții ușoare de participare la viața socială. Necesită servicii de sănătate pentru tratament curativ și prevenirea complicațiilor. Pot fi necesare servicii de educație și formare, de consiliere vocațională și de angajare în muncă.  +  Deficientă funcțională accentuată Limitarea moderată/ severă a activităților: pot fi efectuate activități fizice cu consum energetic <3 METs, se pot deșfășura activități profesionale doar în condiții speciale; Restricții moderate/ severe de participare la viața socială. Necesită servicii de sănătate pentru tratament curativ și al complicațiilor, servicii de îngrijire și reabilitare pe termen lung. Pot fi necesare și unele servicii de suport social.  +  Deficiență funcțională gravă Restricții complete de participare la viața socială. Necesită servicii de sănătate pentru tratament, eventual furnizarea de tehnologii ajutătoare și a altor echipamente adaptate. Pot fi necesare servicii de asistență socială pentru activitățile instrumentale ale vieții cotidiene, eventual de îngrijire personală pentru activitățile de bază. Tabel II. Relația deficiență funcțională - limitarea activității/ restricțiile de participare
    Deficiență funcționalăLimitări de activitateRestricții de participare
    Fără deficiență funcționalăFără limitarea activităților.Pot fi efectuate activități profesionale organizate, zilnice, cu implicare în toate aspectele muncii, cu finalizarea acestora, independent și în echipă.Fără restricții de participare la viața socială.Necesită servicii de sănătate pentru tratament și de investigare a unor posibile recidive.Pot fi necesare servicii de educație și formare, consiliere vocațională și de angajare în muncă.
    Deficiență funcțională ușoarăFără limitare sau limitarea ușoară a activităților.Pot fi efectuate activități profesionale organizate, zilnice, cu implicare în toate aspectele muncii, cu finalizarea acestora, independent și în echipă.Fără restricții de participare la viața socială.Necesită servicii de sănătate pentru tratament și prevenirea unor posibile complicații și recidive.Pot fi necesare servicii de educație și formare, consiliere vocațională și de angajare în muncă.
    Deficiență funcționalămedieLimitarea moderată a activităților fizice.Pot fi efectuate activități profesionale organizate, zilnice, cu implicare în unele aspectele ale muncii, cu finalizarea acestora, independent și în echipă, dacă acestea presupun solicitări energetice cel mult medii și dacă se desfășoară în mediu fără noxe, și în condiții corespunzătoare de microclimat.În unele cazuri activitatea profesională se poate desfășura doar în condiții speciale*Fără restricții sau restricții ușoare de participare la viața socială.Necesită servicii de sănătate pentru tratament curativ și recuperator.Pot fi necesare servicii de educație și formare, de consiliere vocațională și de angajare în muncă.
    Deficiență funcțională accentuatăLimitarea moderată/ severă a activităților.Pot fi efectuate activități fizice ușoare/ sedentare.În unele cazuri activitatea profesională se poate desfășura doar în condiții speciale*Restricții moderate de participare la viața socială.Necesită servicii de sănătate pentru tratament curativ și al complicațiilor, servicii de îngrijire și reabilitare pe termen lung.Pot fi necesare și unele servicii generale de suport social.
    * conditii speciale - condiții ce presupun activități cu solicitări mici/ medii, condiții de microclimat corespunzătoare, mecanisme funcționale compensatorii ale restantului morfo-funcțional: proteze, orteze, dispozitive de autoservire, profesionalizare specială, adaptarea locului de muncă, mijloace de locomoție adaptate, raport de muncă/ de serviciu conform Codului muncii si Codului administrativ, așa încât, restantul morfo-funcțional în situația deficiențelor funcționale invalidante poate fi suficient pentru a susține capacitatea de muncă pentru anumite tipuri și condiții de muncă.     Notă. Limitările activității și restricțiile de participare la viața socială nu sunt cuantificabile în cadrul unui sistem standardizat, nu conduc în sine la obținerea unui beneficiu de asigurări sociale ci sunt elemente cu valoare orientativă privind stabilirea incapacității adaptative.      +  Capitolul 1 FUNCȚIILE MINTALE
    FUNCȚIILE MINTALE     La elaborarea criteriilor medicale de diagnostic clinic și funcțional pentru evaluarea funcțiilor mintale s-au avut în vedere: Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, Ediția a 5-a (DSM-5), Clasificarea Internațională a Maladiilor (CIM10- CM) și Clasificarea Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății (CIF-CT). Conform DSM-5 o tulburare mintală este definită ca un sindrom caracterizat prin perturbare semnificativă clinic în domeniile: cognitiv, al controlului emoțiilor sau al comportamentului individului care reflectă o disfuncție a proceselor psihologice, biologice sau de dezvoltare care stau la baza funcționării mintale. Tulburările sunt de obicei asociate cu disconfort/suferință sau disfuncție în domeniile: social, profesional sau alte arii importante de activitate. Elemente clinice și funcționale care definesc funcțiile mintale Examen psihiatric, Examen neurologic, Examen psihologic Scale de evaluare psiholgică specifice fiecărui tip de tulburare mintală Analize de laborator Explorări funcționale: EEG Examinări imagistice: RMN, CT Inventarul de evaluare a dizabilității (WHODAS 2.0). Anchetă socială
    Relația deficiență funcțională-incapacitate adaptativă-capacitate
    de muncă și gradul de invaliditate corespunzător
    Deficiență funcționalăIncapacitate adaptativăCapacitate de muncăGrad invaliditate
    Fără0-19%păstratăNu se încadrează
    Deficiență funcțioanală ușoară20-49%păstratăNu se încadrează
    Deficiență funcțională medie50-69%diminuatăGradul III
    Deficiență funcțională accentuată70-89%diminuată + capacitate de autoservire păstrată parțialGradul II
    Deficiență funcțională gravă90-100%diminuată + capacitatea de autoservire pierdutăGradul I

    Relația deficiență funcțională - limitarea
    activității/restricțiile de participare generate:
    Deficiența funcționalăLimitare activitateRestricții de participare
    Fără deficiențăFără dificultate în realizarea activităților.Fără restricții de participare la viața socială;Necesită servicii de sănătate pentru tratament curativ.
    Deficiență funcțională ușoarăEste în stare să îndeplinească singur sarcini obișnuite ale vieții cotidiene Activitate profesionala posibila, cu evitarea celor care necesita atenție și concentrare sporită.Fără restricții de participare la viața socială;Necesită sprijin pentru asigurarea unui loc de muncă adaptat deficiențelor psihice.Necesită servicii de sănătate pentru tratament curativ și recuperator. Pot fi necesare servicii de educație și formare, consiliere vocațională și de angajare în muncă
    Deficiență funcțională medieLimitare moderată a activității prin afectarea interacțiunii sociale, prin deficite de adaptare și/sau intelectuale. Sarcinile de autogospodărire sunt îndeplinite la parametrii optimi.Fără restricții de participare la viața socială; Necesită servicii de sănătate pentru tratament curativ și prevenirea complicațiilor. Pot fi necesare servicii de educație și formare, consiliere vocațională și de angajare în muncă, eventual sprijin pentru asigurarea unui loc de muncă fără suprasolicitări psihice.
    Deficiență funcțională accentuatăLimitare marcată a interacțiunii socio- profesionale a bolnavului, care nu poate realiza o parte din sarcinile de autoservire, dar poate să se îngrijească singur.Restricții de participare la viața socială;Necesită servicii de sănătate pentru tratament curativ și prevenirea complicaților, servicii de îngrijire și reabilitare pe termen lung.Necesită sprijin familial și comunitar, în funcție de caz și situație, pentru efectuarea unor activități cotidiene și de autoservire.
    Deficiență funcțională gravăLimitarea completă a activităților prin deficite majore de adaptare și /sau intelectuale; are nevoie permanent de ajutor pentru autoservireRestricții complete de participare la viața socială;Necesită servicii de sănătate pentru tratament curativ și prevenirea complicațiilor, servicii de îngrijire și reabilitare pe termen lung.Sunt necesare servicii de asistență socială pentru activitățile instrumentale ale vieții cotidiene și de îngrijire personală pentru activitățile de bază.
    1. TULBURĂRILE DE NEURODEZVOLTARE Tulburările de neurodezvoltare reprezintă un grup de afecțiuni cu debut în perioada de dezvoltare, care se manifestă devreme în cursul vieții, deseori înainte de intrarea la școală și se caracterizează prin deficite de dezvoltare care produc afectări funcționale în sfera personală, socială, școlară sau profesională. Tulburările de neurodezvoltare apar de obicei în comorbiditate una cu alta.1.1. Dizabilități intelectuale ( Tulburare de dezvoltare intelectuală = Retard mintal ), Cod CIM-10 F70-F73, F78,F79 Dizabilitatea intelectuală se caracterizează prin deficite privind abilitățile mintale generale, cum ar fi raționamentul, rezolvarea problemelor, planificarea, gândirea abstractă, judecata, învățarea în mediu școlar și învățarea din experiență, deficite care determină afectări ale funcției de adaptare într-unul sau mai multe aspecte ale vieții cotidiene.  +  Elemente clinice Criterii de diagnostic Dizabilitatea intelectuală sau tulburarea de dezvoltare intelectuală este o tulburare cu debut în perioada de dezvoltare, care include deficite ale funcționării intelectuale și adaptative în domeniile: conceptual, social și practic. Trebuie sa întrunească următoarele trei criterii:A. Deficite ale funcțiilor intelectuale, precum: raționamentul, rezolvarea problemelor, planificarea, gândirea abstractă, judecata, învățarea în mediul școlar și învățarea din experiență confirmate atât prin evaluări clinice cât și prin teste de inteligență standardizate, individualizate.B. Deficite ale functionării adaptative care duc la eșec în atingerea standardelor de dezvoltare și socio-culturale privind independența personală și responsabilitatea socială. Fără susținere continuă, deficitele de adaptare limitează funcționarea într-una sau mai multe activități cotidiene, cum ar fi comunicarea, participarea socială și viața independentă, în diverse medii, de exemplu acasă, la locul de muncă și în comunitate.C. Debutul deficiențelor intelectuale și adaptative are loc în perioada de dezvoltare.  +  Elemente funcționale Aprecierea deficientei funcționale are la bază testarea standardizată a funcției intelectuale (QI) și nivelul de afectare a funcției adaptative, asocierea comorbidităților (ex. ADHD, tulburarea depresivă și tulburarea bipolară, tulburările anxioase, tulburarea cu mișcări stereotipe, tulburări de control al impulsurilor și tulburarea neurocognitivă majoră, prezența tulburărilor de comportament cu agresivitate. Nivelurile de severitate ale funcției adaptative sunt: ușor, moderat, grav și profund.Funcționarea adaptativă implică raționament adaptativ în trei domenii: conceptual, social și practic.  +  Severitate ușoară În domeniul conceptual - sunt afectate gândirea abstractă, funcția executivă spre exemplui planificarea, punerea la punct a unei strategii, stabilirea priorităților și flexibilitatetea congnitivă și memoria pe termen scurt, precum și utilizarea practică a aptitudinilor dobândite, cum ar fi cititul, administrarea banilor. Acești indivizi au o abordare mai degrabă concretă a problemelor și soluțiilor comparativ cu indivizii de aceeași varstă. În domeniul social - comunicarea, conversația și limbajul sunt mai concrete sau mai imature decât cele anticipate pentru vârsta respectivă. Pot fi prezente dificultăți în ceea ce privește controlul emoțiilor și al comportamentului de o manieră adecvată vârstei; aceste dificultăți sunt observate de colegi în situații sociale. Există o înțelegere limitată a riscului în situații sociale, judecata socială este imatură comparativ cu vârsta, iar persoana este expusă riscului de a fi manipulată de alte persoane (credulitatea). În domeniul practic - este necesară susținerea de obicei pentru activități precum efectuarea cumpărăturilor, transportul, organizarea locuinței și îngrijirii copilului, prepararea mesei, serviciile bancare și managementul banilor. Abilitățile recreaționale sunt similare cu cele ale persoanelor de vârstă apropiată, deși judecata privind semnificația binelui și organizarea activităților recreative necesită susținere. Adesea, adulții sunt angajați cu succes în meserii care nu pun accentul pe abilitățile conceptuale. În general, indivizii necesită susținere pentru a lua decizii legate de sănătate și decizii legale și pentru a învăța să practice în mod competent o activitate bazată pe abilități. De regulă, este necesară susținerea pentru întemeierea unei familii.  +  Severitate moderată În domeniul conceptual -la adulți, dezvoltarea abilităților academice se află la un nivel elementar, aceștia având nevoie de susținere pentru folosirea lor în viața profesională și în cea personală. Indivizii au nevoie de asistență continuă, zilnică, pentru finalizarea sarcinilor conceptual uzuale, iar în unele cazuri alte persoane preiau în întregime aceste reponsabilități ale individului. În domeniul social - capacitatea de a dezvolta relații este evidentă în legatură cu familia și prietenii, iar individul poate avea relații de prietenie de-a lungul vieții și uneori relații afective la vârsta adultă. Totuși, indivizii pot să nu perceapă sau să nu interpreteze corect aluziile sociale. Judecata socială și capacitatea de a lua decizii sunt limitate, iar îngrijitorii trebuie să asiste aceste persoane în deciziile de viață. Prieteniile cu colegii normal dezvoltați sunt deseori afectate de limitările sociale sau de comunicare. La locul de muncă este necesară o susținere socială sau de comunicare substanțială. În domeniul practic - individul adult se poate îngriji de nevoile personale ce includ alimentarea, îmbracarea, mersul la toaletă și menținerea igienei personale, deși este nevoie de timp și de o perioadă extinsă de învațare pentru ca individul să devină independent în aceste domenii, iar uneori pot fi necesare readucerile amintite. De asemenea, participarea la treburile casnice poate fi dobandită până la vârsta adultă, deși este nevoie de o perioadă îndelungată de învațare, iar susținerea continuă va fi necesară pentru atingerea performanțelor specifice unui adult. Indivizii pot ocupa locuri de muncă în meserii care necesită abilități conceptuale și comunicaționale limitate, dar este necesară o susținere considerabilă din partea colegilor de muncă și a supervizorilor pentru ca individul să îndeplinească așteptările sociale, complexitățile slujbei și responsabilitățile auxiliare precum planificarea, transportul, asigurarea de sănătate și managementul financiar. Individul poate dezvolta unele abilități recreaționale, care necesită susținere și oportunități de învațare pe o perioadă îndelungată de timp. Comportamentul inadaptat este prezent într-un procent mic de cazuri și cauzează probleme sociale.  +  Severitate gravă În domeniul conceptual - obținerea abilităților conceptuale este limitată. În general individul are o ințelegere redusă a limbajului scris sau a conceptelor ce implică numerele, cantitatea, timpul și banii. îngrijitorii trebuie să le asigure susținere extinsă pentru rezolvarea problemelor de-a lungul întregii vieți. În domeniul social - limbajul vorbit este destul de limitat în termeni de vocabular și de gramatică. Vorbirea poate fi formată din cuvinte și fraze izolate și poate fi îmbunătățită prin antrenament. Vorbirea și comunicarea sunt axate pe acțiunile curente din evenimentele zilnice (acum și aici). Limbajul este folosit pentru comunicarea socială, mai mult decât pentru explicații. Indivizii înțeleg vorbirea simplă și comunicarea prin gesturi. Relațiile cu membrii familiei și cu alte persoane familiare sunt o sursă de ajutor. În domeniul practic - individul necesită susținere pentru toate activitățile cotidiene, pentru a se alimenta, a se îmbrăca, a se spăla și pentru a folosi toaleta. Individul necesită supraveghere continuă. El nu poate lua decizii responsabile privind binele propriu și a altor persoane. La vârsta adultă, îndeplinirea unor sarcini acasă, în activitățile de recreere și la locul de muncă necesită susținere și asistență continuă. Dobândirea de abilități în toate domeniile necesită învățare și susținere pe termen lung. Comportamentul inadaptat, inclusiv auto-vătămarea, este prezent la un procent mic dar semnificativ de cazuri.  +  Severitate profundă În domeniul conceptual - în general abilitățile conceptuale implică mai degrabă lumea fizică deâat procesele simbolice. Individul poate folosi obiecte în scopul care le este destinat pentru, muncă și recreere. Pot fi dobândite anumite abilități spațio-vizuale, cum ar fi potrivirea și sortarea pe baza carateristicilor fizice. Totuși, tulburările motorii și senzitive concomitente pot împiedica folosirea obiectelor. În domeniul practic - individul are o înțelegere foarte redusă a comunicării simbolice în vorbire sau în gestică. Poate înțelege unele instrucțiuni sau gesturi simple. Individul își exprimă dorințele și emoțiile mai ales prin comunicare nonverbală, nonsimbolică. Individul se bucură de relații cu persoane bine cunoscute- membrii ai familiei, îngrijitori și alte persoane familiare- și inițiază sau răspunde la interacțiunile sociale prin manifestări de gestică și emoționale. Tulburările senzoriale și fizice concomitente pot împiedica activitățile sociale. În domeniul practic - individul este dependent de alții în toate aspectele zilnice privind îngrijirea fizică, sănătatea și siguranța, deși poate fi în stare să participe la unele dintre aceste activități. Indivizii fără afectare fizică severă pot ajuta la unele sarcini casnice cotidiene, cum ar fi să aducă vesela la masă. Acțiunile simple cu obiecte pot fi baza participării la unele activități vocaționale, în prezența unei susțineri continue și importante. Activitățile recreative pot implica, de exemplu, plăcerea de a asculta muzică, de a urmări filme, de a ieși la plimbare sau de a participa la activități acvatice, totul cu susținerea celorlalți. Afectările fizice și senzoriale concomitente sunt bariere frecvente pentru participarea (dincolo de a privi) la activitățile casnice, recreaționale și vocaționale. Comportamentul inadaptat este prezent la un procent mic dar semnificativ de cazuri Deficiență funcțională ușoară, incapacitate adaptativă 20-49% Tulburarea de dezvoltare intelectuală ușoară cu afectare ușoară a funcțiilor de adaptare și întelectuală (QI=50-69). Deficiență funcțională medie, incapacitate adaptativă 50-69% Tulburarea de dezvoltare intelectuală ușoară QI=(50-69) cu tulburări de comportament semnificative, și/sau asociată cu alte tulburări mintale, somatice, senzoriale. Deficiență funcțională accentuată, incapacitate adaptativă 70-89% Tulburare de dezvoltare intelectuală de severitate moderată (QI= 35-49), cu tulburări de comportament semnificative, și/sau asociată cu alte tulburări mintale, somatice, senzoriale. Deficiență funcțională gravă, incapacitate adaptativă 90-100% Tulburare de dezvoltare intelectuală de severitate gravă și profundă (QI<34), cu tulburări de comportament semnificative, și/sau asociată cu alte tulburări mintale, somatice, senzoriale.2. TULBURĂRILE DIN SPECTRUL SCHIZOFRENIEI ȘI ALTE TULBURĂRI PSIHOTICE Acestea sunt definite prin anomalii în unul sau mai multe din următoarele cinci domenii: ideație delirantă, halucinații, gândire dezorganizată (discurs), comportament motor profund dezorganizat sau anormal (inclusiv catatonic) și simptome negative. Elementele esențiale care definesc tulburările psihotice Ideația delirantă - constă în convingeri fixe care nu pot fi schimbate prin dovezi argumentate. Conținutul lor poate cuprinde diverse teme: idei delirante de persecuție, de referință, de grandoare, erotomane, nihiliste, somatice. Ideile delirante sunt considerate bizare dacă sunt în mod evident neplauzibile. Ideile delirante care exprimă pierderea controlului asupra gândurilor și corpului sunt în general considerate bizare, cum ar fi furtul gândurilor, inserția gândurilor sau idei delirante de control. Halucinațiile - sunt experiențe de tip perceptiv care apar în absența unui stimul extern. Au un character foarte viu și clar, având forța și impactul percepțiilor normale și nu pot fi controlate. Pot apare în orice modalitate senzorială dar cele auditive sunt cele mai frecvente. Gândirea (vorbirea) dezorganizată - se deduce din discursul individului: deraiere sau pierderea asociațiilor, tangențialitate, incoerență sau "salata de cuvinte". Comportamentul motor intens dezorganizat sau anormal, inclusiv catatonia - se poate manifesta în diverse moduri. Comportamentul catatonic constă într-o scădere importantă a reactivității la mediu și se poate manifesta prin: negativism, mutism și stupor, agitație catatonică, mișcări repetitive stereotipe, fixarea privirii, grimase faciale, mutismul și ecoul vorbirii. Simptomele negative - mai evidente în schizofrenie decât în alte tulburări psihotice: diminuarea expresivității emoționale și avoliția. Alte simptome negative: alogia, anhedonia și lipsa de sociabilitate.2.1. SCHIZOFRENIA (Cod CIM-10 F20)  +  Elemente clinice Simptomele caracteristice schizofreniei sunt reprezentate de o serie de disfuncții cognitive, comportamentale și emoționale.  +  Criterii de diagnostic-DSM VA. Două sau mai multe din următoarele criterii, fiecare manifestându-se o perioadă suficientă de timp în interval de o lună sau mai puțin, dacă tratamentul este eficient. Cel puțin unul din ele trebuie să fie (1), (2) sau (3):1. Idei delirante;2. Halucinații;3. Vorbire dezorganizată;4. Comportament motor intens dezorganizat sau catatonic;5. Simptome negative.B. O perioadă semnificativă de timp de la debutul tulburării, nivelul de funcționare în unul sau mai multe domenii importante cum ar fi: profesional, relații interpersonale sau este mult sub nivelul atins înainte de debut sau atunci când debutul se situează în copilărie sau adolescență, nu se atinge nivelul așteptat al funcționării interpersonale, școlare sau profesionale .C. Semnele perturbării se mențin continuu timp de cel puțin 6 luni și trebuie să cuprindă cel puțin o lună de simptome care îndeplinesc criteriul A.D. Au fost excluse tulburarea schizoafectivă și tulburarea depresivă și bipolară cu elemente psihotice.E. Tulburarea nu poate fi atribuită efectelor unei substanțe sau afecțiuni medicale.F. Dacă există un istoric de tulburare din spectrul autismului sau de tulburare de comunicare cu debut în copilărie diagnosticul adițional de schizofrenie se stabilește doar dacă alături de celelalte simptome de schizofrenie sunt prezente idei delirante și halucinații semnificative pentru o perioadă de cel puțin o lună sau mai puțin dacă tratamentul a fost eficient.Forme clinice:1. Schizofrenia paranoidă.2. Schizofrenia dezorganizată (hebefrenică).3. Schizofrenia catatonică.4. Schizofrenia nediferențiată.5. Schizofrenia reziduală.6. Schizofrenia simplă.7. Depresia post-schizofrenie  +  Elemente funcționale Schizofrenia este o boală cu evoluție cronică și se asociază cu disfuncție socială și profesională semnificativă clinic. Evaluarea funcțională se face în funcție de severitatea simptomelor psihotice, a evoluției și prognosticului bolii, a răspunsului la tratament, examinării psihologice (BPRS, SAPS, SANS, PANSS), prezența comorbidităților (tulburări legate de consumul de substanțe, tulburări anxioase, tulburarea de panică, tulburarea obsesiv compulsivă, afecțiuni medicale asociate), a suportului psiho-social. Deficiență funcțională ușoară, incapacitate adaptativă 20-49% Episod unic în remisiune completă, cu evoluție favorabilă cu afectare minimă a funcționării. Deficiență funcțională medie, incapacitate adaptativă 50-69% Episod unic în remisiune parțială. Evoluție cronică cu simptome reziduale, interepisodice cu afectare moderată a funcționării. Deficiență funcțională accentuată, incapacitate adaptativă 70-89% Episoade multiple cu recăderi și remisiuni parțiale interepisodice. Forma continuă. Prezența comorbidităților (alte tulburări mintale, consumul de substanțe, afectiunilor medicale asociate), tulburări induse de tratament (diabet zaharat, dislipidemie, parkinsonism). Deficiență funcțională gravă, incapacitate adaptativă 90-100% Evoluție cronică cu afectare severă și deteriorare funcțională progresivă, cu destructurarea personalității, cu potențial antisocial, lipsa aderenței la tratament, lipsa suportului psihosocial.2.2. TULBURAREA SCHIZOAFECTIVĂ (Cod CIM-10 F25) Este o tulburare în care episodul afectiv și simptomele de fază activă ale schizofreniei se manifestă împreună și sunt precedate sau urmate de cel puțin 2 săptămâni de idei delirante sau halucinații, în absența unor simptome afective importante.  +  Elemente clinice Criterii de diagnostic DSM VA. O perioadă continuă de boală pe parcursul căreia apare un episod afectiv major (depresiv major sau maniacal) simultan cu Criteriul A al schizofreniei.B. Idei delirante sau halucinații prezente timp de cel puțin 2 săptămâni în absența unui episod afectiv major, oricand pe parcursul bolii, pe toată durata vieții.C. Simptomele care îndeplinesc criteriile pentru un episod afectiv major sunt prezente cea mai mare parte a perioadei cât durează fazele activă și reziduală ale bolii.D. Tulburarea nu poate fi atribuită efectelor unei substanțe sau afecțiuni medicale. Forme clinice1. Tipul bipolar2. Tipul depresiv  +  Elemente funcționale Tulburarea schizoafectivă se asociază cu disfuncții sociale și profesionale. Aprecierea capacității funcționale se va stabili în funcție de tipul tulburării, severitatea simptomelor, evoluție, răspunsul la tratament, prezența comorbidităților, a examinării psihologice (PANSS, HAM-D,scala Montgomery-Asberg (MADRS), Inventarul pentru depresie Beck - evaluări în dinamică), anchetei sociale Deficiență funcțională ușoară, incapacitate adaptativă 20-49% Episod unic în remisiune completă. Deficiență funcțională medie, incapacitate adaptativă 50-69% Episod unic în remisiune parțială. Stadiul interaccesual, complianță terapeutică/ răspuns terapeutic bun. Deficiență funcțională accentuată, incapacitate adaptativă 70-89% Episoade multiple cu recăderi și remisiuni parțiale interepisodice, prezența comorbidităților (alte tulburări mintale, în special cu tulburări ale consumului de substanțe, tulburări anxioase, alte afecțiuni medicale). Forma de boală continuă cu destructurare a personalității, noncomplianță/rezistență terapeutică, cu disfuncție severă socială și profesională.2.3. TULBURAREA DELIRANTĂ (Cod CIM-10 F22)  +  Elemente clinice Criterii de diagnostic DSM VA. Prezența uneia (sau mai multor) idei delirante cu durată de cel puțin o lună.B. Criteriul A pentru schizofrenie nu a fost îndeplinit niciodată.C. În afară de impactul ideii (ideilor) delirante, sau al consecințelor ei funcționarea nu este afectată major iar comportamentul nu este, în mod clar, bizar sau neobișnuit,D. Dacă au avut loc episoade maniacale sau depresive majore acestea au fost scurte comparativ cu durata perioadelor delirante.E. Perturbarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice sau altor afecțiuni medicale și nu poate fi explicată mai bine de o altă tulburare mintală, cum ar fi tulburarea dismorfică corporală sau tulburarea obsesiv complusivă. Forme clinice1. tipul erotoman2. tipul de grandoare3. tipul de gelozie4. tipul de persecuție5. tipul somatic6. tipul mixt7. tip nediferențiat  +  Elemente funcționale Afectarea funcțională este de obicei mai limitată comparativ cu cea întâlnită în alte tulburări psihotice dar în unele cazuri poate fi semnificativă, conducând la funcționare profesională slabă și izolare socială. Trăsătura comună a indivizilor cu tulburare delirantă este comportamentul aparent normal atunci când nu discută și nu acționează în concordanță cu ideile lor delirante. Deficiență funcțională ușoară, incapacitate adaptativă 20-49% Episod unic în remisiune completă, sindrom delirant discret și circumscris la o anumită temă, fără impact social deosebit, nelegat de activitatea profesională. Deficiență funcțională medie, incapacitate adaptativă 50-69% Episod unic în remisiune parțială, sindrom delirant care scade capacitatea de inserție socio- profesională. Deficiență funcțională accentuată, incapacitate adaptativă 70-89% Episoade multiple cu recăderi și remisiuni parțiale interepisodice. Forma de boală cu evoluție cronică, rezistentă la tratament, grad mare de deteriorare performanțială, cu comportament auto-, heteroagresiv, litigios și conflictual.2.4. TULBURAREA SCHIZOFRENIFORMĂ (Cod CIM-10 F23.2) Este o tulburare psihotică cu durată limitată la 1-6 luni și care respectă criteriul A pentru schizofrenie.  +  Elemente clinice Criterii de diagnostic DSM VA. Două sau mai multe din următoarele criterii, fiecare manifestându-se o perioadă suficientă de timp în interval de o lună sau mai puțin dacă tratamentul este eficient. Cel puțin unul din ele trebuie să fie (1),(2) sau (3):1. Idei delirante;2. Halucinații;3. Vorbire dezorganizată;4. Comportament motor intens dezorganizat sau catatonic;5. Simptome negative.B. Fiecare episod al tulburării durează cel puțin o lună, dar mai puțin de 6 luni.C. Au fost excluse tulburarea schizoafectivă și tulburările depresivă sau bipolară cu simptome psihotice .D. Tulburarea nu poate fi atribuită efectelor unei substanțe sau afecțiuni medicale. Deficiență funcțională ușoară, incapacitate adaptativă 20-49% Episod unic în remisiune completă.3. TULBURAREA BIPOLARĂ ȘI TULBURĂRILE ÎNRUDITE Tulburările bipolare și tulburările înrudite cuprind: tulburarea bipolară I, tulburarea bipolară II, tulburarea ciclotimică, tulburarea bipolară și tulburările înrudite induse de substanțe sau medicamente, tulburarea bipolară și tulburările înrudite secundare unei afecțiuni medicale.3.1. TULBURAREA BIPOLARĂ I (Cod CIM-10 F31) Pentru stabilirea diagnosticului de tulburare bipolară I este necesară prezența a cel puțin unui episod maniacal pe parcursul vieții. Elemente clinice Pentru a stabili diagnosticul de tulburare bipolară I este necesar să fie îndeplinite criteriile pentru episodul maniacal. Acesta poate fi precedat sau urmat de episoade hipomaniacale sau depresive majore. Criterii de diagnostic DSM VA. Au fost îndeplinite criteriile pentru cel puțin un episod maniacalB. Apariția episodului (episoadelor) maniacal și depresiv major nu este mai bine explicată de tulburarea schizoafectivă, schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă sau de alte tulburări din spectrul schizofreniei și alte tulburări psihotice.3.1.1. EPISODUL MANIACAL Criterii de diagnostic DSM VA. O perioadă bine delimitată caracterizată prin dispoziție anormală și persistent euforică, expansivă sau iritabilă, precum și prin activitate direcționată către un obiectiv sau energie anormal și persistent crescută cu durată de cel puțin o săptămână și prezentă cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic sau cu orice durată dacă e necesară spitalizarea.B. Pe durata alterării dispoziției și creșterii energiei sau activității, trei sau mai multe din următoarele simptome, ori patru dacă dispoziția este doar iritabilă, sunt prezente la un nivel semnificativ și reprezintă o modificare importantă față de comportamentul obișnuit:1. Respect de sine exagerat sau sentiment de grandoare.2. Scăderea nevoii de somn.3. Mai vorbareț decât de obicei sau presiunea de a vorbi.4. Fuga de idei sau sentimentul subiectiv de accelerare a gândirii.5. Distractibilitatea raportată de pacient sau observată de alții.6. Creșterea activității direcționate către un obiectiv sau agitația psihomotorie.7. Implicare excesivă în activități cu potențial ridicat de a conduce la consecințe neplăcute cum ar fi angajarea în distracții foarte costisitoare, comportament sexual necuviincios sau investiții nechibzuite în afaceri.C. Alterarea dispoziței este suficient de severă pentru a provoca deteriorare semnificativă în funcționarea socială sau profesională sau pentru a necesita spitalizare, cu scopul de a împiedica individul să-și provoace auto-vătamare sau vătamarea altora, sau sunt prezente elemente psihotice.D. Acest episod nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substanțe sau ale unei afecțiuni medicale.3.1.2. EPISODUL HIPOMANIACAL Criterii de diagnostic DSM VA. O perioadă bine delimitată caracterizată prin dispoziție anormal și persistent euforică, expansivă sau iritabilă, precum și prin activitate direcționată către un obiectiv sau energie anormal și persistent crescută, care durează cel puțin patru zile consecutive și este prezentă cea mai parte a zilei, aproape zilnic.B. Pe durata alterării dispoziției și a creșterii energiei sau activității trei (sau mai multe) din următoarele simptome (patru dacă dispoziția este iritabilă) au persistat, reprezintă o modificare importantă față de comportamentul obișnuit și sunt prezente la un nivel semnificativ:1. Respect de sine exagerat sau sentiment de grandoare.2. Scăderea nevoii de somn (ex individul se simte odihnit după doar trei ore de somn).3. Mai vorbăreț decât de obicei sau presiunea de a vorbi.4. Fuga de idei sau sentimentul subiectiv de accelerare a gândirii.5. Distractibilitatea raportată de pacient sau observată de alții.6. Creșterea activității direcționate către un obiectiv sau agitația psihomotorie;7. Implicare excesivă în activități cu potențial ridicat de a conduce la consecințe neplăcute (ex. angajarea în distracții foarte costisitoare, comportament sexual necuviincios sau investiții nechibzuite în afaceri).C. Episodul se asociază cu o modificare fără echivoc a funcționării, care nu este caracteristică individului atunci când nu e simptomatic.D. Alterarea dispoziției și modificarea funcționării sunt observate de anturaj.E. Episodul nu este suficient de sever pentru a cauza un deficit marcat al funcționării sociale și profesionale sau pentru a necesita spitalizare. Dacă sunt prezente elemente psihotice episodul este prin definiție maniacal.F. Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substanțe ( ex. un drog de abuz, un medicament, un alt tratament).3.1.3. EPISODUL DEPRESIV MAJOR Criterii de diagnostic DSM VA. Cinci (sau mai multe) din următoarele simptome au fost prezente pe parcursul aceleiași perioade de două săptămâni și reprezintă o modificare față de nivelul de funcționare anterior; cel puțin unul din simptome este fie (1) dispoziție depresivă, fie (2) pierderea interesului și plăcerii:1. Dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic, fie raportată subiectiv de individ fie observată de anturaj.2. Diminuarea marcată a interesului sau plăcerii pentru toate, sau aproape toate activitățile, cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic.3. Scăderea semnificativă în greutate, fără a urma o dietă sau creșterea în greutate (ex. modificarea cu peste 5% a greutății corporale în decurs de o lună), ori scăderea sau creșterea apetitului aproape zilnic.4. Insomnie sau hipersomnie aproape zilnic.5. Agitație sau lentoare psihomotorie, aproape zilnic (observată de alții);6. Astenie sau pierderea energiei aproape zilnic.7. Sentimente de inutilitate sau vinovăție exagerată sau inadecvată (care poate ainge un nivel psihotic) aproape zilnic.8. Capacitate diminuată de a gândi sau de a se concentra, sau indecizie, aproape zilnic.9. Gânduri recurente de moarte (nu doar teama de a muri), ideație suicidară recurentă fără un plan clar sau o tentativă de suicid ori planificarea unui suicid.C. Simptomele cauzează disconfort semnificativ clinic sau deficit în domeniile social, profesional și în alte arii importante de funcționare.D. Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substanțe sau ale unei afecțiuni medicale. Specificatori pentru episodul actual sau cel mai recent de manie, hipomanie sau depresie: Cu disconfort anxios Cu elemente mixte Cu ciclicitate rapidă Cu elemente melancolice Cu elemente atipice Cu elemente psihotice congruente cu dispoziția Cu elemente psihotice incongruente cu dispoziția Cu catatonie Cu debut peripartum Cu tipar sezonier În remisiune parțială În remisiune completă Aprecierea severității are la bază numărul de simptome enunțate în criterii, severitatea acestora și gradul de deficit funcțional: Ușoară: Sunt prezente puține sau nu sunt deloc prezente simptome în exces față de cele necesare pentru a îndeplini criteriile de diagnostic, intensitatea simptomelor este neplăcută sau controlabilă iar simptomele determină un deficit minor al funcționării sociale și profesionale. Moderată: Numărul simptomelor, intensitatea lor și/sau deficitul funcțional se află între cele menționate la "ușoară" și "severă". Severă: Numărul de simptome este mult mai mare decât cel necesar pentru diagnostic, intensitatea simptomelor este deosebit de supărătoare și necontrolabilă, iar simptomele influențează semnificativ funcționarea socială și profesională.  +  Elemente funcționale Examen psihic, examen psihologic (Scala Young de evaluare a maniei (YMRS), scale de evaluare a depresiei în funcție de episodul afectiv recent), anchetă socială. Se va ține seama de numărul, severitatea și specificul episoadelor afective, de răspunsul terapeutic, suportul psiho-social, tipul remisiunilor. Deficiență funcțională ușoară, incapacitate adaptativă 20-49% Tulburarea bipolara I cel mai recent episod maniacal ușor, mediu, sever în remisiune completă răspuns bun terapeutic, disfuncționalități minore socio-profesionale. Tulburare bipolară I cel mai recent episod depresiv major ușor, mediu, sever cu remisiune interepisodică completă, răspuns bun terapeutic, disfuncționalități minore socio- profesionale. Deficientă funcțională medie, incapacitate adaptativă 50-69% Se va ține seama de numărul (2-4), severitatea (mediu, sever) episoadelor afective, cu viraj dispozițional, cu remisiune parțială interepisodică. Tulburarea bipolară I, cel mai recent episod maniacal sever în remisiune parțială, cel puțin 2 episoade afective severe în antecedente, cu remisiune parțială interepisodică, asociate cu comorbidități psihiatrice și/sau medicale, afectează activitatea socio-profesională. Tulburarea bipolară I cel mai recent episod depresiv sever în remisiune parțială, cel puțin 2 episoade afective severe în antecedente, cu remisiune parțială interepisodică, asociate cu comorbidități psihiatrice și/sau medicale, afectează activitatea socio-profesională. Deficiență funcțională accentuată, incapacitate adaptativă 70-89% Tulburarea bipolară I cu ciclicitate rapidă (>4 episoade afective în ultimul an), sau pattern sezonier sau episoade afective cu elemente psihotice cu rezistență terapeutică și recuperare interepisodică parțială. Tulburarea interferă major cu activitatea socio- profesională.3.2. TULBURAREA BIPOLARĂ II Pentru a stabili diagnosticul de tulburare bipolară II este necesar să fie îndeplinite criteriile pentru episodul actual sau anterior hipomaniacal și criteriile pentru un episod actual sau anterior depresiv major. Criterii de diagnosticA. Au fost îndeplinite criteriile pentru cel puțin un episod hipomaniacal și cel puțin un episod depresiv major.