LEGE nr. 15 din 21 iunie 1968privind adoptarea Codului penal al României
EMITENT
  • MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ
    • Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 79 - 79 bis din 21 iunie 1968



    EXPUNERE PE MOTIVEPoporul român, sub conducerea partidului comunist, a obţinut rezultate de însemnătate istorică în dezvoltarea economiei şi culturii, în făurirea societăţii socialiste şi ridicarea nivelului de trai material şi cultural.Înaintarea cu succes a ţării pe calea noii orînduiri a schimbat din temelii înfăţişarea societăţii noastre. Relaţiile de producţie socialiste au cuprins întreaga economie naţională, au fost lichidate clasele exploatatoare, orice formă de exploatare şi asuprire a omului de către om. Dă roade bogate politica partidului de înfăptuire a industrializării, de dezvoltare a agriculturii, de creare a unei economii multilaterale, echilibrate, bazate pe cuceririle contemporane ale ştiinţei şi tehnicii. În procesul construirii socialismului s-a realizat unitatea strînsă dintre clasa muncitoare, ţărănime şi intelectualitate, dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare, înfrăţite în lupta comună pentru înflorirea patriei. Se dezvoltă democraţia noastră socialistă, care asigură participarea maselor largi ale poporului la conducerea societăţii, dezvoltarea capacităţilor creatoare ale tuturor cetăţenilor, afirmarea plenară în viaţa socială a personalităţii fiecărui individ.Transformările petrecute în structura societăţii noastre, intensa activitate politico-educativă desfăşurată de partid, au determinat profunde schimbări înnoitoare în profilul spiritual al oamenilor muncii. Se dezvoltă morala nouă, întemeiată pe înaltele îndatoriri faţă de societate, pe atitudinea înaintată faţă de muncă, de proprietatea obştească, faţă de legile statului şi regulile de convieţuire socială. Conştienţi de faptul că legile constituie întruchiparea intereselor lor fundamentale, marea masă a cetăţenilor le respectă din convingere, participă activ la combaterea manifestărilor înapoiate, retrograde, care prezintă pericol social, ceea ce contribuie la întărirea continuă a ordinii de drept.Este pe deplin firesc ca noile realităţi ale ţării - economice, sociale, politice şi culturale - să-şi găsească reflectarea pe planul dreptului, expresie a voinţei şi năzuinţelor poporului de asigurare a progresului multilateral al patriei. Constituţia Republicii Socialiste România, legea fundamentală a statului, consacră cuceririle istorice ale poporului, cele mai de seamă drepturi de care se bucură cetăţenii, creează ordinea de drept necesară pentru înaintarea ţării pe calea desăvîrşirii construcţiei noii orînduiri, a dezvoltării democraţiei socialiste. În conformitate cu prevederile Constituţiei, întregul sistem de drept trebuie pus de acord cu realităţile actuale ale societăţii noastre."Dreptul socialist", sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Conferinţa Naţională a partidului, "trebuie să oglindească schimbările profunde economice şi social-politice care au avut loc în procesul revoluţiei şi al construcţiei socialiste. Normele de drept trebuie să consacre şi să apere cuceririle fundamentale ale poporului nostru, să asigure dezvoltarea avutului obştesc, exercitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti".În ansamblul normelor de drept, un loc important îl deţine legislaţia penală, care, determinînd faptele ce constituie infracţiuni şi stabilind pedepsele corespunzătoare pentru aceste încălcări ale legii, contribuie în mod eficient la apărarea şi consolidarea cuceririlor obţinute de poporul nostru, la reglementarea raporturilor dintre individ şi societate, dintre cetăţenii ţării, în spiritul respectării principiilor socialismului, a drepturilor şi libertăţilor democratice.Codul penal adoptat cu mai mult de 30 de ani în urmă cuprinde numeroase prevederi învechite şi, în ansamblul său, în pofida modificărilor şi completărilor ce i s-au adus în decursul anilor, apare ca depăşit. Fiind elaborat în alte condiţii istorice, el nu mai corespundea realităţilor noi, concepţiilor contemporane privitoare la aprecierea caracterului infracţional al unor fapte, la mijloacele de prevenire şi combatere a acestora, la rolul pedepsei ca măsură de îndreptare şi reeducare a infractorilor, precum şi de prevenire a săvîrşirii de noi infracţiuni. A devenit astfel necesară elaborarea unui nou cod penal care să corespundă cerinţelor etapei actuale de dezvoltare a ţării.Proiectul noului cod penal a fost întocmit de către un colectiv de specialişti din cadrul Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale, Tribunalului Suprem, Ministerului Afacerilor Interne, Institutului de cercetări juridice al Academiei, cu consultarea a numeroşi teoreticieni şi practicieni ai dreptului. La elaborarea proiectului s-a pornit de la prevederile Constituţiei ţării, a fost utilizat tot ceea ce s-a dovedit valoros în ştiinţa juridică românească şi în practica noastră judiciară, au fost consultate legislaţia şi literatura de specialitate din celelalte ţări socialiste, precum şi din alte ţări, avîndu-se mereu în centrul atenţiei condiţiile specifice ţării noastre.Proiectul noului cod penal a fost prezentat de către Consiliul de Miniştri Comitetului Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care l-a examinat şi a hotărît să fie supus dezbaterii specialiştilor, precum şi a maselor largi de oameni ai muncii, urmînd să fie pus în discuţia Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi apoi înaintat spre legiferare Marii Adunări Naţionale.Oglindind realităţile sociale actuale ale ţării, dezvoltarea democraţiei socialiste, şi exprimînd grija deosebită pentru întărirea legalităţii, codul penal este conceput pe principiul fundamental că numai legea este aceea care stabileşte faptele antisociale ce constituie infracţiuni, determină pedepsele şi măsurile educativ-preventive ce urmează să se aplice persoanelor care au comis astfel de fapte. Întreaga alcătuire a codului penal urmăreşte să creeze condiţii pentru ca nimeni să nu fie tras la răspundere penală pentru o faptă pe care legea nu a considerat-o infracţiune în momentul săvîrşirii ei şi nici să nu fie supus la executarea vreunei pedepse neprevăzute de lege. Este cunoscut că în trecut s-au petrecut abuzuri, încălcări ale legalităţii şi interpretări arbitrare ale legii care au avut drept consecinţe trimiterea în judecată şi condamnarea unor oameni fără dovezi temeinice, aplicîndu-se astfel împotriva unor cetăţeni măsuri cu caracter penal nejustificate de actele şi manifestările acestora. Prevederile noului cod penal creează o puternică garanţie pentru a preveni săvîrşirea unor asemenea abuzuri şi ilegalităţi, pentru desfăşurarea întregii activităţi judiciare cu respectarea strictă a Constituţiei, a legilor ţării.În acelaşi timp, pentru ca societatea noastră să fie apărată împotriva infractorilor, a daunelor pe care aceştia le pot aduce, reglementările cuprinse în codul penal urmăresc ca toţi cei care încalcă legea penală să fie pedepsiţi potrivit vinovăţiei lor.Toate acestea dau o puternică expresie conţinutului socialist al codului penal, rolului ce revine acestui important instrument juridic în întărirea legalităţii, în promovarea intereselor fundamentale ale societăţii socialiste şi, totodată, în asigurarea exercitării depline a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.Inspirîndu-se din principiile dreptului nostru socialist, respectînd prevederile Constituţiei, normele cuprinse în codul penal au menirea să apere cuceririle revoluţionare ale poporului, orînduirea socială şi de stat, suveranitatea şi independenţa ţării, avuţia naţională, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, întreaga ordine de drept.Considerînd că infracţiunile împotriva orînduirii socialiste, împotriva a ceea ce poporul nostru a cucerit prin lupte grele şi îndelungate, constituie crimele cele mai grave faţă de popor, codul penal prevede pedepse aspre împotriva acelora care săvîrşesc acţiuni contra securităţii statului sau a capacităţii sale de apărare.În condiţiile orînduirii noastre, cînd progresul economic al ţării şi ridicarea bunăstării întregului popor depind de creşterea şi consolidarea proprietăţii socialiste apărarea acestei proprietăţi reprezintă o îndatorire fundamentală a tuturor cetăţenilor. Tot ceea ce lezează proprietatea obştească, de stat sau cooperatistă, rodul muncii pline de dăruire şi abnegaţie a poporului nostru, loveşte în interesele oamenilor muncii, ale societăţii socialiste. De aceea, dînd expresie apărării acestor interese, codul penal prevede pedepse corespunzătoare împotriva hoţilor şi delapidatorilor, împotriva celor care irosesc sau manifestă lipsă de grijă faţă de avutul obştesc.Codul penal conţine, de asemenea, norme menite să asigure munca, liniştea şi avutul fiecărui cetăţean, libertăţile şi drepturile cetăţeneşti, în vederea împiedicării oricăror abuzuri şi încălcări ale legii. În acest scop, sînt stabilite pedepse pentru faptele îndreptate împotriva vieţii, integrităţii corporale, libertăţii şi demnităţii persoanei, împotriva avutului personal al cetăţenilor al cărui izvor este munca. Garanţia fermă a acestor drepturi şi libertăţi întăreşte sentimentul de siguranţă al fiecărui cetăţean, creează un regim de ordine în viaţa socială, caracteristic pentru o societate civilizată şi totodată indispensabil pentru manifestarea liberă, multilaterală a oamenilor în toate domeniile activităţii sociale.În orînduirea noastră, dezvoltarea şi consolidarea familiei constituie o preocupare de mare importanţă a statului, a societăţii în ansamblul său. Ocrotirea familiei, apărarea intereselor mamei şi copilului, reprezintă un principiu constituţional care stă la baza întregii reglementări a relaţiilor de familie şi a tuturor măsurilor de ordin economic şi social destinate să întărească această celulă de bază a societăţii noastre. În acest spirit a fost lărgită sfera faptelor care pot fi pedepsite ca infracţiuni contra familiei şi s-au înăsprit pedepsele pentru asemenea încălcări ale legii. Potrivit noului cod, constituie infracţiune de abandon familial nu numai părăsirea cu rea-credinţă şi neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere faţă de membrii familiei, ci şi alungarea sau lăsarea lor fără ajutor.Codul penal reflectă grija orînduirii noastre faţă de om, preocuparea atît pentru apărarea legalităţii, cît şi pentru reeducarea persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, pentru transformarea lor în cetăţeni utili societăţii, pentru prevenirea încălcării legii şi a regulilor de convieţuire socială. Ca o reflectare a schimbărilor petrecute în societate, a principiilor ce guvernează dreptul socialist, codul nu mai prevede munca silnică pe viaţă, temniţa grea şi detenţiunea riguroasă, ci instituie o singură pedeapsă privativă de libertate şi anume închisoare, al cărei termen maxim este stabilit la 20 de ani. În cazul infractorilor periculoşi şi al recidiviştilor, care au săvîrşit infracţiuni deosebit de grave, dacă instanţa judecătorească socoteşte că pedeapsa de 20 de ani este neîndestulătoare, poate aplica un spor, fără a se depăşi în total 25 de ani. Totodată, se prevede că pedeapsa amenzii nu mai poate fi transformată în închisoare.Dînd expresie dorinţei de a preveni săvîrşirea unor infracţiuni deosebit de grave cum sînt crimele împotriva păcii şi omenirii, trădarea de patrie, omorul săvîrşit prin cruzimi sau asupra mai multor persoane, jefuirea cu consecinţe deosebit de grave a bunului obştesc, codul penal menţine în mod excepţional pedeapsa cu moartea.Transformările profunde survenite în structura economică şi socială a societăţii, realizarea unităţii întregului popor, determină importante modificări şi în caracterizarea unor fapte pe care legislaţia penală le consideră infracţiuni. Întrucît pericolul social pe care îl reprezintă asemenea fapte este astăzi considerabil redus, noul cod penal restrînge domeniul de aplicare a constrîngerii prin sancţiuni penale. Astfel, numeroase fapte incriminate în trecut ca infracţiuni sînt eliminate din codul penal, altele sînt declarate contravenţii, iar o parte dintre ele nu vor mai fi pedepsite de legea penală atunci cînd se săvîrşesc pentru prima oară. Totodată, codul penal, ţinînd seama de creşterea continuă a rolului opiniei publice - importantă manifestare a democraţiei socialiste - în respectarea regulilor de convieţuire socială şi în educarea cetăţenilor, prevede forme noi de exprimare a influenţei colectivităţii. Astfel, codul reglementează posibilitatea înlocuirii răspunderii penale cu o răspundere care atrage fie aplicarea unor măsuri de influenţare obştească, fie a unor sancţiuni cu caracter administrativ. În acest scop au fost stabilite modalităţi de trimitere a unor cauze spre soluţionare consiliilor de judecată, care, în condiţiile legii, pot aplica măsuri specifice de influenţare obştească: mustrarea, mustrarea cu avertisment, amenda şi altele. Ca o consecinţă a acestor măsuri, un număr important de cauze care pînă în prezent erau soluţionate de instanţele judecătoreşti, sînt date în competenţa organelor de influenţare obştească, ceea ce exprimă încă o dată rolul important pe care îl are colectivitatea în apărarea şi întărirea ordinii de drept.În codul penal se aduc precizări noţiunii de infracţiune şi trăsăturilor ei fundamentale, se realizează o mai bună sistematizare prin gruparea infracţiunilor în raport cu natura relaţiilor sociale pe care legea penală le apără, precum şi prin înlăturarea unor paralelisme şi suprapuneri. De asemenea, s-au concretizat instituţii juridice noi şi au fost reconsiderate instituţiile existente, pe baza unei concepţii unitare, întemeiate pe principiile dreptului socialist, toate acestea contribuind la interpretarea şi aplicarea corectă a normelor penale în practica judiciară.Sînt în curs de elaborare proiectul codului de procedură penală, precum şi legi penale cu caracter special care se vor referi la domenii restrînse de activitate. Pregătirea lor se face pe aceleaşi principii şi în acelaşi spirit în care este întocmit codul penal, de întărire a orînduirii socialiste, a legalităţii, de garantare şi apărare a drepturilor şi libertăţilor democratice pentru toţi cetăţenii ţării. Adoptarea acestor importante acte normative va contribui la sistematizarea şi perfecţionarea întregii noastre legislaţii.Întregul cod penal este străbătut de grija faţă de om, pentru manifestarea sa tot mai largă în întreaga viaţă socială, pentru întărirea legalităţii şi asigurarea ordinii de drept, corespunzător cerinţelor actualei etape de dezvoltare a societăţii, ale adîncirii democraţiei socialiste.Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege.CODUL PENAL  +  Partea GENERALĂ  +  Titlul I LEGEA PENALĂ ŞI LIMITELE EI DE APLICARE  +  Capitolul 1 DISPOZIŢII PRELIMINARE  +  Articolul 1Scopul legii penale Legea penală apara, împotriva infracţiunilor, Republica Socialistă România, suveranitatea, independenta şi unitatea statului, proprietatea socialistă, persoana şi drepturile acesteia, precum şi întreaga ordine de drept.  +  Articolul 2Legalitatea incriminării Legea prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvîrşirii acestor fapte.  +  Capitolul 2 LIMITELE APLICĂRII LEGII PENALE  +  Secţiunea 1 Aplicarea legii penale în spaţiu  +  Articolul 3Teritorialitatea legii penaleLegea penală se aplică infracţiunilor săvîrşite pe teritoriul României.  +  Articolul 4Personalitatea legii penaleLegea penală se aplică infracţiunilor în afară teritoriului tarii, dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă, neavînd nici o cetăţenie, are domiciliul în ţara.  +  Articolul 5Realitatea legii penaleLegea penală se aplică infracţiunilor săvîrşite în afară teritoriului tarii, contra securităţii statului român, sau contra vieţii unui cetăţean român, ori prin care s-a adus o vătămare grava integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român, cînd sînt săvîrşite de către un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii. Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile prevăzute în alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilă a Procurorului General.  +  Articolul 6Universalitatea legii penaleLegea penală se aplică şi altor infracţiuni decît celor prevăzute în art. 5 alin. 1, săvîrşite în afară teritoriului tarii, de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii, dacă: a) fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a tarii unde a fost săvîrşită; b) făptuitorul se afla în ţara. Pentru infracţiunile îndreptate împotriva intereselor statului român sau contra unui cetăţean român, infractorul poate fi judecat şi în cazul cînd s-a obţinut extrădarea lui. Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul cînd, potrivit legii statului în care infractorul a savirsit infracţiunea, exista vreo cauza care împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau cînd pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. Cînd pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispoziţiilor legale privitoare la recunoaşterea hotărîrilor străine.  +  Articolul 7Legea penală şi convenţiile internaţionaleDispoziţiile cuprinse în art. 5 şi 6 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-o convenţie internaţionala.  +  Articolul 8Imunitatea de jurisdicţieLegea penală nu se aplică infracţiunilor săvîrşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sînt supuse jurisdicţiei penale a statului român.  +  Articolul 9ExtrădareaExtrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenţie internaţionala, pe bază de reciprocitate şi, în lipsa acestora, în temeiul legii.  +  Secţiunea 2 Aplicarea legii penale în timp  +  Articolul 10Activitatea legii penaleLegea penală se aplică infracţiunilor săvîrşite în timpul cît ea se afla în vigoare.  +  Articolul 11Neretroactivitatea legii penaleLegea penală nu se aplică faptelor care, la data cînd au fost săvîrşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni.  +  Articolul 12Retroactivitatea legii penaleLegea penală nu se aplică faptelor săvîrşite sub legea veche, dacă nu mai sînt prevăzute de legea noua. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărîrilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. Legea care prevede măsuri de siguranţă sau măsuri educative se aplică şi infracţiunilor care nu au fost definitiv judecate pînă la data intrării în vigoare a legii noi.  +  Articolul 13Aplicarea legii penale mai favorabileÎn cazul în care de la săvîrşirea infracţiunii pînă la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. Cînd legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complimentare care au corespondent în legea penală noua se aplică în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sînt prevăzute în legea penală noua nu se mai aplica.  +  Articolul 14Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitiveCînd după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare şi pînă la executarea completa a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea noua pentru infracţiunea săvîrşită, se reduce la acest maxim. Dacă după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare la moarte şi pînă la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi fapta pedeapsa închisorii, pedeapsa cu moartea se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune. Dacă legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amendă, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea noua. Tinindu-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. Pedepsele complimentare, măsurile de siguranţă, precum şi măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea noua, nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în conţinutul şi limitele prevăzute de această lege. Cînd o dispoziţie din legea noua se referă la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pînă la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alineatelor precedente.  +  Articolul 15Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitiveCînd după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare şi pînă la executarea completa a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mica decît maximul special prevăzut de legea noua, tinindu-se seama de infracţiunea săvîrşită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunţarea hotărîrii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul cît a executat din pedeapsa, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborîtă sub limita ce ar rezultă din reducerea acestei pedepse proporţional cu micşorarea maximului special prevăzut pentru infracţiunea săvîrşită. Dispoziţiile art. 14 alin. 5 se aplică şi în cazul condamnărilor arătate în prezentul articol, executate pînă la data intrării în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotărîre reducîndu-se cu o treime.  +  Articolul 16Aplicarea legii penale temporareLegea penală temporară se aplică infracţiunii săvîrşite în timpul cînd era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecata în acel interval de timp.  +  Titlul II INFRACŢIUNEA  +  Capitolul 1 DISPOZIŢII GENERALE  +  Articolul 17Trăsăturile esenţiale ale infracţiuniiInfracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvîrşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.  +  Articolul 18Pericolul social al fapteiFapta care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.  +  Articolul 19VinovăţiaVinovăţie exista cînd fapta care prezintă pericol social este săvîrşită cu intenţie sau din culpa.1) Fapta este săvîrşită cu intenţie cînd infractorul:a. prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvîrşirea acelei fapte;b. prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte, accepta posibilitatea producerii lui.2) Fapta este săvîrşită din culpa cînd infractorul:a. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fără temei ca el nu se va produce;b. nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea sa-l prevadă. Fapta constînd într-o acţiune săvîrşită din culpa constituie infracţiune numai atunci cînd în lege se prevede în mod expres aceasta. Fapta constînd într-o inacţiune constituie infracţiune fie ca este săvîrşită cu intenţie, fie din culpa, afară de cazul cînd legea sancţionează numai săvîrşirea ei cu intenţie.  +  Capitolul 2 TENTATIVA  +  Articolul 20Conţinutul tentativeiTentativa consta în punerea în executare a hotărîrii de a savirsi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul. Exista tentativa şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibila datorită insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării ca în timpul cînd s-au savirsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea ca se afla. Nu exista tentativa atunci cînd imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.  +  Articolul 21Pedepsirea tentativeiTentativa se pedepseşte numai cînd legea prevede expres aceasta. Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decît minimul general al pedepsei. În cazul cînd pedeapsa prevăzută de lege este moartea, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.  +  Articolul 22Desistarea şi împiedicarea rezultatuluiEste aparat de pedeapsa făptuitorul care s-a desistat ori o împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului. Dacă actele îndeplinite pînă în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o alta infracţiune, se aplică pedeapsa pentru acea infracţiune.  +  Capitolul 3 PARTICIPAŢIA  +  Articolul 23ParticipanţiiParticipanţi sînt persoanele care contribuie la săvîrşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici.  +  Articolul 24AutorulAutor este persoana care săvîrşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.  +  Articolul 25InstigatorulInstigator este persoana care, cu intenţie, determina pe o altă persoană sa savirseasca o faptă prevăzută de legea penală.  +  Articolul 26CompliceleComplice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajuta în orice mod la săvîrşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvîrşirii faptei, ca va tăinui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvîrşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.  +  Articolul 27Pedeapsa în caz de participaţie Instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvîrşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contribuţia fiecăruia la săvîrşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 72.  +  Articolul 28Circumstanţele personale şi realeCircumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se rasfring asupra celorlalţi. Circumstanţele privitoare la fapta se rasfring asupra participanţilor, numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.  +  Articolul 29Instigare neurmată de executareActele de instigare neurmate de executarea faptei, precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, se sancţionează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general. În cazul cînd pedeapsa prevăzută de lege este moartea, se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani. Actele arătate în alineatul precedent nu se sancţionează, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mica, afară de cazul cînd actele îndeplinite de autor pînă în momentul desistării constituie alta fapta prevăzută de legea penală.  +  Articolul 30Împiedicarea săvîrşirii fapteiParticipantul nu se pedepseşte dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedica consumarea acesteia. Dacă actele săvîrşite pînă în momentul împiedicării constituie o alta fapta prevăzută de legea penală, participantului i se aplică pedeapsa pentru aceasta fapta.  +  Articolul 31Participaţia improprieDeterminarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvîrşirea din culpa de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancţionează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenţie. Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvîrşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea fapta fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune. Dispoziţiile art. 28-30 se aplică în mod corespunzător.  +  Capitolul 4 PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI  +  Articolul 32Formele pluralităţiiPluralitatea de infracţiuni constituie, după caz, concurs de infracţiuni sau recidiva.  +  Articolul 33Concursul de infracţiuniConcurs de infracţiuni exista: a) cînd doua sau mai multe infracţiuni au fost săvîrşite de aceeaşi persoana, înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele. Exista concurs chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvîrşirea sau ascunderea altei infracţiuni; b) cînd o acţiune sau inacţiune, săvîrşită de aceeaşi persoana, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni.  +  Articolul 34Pedeapsa principala în caz de concurs de infracţiuniÎn caz de concurs de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa după cum urmează: a) cînd s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar cînd acest maxim nu este îndestulător, se poate adauga un spor pînă la 3 ani; b) cînd s-au stabilit numai amenzi, se aplică amenda cea mai mare, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adauga un spor pînă la o pătrime din acel maxim; c) cînd s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adauga amenda, în totul sau în parte; d) cînd s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii potrivit dispoziţiei de la lit. a, la care se poate adauga amenda potrivit dispoziţiei de la lit. b. Sporul prevăzut la lit. a se poate mari pînă la 5 ani, dacă una dintre infracţiunile aflate în concurs este o infracţiune contra securităţii statului, contra avutului obştesc, ori o infracţiune de omor, sau o infracţiune contra păcii şi omenirii, ori o infracţiune prin care s-a produs o paguba importanţa economiei naţionale. Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatele precedente nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţa pentru infracţiunile concurente.  +  Articolul 35Pedeapsa complimentară şi măsurile de siguranţă în caz de concurs de infracţiuniDacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complimentară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii. Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natura diferita, sau chiar de aceeaşi natura dar cu conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii. Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de aceeaşi natura şi cu acelaşi conţinut, se aplică cea mai grea dintre acestea. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi în cazul pedepsei confiscării parţiale a averii. Măsurile de siguranţă de natura deosebită, luate în cazul infracţiunilor concurente, se cumulează.  +  Articolul 36Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurenteDacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurenta, se aplică dispoziţiile art. 34 şi 35. Dispoziţiile art. 34 şi 35 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărîre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise şi o alta condamnare definitivă pentru o infracţiune concurenta. Dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărîrea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente. Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu moartea a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.  +  Articolul 37RecidivaRecidiva exista în următoarele cazuri: a) cînd după rămînerea definitivă a unei hotărîri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvîrşeşte din nou o infracţiune înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare; b) cînd după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvîrşeşte din nou o infracţiune; c) cînd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare pînă la 6 luni sau după executare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvîrşeşte din nou infracţiune. Pentru stabilirea stării de recidiva în cazurile prevăzute la lit. a şi b se poate tine seama şi de hotărîrea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea română, dacă hotărîrea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii.  +  Articolul 38Condamnările care nu atrag starea de recidivaLa stabilirea stării de recidiva nu se tine seama de hotărîrile de condamnare privitoare la: a) infracţiunile săvîrşite în timpul minorităţii; b) infracţiunile amnistiate; c) faptele care nu mai sînt prevăzute ca infracţiuni de legea penală. De asemenea, nu se tine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.  +  Articolul 39Pedeapsa în caz de recidivaÎn cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvîrşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor art. 34 şi 35. Sporul prevăzut în art. 34 lit. a se poate mari pînă la 5 ani. Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvîrşită ulterior. În cazul săvîrşirii unei infracţiuni după evadare, prin pedeapsa anterioară se înţelege pedeapsa care se executa, cumulată cu pedeapsa aplicată pentru evadare. În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b, se poate aplica o pedeapsă pînă la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adauga un spor pînă la 5 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica o pedeapsă pînă la maximul general al amenzii, sau închisoarea de la 15 zile la 3 luni. În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. c se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din alineatele precedente. Dacă după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare şi mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executată sau considerată ca executată, se descoperă ca cel condamnat se afla în stare de recidiva, instanţa aplica dispoziţiile din alin. 1 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a şi dispoziţiile din alin. 4 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu moartea a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii. Sporurile prevăzute în prezentul articol se pot mari pînă la 7 ani, dacă infracţiunea săvîrşită ulterior este infracţiune contra securităţii statului, contra avutului obştesc, ori o infracţiune de omor, sau o infracţiune contra păcii şi omenirii, ori o infracţiune prin care s-a produs o paguba importanţa economiei naţionale.  +  Articolul 40Pedeapsa în unele cazuri cînd nu exista recidivaCînd după condamnarea definitivă cel condamnat săvîrşeşte din nou o infracţiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, şi nu sînt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni.  +  Articolul 41Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexeÎn cazul infracţiunii continuate şi al infracţiunii complexe nu exista pluralitate de infracţiuni. Infracţiunea este continuată cînd o persoană săvîrşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Infracţiunea este complexa cînd în conţinutul sau intra, ca element sau ca circumstanţă agravată, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.  +  Articolul 42Pedeapsa pentru infracţiunea continuatăInfracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, la care se poate adauga un spor potrivit dispoziţiilor art. 34.  +  Articolul 43Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată sau complexaDacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexa este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, tinindu-se seama de infracţiunea săvîrşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decît cea pronunţată anterior.  +  Capitolul 5 CAUZELE CARE ÎNLĂTURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI  +  Articolul 44Legitima apărareNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită în stare de legitima apărare. Este în stare de legitima apărare acela care săvîrşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc. Este de asemenea în legitima apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.  +  Articolul 45Starea de necesitateNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită în stare de necesitate. Este în stare de necesitate acela care săvîrşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc. Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul cînd a savirsit fapta şi-a dat seama ca pricinuieşte urmări vadit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.  +  Articolul 46Constringerea fizica şi constringerea moralaNu constituie infracţiunea fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită din cauza unei constrîngeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. De asemenea, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită din cauza unei constrîngeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.  +  Articolul 47Cazul fortuitNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al carei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.  +  Articolul 48IresponsabilitateaNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvîrşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stapin pe ele.  +  Articolul 49BeţiaNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvîrşirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţie completa produsă de alcool sau de alte substanţe. Starea de beţie voluntara completa produsă de alcool sau de alte substanţe nu înlătura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanţă atenuantă sau agravantă.  +  Articolul 50Minoritatea făptuitoruluiNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal.  +  Articolul 51Eroarea de faptNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, cînd făptuitorul, în momentul săvîrşirii acesteia, nu cunoştea existenta unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Nu constituie o circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvîrşirii infracţiunii. Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplică şi faptelor săvîrşite din culpa pe care legea penală le pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei. Necunoaşterea sau cunoaşterea gresita a legii penale nu înlătura caracterul penal al faptei.  +  Titlul III PEDEPSELE  +  Capitolul 1 DISPOZIŢII GENERALE  +  Articolul 52Pedeapsa şi scopul eiPedeapsa este o măsura de constringere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni. Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici sa înjosească persoana condamnatului.  +  Capitolul 2 CATEGORIILE ŞI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR  +  Articolul 53Felurile pedepselorPedepsele sînt principale, complimentare şi accesorii.1) Pedepsele principale sînt:a. închisoarea de la 15 zile la 25 de ani;b. amenda de la 500 la 5.000 lei.2) Pedepsele complimentare sînt:a. interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani;b. degradarea militară;c. confiscarea averii, parţială sau totală.3) Pedeapsa accesorie este interzicerea unor drepturi anume prevăzute de lege.  +  Articolul 54Pedeapsa cu moarteaCa măsura excepţionala pentru infracţiunile cele mai grave se aplică, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, pedeapsa cu moartea. Pedeapsa cu moartea nu se aplică infractorului care nu implinise vîrsta de 18 ani de la data săvîrşirii infracţiunii. De asemenea, pedeapsa cu moartea nu se aplică femeii gravide sau care are copil în vîrsta pînă la 3 ani la dat săvîrşirii infracţiunii ori pronunţării hotărîrii; în aceste cazuri se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani. Cînd legea prevede că pedeapsa cu moartea nu poate fi aplicată, se pronunţa pe lîngă pedeapsa principala a închisorii şi pedeapsa confiscării averii, dacă este prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, precum şi pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima.  +  Articolul 55Înlocuirea pedepsei cu moarteaPedeapsa cu moartea nu poate fi executată dacă condamnata este gravida sau are copil în vîrsta pînă la 3 ani; în aceste cazuri pedeapsa cu moartea se înlocuieşte cu închisoarea pe timp de 25 de ani. Pedeapsa cu moartea se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani, dacă nu a fost executată în termen de 2 ani în cazul cînd condamnatul a fost prezent la judecata, iar pentru cel care nu a fost prezent la judecata sau care s-a sustras de la executare, în termen de 2 ani de la data cînd s-a predat sau a fost prins, ori de 7 ani de la data cînd hotărîrea de condamnare a rămas definitivă. Cînd pedeapsa cu moartea definitiv pronunţată se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii, se menţine pedeapsa confiscării averii. Instanţa aplica în mod obligator pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima.  +  Capitolul 3 PEDEPSELE PRINCIPALE  +  Secţiunea 1 Închisoarea  +  Articolul 56Regimul general al executării pedepseiRegimul executării pedepsei închisorii se întemeiază pe obligaţia condamnaţilor de a presta o munca utila, dacă sînt apţi pentru aceasta, pe acţiunea educativă ce trebuie desfăşurata faţă de condamnaţi, pe respectarea de către aceştia a disciplinei muncii şi a ordinii interioare a locurilor de deţinere, precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în munca, disciplinaţi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare. Toate aceste mijloace trebuie folosite în asa fel încît sa conducă la reeducarea celor condamnaţi. După împlinirea vîrstei de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, condamnaţii nu au obligaţia de a muncii în timpul executării pedepsei; ei pot fi admişi la munca dacă cer aceasta.  +  Articolul 57Regimul de deţinereExecutarea pedepsei închisorii se face, potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, în locuri de deţinere anume destinate. Femeile condamnate la pedeapsa închisorii executa aceasta pedeapsa separat de condamnaţii bărbaţi. Minorii condamnaţi la pedeapsa închisorii executa pedeapsa separat de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale, asigurindu-li-se posibilitatea de a continua învăţămîntul general obligatoriu şi de a dobîndi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor.  +  Articolul 58Regimul de muncăMunca prestată de condamnat este remunerată, cu excepţia muncilor cu caracter gospodăresc necesare locului de deţinere. Prin legea privind executarea pedepselor se stabilesc cazurile în care şi aceste din urma munci sînt remunerate. Normele, timpul de muncă şi remuneraţia muncii condamnaţilor sînt cele stabilite prin lege. Din remuneraţia muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealaltă parte revine administraţiei locului de deţinere. Aceste părţi, precum şi modul de folosire a lor se stabilesc prin legea privind executarea pedepselor.  +  Articolul 59Liberarea condiţionatăDupă ce a executat cel puţin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în munca, disciplinat şi da dovezi temeinice de îndreptare, tinindu-se seama de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei. În calculul fracţiunilor de pedeapsa prevăzute în alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin o treime din durata pedepsei cînd aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin jumătate cînd pedeapsa este mai mare de 10 ani. Cînd condamnatul executa mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsa arătate la alin. 1 se socotesc în raport de totalul pedepselor.În aplicarea dispoziţiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o executa condamnatul.  +  Articolul 60Liberarea condiţionată în cazuri specialeÎn cazul condamnărilor pentru infracţiuni contra securităţii statului, contra avutului obştesc, ori pentru infracţiunea de omor, sau pentru infracţiuni contra păcii şi omenirii, ori pentru infracţiuni prin care s-a produs o paguba importanţa economiei naţionale, liberarea condiţionată prevăzută în art. 59 alin. 1 poate fi acordată numai după ce condamnatul a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul cînd aceasta nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi în cazul pedepsei închisorii mai mari de 10 ani. În cazul condamnărilor prevăzute în alin. 1, dacă condamnatul beneficiază de reducerea fracţiunilor de pedeapsa potrivit art. 59 alin. 2, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei cînd aceasta nu depăşeşte 10 ani, sau de două treimi cînd pedeapsa este mai mare de 10 ani.Condamnatul care din cauza sănătăţii sau din alte cauze nu a fost niciodată folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat după executarea fracţiunilor de pedeapsa arătate în art. 59 sau, după caz, în alin. 1 şi 2 din prezentul articol, dacă da dovezi temeinice de disciplina şi de îndreptare. Cei condamnaţi în timpul minorităţii cînd ajung la vîrsta de 18 ani, precum şi condamnaţii trecuţi de vîrsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat, după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1. La calculul fracţiunii de o pătrime sau o treime se tine seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. Dispoziţiile art. 59 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 61Efectele liberării condiţionatePedeapsa se considera executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi pînă la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savirsit din nou o infracţiune. Dacă în acelaşi interval cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinînd seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvîrşită ulterior şi restul de pedeapsa ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putindu-se aplică un spor pînă la 5 ani. Revocarea este obligatorie în cazul cînd fapta săvîrşită este o infracţiune contra securităţii statului, contra avutului obştesc, ori o infracţiune de omor, sau o infracţiune contra păcii şi omenirii, ori o infracţiune prin care s-a produs o paguba importanţa economiei naţionale.  +  Articolul 62Executarea pedepsei într-o închisoare militarăExecutarea pedepsei închisorii care nu depăşeşte 2 ani, de către militarii în termen, se face într-o unitate militară disciplinară în cazurile prevăzute de lege, precum şi în cazurile cînd instanţa judecătorească, ţinînd seama de împrejurările cauzei şi de persoana condamnatului, dispune aceasta. Dacă militarul condamnat a executat jumătate din durata pedepsei şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai rămas de executat se reduce cu o treime, iar dacă s-a evidenţiat în mod deosebit, reducerea poate depăşi o treime, putind cuprinde tot restul pedepsei. Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat condiţionat. Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat săvîrşeşte din nou infracţiune, instanţa care pronunţa condamnarea pentru aceasta infracţiune face, după caz, aplicarea art. 39 alin. 1 şi 2 sau a art. 40. Pedeapsa astfel stabilită se executa într-un loc de deţinere.După executarea pedepsei potrivit alin. 1-3 sau după graţierea totală ori după graţierea restului de pedeapsa, cel condamnat este reabilitat de drept. Dispoziţiile alineatelor precedente sînt aplicabile şi celor care au devenit militari în termen după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare.  +  Secţiunea 2 Amenda  +  Articolul 63Stabilirea amenziiPedeapsa amenzii consta în suma de bani pe care infractorul este condamnat sa o plătească. Ori de cîte ori legea prevede că o infracţiune se pedepseşte cu amendă, fără a-i arata limitele, minimul special al acesteia este de 1.000 lei, iar maximul special de 4.000 lei. În caz de aplicare a cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu poate să depăşească limitele generale arătate în art. 53 pct. 1 lit.b. Amenda se stabileşte tinindu-se seama de dispoziţiile art. 72, fără a-l pune însă pe infractor în situaţia de a nu-şi putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreţinerea, creşterea, învăţătura şi pregătirea profesională a persoanelor faţă de care are aceste obligaţii legale.  +  Capitolul 4 PEDEPSELE COMPLIMENTARE ŞI PEDEPSELE ACCESORII  +  Secţiunea 1 Pedepsele complimentare  +  Articolul 64Interzicerea unor drepturiPedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi consta în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi: a) dreptul de a alege şi de a fi ales în organele puterii de stat şi în funcţii elective de stat sau obşteşti; b) dreptul de a ocupa o funcţie implicind exerciţiul autorităţii de stat; c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvîrşirea infracţiunii; d) drepturile părinteşti; e) dreptul de a fi tutore sau curator. Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b nu se poate pronunţa decît pe lîngă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a, afară de cazul cînd legea dispune altfel.  +  Articolul 65Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturiPedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principala stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constata ca, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesară. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie cînd legea prevede aceasta pedeapsa. Condiţia arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.  +  Articolul 66Executarea pedepsei interzicerii unor drepturiExecutarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după prescripţia executării pedepsei.  +  Articolul 67Degradarea militarăPedeapsa complimentară a degradării militare consta în pierderea gradului şi dreptului de a purta uniforma. Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaţilor militari şi rezervişti, dacă pedeapsa principala stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani. Degradarea militară poate fi aplicată condamnaţilor militari şi rezervişti pentru infracţiuni săvîrşite cu intenţie, dacă pedeapsa principala stabilită este de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani.  +  Articolul 68Confiscarea parţială şi confiscarea totală a averiiPedeapsa complimentară a confiscării parţiale a averii consta în trecerea în proprietatea statului a unuia sau mai multor bunuri ale condamnatului, anume determinate prin hotărîrea de condamnare. Confiscarea parţială a averii se aplică în mod facultativ şi numai în cazul infracţiunilor pentru care este prevăzută în partea specială. Pedeapsa confiscării totale a averii este obligatorie şi se aplică în cazurile anume prevăzute de lege. Prin bunurile condamnatului se înţeleg atît bunurile care se găseau în patrimoniul acestuia la data săvîrşirii infracţiunii, cît şi bunurile intrate în patrimoniul sau pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare. Pedeapsa confiscării se aplică chiar dacă la data pronunţării hotărîrii nu sînt cunoscute bunurile care aparţin condamnatului şi care ar putea fi confiscate; în acest caz, dacă se aplică confiscarea parţială a averii, întinderea acesteia se determina prin fixarea unei cote-părţi.  +  Articolul 69Efectele confiscării averiiBunurile confiscate trec în patrimoniul statului din momentul rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare, fără a se aduce atingere sarcinilor reale ce le grevează, cît şi altor drepturi de orice natura izvorite din obligaţiile celui condamnat, născute înainte de începerea urmăririi penale sau chiar după începerea urmăririi penale dacă acestea decurg din fapte ilicite, ori sînt urmarea unor acte încuviinţate de organele de urmărire penală sau de instanţele de judecată. Drepturile reale şi obligaţiile prevăzute în alineatul precedent se lichidează în condiţiile stabilite de lege.  +  Articolul 70Bunurile exceptate de la confiscareNu sînt supuse confiscării bunurile necesare uzului casnic sau folosinţei personale a condamnatului şi familiei sale, bunurile care servesc la exercitarea profesiei condamnatului ori a membrilor familiei sale, precum şi bunurile care sînt de stricta trebuinţa pentru asigurarea traiului acestuia sau al familiei sale. Determinarea acestor bunuri se face prin lege.  +  Secţiunea 2 Pedepsele accesorii  +  Articolul 71Conţinutul şi executarea pedepsei accesoriiPedeapsa accesorie consta în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64. Condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arătate în alineatul precedent din momentul în care hotărîrea de condamnare a rămas definitivă şi pînă la terminarea executării pedepsei, pînă la graţierea totală sau a restului de pedeapsa, ori pînă la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.  +  Capitolul 5 INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR  +  Secţiunea 1 Dispoziţii generale  +  Articolul 72Criteriile generale de individualizareLa stabilirea şi aplicarea pedepselor se tine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvîrşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cînd pentru infracţiunea săvîrşită legea prevede pedepse alternative, se tine seama de dispoziţiile alineatului precedent atît pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cît şi pentru proporţionalizarea acesteia.  +  Secţiunea 2 Circumstanţele atenuante şi agravante  +  Articolul 73Circumstanţe atenuanteUrmătoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante: a) depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate; b) săvîrşirea infracţiunii sub stăpînirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinata de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenta, printr-o atingere grava a demnităţii persoanei sau prin alta acţiune ilicită grava.  +  Articolul 74Împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuanteUrmătoarele împrejurări pot fi considerate circumstanţe atenuante: a) conduita buna a infractorului înainte de săvîrşirea infracţiunii; b) staruinta depusa de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită; c) atitudinea infractorului după săvîrşirea infracţiunii, rezultind din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor. Împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.  +  Articolul 75Circumstanţe agravanteUrmătoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante: a) săvîrşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună; b) săvîrşirea infracţiunii prin acte de cruzime sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public; c) săvîrşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor; d) săvîrşirea infracţiunii din motive josnice; e) săvîrşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei; f) săvîrşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate. Instanţa poate retine ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprima faptei un caracter grav.  +  Articolul 76Efectele circumstanţelor atenuanteÎn cazul în care exista circumstanţe atenuante, pedeapsa principala se reduce sau se schimba după cum urmează: a) cînd minorul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani; b) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an; c) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni; d) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, pînă la minimul general; e) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, pînă la minimul general, sau se poate aplica amenda care nu poate fi mai mica de 1.000 lei, iar cînd minimul special este sub 3 luni se aplică o amenda care nu poate fi mai mica de 700 lei; f) cînd pedeapsa prevăzută de lege este amenda, aceasta se coboară sub minimul ei special, putind fi redusă pînă la minimul general. În cazul infracţiunilor contra securităţii statului, contra avutului obştesc, ori al infracţiunii de omor, sau al infracţiunilor contra păcii şi omenirii, ori al infracţiunilor prin care s-a produs o paguba importanţa economiei naţionale, dacă se constată că exista circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult pînă la o treime din minimul special. Cînd exista circumstanţe atenuante, pedeapsa complimentară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită poate fi înlăturată, iar în locul pedepsei complimentare a confiscării totale a averii se aplică confiscarea parţială.  +  Articolul 77Circumstanţe atenuante în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţaCînd pentru infracţiunea săvîrşită legea prevede pedeapsa cu moartea, dacă exista circumstanţe atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani.  +  Articolul 78Efectele circumstanţelor agravanteÎn cazul în care exista circumstanţe agravante se poate aplica o pedeapsă pînă la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adauga un spor pînă la 3 ani, care nu poate depăşi o treime, din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica o pedeapsă pînă la maximul general al amenzii sau închisoarea de la 15 zile la 3 luni. Sporul prevăzut în alineatul precedent este pînă la 5 ani în cazul infracţiunilor contra securităţii statului, contra avutului obştesc, ori al infracţiunii de omor, sau în cazul infracţiunilor contra păcii şi omenirii, ori în cazul infracţiunilor prin care s-a adus o paguba importanţa economiei naţionale.  +  Articolul 79Indicarea circumstanţelorOrice împrejurare reţinută ca circumstanţă atenuantă sau ca circumstanţă agravantă trebuie arătată în hotărîre.  +  Articolul 80Concursul între cauzele de agravare şi cauzele de atenuareÎn caz de concurs între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileşte tinindu-se seama de circumstanţele agravante, de circumstanţele atenuante şi de starea de recidiva. În caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, coborirea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie. În cazul aplicării concomitente a dispoziţiilor cu privire la circumstanţe agravante, recidiva şi la concurs de infracţiuni, pedeapsa nu poate depăşi 20 de ani, dacă maximul special pentru fiecare infracţiune este de 10 ani sau mai mic, şi 25 de ani dacă maximul special pentru cel puţin una dintre infracţiuni este mai mare de 10 ani.  +  Secţiunea 3 Suspendarea condiţionată a executării pedepsei  +  Articolul 81Condiţiile de aplicare a suspendării condiţionateInstanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durata, dacă sînt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani sau amenda, iar pentru infracţiunile contra avutului obştesc pedeapsa aplicată este de cel mult un an; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, afară de cazul cînd condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în caz de concurs de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult un an şi sînt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1 lit. b şi c. Dacă una dintre faptele aflate în concurs este o infracţiune contra avutului obştesc, suspendarea poate fi acordată dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 6 luni şi sînt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1 lit. b şi c. În cazul condamnării pentru o infracţiune prin care s-a produs o paguba avutului obştesc instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei numai dacă paguba a fost integral reparată pînă la pronunţarea hotărîrii.Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărîrea de condamnare. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată.  +  Articolul 82Termenul de încercareDurata suspendării condiţionate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat şi se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp de 2 ani. În cazul cînd pedeapsa a carei executare a fost suspendată este amenda, termenul de încercare este de un an. Termenul de încercare se socoteşte de la data cînd hotărîrea prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă.  +  Articolul 83Revocarea în cazul săvîrşirii unei infracţiuniDacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a savirsit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revoca suspendarea condiţionată, dispunînd executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvîrşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. Dacă infracţiunea ulterioară este săvîrşită din culpa, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări. La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvîrşită după rămînerea definitivă a hotărîrii de suspendare nu se mai aplica sporul prevăzut de lege pentru recidiva.  +  Articolul 84Revocarea în cazul neexecutării obligaţiilor civileDacă pînă la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărîrea de condamnare, instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul cînd cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.  +  Articolul 85Anularea suspendării pentru infracţiuni săvîrşite anteriorDacă se descoperă ca cel condamnat mai savirsise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărîrii prin care s-a dispus suspendarea sau pînă la rămînerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicîndu-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidiva. Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracţiunea care ar fi pu