LEGE nr. 127 din 20 iunie 2011 (*actualizată*)privind activitatea de emitere de monedă electronică(actualizată până la data de 29 iunie 2012*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




    • Parlamentul României adoptă prezenta lege.  +  Capitolul I Obiect, domeniu de aplicare şi definiţiiObiect, domeniu de aplicare şi definiţii  +  Articolul 1Prezenta lege reglementează condiţiile de acces la activitatea de emitere de monedă electronică şi de desfăşurare a acestei activităţi, condiţiile de desfăşurare a activităţii de prestare de servicii de plată de către instituţiile emitente de monedă electronică, supravegherea prudenţială a instituţiilor emitente de monedă electronică, precum şi regimul privind răscumpărarea monedei electronice.  +  Articolul 2 (1) Activitatea de emitere de monedă electronică poate fi desfăşurată de către următoarele categorii de emitenţi de monedă electronică: a) instituţii de credit, în înţelesul art. 7 alin. (1) pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare; b) instituţii emitente de monedă electronică, în înţelesul art. 4 alin. (1) lit. e); c) furnizori de servicii poştale care emit monedă electronică potrivit cadrului legislativ naţional aplicabil; d) Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale, atunci când acestea nu acţionează în calitate de autorităţi monetare sau în altă calitate ce implică exerciţiul autorităţii publice; e) statele membre şi autorităţile lor regionale ori locale, atunci când acestea acţionează în calitatea lor de autorităţi publice. (2) Capitolul II se aplică doar instituţiilor emitente de monedă electronică.  +  Articolul 3Nu intră în domeniul de aplicare al prezentei legi: a) valoarea monetară stocată în instrumentele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. k) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare; b) valoarea monetară destinată efectuării operaţiunilor de plată prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare.-------------Litera b) a art. 3 a fost modificată de RECTIFICAREA nr. 127 din 20 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 507 din 18 iulie 2011.  +  Articolul 4 (1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) agent - persoană fizică sau juridică ce furnizează servicii de plată în numele şi pe seama unei instituţii emitente de monedă electronică; b) consumator - persoană fizică ce acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale sau profesionale; c) cont de plăţi - cont ţinut în numele unuia sau al mai multor deţinători de monedă electronică şi utilizatori de servicii de plată şi utilizat pentru executarea operaţiunilor de plată; d) distribuitor - persoană fizică sau juridică ce prestează servicii de distribuţie şi, după caz, de răscumpărare de monedă electronică pe seama unei instituţii emitente de monedă electronică; e) instituţie emitentă de monedă electronică - persoană juridică autorizată în conformitate cu prevederile cap. II să emită monedă electronică; f) monedă electronică - valoare monetară stocată electronic, inclusiv magnetic, reprezentând o creanţă asupra emitentului, emisă la primirea fondurilor în scopul efectuării de operaţiuni de plată şi care este acceptată de o persoană, alta decât emitentul de monedă electronică; g) stat membru - orice stat membru al Uniunii Europene, precum şi orice stat aparţinând Spaţiului Economic European; h) stat membru de origine - stat membru în care se află sediul social al emitentului de monedă electronică sau, în cazul în care, în conformitate cu legislaţia naţională, emitentul de monedă electronică nu are sediu social, statul membru în care se află sediul real al acestuia; i) stat membru gazdă - stat membru, altul decât statul membru de origine, în care un emitent de monedă electronică are o sucursală, un distribuitor, un agent sau emite monedă electronică ori prestează servicii de plată; j) sucursală - unitate operaţională, fără personalitate juridică, alta decât sediul real, care constituie o parte a instituţiei emitente de monedă electronică şi care realizează direct toate sau unele dintre activităţile instituţiei emitente de monedă electronică. (2) Pentru termenii şi expresiile cuprinse în prezenta lege şi care nu au fost definite la alin. (1) se utilizează în mod corespunzător definiţiile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare. (3) În scopul determinării statutului de filială se aplică dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare.  +  Articolul 5Toate unităţile operaţionale constituite în acelaşi stat membru de o instituţie emitentă de monedă electronică al cărei sediu real este în alt stat membru sunt considerate ca fiind o singură sucursală.  +  Articolul 6Este interzis oricărei persoane care nu este emitent de monedă electronică în înţelesul art. 2 să emită monedă electronică.  +  Capitolul II Autorizarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor emitente de monedă electronicăAutorizarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor emitente de monedă electronică  +  Secţiunea 1 Cerinţe minime de acces la activitateCerinţe minime de acces la activitate  +  Articolul 7 (1) Orice entitate care intenţionează să emită monedă electronică pe teritoriul României trebuie să dispună de o autorizaţie, potrivit prezentului capitol, înainte de începerea acestei activităţi. (2) Banca Naţională a României poate acorda autorizaţie doar unei persoane juridice române constituite în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.  +  Articolul 8 (1) Banca Naţională a României acordă autorizaţie unei entităţi doar dacă, potrivit informaţiilor şi documentelor care însoţesc cererea, sunt respectate toate cerinţele prevăzute de prezentul capitol şi de reglementările date în aplicarea acestuia şi evaluarea proiectului prezentat este favorabilă. (2) În scopul aplicării alin. (1), Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor furnizează Băncii Naţionale a României, la cererea acesteia, informaţii cu privire la persoane şi entităţi expuse la risc de spălare a banilor şi finanţare a actelor de terorism. (3) În vederea luării unei decizii privind cererea de autorizare, Banca Naţională a României poate consulta şi alte autorităţi cu competenţe relevante.  +  Articolul 9Sediul real al instituţiei emitente de monedă electronică autorizate de Banca Naţională a României trebuie să se situeze pe teritoriul României.  +  Articolul 10Banca Naţională a României acordă autorizaţia numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei emitente de monedă electronică, instituţia emitentă de monedă electronică dispune de un cadru formal de administrare a activităţii de emitere de monedă electronică riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente şi coerente, de proceduri eficiente de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă şi de mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase. Cadrul de administrare, procedurile şi mecanismele trebuie să fie cuprinzătoare şi adaptate la natura, extinderea şi complexitatea activităţii de prestare de servicii de plată şi de emitere de monedă electronică prestate de instituţia emitentă de monedă electronică.  +  Articolul 11 (1) Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei emitente de monedă electronică, persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de emitere de monedă electronică au o bună reputaţie şi dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate. (2) Persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de emitere de monedă electronică sunt, în funcţie de forma de organizare juridică şi de tipul activităţilor desfăşurate: a) administratorii, asociaţii comanditaţi, directorii ori, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi membrii directoratului, ai instituţiilor emitente de monedă electronică care au ca activitate principală emiterea de monedă electronică; sau b) în cazul instituţiilor emitente de monedă electronică care nu au ca activitate principală emiterea de monedă electronică, persoanele responsabile pentru coordonarea structurii organizatorice care asigură desfăşurarea activităţii de emitere de monedă electronică. (3) Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) trebuie să fie aprobată de Banca Naţională a României înainte de începerea exercitării responsabilităţilor.  +  Articolul 12Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei emitente de monedă electronică, calitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate este adecvată.  +  Articolul 13Dacă între instituţia emitentă de monedă electronică, persoană juridică română, şi alte persoane fizice sau juridice există legături strânse, Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă aceste legături ori dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituţia emitentă de monedă electronică are legături strânse sau dificultăţile în aplicarea dispoziţiilor ori măsurilor respective nu împiedică exercitarea eficientă a funcţiilor sale de supraveghere.  +  Articolul 14Condiţiile prevăzute la art. 10-13 se aplică în mod corespunzător şi pentru activitatea de servicii de plată prestată de instituţia emitentă de monedă electronică.  +  Articolul 15În situaţia în care instituţia emitentă de monedă electronică este implicată şi în alte activităţi comerciale, altele decât emiterea de monedă electronică şi prestarea de servicii de plată, Banca Naţională a României poate solicita constituirea unei entităţi distincte pentru activitatea de emitere de monedă electronică şi de prestare de servicii de plată, în cazul în care apreciază, în procedura de autorizare sau în procesul de supraveghere, că celelalte activităţi comerciale prejudiciază sau ar putea prejudicia fie soliditatea situaţiei financiare a instituţiei emitente de monedă electronică, fie capacitatea Băncii Naţionale a României de a supraveghea respectarea de către instituţia emitentă de monedă electronică a tuturor obligaţiilor impuse de prezentul capitol şi de reglementările date în aplicarea acestuia.  +  Articolul 16Autorizaţia emisă de Banca Naţională a României permite instituţiei emitente de monedă electronică, persoană juridică română, să emită monedă electronică şi să presteze serviciile de plată prevăzute de autorizaţie în orice stat membru, în condiţiile prevăzute în secţiunea a 5-a.  +  Articolul 17Fără a se aduce atingere dispoziţiilor prezentului capitol, Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări documentaţia care trebuie să însoţească cererea pentru obţinerea autorizaţiei, precum şi criteriile pe baza cărora se verifică îndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 11 alin. (1) şi la art. 12.  +  Articolul 18 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să dispună la data autorizării de un nivel al capitalului iniţial de cel puţin echivalentul în lei a 350.000 euro. (2) Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări emise în aplicarea prezentului capitol elementele care intră în calculul capitalului iniţial, precum şi alte criterii privind modul de determinare a acestuia.  +  Articolul 19Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să emită moneda electronică fără întârziere, la primirea fondurilor în schimbul cărora aceasta este emisă.  +  Articolul 20 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică pot deschide şi menţine conturi de plăţi pentru clienţii lor, destinate exclusiv executării operaţiunilor de plată. (2) Instituţiilor emitente de monedă electronică le este interzisă atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Primirea de fonduri destinate emiterii de monedă electronică cu respectarea prevederilor art. 19, respectiv prestării de servicii de plată, nu este considerată atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public.  +  Articolul 21 (1) Pe lângă emiterea de monedă electronică, instituţiile emitente de monedă electronică pot desfăşura următoarele activităţi: a) prestarea serviciilor de plată prevăzute la art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare; b) prestarea unor servicii operaţionale şi conexe legate de emiterea de monedă electronică şi de prestarea de servicii de plată, cum ar fi: asigurarea executării operaţiunilor de plată, servicii de schimb valutar, activităţi de păstrare în custodie sau stocarea şi procesarea datelor; c) administrarea sistemelor de plăţi; d) activităţi comerciale, altele decât emiterea de monedă electronică şi prestarea de servicii de plată, cu respectarea cadrului legislativ aplicabil. (2) Activităţile prevăzute la alin. (1) pot fi realizate de instituţiile emitente de monedă electronică pe teritoriul României, cu respectarea legislaţiei în domeniu.  +  Articolul 22 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică pot acorda credite legate de serviciile de plată precizate la art. 8 lit. d), e) şi g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile stabilite de respectiva reglementare. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică pot acorda credite, altele decât cele prevăzute la alin. (1), cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Creditele acordate de instituţiile emitente de monedă electronică nu pot avea ca sursă fondurile primite în schimbul monedei electronice emise.  +  Secţiunea a 2-a Autorizarea instituţiilor emitente de monedă electronicăAutorizarea instituţiilor emitente de monedă electronică  +  Articolul 23În vederea obţinerii autorizaţiei pentru emiterea de monedă electronică şi prestarea serviciilor de plată, solicitantul trebuie să remită Băncii Naţionale a României o cerere însoţită de documentaţia şi de informaţiile prevăzute în reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului capitol.  +  Articolul 24 (1) Banca Naţională a României evaluează şi comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acordarea autorizaţiei sau respingerea cererii de autorizare, în termen de 3 luni de la data primirii cererii care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 23. (2) În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii, Banca Naţională a României confirmă îndeplinirea cerinţei prevăzute la art. 23 sau, în situaţia în care nu este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 23, comunică solicitantului documentele şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea acesteia, termenul specificat la alin. (1) începând să curgă de la data primirii documentelor şi informaţiilor solicitate. (3) Banca Naţională a României poate solicita, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 23, alte informaţii relevante pentru evaluare. Solicitantul trebuie să transmită informaţiile solicitate în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, perioadă în care termenul prevăzut la alin. (1) se suspendă. (4) Solicitantul poate furniza din propria iniţiativă orice alte informaţii şi/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Naţională a României trebuie să se pronunţe asupra cererii de autorizare.  +  Articolul 25 (1) Banca Naţională a României respinge o cerere de autorizare dacă din evaluarea realizată în condiţiile prevăzute de prezentul capitol şi de reglementările emise în aplicare rezultă una dintre următoarele situaţii: a) capitalul iniţial se situează sub nivelul minim stabilit de dispoziţiile legale în vigoare; b) din evaluarea planului de activitate şi a planului de afaceri prezentate rezultă că instituţia emitentă de monedă electronică nu poate asigură realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor stabilite în prezentul capitol şi a reglementărilor aplicabile; c) cadrul de administrare a activităţii de emitere de monedă electronică şi de prestare a serviciilor de plată, procedurile de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă instituţia emitentă de monedă electronică şi mecanismele de control intern nu sunt cuprinzătoare şi adaptate la natura, extinderea şi complexitatea acestei activităţi; d) persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de emitere de monedă electronică şi de prestare a serviciilor de plată nu au o bună reputaţie ori nu dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate; e) calitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate nu este adecvată; f) legăturile strânse dintre instituţia emitentă de monedă electronică şi alte persoane fizice sau juridice sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere; g) dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituţia emitentă de monedă electronică are legături strânse sau dificultăţile în aplicarea acestor dispoziţii ori măsuri sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere; h) nu sunt respectate alte condiţii prevăzute în prezentul capitol sau în reglementările emise în aplicare. (2) În cazul în care Banca Naţională a României respinge cererea de autorizare, hotărârea cuprinde şi motivele care au stat la baza acesteia.  +  Articolul 26 (1) Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia acordată unei instituţii emitente de monedă electronică în următoarele situaţii: a) instituţia emitentă de monedă electronică nu şi-a început activitatea de emitere de monedă electronică şi de prestare de servicii de plată în termen de 12 luni de la data acordării autorizaţiei sau a încetat să mai desfăşoare activitate de mai mult de 6 luni; b) autorizaţia a fost obţinută pe baza unor informaţii false sau prin orice alt mijloc ilegal; c) instituţia emitentă de monedă electronică nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării autorizaţiei ori alte condiţii prevăzute de prezentul capitol şi de reglementările emise în aplicare; d) continuarea activităţii pentru care a fost autorizată instituţia emitentă de monedă electronică periclitează stabilitatea sistemului de plăţi; e) ca sancţiune, potrivit art. 71 alin. (1) lit. e); f) în oricare alte situaţii prevăzute de legislaţia în vigoare. (2) Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la retragerea autorizaţiei se comunică în scris instituţiei emitente de monedă electronică, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în cel puţin două cotidiene de circulaţie naţională. (3) Acţionarii sau asociaţii instituţiei emitente de monedă electronică pot hotărî renunţarea la autorizaţie şi, dacă este cazul, dizolvarea entităţii, numai dacă pentru instituţia emitentă de monedă electronică nu s-a deschis procedura insolvenţei. (4) În situaţia prevăzută la alin. (3), instituţia emitentă de monedă electronică comunică Băncii Naţionale a României hotărârea adunării generale a acţionarilor, respectiv a asociaţilor, însoţită de un plan care să asigure stingerea integrală a obligaţiilor faţă de deţinătorii de monedă electronică şi, după caz, faţă de utilizatorii de servicii de plată. (5) Banca Naţională a României aprobă solicitarea de renunţare la autorizaţie numai în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (3) şi (4). (6) Autorizaţia unei instituţii emitente de monedă electronică îşi încetează de drept valabilitatea în următoarele situaţii: a) a avut loc o fuziune sau o divizare a instituţiei emitente de monedă electronică în urma căreia aceasta îşi încetează existenţa; b) s-a pronunţat o hotărâre de declanşare a procedurii falimentului instituţiei emitente de monedă electronică. (7) Încetarea valabilităţii autorizaţiei în situaţiile prevăzute la alin. (5) şi (6) se publică de către Banca Naţională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în cel puţin două cotidiene de circulaţie naţională. (8) Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la retragerea autorizaţiei sau cu privire la încetarea valabilităţii autorizaţiei unei instituţii emitente de monedă electronică în situaţia prevăzută la alin. (5) devine efectivă la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau la o dată ulterioară, prevăzută în hotărâre. (9) De la data intrării în vigoare a hotărârii de retragere a autorizaţiei, respectiv de la încetarea valabilităţii acesteia, entităţile nu mai pot emite monedă electronică şi nu mai pot presta servicii de plată.  +  Secţiunea a 3-a Cerinţe operaţionaleCerinţe operaţionale  +  Articolul 27Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să dispună permanent de fonduri proprii care să se situeze la un nivel ce nu poate fi mai mic decât maximul dintre nivelul minim al capitalului iniţial prevăzut pentru autorizare şi valoarea rezultată din însumarea nivelurilor determinate potrivit prevederilor art. 28 şi 29.  +  Articolul 28Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări emise în aplicarea prezentului capitol cerinţe privind fondurile proprii ale unei instituţii emitente de monedă electronică aferente activităţii cu monedă electronică, referitoare la metoda de determinare a necesarului, elementele care intră în calcul şi alte aspecte privind modul de determinare.  +  Articolul 29 (1) Necesarul de fonduri proprii ale unei instituţii emitente de monedă electronică aferent activităţii de prestare a serviciilor de plată, altele decât cele legate de emiterea de monedă electronică, se determină potrivit prevederilor cap. IV "Nivelul minim, componenţa şi cerinţe de raportare ale fondurilor proprii" din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 21/2009 privind instituţiile de plată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să fundamenteze alegerea metodei de determinare a necesarului de fonduri proprii aferent activităţii prevăzute la alin. (1), astfel încât Banca Naţională a României să fie încredinţată asupra adecvării metodei la situaţia concretă a instituţiei emitente de monedă electronică. În caz contrar, Banca Naţională a României poate impune în procesul de autorizare sau de supraveghere metoda de determinare a necesarului de fonduri proprii.  +  Articolul 30 (1) Pe baza evaluării procedurilor de gestionare a riscului, a bazelor de date privind riscul de pierdere şi a mecanismelor de control intern ale instituţiei emitente de monedă electronică, Banca Naţională a României poate solicita unei instituţii emitente de monedă electronică să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mare decât valoarea rezultată din însumarea nivelurilor determinate potrivit art. 28 şi 29 sau poate permite instituţiei emitente de monedă electronică să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mic decât valoarea rezultată din însumarea nivelurilor determinate potrivit art. 28 şi 29. (2) Nivelul fondurilor proprii rezultat din aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi mai mic decât nivelul minim al capitalului iniţial prevăzut la art. 18.  +  Articolul 31 (1) Este interzisă utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calcularea nivelului fondurilor proprii ale unei instituţii emitente de monedă electronică, în cazul în care aceasta aparţine unui grup din care mai fac parte o altă instituţie emitentă de monedă electronică, o instituţie de credit, o instituţie de plată, o societate de servicii de investiţii financiare, o societate de administrare a portofoliului, o societate de asigurări sau o societate de reasigurări. (2) Este interzisă utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calcularea nivelului fondurilor proprii, în situaţia în care instituţia emitentă de monedă electronică prestează şi servicii de plată, altele decât cele legate de emiterea de monedă electronică şi/sau alte activităţi comerciale.  +  Articolul 32 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să protejeze fondurile primite în schimbul monedei electronice prin una dintre următoarele metode: a) fondurile sunt evidenţiate şi păstrate separat de fondurile destinate activităţilor desfăşurate de instituţia emitentă de monedă electronică, altele decât emiterea de monedă electronică, şi, în cazul în care moneda electronică nu a fost răscumpărată/transferată altui emitent de monedă electronică înainte de terminarea zilei lucrătoare ulterioare zilei în care au fost primite, se depun într-un cont separat la o instituţie de credit sau se investesc în active de foarte bună calitate, astfel cum sunt definite în reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului capitol; b) fondurile sunt asigurate în mod corespunzător printr-o poliţă de asigurare sau o altă garanţie comparabilă furnizată de o societate de asigurări sau de o instituţie de credit care nu aparţine grupului din care face parte instituţia emitentă de monedă electronică respectivă, pentru o sumă echivalentă cu cea care ar fi trebuit să fie evidenţiată şi păstrată separat în absenţa poliţei de asigurare sau a altei garanţii comparabile, plătibilă în cazul în care instituţia emitentă de monedă electronică nu poate să îşi îndeplinească obligaţiile financiare. (2) Prin derogare de la prevederile legislaţiei în materie, deţinătorii de monedă electronică au prioritate faţă de alţi creditori la distribuirea fondurilor protejate potrivit alin. (1), în cazul în care instituţia emitentă de monedă electronică nu îşi mai îndeplineşte obligaţiile, în particular, în caz de insolvenţă a instituţiei emitente de monedă electronică.  +  Articolul 33 (1) În aplicarea art. 32, în cazul în care plata contravalorii monedei electronice emise se realizează prin intermediul unui instrument de plată, obligaţia de a proteja fondurile în cauză intervine de la momentul la care este creditat contul instituţiei emitente de monedă electronică sau fondurile sunt făcute disponibile în alt mod instituţiei emitente de monedă electronică. (2) Protejarea fondurilor în situaţia prevăzută la alin. (1) trebuie să se realizeze în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii monedei electronice.  +  Articolul 34 (1) În cazul în care doar o parte din valoarea monetară emisă se utilizează ca monedă electronică, iar restul se utilizează în alte scopuri, instituţia emitentă de monedă electronică are obligaţia să aplice prevederile art. 32 şi 33 numai pentru partea de fonduri primită în schimbul monedei electronice ce se utilizează ca monedă electronică. (2) În cazul în care nu se cunoaşte în avans ponderea valorii monetare ce se utilizează ca monedă electronică ori aceasta este variabilă, instituţiile emitente de monedă electronică pot aplica prevederile art. 32 şi 33 doar unei părţi reprezentative din totalul fondurilor, parte care se estimează că va fi utilizată ca monedă electronică, cu condiţia ca estimarea să fie realizată rezonabil, pe baza datelor istorice, de o manieră satisfăcătoare pentru Banca Naţională a României.  +  Articolul 35Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să protejeze fondurile pentru executarea operaţiunilor de plată, altele decât cele legate de emiterea de monedă electronică, primite de la utilizatorii de servicii de plată direct sau prin intermediul unui alt prestator de servicii de plată, în conformitate cu dispoziţiile art. 31-33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi reglementările emise în aplicarea acestora.  +  Articolul 36 (1) Pentru creditele legate de serviciile de plată instituţiile emitente de monedă electronică constituie, regularizează şi utilizează provizioane specifice de risc de credit, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României. (2) Provizioanele astfel constituite sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.  +  Articolul 37Instituţiile emitente de monedă electronică, ce acordă credite legate de serviciile de plată şi a căror activitate este limitată la emiterea de monedă electronică şi prestarea de servicii de plată, vor organiza şi vor conduce contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu reglementările specifice elaborate de Banca Naţională a României, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.  +  Articolul 38Situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare anuale consolidate ale instituţiilor emitente de monedă electronică prevăzute la art. 37 sunt supuse auditării de către auditorii statutari sau firme de audit.  +  Articolul 39 (1) În scopul supravegherii, instituţiile emitente de monedă electronică transmit Băncii Naţionale a României informaţii contabile distincte, aferente următoarelor activităţi: a) emiterea de monedă electronică şi prestarea de servicii de plată legate de emiterea de monedă electronică, inclusiv serviciile operaţionale şi conexe acestora prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b; b) prestarea de servicii de plată, altele decât cele legate de emiterea de monedă electronică, inclusiv serviciile operaţionale şi conexe acestora; c) celelalte activităţi desfăşurate de instituţia emitentă de monedă electronică. (2) Informaţiile contabile prevăzute la alin. (1) trebuie însoţite de un raport de audit elaborat potrivit reglementărilor aplicabile, iar în cazul instituţiilor emitente de monedă electronică care au obligaţia legală de auditare a situaţiilor financiare, raportul trebuie întocmit de către auditorul statutar sau de către firma de audit a instituţiei emitente de monedă electronică.  +  Articolul 40Instituţiile emitente de monedă electronică sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României informaţiile contabile prevăzute la art. 39 alin. (1), precum şi alte date şi informaţii solicitate, la termenele şi în forma stabilite prin reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului capitol.  +  Articolul 41 (1) Auditorul statutar sau firma de audit al/a unei instituţii emitente de monedă electronică trebuie să informeze Banca Naţională a României de îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale la instituţia emitentă de monedă electronică ori în situaţia în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o relaţie de control cu instituţia emitentă de monedă electronică, a luat cunoştinţă despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituţia emitentă de monedă electronică, fapt sau decizie care: a) reprezintă o încălcare semnificativă a legii şi/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acestora, prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare sau cerinţe privind desfăşurarea activităţii de emitere de monedă electronică sau de prestare a serviciilor de plată; b) este de natură să afecteze capacitatea instituţiei emitente de monedă electronică de a funcţiona în continuare; c) poate conduce la un refuz din partea auditorului statutar sau firmei de audit de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare sau la exprimarea de către aceştia a unei opinii cu rezerve. (2) La solicitarea Băncii Naţionale a României, auditorul statutar sau firma de audit al/a instituţiei emitente de monedă electronică are obligaţia să furnizeze orice detalii, clarificări, explicaţii privind activitatea de audit desfăşurată. (3) Îndeplinirea cu bună-credinţă de către auditorul statutar sau firma de audit al/a instituţiei emitente de monedă electronică a obligaţiei de a informa Banca Naţională a României potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) nu constituie încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia/acesteia potrivit legii sau clauzelor contractuale, şi nu poate atrage răspunderea de orice natură a acestuia/acesteia. (4) Banca Naţională a României are acces la orice documente întocmite de auditorul statutar sau firma de audit al/a instituţiei emitente de monedă electronică pe parcursul acţiunii de audit.  +  Articolul 42Fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării actelor de terorism sau altor dispoziţii relevante ale legislaţiei în vigoare, instituţiile emitente de monedă electronică păstrează toate evidenţele aferente activităţii de emitere de monedă electronică şi de prestare a serviciilor de plată timp de cel puţin 5 ani de la terminarea operaţiunii.  +  Articolul 43 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică au obligaţia de a se asigura de respectarea cerinţelor impuse de prezentul capitol şi de reglementările emise în aplicare, în cazul în care deleagă unor terţi realizarea unor funcţii operaţionale. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică sunt responsabile pentru toate actele angajaţilor lor şi pentru activitatea desfăşurată de sucursale, agenţi, distribuitori şi alte entităţi către care externalizează activităţi.  +  Secţiunea a 4-a Externalizarea activităţilor instituţiilor emitente de monedă electronică, persoane juridice române, şi desfăşurarea de către acestea prin intermediul agenţilor a activităţii de prestare a serviciilor de platăExternalizarea activităţilor instituţiilor emitente de monedă electronică, persoane juridice române, şi desfăşurarea de către acestea prin intermediul agenţilor a activităţii de prestare a serviciilor de plată  +  Articolul 44 (1) Instituţiilor emitente de monedă electronică le este interzisă externalizarea totală sau parţială a emiterii de monedă electronică. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică pot utiliza persoane fizice sau juridice pentru distribuirea şi răscumpărarea de monedă electronică.  +  Articolul 45 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică informează Banca Naţională a României în cazul în care intenţionează să externalizeze funcţii operaţionale aferente emiterii de monedă electronică. (2) La externalizarea funcţiilor operaţionale importante, instituţia emitentă de monedă electronică trebuie să se asigure că aceasta se realizează fără afectarea semnificativă a calităţii mecanismelor de control intern ale instituţiei emitente de monedă electronică şi nu împiedică exercitarea eficientă de către autoritatea de supraveghere a verificărilor referitoare la respectarea obligaţiilor instituţiilor emitente de monedă electronică stabilite în prezentul capitol şi reglementările emise în aplicare.  +  Articolul 46 (1) În aplicarea prevederilor art. 45, o funcţie operaţională este considerată importantă dacă nerealizarea acesteia sau realizarea sa în mod defectuos prejudiciază în mod semnificativ capacitatea instituţiei emitente de monedă electronică de a se conforma permanent condiţiilor de autorizare impuse de prevederile prezentului capitol şi de reglementările emise în aplicarea acestuia sau altor obligaţii care îi revin în conformitate cu prezenta lege ori afectează semnificativ performanţele financiare, stabilitatea instituţiei emitente de monedă electronică sau continuitatea activităţii de emitere de monedă electronică. (2) Externalizarea funcţiilor operaţionale importante se poate realiza numai cu respectarea de către instituţia emitentă de monedă electronică a următoarelor condiţii: a) externalizarea nu conduce la delegarea responsabilităţii organelor de conducere; b) relaţia şi obligaţiile instituţiei emitente de monedă electronică în raport cu deţinătorii de monedă electronică în conformitate cu prezenta lege şi reglementările emise în aplicare nu sunt afectate; c) nu se prejudiciază respectarea condiţiilor impuse instituţiei emitente de monedă electronică în vederea autorizării în conformitate cu prezentul capitol şi reglementările emise în aplicarea acestuia; d) niciuna dintre condiţiile impuse în vederea autorizării instituţiei emitente de monedă electronică nu este înlăturată sau modificată.  +  Articolul 47Dispoziţiile art. 45 şi 46 se aplică în mod corespunzător, în cazul în care instituţiile emitente de monedă electronică intenţionează să externalizeze funcţii operaţionale legate de prestarea de servicii de plată.  +  Articolul 48 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică pot presta prin intermediul agenţilor servicii de plată cu aplicarea în mod corespunzător a prevederilor secţiunii a 4-a din titlul II şi art. 56-58 şi art. 60 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia şi a prezentei legi. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică se asigură că agenţii care acţionează pe seama lor informează utilizatorii serviciilor de plată despre acest fapt. (3) În aplicarea prevederilor alin. (1), trimiterea la registrul instituţiilor de plată va fi interpretată ca trimitere la registrul instituţiilor emitente de monedă electronică prevăzut la art. 60.  +  Secţiunea a 5-a Procedura de notificare pentru desfăşurarea activităţii în alte state membre de către instituţii emitente de monedă electronică, persoane juridice româneProcedura de notificare pentru desfăşurarea activităţii în alte state membre de către instituţii emitente de monedă electronică, persoane juridice române  +  Articolul 49 (1) Orice instituţie emitentă de monedă electronică autorizată, persoană juridică română, care intenţionează să emită monedă electronică pentru prima dată într-un alt stat membru, prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct, transmite Băncii Naţionale a României o cerere însoţită de informaţiile prevăzute la alin. (2). (2) În termen de 10 zile de la primirea cererii, Banca Naţională a României comunică autorităţii competente din statul membru gazdă informaţii privind denumirea şi sediul instituţiei emitente de monedă electronică, tipul activităţilor pe care intenţionează să le desfăşoare pe teritoriul statului membru gazdă şi, după caz, numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei şi structura organizatorică a acesteia şi solicită opinia în legătură cu intenţia instituţiei emitente de monedă electronică de a emite monedă electronică prin intermediul unei sucursale. (3) În termen de cel mult două luni de la primirea cererii de înregistrare a sucursalei, Banca Naţională a României decide cu privire la aceasta, cu luarea în considerare a opiniei exprimate de autoritatea competentă din statul membru gazdă. (4) Banca Naţională a României poate radia sucursala din registrul prevăzut la art. 60, în cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă comunică avizul său negativ ulterior expirării termenului prevăzut la alin. (3).  +  Articolul 50 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică pot emite monedă electronică prin intermediul unei sucursale numai ulterior înscrierii acesteia în registrul prevăzut la art. 60. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică pot emite monedă electronică în mod direct de la data la care Banca Naţională a României realizează notificarea potrivit art. 49 alin. (2) şi informează solicitantul asupra acestui fapt.  +  Articolul 51 (1) Orice instituţie emitentă de monedă electronică ce intenţionează să utilizeze persoane fizice sau juridice pentru distribuirea şi, după caz, răscumpărarea de monedă electronică în alt stat membru transmite Băncii Naţionale a României o cerere însoţită de informaţiile prevăzute la alin. (2). (2) În termen de 10 zile de la primirea cererii, Banca Naţională a României comunică autorităţii competente din statul membru gazdă informaţiile privind denumirea şi sediul instituţiei emitente de monedă electronică, denumirea şi sediul distribuitorului, respectiv numele şi adresa acestuia, tipul serviciilor pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul statului membru gazdă şi, după caz, identitatea persoanelor responsabile pentru administrarea distribuitorului şi structura organizatorică a acestuia. (3) Instituţiile emitente de monedă electronică pot distribui şi răscumpăra monedă electronică prin intermediul distribuitorilor de la data la care Banca Naţională a României realizează notificarea potrivit alin. (2) şi informează solicitantul asupra acestui fapt.  +  Articolul 52Dispoziţiile art. 49 şi 50 se aplică în mod corespunzător în cazul în care instituţiile emitente de monedă electronică intenţionează să presteze servicii de plată pentru prima dată într-un alt stat membru, prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct.  +  Secţiunea a 6-a Relaţia cu state terţeRelaţia cu state terţe  +  Articolul 53 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, pot emite monedă electronică şi/sau presta servicii de plată în state terţe prin înfiinţarea unei sucursale, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului capitol. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică pot utiliza persoane fizice sau juridice pentru distribuirea şi răscumpărarea de monedă electronică în state terţe, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României.  +  Articolul 54Banca Naţională a României reglementează condiţiile în care poate înscrie în registrul prevăzut la art. 60 sucursala stabilită într-un stat terţ şi documentaţia care trebuie să însoţească cererea în vederea înscrierii.  +  Articolul 55Banca Naţională a României poate respinge cererea de înregistrare formulată în baza dispoziţiilor art. 54 dacă, pe baza informaţiilor deţinute şi a documentaţiei prezentate de instituţia emitentă de monedă electronică, consideră că: a) instituţia emitentă de monedă electronică nu dispune de o situaţie financiară corespunzătoare în raport cu activitatea propusă; b) cadrul de administrare, procedurile şi mecanismele prevăzute la art. 10 coroborat cu art. 14 nu sunt adecvate; c) cadrul legislativ existent în statul terţ şi/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere; d) instituţia emitentă de monedă electronică nu îndeplineşte alte cerinţe prevăzute de prezentul capitol şi de reglementările emise în aplicarea acestuia.  +  Articolul 56 (1) Entităţile care emit monedă electronică şi au sediul în state terţe nu pot presta activitate de emitere ori distribuire şi/sau răscumpărare de monedă electronică şi nu pot presta servicii de plată pe teritoriul României decât după constituirea unei instituţii emitente de monedă electronică, persoană juridică română. (2) Fac excepţie de la dispoziţiile alin. (1) sucursalele entităţilor care emit monedă electronică şi au sediul în acele state terţe cu care au fost încheiate acorduri la nivelul Uniunii Europene cu privire la regimul privind desfăşurarea activităţii de emitere de monedă electronică şi prestarea serviciilor de plată, prevederile acestor acorduri aplicându-se cu prioritate. (3) În aplicarea alin. (2), Banca Naţională a României notifică Comisiei Europene orice autorizaţie acordată unei sucursale a unei instituţii emitente de monedă electronică cu sediul într-un stat terţ.  +  Secţiunea a 7-a Procedura de notificare pentru desfăşurarea activităţii pe teritoriul României de către instituţiile emitente de monedă electronică din alte state membreProcedura de notificare pentru desfăşurarea activităţii pe teritoriul României de către instituţiile emitente de monedă electronică din alte state membre  +  Articolul 57 (1) O instituţie emitentă de monedă electronică autorizată într-un alt stat membru poate emite monedă electronică pe teritoriul României prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct, în baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de autoritatea competentă din statul membru de origine. (2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă informaţii privind denumirea şi sediul instituţiei emitente de monedă electronică, tipul serviciilor pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul României şi, după caz, numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei şi structura organizatorică a acesteia. (3) Ulterior notificării privind deschiderea unei sucursale realizate potrivit alin. (1), la cererea Băncii Naţionale a României, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi alte autorităţi relevante furnizează acesteia informaţii cu privire la riscul de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism pe care îl implică proiectul ce face obiectul notificării. (4) În situaţia în care din consultarea realizată potrivit alin. (3) rezultă motive întemeiate pentru a suspecta că prin deschiderea sucursalei ar putea creşte riscul de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism ori în legătură cu proiectul de deschidere a sucursalei se efectuează, s-au efectuat ori s-a încercat efectuarea unor operaţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, Banca Naţională a României informează în consecinţă autoritatea competentă din statul membru de origine.  +  Articolul 58 (1) O instituţie emitentă de monedă electronică autorizată într-un alt stat membru poate utiliza persoane fizice sau juridice pentru distribuirea şi răscumpărarea de monedă electronică pe teritoriul României în baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de autoritatea competentă din statul membru de origine. (2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă informaţii privind denumirea şi sediul instituţiei emitente de monedă electronică, denumirea şi sediul distribuitorului, respectiv numele şi adresa acestuia, tipul serviciilor pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul României şi, după caz, identitatea persoanelor responsabile pentru administrarea distribuitorului şi structura organizatorică a acestuia.  +  Articolul 59 (1) Dispoziţiile art. 57 se aplică în mod corespunzător în cazul în care instituţiile emitente de monedă electronică autorizate în alte state membre intenţionează să presteze servicii de plată pentru prima dată pe teritoriul României, prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct. (2) O instituţie emitentă de monedă electronică autorizată într-un alt stat membru poate presta servicii de plată pe teritoriul României printr-un agent, în baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de autoritatea competentă din statul membru de origine, cu aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 49, art. 50 alin. (2), art. 51-53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare.  +  Secţiunea a 8-a Registrul instituţiilor emitente de monedă electronicăRegistrul instituţiilor emitente de monedă electronică  +  Articolul 60 (1) Banca Naţională a României organizează şi administrează registrul instituţiilor emitente de monedă electronică în care sunt evidenţiate instituţiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, sucursalele acestora din alte state membre şi state terţe, precum şi agenţii instituţiilor emitente de monedă electronică, persoane juridice române. (2) Registrul prevăzut la alin. (1) este public, accesibil online, este actualizat permanent şi furnizează informaţii privind activităţile pentru care a fost autorizată fiecare instituţie emitentă de monedă electronică.  +  Secţiunea a 9-a Autoritatea competentă cu supraveghereaAutoritatea competentă cu supravegherea  +  Articolul 61 (1) Banca Naţională a României este autoritatea responsabilă cu supravegherea respectării dispoziţiilor prezentului capitol şi ale reglementărilor emise în aplicare. (2) Banca Naţională a României asigură supravegherea prudenţială a instituţiilor emitente de monedă electronică autorizate, persoane juridice române, inclusiv pentru activitatea de emitere de monedă electronică şi de prestare de servicii de plată desfăşurată prin sucursalele şi agenţii acestora. (3) Alin. (1) şi alin. (2) nu implică faptul că Banca Naţională a României are competenţe de supraveghere a activităţilor comerciale ale instituţiei emitente de monedă electronică, altele decât emiterea de monedă electronică, prestarea de servicii de plată şi activităţile enumerate la art. 21 alin. (1) lit. b).  +  Articolul 62 (1) Activitatea de supraveghere a instituţiilor emitente de monedă electronică de către Banca Naţională a României, în vederea verificării respectării cerinţelor impuse prin prezentul capitol şi reglementările emise în aplicarea acestuia, trebuie să fie proporţională, adecvată şi adaptată riscurilor la care sunt expuse instituţiile emitente de monedă electronică. (2) Verificările la sediul entităţilor prevăzute la alin. (3) lit. b) se efectuează de către personalul Băncii Naţionale a României împuternicit în acest sens sau de către auditori financiari sau experţi numiţi de Banca Naţională a României. (3) Pentru exercitarea funcţiei de supraveghere, Banca Naţională a României este abilitată: a) să solicite instituţiei emitente de monedă electronică să furnizeze orice informaţie necesară pentru verificarea respectării cerinţelor impuse prin prezentul capitol şi reglementările emise în aplicarea acestuia; b) să efectueze verificări la sediul instituţiei emitente de monedă electronică, persoană juridică română, al sucursalelor acesteia şi al oricărui agent al său sau al oricărei entităţi către care aceasta a externalizat activităţi, inclusiv distribuitori; c) să emită recomandări, instrucţiuni şi să dispună măsuri; d) să suspende sau să retragă autorizaţia. (4) Instituţiile emitente de monedă electronică vor permite personalului împuternicit al Băncii Naţionale a României şi auditorilor financiari sau experţilor numiţi de Banca Naţională a României să le examineze evidenţele, conturile şi operaţiunile, furnizând în acest scop toate documentele şi informaţiile cu privire la administrarea, controlul intern şi operaţiunile instituţiilor emitente de monedă electronică, astfel cum vor fi solicitate de către aceştia. (5) Instituţiile emitente de monedă electronică sunt obligate să transmită Băncii Naţionale a României orice informaţii solicitate de aceasta în scopul realizării supravegherii.  +  Articolul 63 (1) Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări regimul instituţiilor emitente de monedă electronică ce desfăşoară activitate de creditare, legat de calitatea de persoane juridice declarante la Centrala riscurilor bancare a Băncii Naţionale a României. (1) Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări regimul instituţiilor emitente de monedă electronică ce desfăşoară activitate de creditare, legat de calitatea de persoane juridice declarante la Centrala riscurilor bancare a Băncii Naţionale a României.  +  Articolul 64Modificările în situaţia instituţiilor emitente de monedă electronică autorizate se comunică Băncii Naţionale a României potrivit reglementărilor emise de aceasta în aplicarea prezentului capitol.  +  Articolul 65