AMENDAMENTE din 22 iulie 2005 la anexa VI la MARPOL şi la Codul Tehnic NO(x)

EMITENT

ACT INTERNAŢIONAL

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 182 bis din 16 martie 2007

__________ Notă *) Acceptate prin Ordinul nr. 216 din 7 februarie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 16 martie 2007.

REZOLUȚIA 2 A CONFERINȚEI

ANEXA Nr. 1

Codul tehnic privind controlul emisiilor de oxizi de azot de la motoarele diesel navale

Conferința,

amintind de asemenea Rezoluția A.719(17) adoptată de către Adunarea Organizației Maritime Internaționale, care arată că obiectivul de prevenire a poluării atmosferei de către nave ar putea fi cel mai bine realizat prin constituirea unei noi anexe la Convenția internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, așa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta (MARPOL 73/78), care să prevadă reguli de restricție și control ale emisiilor substanțelor dăunătoare de la nave în atmosferă,

recunoscând că emisiile de oxizi de azot de la motoarele diesel navale montate la bordul navelor au un efect nefavorabil asupra mediului înconjurător, producând formarea de acizi, formarea de ozon, îmbogățirea în nutrienți, și contribuie, în general, la apariția efectelor dăunătoare sănătății,

*) Ordinul nr. 216/2007 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 16 martie 2007 și este reprodus și în acest număr bis.

ținând seama de protocoalele și declarațiile la Convenția din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanțe lungi, referitoare, printre altele, la reducerea emisiilor de oxizi de azot sau a fluxurilor sale transfrontiere,

adoptând Protocolul din 1997 privind amendarea Convenției internaționale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, așa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta (Protocolul din 1997),

luând notă de regula 13 din anexa VI la MARPOL 73/78, care face obligatoriu Codul tehnic privind controlul emisiilor de oxizi de azot de la motoarele diesel navale conform acestei reguli, considerând recomandările făcute de Comitetul pentru Protecția Mediului Marin la cea de-a

treizeci și noua sesiune a sa,

1. adoptă Codul tehnic privind controlul emisiilor de oxizi de azot de la motoarele diesel navale (Codul tehnic NOx), al cărui text este redat în anexa la prezenta rezoluție;
2. hotărăște că prevederile Codului tehnic NOx trebuie să intre în vigoare, ca cerințe
obligatorii, pentru toate părțile la Protocolul din 1997 la aceeași dată ca data intrării în vigoare a
acelui protocol;
3. invită părțile la MARPOL 73/78 să pună în aplicare prevederile Codului tehnic NOx în conformitate cu prevederile regulii 13 din anexa VI; și
4. recomandă părților la MARPOL 73/78 să aducă imediat la cunoștința proprietarilor de nave, operatorilor de nave, constructorilor de nave, producătorilor de motoare diesel navale și oricăror alte grupuri interesate Codul tehnic NOx.

ANEXĂ

la Rezoluția 2 a Conferinței

CODUL TEHNIC

PRIVIND CONTROLUL EMISIILOR DE OXIZI DE AZOT DE LA MOTOARELE DIESEL NAVALE

Introducere

La 26 septembrie 1997, Conferința părților la Convenția internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, așa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta (MARPOL 73/78), a adoptat, prin Rezoluția 2 a Conferinței, Codul tehnic privind controlul emisiilor de oxizi de azot de la motoarele diesel navale. Conform prevederilor anexei VI — Reguli privind prevenirea poluării atmosferei de către nave — la MARPOL 73/78, denumită în continuare Anexa VI, și, ca urmare a intrării în vigoare a anexei VI, fiecare motor diesel naval, la care se aplică regula 13 din această anexă, trebuie să corespundă prevederilor din prezentul cod.

Ca informație generală, elementele precursoare formării oxizilor de azot în timpul procesului de ardere sunt azotul și oxigenul. Acești compuși formează împreună 99% din amestecul de admisie al motorului. Oxigenul va fi consumat în timpul procesului de ardere, surplusul de oxigen disponibil fiind în funcție de raportul aer/combustibil conform căruia funcționează motorul. În cea mai mare parte azotul nu intră în reacție în cadrul procesului de ardere, totuși, un procentaj mic va fi oxidat pentru a forma diferiți oxizi de azot. Oxizii de azot (NOx) care se pot forma includ

NO și NO2, dar cantitățile depind în primul rând de temperatura flăcării sau de temperatura de

combustie și, dacă este prezent, de cantitatea de azot organic aflat în combustibil. De asemenea, acestea mai depind și de timpul la care azotul și surplusul de oxigen sunt expuse la temperaturi înalte corespunzătoare procesului de ardere al motorului diesel. Cu alte cuvinte, cu cât temperatura de ardere este mai mare (de exemplu, presiunea maximă, raportul de compresie ridicat, rata mare de alimentare cu combustibil etc.), cu atât este mai mare cantitatea de NOx

formată. În general, un motor diesel lent tinde să conducă la formarea mai multor NOx decât un

motor diesel rapid. NOx au un efect dăunător asupra mediului înconjurător, determinând creșterea acidității, formarea ozonului, îmbogățirea nutrienților, și contribuie, în general, la apariția efectelor dăunătoare sănătății.

Scopul acestui cod este de a stabili procedurile obligatorii pentru încercarea, inspectarea și certificarea motoarelor diesel navale, care vor da posibilitatea producătorilor de motoare, proprietarilor de nave și administrațiilor să se asigure că toate motoarele diesel navale la care se aplică acesta sunt în conformitate cu valorile limită corespunzătoare ale emisiilor de NOx, așa

cum se arată în regula 13 a Anexei VI. Dificultățile în stabilirea precisă a mediei ponderate

efective de NOx de la motoarele diesel navale aflate în funcțiune pe nave au fost recunoscute, prin formularea unui set de cerințe simple și practice, în care sunt definite mijloacele de asigurare a conformității cu nivelele emisiilor de NOx admisibile.

Administrațiile sunt încurajate să facă o evaluare a emisiilor de la motoarele diesel de

propulsie și auxiliare la un stand de încercare unde se pot efectua încercări precise în condiții corespunzător controlate. Stabilirea în acest stadiu inițial a conformității cu regula 13 a Anexei VI constituie o caracteristică esențială a prezentului cod. Încercările ulterioare la bordul navei vor fi în mod inevitabil limitate în ceea ce privește amploarea și precizia, dar ele vor servi la deducerea valorilor parametrilor emisiei și la confirmarea că motoarele sunt instalate, funcționează și sunt

întreținute în conformitate cu specificațiile producătorului și că orice reglări sau modificări nu se abat de la normele de emisie stabilite de către producător la încercarea și certificarea inițiale.

Abrevieri, indici și simboluri

Tabelele 1, 2, 3 și 4 de mai jos cuprind abrevierile, indicii și simbolurile utilizate în cadrul prezentului cod, inclusiv specificațiile pentru aparatele de măsurare analitică din apendicele 3, cerințele de etalonare pentru aparatele de măsurare analitică din apendicele 4 și formulele de calcul al debitului masic al gazelor din capitolul 5 și apendicele 6 ale prezentului cod:

1. Tabelul 1: simboluri utilizate pentru reprezentarea componentelor chimice din emisiile de gaze arse de evacuare ale motorului diesel, care se regăsesc în prezentul cod;
2. Tabelul 2: abrevieri pentru analizoarele folosite la măsurarea emisiilor de gaze arse de evacuare de la motoarele diesel, așa cum se specifică în apendicele 3 al prezentului cod;
3. Tabelul 3: simboluri și indici ai termenilor și variabilelor utilizați/utilizate în toate formulele de calcul al debitului masic al gazelor arse de evacuare în cadrul metodelor de măsurare pe standul de încercare, așa cum se specifică în capitolul 5 din prezentul cod; și

4. Tabelul 4: indici și descrieri ale termenilor și variabilelor utilizați/utilizate în toate formulele de calcul al debitului masic al gazelor arse de evacuare din cadrul metodei carbonului echivalent, așa cum se specifică în apendicele 6 al prezentului cod.

Tabelul 1. Simboluri pentru componentele chimice ale emisiilor motorului diesel

Simbol	Componentă chimică	Simbol	Componentă chimică
C3H8	Propan	NO	Monoxid de azot
CO	Monoxid de carbon	NO2	Dioxid de azot
CO2	Dioxid de carbon	NOx	Oxizi de azot
HC	Hidrocarburi	O2	Oxigen
H2O	Apă

Tabelul 2. Abrevieri pentru analizoarele folosite la măsurarea emisiilor de gaze arse de evacuare de la motoarele diesel (se face referire la apendicele 3 al prezentului cod)

Abreviere	Termen	Abreviere	Termen
CFV	Tub Venturi la debit unic	HFID	Detector de ionizare în flacără incandescentă
CLD	Detector cu chemiluminiscență	NDIR	Analizor cu absorbție nedispersiv în infraroșu
ECS	Senzor electrochimic	PDP	Pompă cu deplasare pozitivă
FID	Detector de ionizare în flacără	PMD	Detector paramagnetic
FTIR	Analizor în infraroșu de transformare Fourier	UVD	Detector de ultraviolete
HCLD	Detector cu chimiluminiscență incandescent	ZRDO	Senzor de dioxid de zirconiu

Tabelul 3. Simboluri și indici pentru termenii și variabilele folosite în formulele metodelor de măsurare pe standul de încercare (se face referire la capitolul 5 din prezentul cod)

Simbol	Termen	Unitate de măsură
AT	Aria secțiunii transversale a țevii de evacuare	m2
C1	Hidrocarbură exprimată în echivalent carbon 1	—
conc	Concentrație	ppm sau vol%
concc	Concentrație naturală corijată	ppm sau vol%
EAF	Factor al excesului de aer (kg aer uscat/kg combustibil)	kg/kg
EAFRef	Factor al excesului de aer (kg aer uscat/kg combustibil) în condiții de referință	kg/kg
fa	Factor atmosferic de laborator (aplicabil numai unei familii de motoare)	—
FFCB	Factor specific al combustibilului pentru calcularea carbonului echivalent	—

Simbol	Termen	Unitate de măsură
FFD	Factor specific al combustibilului pentru calcularea debitului gazelor de evacuare în stare uscată	—
FFH	Factor specific al combustibilului utilizat pentru calcule de concentrații în stare umedă începând de la concentrațiile în stare uscată	—
FFW	Factor specific al combustibilului pentru calcularea debitului gazelor de evacuare în stare umedă	—
GAIRW	Debitul masic de aer de admisie în stare umedă	kg/h
GAIRD	Debitul masic de aer de admisie în stare uscată	kg/h
GEXHW	Debitul masic al gazelor arse de evacuare în stare umedă	kg/h
GFUEL	Debitul masic de combustibil	kg/h
GASx	Valoarea medie ponderată a emisiei de NOx	g/kWh
HREF	Valoarea de referință a umidității absolute (10,71 g/kg; se ia în calculul NOx și al factorilor de corecție a umidității pentru particulele poluante)	g/kg
Ha	Umiditatea absolută a aerului de admisie	g/kg
HTCRAT	Raportul hidrogen-carbon	mol/mol
i	Indice care desemnează modurile de încercare	—
KHDIES	Factorul de corecție a umidității pentru NOx de la motoarele diesel	—
KW,a	Factor de corecție pentru aerul de admisie (pentru trecerea de la starea uscată la starea umedă)	—
KW,r	Factor de corecție pentru gazele arse de evacuare brute (pentru trecerea de la starea uscată la starea umedă)	—
L	Coeficient calculat ca raport procentual între momentul motor și momentul motor maxim la turația de încercare	%
mass	Indice ce desemnează debitul masic al emisiilor	g/h
pa	Presiunea de vapori, la saturație, pentru aerul de admisie al motorului (din ISO 3046-1, 1995: psy = PSY, presiunea de vapori a mediului de încercare)	kPa
pB	Presiunea barometrică totală (din ISO 3046-1, 1995: px = PX, presiunea totală ambiantă, locală, py = PY, presiunea totală a mediului de încercare)	kPa
ps	Presiunea atmosferică în condiții uscate	kPa
P	Puterea la frână, necorectată	kW
PAUX	Puterea totală declarată absorbită de piesele auxiliare montate doar pentru încercare, dar care nu se cer să fie la bordul navei	kW
Pm	Puterea maximă măsurată sau declarată la turația de încercare a motorului conform condițiilor de încercare	kW
r	Raportul între aria secțiunii transversale a sondei izometrice și cea a țevii de evacuare a gazelor arse	—
Ra	Umiditatea relativă a aerului de admisie	%
Rf	Factor de reacție FID	—
RfM	Factorul de reacție FID pentru metanol	—
S	Încărcarea frânei/Reglajul dinamometrului	kW
Ta	Temperatura absolută a aerului de admisie	K
TDd	Temperatura absolută a punctului de rouă	K
TSC	Temperatura aerului de răcire	K
Tref.	Temperatura de referință (aer de ardere: 298 K)	K
TSCRef	Temperatura de referință a aerului de răcire	K
VAIRD	Debitul volumic al aerului de admisie (în stare uscată)	m3/h
VAIRW	Debitul volumic al aerului de admisie (în stare umedă)	m3/h
VEXHD	Debitul volumic al gazelor arse de evacuare (în stare uscată)	m3/h
VEXHW	Debitul volumic al gazelor arse de evacuare (în stare umedă)	m3/h
WF	Factor de ponderare	—

Tabelul 4. Simboluri și descrieri de termeni și variabile utilizate în formulele pentru metoda carbonului echivalent (se face referire la apendicele 6 al prezentului cod)

Simbol	Descriere	Unitate de măsură	Observații
ALF	Conținutul de H din combustibil	% m/m
AWC	Masa atomică a C
AWH	Masa atomică a H
AWN	Masa atomică a N
AWO	Masa atomică a O
AWS	Masa atomică a S
BET	Conținutul de C din combustibil	% m/m
CO2D	Concentrația de CO2	% V/V	În gaze arse de evacuare uscate
CO2W	Concentrația de CO2	% V/V (umed)	În gaze arse de evacuare umede
COD	Concentrația de CO	ppm	În gaze arse de evacuare uscate
COW	Concentrația de CO	ppm	În gaze arse de evacuare umede
CW	Funingine	mg/m3	În gaze arse de evacuare umede
DEL	Conținutul de N din combustibil	% m/m
EAFCDO	Factorul excesului de aer bazat pe arderea completă și concentrația de CO2, Iy,CO2	kg/kg
EAFEXH	Factorul excesului de aer bazat pe concentrația în gazele arse de evacuare a componentelor cu conținut de carbon, Iy	kg/kg
EPS	Conținutul de O din combustibil	% m/m
ETA	Conținutul de N din aerul de ardere (în condiții umede)	% m/m
EXHCPN	Raportul componentelor cu conținut de carbon din gazele arse de evacuare, c	V/V
EXHDENS	Densitatea gazelor arse de evacuare (în stare umedă)	kg/m3
FFCB	Factor specific al combustibilului pentru calcularea carbonului echivalent
FFD	Factor specific al combustibilului pentru calcularea debitului gazelor arse de evacuare (în stare uscată)		În stare uscată
FFH	Factor specific al combustibilului utilizat la calcularea concentrației în condiții umede din concentrația în condiții uscate
FFW	Factor specific al combustibilului pentru calcularea debitului gazelor arse de evacuare (în stare umedă)		În stare umedă
GAIRD	Debitul masic de aer de ardere	kg/h	Aer de ardere uscat
GAIRW	Debitul masic de aer de ardere	kg/h	Aer de ardere umed
GAM	Conținutul de S din combustibil	% m/m
GCO	Emisia de CO	g/h
GCO2	Emisia de CO2	g/h
GEXHD	Debitul masic al gazelor arse de evacuare	kg/h	Gaze arse de evacuare uscate
gexhw	Debitul masic al gazelor arse de evacuare calculat prin metoda carbonului echivalent, GEXHW	kg/h
GEXHW	Debitul masic al gazelor arse de evacuare	kg/h	Gaze arse de evacuare umede
GFUEL	Debitul masic al combustibilului	kg/h
GHC	Emisia de HC	g/h	Hidrocarburi
GH2O	Emisia de H2O	g/h

Simbol	Descriere	Unitate de măsură	Observații
GN2	Emisia de N2	g/h
GNO	Emisia de NO	g/h
GNO2	Emisia de NO2	g/h
GO2	Emisia de O2	g/h
GSO2	Emisia de SO2	g/h
HCD	Hidrocarburi	ppm C1	Gaze arse de evacuare uscate
HCW	Hidrocarburi	ppm C1	Gaze arse de evacuare umede
HTCRAT	Raportul hidrogen-carbon din combustibil, a	mol/mol
MV...	Volum molecular al...	l/mol	Pentru fiecare fel de gaz
MW...	Masa moleculară a...	g/mol	Pentru fiecare fel de gaz
NO2W	Concentrația de NO2	ppm	Gaze arse de evacuare umede
NOW	Concentrația de NO	ppm	Gaze arse de evacuare umede
NUE	Conținutul de apă din aerul de ardere	% m/m
O2D	Concentrația de O2	% V/V	Gaze arse de evacuare uscate
O2W	Concentrația de O2	% V/V (umed)	Gaze arse de evacuare umede
STOIAR	Necesarul stoichiometric de aer pentru arderea unui kilogram de combustibil	kg/kg
TAU	Conținutul de oxigen din aerul de ardere umed	% m/m	Aer umed
TAU1	Conținutul de oxigen din aerul de ardere umed care este evacuat	% m/m	Aer umed
TAU2	Conținutul de oxigen din aerul de ardere umed care este ars	% m/m	Aer umed
VCO	Debitul volumic de CO	m3/h	(conținut în gazele arse de evacuare)
VCO2	Debitul volumic de CO2	m3/h	(conținut în gazele arse de evacuare)
VH2O	Debitul volumic de H2O	m3/h	(conținut în gazele arse de evacuare)
VHC	Debitul volumic de HC	m3/h	(conținut în gazele arse de evacuare)
VN2	Debitul volumic de N2	m3/h	(conținut în gazele arse de evacuare)
VNO	Debitul volumic de NO	m3/h	(conținut în gazele arse de evacuare)
VNO2	Debitul volumic de NO2	m3/h	(conținut în gazele arse de evacuare)
VO2	Debitul volumic de O2	m3/h	(conținut în gazele arse de evacuare)
VSO2	Debitul volumic de SO2	m3/h	(conținut în gazele arse de evacuare)

N O T E:

— Pentru normal m3 sau normal litru, sunt utilizate unitățile de măsură std. m3 și std. l. Normal m3 al unui gaz corespunde unei temperaturi de 273,15 K și unei presiuni atmosferice de 101,3 kPa.
— Constanta de echilibru apă—gaz = 3,5.

CAPITOLUL 1

Generalități

1.1. Scopul
Scopul acestui Cod tehnic privind controlul emisiilor de oxizi de azot de la motoarele diesel navale, denumit în continuare cod, este de a specifica cerințele referitoare la încercarea, inspectarea și certificarea motoarelor diesel navale în vederea asigurării conformității lor cu limitele emisiilor de oxizi de azot (NOx) prevăzute în regula 13 din Anexa VI.
1.2. Aplicare
1. 1.2.1. Prezentul cod se aplică tuturor motoarelor diesel cu o putere la ieșire de peste
  130 kW care sunt instalate, sau sunt proiectate și urmează a fi instalate, la bordul oricărei nave la care se aplică Anexa VI, cu excepția acelor motoare prevăzute în paragraful 1(b) din regula
  13. Cu privire la cerințele de inspectare și certificare conform regulii 5 din Anexa VI, prezentul cod include doar acele cerințe aplicabile pentru conformitatea motorului cu limitele emisiilor de NOx.
2. 1.2.2. În scopul aplicării prezentului cod, administrațiile au dreptul să împuternicească, cu
  toate funcțiile cerute unei Administrații prin prezentul cod, o organizație autorizată să acționeze în numele Administrației. În fiecare caz Administrația își asumă întreaga responsabilitate în ceea ce privește inspectarea și certificatul.
3. 1.2.3. În sensul prezentului cod, un motor se consideră că funcționează în conformitate cu limitele pentru NOx din regula 13 a Anexei VI, dacă se poate demonstra că emisiile ponderate de NOx de la motoarele diesel navale se încadrează în acele limite cerute la certificarea inițială, la
  inspecțiile intermediare și la alte astfel de inspecții.
1.3. Definiții
1. 1.3.1. Emisiile de oxid de azot (NOx) reprezintă emisia totală de oxizi de azot, calculată ca emisie ponderată totală de NO2 și determinată folosind ciclurile de încercare corespunzătoare și metodele de măsurare specificate în prezentul cod.
2. 1.3.2. Modificare substanțială a unui motor diesel naval înseamnă:
  1. 1. Pentru motoarele instalate pe nave construite la sau după 1 ianuarie 2000, modificare substanțială înseamnă orice modificare la un motor care poate realmente determina motorul să depășească limitele de emisie prevăzute în regula 13 din Anexa VI. Înlocuirea curentă a componentelor motorului cu piesele specificate în Dosarul tehnic, care nu pot modifica parametrii emisiei indicați mai sus, nu este considerată o modificare substanțială, indiferent dacă se înlocuiește o componentă sau sunt înlocuite mai multe.
  2. 2. La motoarele instalate pe nave construite înainte de 1 ianuarie 2000, modificare substanțială înseamnă orice modificare făcută la un motor, care produce creșterea parametrilor existenți ai emisiei, stabiliți prin metoda simplificată de măsurare descrisă la 6.3, peste limitele admisibile prevăzute la 6.3.11. Aceste modificări includ, dar nu se limitează la acestea, modificări efectuate în legătură cu funcționarea sau cu parametrii tehnici ai motorului (de exemplu, modificarea axului cu came, instalației de injecție a combustibilului, instalației de alimentare cu aer, configurației camerei de ardere sau reglajul motorului).
3. 1.3.3. Componente sunt acele piese interschimbabile care influențează parametrii emisiilor de NOx, identificate prin numărul lor din proiect/părțile componente.
4. 1.3.4. Reglaj înseamnă ajustarea unui parametru reglabil care influențează emisia de NOx a
  unui motor.
5. 1.3.5. Parametrii de funcționare sunt date ale motorului, cum ar fi presiunea maximă în cilindru, temperatura gazelor arse de evacuare etc., înregistrate în cartea de control a motorului în legătură cu emisia de NOx. Aceste date sunt dependente de sarcină.
6. 1.3.6. Certificatul EIAPP este Certificatul internațional de prevenire a poluării atmosferei de către
  motoare, care se referă la emisiile de NOx.
7. 1.3.7. Certificatul IAPP este Certificatul internațional de prevenire a poluării atmosferei.
8. 1.3.8. Administrație are același înțeles ca în articolul 2 alineatul (5) din MARPOL 73/78.
9. 1.3.9. Proceduri rapide de verificare la bord înseamnă o procedură, care poate include o cerință privind echipamentul, care să fie folosită la bordul navei în cadrul inspecției inițiale de certificare sau al inspecțiilor periodice și intermediare, așa cum se prevede pentru verificarea conformității cu oricare dintre cerințele prezentului cod, așa cum se specifică de către producătorul motorului și se aprobă de către Administrație.
10. 1.3.10. Motor diesel naval înseamnă orice motor cu ardere internă cu piston în mișcare alternativă care funcționează pe bază de combustibil lichid sau mixt, la care se aplică regulile 5,
  6 și 13 din Anexa VI, inclusiv instalațiile de deservire a motorului și, dacă este cazul, de supraalimentare.
11. 1.3.11. Puterea nominală înseamnă puterea nominală continuă maximă de ieșire, așa cum se specifică pe placa de timbru și în Dosarul tehnic al motorului diesel naval la care se aplică regula 13 din Anexa VI și Codul tehnic NOx.
12. 1.3.12. Turația nominală înseamnă numărul de rotații pe minut ale arborelui cotit corespunzător puterii nominale, așa cum se specifică pe placa de timbru și în Dosarul tehnic al motorului diesel naval.
13. 1.3.13. Puterea de frânare este puterea observată, măsurată la arborele cotit sau echivalentul său, cu motorul echipat doar cu piesele auxiliare standard necesare pentru funcționarea sa pe standul de încercare.
14. 1.3.14. Condiții la bordul navei înseamnă că un motor:
  1. 1. este instalat la bordul navei și cuplat la respectivul echipament acționat de motor; și
  2. 2. funcționează în vederea îndeplinirii scopului pentru care este destinat echipamentul.
15. 1.3.15. Dosarul tehnic este o înregistrare ce conține toate detaliile parametrilor, inclusiv componentele și reglajele unui motor, care pot influența emisia de NOx a motorului, conform paragrafului 2.4 din prezentul cod.
16. 1.3.16. Jurnalul de înregistrare a parametrilor motorului este documentul pentru înregistrarea tuturor modificărilor de parametri, inclusiv părțile componente și reglajele motorului, care pot influența emisia de NOx a motorului, conform paragrafului 2.4 din prezentul cod.

CAPITOLUL 2

Inspecții și certificare

2.1. Generalități
1. 2.1.1. Fiecare motor diesel naval specificat la paragraful 1.2, cu excepția cazului în care prezentul cod prevede altfel, trebuie să fie supus următoarelor inspecții:
  1. 1. unei inspecții de precertificare care se va efectua astfel încât să asigure că motorul, așa cum a fost proiectat și echipat, corespunde limitelor emisiei de NOx prevăzute de regula 13 din Anexa VI. Dacă această inspecție dovedește conformitatea, Administrația va elibera un Certificat
    internațional de prevenire a poluării atmosferei de către motoare (EIAPP);
  2. 2. unei inspecții inițiale de certificare care trebuie efectuată la bordul navei după instalarea motorului, dar înaintea punerii sale în funcțiune. Această inspecție va fi efectuată în scopul asigurării că motorul, așa cum a fost el instalat la bordul navei, incluzând orice modificare și/sau
    reglajele efectuate după precertificare, dacă este cazul, corespunde limitelor emisiei de NOx prevăzute de regula 13 din Anexa VI. Această inspecție, ca parte a inspecției inițiale a navei, poate duce fie la eliberarea unui Certificat internațional de prevenire a poluării atmosferei (IAPP)
    inițial, fie la o modificare a unui Certificat IAPP valabil care să reflecte instalarea unui motor nou;
  3. 3. inspecțiilor periodice și intermediare, care vor fi efectuate la nave ca parte a inspecțiilor prevăzute de regula 5 din Anexa VI, având ca scop asigurarea că motorul continuă să corespundă în întregime prevederilor prezentului cod;
  4. 4. unei inspecții inițiale de certificare a motorului, care va fi efectuată la bordul unei nave ori de câte ori se face o modificare substanțială la un motor, având ca scop asigurarea că motorul modificat corespunde limitelor emisiei de NOx prevăzute de regula 13 din Anexa VI.
2. 2.1.2. Pentru conformitatea cu cerințele de inspecție și certificare descrise la 2.1.1, există
  cinci metode alternative incluse în prezentul cod, pe care producătorul motorului, constructorul de nave sau proprietarul navei, după caz, le poate alege în vederea măsurării, calculării sau încercării unui motor în ceea ce privește emisiile de NOx, după cum urmează:
  1. 1. încercarea pe stand pentru inspecția de precertificare în conformitate cu capitolul 5;
  2. 2. încercarea la bordul navei pentru un motor care nu a fost precertificat în vederea efectuării unei inspecții combinate de precertificare și certificare inițială, în conformitate cu toate cerințele de încercare pe stand din capitolul 5;
  3. 3. metoda de verificare a parametrilor motorului la bordul navei în vederea dovedirii conformității în cadrul inspecțiilor inițiale, periodice și intermediare ale motoarelor precertificate sau ale celor care au fost supuse modificărilor și efectuării unor reglaje, în ceea ce privește componentele desemnate și caracteristicile reglabile, de la ultima inspecție efectuată, în conformitate cu 6.2;
  4. 4. metoda simplificată de măsurare la bordul navei în vederea dovedirii conformității în cadrul inspecțiilor periodice și intermediare sau a confirmării motoarelor precertificate pentru inspecțiile inițiale de certificare, în conformitate cu 6.3, atunci când este cerută; sau
  5. 5. măsurarea și supravegherea directă la bordul navei în vederea dovedirii conformității doar în cadrul inspecțiilor periodice și intermediare, în conformitate cu 2.3.4, 2.3.5, 2.3.7, 2.3.8, 2.3.11,
  2.4.4 și 5.5.
2.2. Proceduri pentru precertificarea unui motor
1. 2.2.1. Înaintea instalării la bordul navei, orice motor diesel naval, cu excepția celor permise la 2.2.2 și 2.2.4, trebuie:
  1. 1. să fie reglat pentru a respecta limitele corespunzătoare ale emisiei de NOx;
  2. 2. să aibă emisiile de NOx măsurate pe un stand de încercare în conformitate cu procedurile specificate în capitolul 5 al prezentului cod; și
  3. 3. să fie precertificat de către Administrație, dovedind aceasta prin Certificatul EIAPP care i-a fost emis.
2. 2.2.2. La precertificarea motoarelor fabricate în serie, în funcție de aprobarea Administrației, se poate aplica conceptul de familie de motoare sau cel de grup de motoare (vezi capitolul 4). În acest caz, încercarea specificată la 2.2.1.2 se cere doar pentru motorul (motoarele) reprezentativ(e) al (ale) unui grup sau al (ale) unei familii de motoare.
3. 2.2.3. Metoda de obținere a precertificării pentru un motor constă, din partea Administrației, în:
  1. 1. certificarea unei încercări a motorului pe un stand de încercare;
  2. 2. verificarea că toate motoarele încercate, inclusiv, dacă este cazul, a acelora care urmează să fie livrate în cadrul unei familii sau al unui grup de motoare, corespund limitelor pentru NOx; și
  3. 3. dacă este cazul, verificarea că motorul (motoarele) reprezentativ(e) selectat(e) este (sunt)
  într-adevăr reprezentativ(e) pentru o familie sau un grup de motoare.
4. 2.2.4. Există motoare care, datorită mărimii lor, construcției și planificării livrării, nu pot fi precertificate pe un stand de încercare. În astfel de cazuri, producătorul de motoare, proprietarul navei sau constructorul navei trebuie să solicite Administrației efectuarea încercării la bordul navei (vezi 2.1.2.2). Solicitantul trebuie să demonstreze Administrației că încercarea efectuată la bordul navei respectă în întregime toate cerințele unei proceduri de încercare pe stand, așa cum se specifică în capitolul 5 al prezentului cod. O astfel de inspecție poate fi acceptată pentru un motor sau un grup de motoare reprezentate doar de motorul reprezentativ, dar nu se va accepta pentru certificarea unei familii de motoare. În niciun caz nu se permite acceptarea de posibile abateri înregistrate la măsurători, dacă o inspecție inițială se efectuează la bordul unei nave, fără vreo încercare de precertificare valabilă.
5. 2.2.5. Dacă rezultatele încercării de precertificare arată că un motor nu respectă limitele emisiei de NOx așa cum se cere în regula 13 a Anexei VI, se poate instala un dispozitiv de reducere a NOx. Acest dispozitiv, în cazul în care este instalat la motor, trebuie recunoscut ca
  fiind o componentă esențială a motorului și existența sa va fi consemnată în Dosarul tehnic al
  motorului. Pentru primirea unui Certificat EIAPP pentru acest ansamblu, motorul, inclusiv dispozitivul de reducere a NOx, așa cum a fost el instalat, trebuie să fie încercat din nou pentru a dovedi conformitatea cu limitele emisiei de NOx. Totuși, în acest caz, ansamblul poate fi
  încercat din nou în conformitate cu metoda de măsurare simplificată menționată la 6.3. Dispozitivul
  de reducere a NOx va fi inclus în Certificatul EIAPP împreună cu toate celelalte consemnări cerute de Administrație. Dosarul tehnic al motorului va mai conține și procedurile de verificare la bordul navei a dispozitivului, pentru a fi asigurată funcționarea sa corectă.
6. 2.2.6. Pentru precertificarea motoarelor din cadrul unei familii sau grup de motoare, trebuie eliberat un Certificat EIAPP, în conformitate cu procedurile stabilite de către Administrație, pentru motorul (motoarele) reprezentativ(e) și fiecărui motor identic produs conform acestei certificări, pentru a însoți motoarele de-a lungul duratei de funcționare pe navele pe care au fost instalate, aflate sub autoritatea acelei Administrații.
  2.2.8. În figura 1 a apendicelui 2 al prezentului cod este redată o diagramă cu instrucțiunile privind conformitatea cu cerințele unei inspecții de precertificare a motoarelor diesel navale destinate instalării la bordul navelor.
  2.2.9. În apendicele 1 al prezentului cod este redat un model de Certificat EIAPP.
2.3. Proceduri pentru certificarea unui motor
1. 2.3.1. Pentru acele motoare care nu au fost reglate sau modificate față de specificația originală a producătorului, prezentarea unui Certificat EIAPP valabil ar trebui să fie în măsură să demonstreze că limitele pentru NOx aplicabile sunt respectate.
2. 2.3.2. După instalarea la bordul navei, se va determina în ce măsură un motor a fost supus
  reglajelor și/sau modificărilor ulterioare care ar fi putut afecta emisia de NOx. Prin urmare, după instalarea la bordul navei, dar înainte de emiterea Certificatului IAPP, motorul trebuie să fie
  inspectat în ceea ce privește modificările și aprobat folosind procedurile de verificare a NOx la bordul navei și una dintre metodele descrise la 2.1.2.
3. 2.3.3. Există motoare care după precertificare necesită reglajul final sau modificarea în vederea optimizării funcționării lor. Într-un astfel de caz, conceptul de grup de motoare ar putea fi utilizat pentru asigurarea că motorul corespunde încă limitelor cerute.
4. 2.3.4. Proprietarul navei trebuie să aibă posibilitatea de a face măsurarea directă a emisiilor de NOx în timpul funcționării motorului. Astfel de date pot lua forma unor verificări punctuale înregistrate în mod obișnuit împreună cu alte date de funcționare ale motorului pe întreg domeniul
  de funcționare a motorului sau pot rezulta dintr-o continuă supraveghere și stocare de date. Datele trebuie să fie actuale (luate pe ultimele 30 de zile) și trebuie să fi fost achiziționate folosind procedurile menționate în prezentul cod. Aceste înregistrări de supraveghere trebuie să fie
  ținute la bord timp de trei luni în scopul verificării de către părțile la Protocolul din 1997. Datele vor fi, de asemenea, corectate în ceea ce privește condițiile mediului înconjurător și specificația de combustibil, iar echipamentul de măsurare trebuie verificat în vederea etalonării și funcționării corecte, în conformitate cu procedurile specificate de producătorul echipamentului de măsurare în Dosarul tehnic al motorului. Dacă sunt montate dispozitive posttratare a gazelor arse de evacuare, care influențează emisiile de NOx, atunci punctul(ele) de măsurare trebuie amplasat(e) în aval de
  astfel de dispozitive.
5. 2.3.5. Pentru a demonstra conformitatea cu metoda de măsurare directă, trebuie adunate date suficiente pentru calcularea mediei ponderate a emisiilor de NOx în conformitate cu prezentul cod.
6. 2.3.6. Fiecare motor diesel naval instalat la bordul unei nave trebuie să aibă un Dosar tehnic. Dosarul tehnic trebuie întocmit de către producătorul motorului și aprobat de către Administrație și se cere ca el să însoțească motorul pe întreaga durată de funcționare la navă. Dosarul tehnic trebuie să conțină informațiile specificate la 2.4.1.
7. 2.3.7. Dacă este instalat un dispozitiv posttratare și este necesar pentru a respecta limitele NOx, una dintre opțiunile prevăzute pentru mijloacele de verificare a conformității cu regula 13 din Anexa VI este măsurarea directă a NOx și supravegherea în conformitate cu 2.3.4. Totuși, în
  funcție de posibilitățile tehnice ale dispozitivului utilizat, cu condiția aprobării de către Administrație,
  ar putea fi supravegheați alți parametri relevanți.
8. 2.3.8. Dacă în scopul realizării conformității cu NOx se introduce o substanță adițională, cum ar fi: amoniacul, ureea, aburul, apa, aditivi de combustibil etc., atunci trebuie prevăzut un mijloc pentru controlul consumului unei astfel de substanțe. Dosarul tehnic trebuie să conțină suficiente
  informații pentru a permite verificarea facilă a faptului că consumul de astfel de substanțe adiționale este compatibil în ceea ce privește conformitatea cu limita corespunzătoare a emisiei de NOx.
9. 2.3.9. Dacă se face vreun reglaj sau vreo modificare la vreun motor după precertificarea sa, atunci trebuie ca acesta (aceasta) să fie consemnat(ă) în mod corespunzător în Jurnalul de înregistrare a parametrilor motorului.
10. 2.3.10. Dacă se face verificarea tuturor motoarelor instalate la bordul navei privind respectarea parametrilor, menținerea componentelor și a caracteristicilor reglabile consemnate în
  Dosarul tehnic, atunci motoarele ar trebui acceptate în sensul că respectă limitele pentru NOx specificate în regula 13 din Anexa VI. În acest caz, în conformitate cu prezentul cod, ar trebui, în consecință, emis navei un Certificat IAPP.
11. 2.3.11. Dacă se face vreun reglaj sau vreo modificare în afara limitelor aprobate, consemnate în Dosarul tehnic, Certificatul IAPP nu va putea fi emis decât dacă nivelul total al
  emisiilor de NOx se situează între limitele cerute, această verificare fiind făcută prin următoarele mijloace:
  - • supravegherea directă la bordul navei a NOx, așa cum s-a aprobat de către Administrație;
  - • măsurarea simplificată a NOx la bordul navei; sau
  - • încercarea pe standul de încercări pentru aprobarea grupului respectiv de motoare, care demonstrează că reglajele sau modificările nu conduc la depășirea limitelor emisiei de NOx, că întreaga emisie de NOx se încadrează în limitele cerute.
12. 2.3.12. Administrația poate, la latitudinea sa, să prescurteze sau să reducă toate părțile din inspecția la bordul navei, în conformitate cu prezentul cod, la un motor căruia i-a fost eliberat un Certificat EIAPP. Totuși, întreaga inspecție la bordul navei trebuie efectuată la cel puțin un cilindru
  și/sau un motor dintr-o familie sau un grup de motoare sau la părțile componente, dacă este cazul, și prescurtările se pot face doar dacă toți ceilalți cilindri și/sau motoare sau părți componente urmează să funcționeze în același mod în care funcționează motorul și/sau cilindrul sau piesele componente.
13. 2.3.13. În fig. 2 și 3 din apendicele 2 al prezentului cod sunt cuprinse diagramele care arată instrucțiunile privind conformitatea cu cerințele unei inspecții inițiale, periodice și intermediare de certificare a motoarelor diesel navale instalate la bordul navelor.
2.4. Dosarul tehnic și procedurile de verificare a NOx la bordul navei
1. 2.4.1. Pentru ca o Administrație să fie aptă să efectueze inspecții ale motorului conform
  descrierii din 2.1, Dosarul tehnic cerut de 2.3.6 va conține cel puțin următoarele informații:
  1. 1. identificarea acelor componente, reglaje și parametri de funcționare ale/ai motorului care influențează emisiile de NOx;
  2. 2. identificarea întregului domeniu de reglaje admisibile sau variante posibile pentru
    componentele motorului;
  3. 3. consemnarea completă a caracteristicilor de funcționare ale motorului, inclusiv turația nominală și puterea nominală;
  4. 4. un sistem de proceduri de verificare a NOx în scopul verificării conformității cu limitele emisiilor de NOx pe durata efectuării inspecțiilor de verificare la bordul navei conform capitolului 6;
  5. 5. o copie a raportului de încercare cerut conform 5.10;
  6. 6. dacă este cazul, destinația și restricțiile unui motor care face parte dintr-un grup sau dintr-o familie de motoare;
  7. 7. specificații ale acelor piese de rezervă/componente care, în cazul în care se utilizează la motor, conform acelor specificații, vor avea drept rezultat conformitatea permanentă a motorului cu limitele emisiei de NOx; și
  8. 8. Certificatul EIAPP, după caz.
2. 2.4.2. Pentru a se asigura că motoarele corespund regulii 13 din Anexa VI după instalarea lor, fiecare motor cu un Certificat EIAPP va fi verificat cel puțin o dată înaintea eliberării Certificatului IAPP. O astfel de verificare poate fi făcută utilizând procedurile de verificare a NOx
  la bordul navei, descrise în Dosarul tehnic, sau o altă metodă, dacă reprezentantul proprietarului
  navei nu dorește să utilizeze procedurile de verificare a NOx la bordul navei.
3. 2.4.3. Ca un principiu general, procedurile de verificare a NOx la bordul navei trebuie să dea posibilitatea inspectorului să determine ușor dacă motorul a rămas în conformitate cu regula 13
  din Anexa VI. În același timp, acest lucru nu trebuie să fie atât de complicat încât să se întârzie pe nedrept nava sau să se ceară cunoștințe aprofundate privind caracteristicile unui anumit motor sau unor dispozitive de măsurare specializate care nu sunt disponibile la bordul navei.
4. 2.4.4. Procedurile de verificare a NOx la bordul navei trebuie determinate utilizând una dintre următoarele metode:
  1. 1. verificarea parametrilor motorului în conformitate cu 6.2, în scopul de a verifica dacă componentele motorului, reglajele și parametrii săi de funcționare nu au deviat de la specificațiile din Dosarul tehnic al motorului;
  2. 2. metoda simplificată de măsurare în conformitate cu 6.3; sau
  3. 3. metoda de măsurare directă și supraveghere în conformitate cu 2.3.4, 2.3.5, 2.3.7, 2.3.8,
    2.3.11 și 5.5.
5. 2.4.5. Dacă utilizarea unui dispozitiv de supraveghere și înregistrare a NOx este specificată ca fiind procedura de verificare, atunci un astfel de dispozitiv trebuie aprobat de către
  Administrație pe baza instrucțiunilor care vor fi elaborate de Organizație. Aceste instrucțiuni trebuie să includă, dar să nu se limiteze la, următoarele puncte:
  1. 1. o definiție a supravegherii continue a NOx, ținând seama de ambele stadii de funcționare ale motorului: cel constant și cel de tranziție;
  2. 2. înregistrarea, prelucrarea și păstrarea datelor;
  3. 3. o specificație pentru echipament în vederea asigurării că fiabilitatea sa se menține pe durata exploatării;
  4. 4. o specificație referitoare la încercarea echipamentului în condițiile sale de utilizare;
  5. 5. o specificație referitoare la încercarea echipamentului în scopul demonstrării că are precizia, repetabilitatea și sensibilitatea multiplă corespunzătoare, comparabile în raport cu secțiunile corespunzătoare din prezentul cod; și
  6. 6. modelul certificatului de aprobare care va fi eliberat de către Administrație.
6. 2.4.6. Dacă se consideră că procedurile de verificare a NOx la bordul navei trebuie incluse în Dosarul tehnic al motorului în vederea verificării conformității unui motor cu limitele emisiei de

NOx pe durata oricărei inspecții de verificare cerute la bordul navei, după emiterea unui Certificat IAPP, producătorul de motoare sau proprietarul navei poate alege oricare metodă dintre cele trei metode pentru procedurile de verificare a NOx la bordul navei, specificate în 6.1.

CAPITOLUL 3

Norme privind emisiile de oxizi de azot

3.1. Limite maxime admisibile ale emisiei de NOx pentru motoarele diesel navale
1. 3.1.1. Graficul din figura 1*) reprezintă valorile limitelor maxime admisibile ale emisiei de
  NOx, care au la bază formulele incluse în paragraful 3(a) din regula 13 a Anexei VI. Emisiile totale ponderate de NOx, așa cum sunt măsurate și calculate în conformitate cu procedurile din prezentul cod, trebuie să fie egale cu sau mai mici decât valoarea care rezultă din grafic,
  corespunzătoare turației nominale a motorului.
  *) Figura 1 este reprodusă în facsimil.
  Turația nominală a motorului (rpm)
  unde n = turația nominală a motorului (rotațiile arborelui cotit pe minut)
  Figura 1. Limitele maxime admisibile ale emisiilor de NOx pentru motoarele diesel navale
2. 3.1.2. Dacă motorul funcționează cu combustibil diesel marin în conformitate cu 5.3, emisia totală de oxizi de azot (calculată ca emisie totală ponderată de NO2) trebuie determinată utilizând ciclurile de încercare corespunzătoare și metodele de măsurare specificate în prezentul cod.
3. 3.1.3. Valoarea limitei emisiilor gazelor arse de evacuare aplicabile ale motorului conform fig. 1 și valoarea reală calculată a emisiilor gazelor arse de evacuare trebuie menționate în Certificatul EIAPP al motorului.
3.2. Ciclurile de încercare și factorii de ponderare ce trebuie aplicați
1. 3.2.1. Pentru fiecare motor individual sau motor reprezentativ al unui grup sau al unei familii de motoare, trebuie să se aplice unul dintre ciclurile de încercare specificate la 3.2.2 până la 3.2.6 pentru verificarea conformității cu limitele emisiilor de NOx prevăzute în regula 13 din Anexa VI.
2. 3.2.2. Pentru motoarele navale cu turație constantă pentru propulsia principală a navei,
  inclusiv acționarea diesel electrică, trebuie aplicat ciclul de încercare E2 în conformitate cu tabelul 1.
3. 3.2.3. Pentru instalațiile cu elice cu pas variabil, trebuie aplicat ciclul de încercare E2 în conformitate cu tabelul 1.
  Tabelul 1. Ciclul de încercare pentru sistemele de propulsie principală cu turație constantă (inclusiv instalațiile de acționare diesel electrică și cele cu elice cu pas variabil)
  Tip de ciclu de încercare E2
  Turație
  100%
  100%
  100%
  100%
  Putere
  100%
  75%
  50%
  25%
  Factor de ponderare
  0,2
  0,5
  0,15
  0,15
4. 3.2.4. Pentru motoarele principale și auxiliare adaptate la sarcina elicei, trebuie aplicat ciclul de încercare E3 în conformitate cu tabelul 2.
  Tabelul 2. Ciclul de încercare pentru motoarele principale și auxiliare adaptate la sarcina
  elicei
  Tip de ciclu de încercare E3
  Turație
  100%
  91%
  80%
  63%
  Putere
  100%
  75%
  50%
  25%
  Factor de ponderare
  0,2
  0,5
  0,15
  0,15
5. 3.2.5. Pentru motoarele auxiliare cu turație constantă, trebuie aplicat ciclul de încercare D2 în conformitate cu tabelul 3.
  Tabelul 3. Ciclul de încercare pentru motoarele auxiliare cu turație constantă
  Tip de ciclu de încercare D2
  Viteză
  100%
  100%
  100%
  100%
  100%
  Putere
  100%
  75%
  50%
  25%
  10%
  Factor de ponderare
  0,05
  0,25
  0,3
  0,3
  0,1
6. 3.2.6. Pentru motoarele auxiliare cu turație variabilă, motoarele auxiliare cu sarcină variabilă, care nu sunt incluse în categoriile de mai sus, trebuie aplicat ciclul de încercare C1 în conformitate cu tabelul 4.
  Tabelul 4. Ciclul de încercare pentru motoarele auxiliare cu turație variabilă, motoarele auxiliare cu sarcină variabilă
  Tip de ciclu
  de încercare C1
  Turație
  Nominală
  Intermediară
  de mers în gol
  % moment motor
  100%
  75%
  50%
  10%
  100%
  75%
  50%
  0%
  Factor de ponderare
  0,15
  0,15
  0,15
  0,1
  0,1
  0,1
  0,1
  0,15
7. 3.2.7. Valorile pentru momentul motor, date pentru ciclul de încercare C1, sunt valori procentuale care, pentru modul de încercare dat, reprezintă raportul dintre momentul motor cerut
  și momentul motor maxim posibil la turația dată.
8. 3.2.8. Turația intermediară pentru ciclul de încercare C1 trebuie declarată de către producător având în vedere următoarele cerințe:
  1. 1. pentru motoarele care sunt destinate să funcționeze la o gamă de turații care corespunde unei curbe a momentului motor la încărcare maximă, turația intermediară trebuie să fie turația care corespunde momentului motor maxim declarat, dacă aceasta se situează la 60% și 75% din turația nominală;
  2. 2. dacă turația corespunzătoare momentului motor maxim declarat este mai mică decât 60% din turația nominală, atunci turația intermediară va fi 60% din turația nominală;
  3. 3. dacă turația corespunzătoare momentului motor maxim declarat este mai mare decât 75% din turația nominală, atunci turația intermediară va fi 75% din turația nominală;
  4. 4. pentru motoarele care nu sunt destinate să funcționeze la o gamă de turații care corespunde unei curbe a momentului motor la încărcare maximă în regim constant, turația intermediară se va situa în mod obișnuit între 60% și 70% din turația maximă nominală.
9. 3.2.9. Dacă un producător de motoare utilizează un nou ciclu de încercare pe un motor deja certificat conform unuia dintre ciclurile de încercare specificate la 3.2.2 până la 3.2.6, atunci nu este necesar pentru noua aplicație ca acel motor să fie supus unui proces complet de certificare. În acest caz, producătorul motorului poate demonstra conformitatea prin recalculare, prin aplicarea rezultatelor măsurătorii de la anumite moduri ale primei încercări de certificare la calculul emisiilor totale ponderate pentru noul ciclu de încercări, folosind factorii de ponderare corespunzători la noul ciclu de încercare.

CAPITOLUL 4

Aprobarea pentru motoarele fabricate în serie: conceptele de familie și grup de motoare

4.1. Generalități
1. 4.1.1. Pentru a evita încercarea pentru certificare a fiecărui motor, destinată verificării respectării limitelor emisiei de NOx, este posibil să se adopte unul dintre cele două concepte de aprobare, și anume conceptul de familie de motoare sau conceptul de grup de motoare.
2. 4.1.2. Conceptul de familie de motoare se poate aplica la orice motoare produse în serie care, prin concepția lor, au caracteristici similare în ceea ce privește emisia de NOx, sunt utilizate așa cum sunt produse și, pe durata instalării la bordul navei, nu necesită reglaje sau modificări
  care ar putea afecta în sens nefavorabil emisiile de NOx.
3. 4.1.3. Conceptul de grup de motoare poate fi aplicat la o serie mai mică de motoare destinate
  pentru același fel de utilizări și care necesită reglaje și modificări minore pe durata instalării sau a exploatării la bordul navei. Aceste motoare sunt în mod normal motoare de mare putere care asigură propulsia principală.
4. 4.1.4. Inițial, producătorul de motoare poate, la latitudinea sa, să decidă dacă motoarele ar putea fi incluse în conceptul de familie de motoare sau în cel de grup de motoare. În general, încadrarea în tipul de concept trebuie stabilită luând în considerare dacă motoarele se vor
  modifica și care este amploarea modificărilor, după ce a fost efectuată încercarea pe un stand de încercare.
4.2. Documentație
1. 4.2.1. Toată documentația pentru certificare trebuie să fie completată și ștampilată în mod corespunzător de către o autoritate împuternicită în acest scop. Această documentație trebuie să includă de asemenea toți termenii și condițiile, inclusiv înlocuirea pieselor de rezervă, pentru a garanta că motoarele sunt într-o stare corespunzătoare, în conformitate cu normele de emisie cerute.
2. 4.2.2. Pentru un motor din cadrul unui grup de motoare, documentația necesară cerută pentru metoda de verificare a parametrilor motorului este specificată la 6.2.3.6.
4.3. Aplicarea conceptului de familie de motoare
1. 4.3.1. Conceptul de familie de motoare dă posibilitatea reducerii numărului de motoare care trebuie prezentat la încercarea de aprobare, dacă sunt prezentate garanții că toate motoarele din cadrul familiei corespund cerințelor de aprobare. În conceptul de familie de motoare, motoarele cu caracteristici similare de emisie și concepție similară sunt reprezentate de un motor reprezentativ din cadrul familiei.
2. 4.3.2. Motoarele care sunt produse în serie și nu sunt destinte a fi modificate se pot include în cadrul conceptului de familie de motoare.
3. 4.3.3. Procedura de alegere pentru motorul reprezentativ este de așa natură încât motorul ales include acele caracteristici care pot afecta cel mai mult, în sensul nefavorabil, nivelul emisiei
  de NOx. În general, acest motor trebuie să aibă cel mai mare nivel al emisiei de NOx dintre toate motoarele din familie.
4. 4.3.4. Pe baza încercărilor și evaluării tehnice, producătorul trebuie să propună care sunt motoarele care aparțin unei familii de motoare, care motor (motoare) produce (produc) cel mai înalt nivel al emisiei de NOx și care motor (motoare) trebuie ales(e) pentru încercarea de certificare.
5. 4.3.5. În vederea certificării, Administrația trebuie să analizeze alegerea motorului
  reprezentativ din cadrul familiei și să aibă opțiunea de a alege un alt motor, fie pentru încercarea de aprobare, fie pentru încercarea privind conformitatea de fabricație, pentru a avea încredere în faptul că întreaga familie de motoare corespunde limitelor emisiei de NOx.
6. 4.3.6. Conceptul de familie de motoare permite reglaje minore la motoare prin caracteristicile
  lor de reglare. Motoarele navale care au caracteristici de reglare trebuie să corespundă tuturor cerințelor pentru orice reglaj din gama reglajelor posibile. O caracteristică nu se consideră că este de reglare dacă este sigilată permanent sau dacă nu este accesibilă în mod obișnuit. Administrația poate cere ca toate caracteristicile de reglare să fie stabilite pentru orice specificație din cadrul domeniului său de reglare, în scopul certificării sau pentru încercare în timpul funcționării în vederea determinării conformității cu cerințele.
7. 4.3.7. Înaintea acordării unei aprobări pentru o familie de motoare, Administrația trebuie să ia măsurile necesare pentru a verifica dacă au fost luate măsurile corespunzătoare pentru asigurarea controlului efectiv al conformității producției.
8. 4.3.8. Instrucțiuni pentru alegerea familiei de motoare
  1. 4.3.8.1. Familia de motoare trebuie definită prin caracteristicile de bază care trebuie să fie comune pentru toate motoarele din cadrul familiei. În unele cazuri poate exista o interacțiune de parametri, ale căror efecte trebuie avute în vedere pentru a se asigura că doar motoarele cu caracteristici similare în ceea ce privește emisiile de gaze arse de evacuare sunt incluse în cadrul unei familii de motoare; de exemplu, numărul de cilindri poate deveni un parametru relevant pentru unele motoare datorită sistemului de aspirație sau instalației de combustibil folosite, iar pentru cele cu altă construcție, caracteristicile referitoare la emisiile de gaze arse de evacuare pot fi independente față de numărul de cilindri sau configurația cilindrilor.
  2. 4.3.8.2. Producătorul de motoare răspunde de alegerea dintre diferitele modele de motoare a acelora care urmează a fi incluse într-o familie. Următoarele caracteristici de bază, dar nu specificațiile, trebuie să fie comune tuturor motoarelor din cadrul unei familii de motoare:
    1. 1. ciclul de ardere
      - — în 2 timpi
      - — în 4 timpi
    2. 2. mediul de răcire
      - — aerul
      - — apa
      - — uleiul
    3. 3. cilindree individuală
      - — trebuie să fie într-o plajă de maximum 15%
    4. 4. numărul de cilindri și configurația cilindrilor
      - — se aplică doar în unele cazuri, de exemplu, în combinație cu dispozitivele de epurare a gazelor de evacuare
    5. 5. metoda de aspirare a aerului
      - — aspirație naturală
      - — aspirație forțată
    6. 6. tipul de combustibil
      - — combustibil diesel marin/combustibil marin greu
      - — combustibil mixt
    7. 7. camera de ardere
      - — cameră deschisă
      - — cameră divizată
    8. 8. supape și orificii, configurație, mărime și număr
      - — chiulasă
      - — cămașa cilindrului
    9. 9. tipul instalației de combustibil
      - — pompă de injecție pentru fiecare injector
      - — în linie
      - — cu distribuitor
      - — cu un singur element
      - — injector unitar
      - — supapă de injecție
    10. 10. caracteristici diverse
      - — recircularea gazelor arse de evacuare
      - — injecție de apă/emulsie
      - — injecție de aer
      - — instalație de răcire sub presiune
      - — posttratarea gazelor de evacuare
        — catalizator de reducere
        — catalizator de oxidare
        — reactor termic
        — filtru de particule.
  3. 4.3.8.3. Dacă există motoare care includ alte caracteristici ce se pot considera că afectează emisiile de NOx din gazele arse de evacuare, aceste caracteristici trebuie identificate și luate în considerare la alegerea motoarelor ce urmează să fie incluse în familie.
9. 4.3.9. Instrucțiuni pentru alegerea motorului reprezentativ al unei familii de motoare
  1. 4.3.9.1. Metoda de alegere a motorului reprezentativ pentru măsurarea NOx va fi convenită cu și aprobată de către Administrație. Metoda se va baza pe alegerea unui motor care include particularități de construcție și caracteristici care, din practică, se cunosc că produc cele mai mari
    emisii de NOx exprimate în grame per kilowat oră (g/kWh). Aceasta necesită cunoștințe detaliate asupra motoarelor din cadrul unei familii. În condiții speciale, Administrația poate trage concluzia că, pentru o mai bună definire a caracteristicilor referitoare la cea mai defavorabilă emisie de
    NOx a unei familii, este necesară încercarea unui al doilea motor. Astfel, Administrația poate alege un motor suplimentar pentru încercare, bazându-se pe particularitățile de construcție care arată că acesta poate avea nivelele cele mai mari ale emisiei de NOx din cadrul acelei familii. Dacă
    motoarele din cadrul unei familii includ alte particularități de construcție variabile care se consideră
    că pot afecta emisiile de NOx, aceste particularități trebuie de asemenea identificate și luate în considerare la alegerea motorului reprezentativ.
  2. 4.3.9.2. Următoarele criterii de alegere a motorului reprezentativ pentru controlul emisiei de NOx trebuie luate în considerare, iar procesul de alegere trebuie să țină seama de combinația caracteristicilor de bază din descrierea motorului:
    1. 1. criteriile principale de alegere:
      - — debitul mai mare de alimentare cu combustibil
    2. 2. criteriile suplimentare de alegere:
      - — presiunea efectivă medie mai mare
      - — presiunea maximă în cilindru mai mare
      - — raportul între presiunea aerului de supraalimentare și presiunea de aprindere mai mare
      - — dp/d, partea inferioară a curbei de combustie
      - — presiunea aerului de supraalimentare mai mare
      - — temperatura aerului de supraalimentare mai mare.
  3. 4.3.9.3. Dacă motoarele din cadrul familiei includ alte particularități variabile de construcție care pot afecta emisiile de NOx, aceste particularități trebuie de asemenea identificate și luate în considerare la alegerea motorului reprezentativ.
10. 4.3.10. Certificarea unei familii de motoare
  1. 4.3.10.1. Certificarea va include o listă, care este pregătită și actualizată de către producătorul motorului și aprobată de către Administrație, cu toate motoarele și caracteristicile lor acceptate în cadrul aceleiași familii de motoare, limitele condițiilor lor de funcționare și detaliile și limitele reglajelor care pot fi permise la motor.
  2. 4.3.10.2. Un precertificat sau un Certificat EIAPP ar trebui eliberat pentru un motor care face parte dintr-o familie în conformitate cu prezentul cod, care certifică faptul că motorul reprezentativ respectă nivelele de NOx prevăzute în regula 13 din Anexa VI.
  3. 4.3.10.3. Dacă un motor reprezentativ al unei familii de motoare este încercat/măsurat în condițiile cele mai nefavorabile specificate în prezentul cod și se confirmă că respectă limitele de emisii maxime admisibile (vezi 3.1), rezultatele încercării și ale măsurătorilor de NOx trebuie
    menționate în Certificatul EIAPP emis pentru motorul reprezentativ în mod special și pentru toate
    motoarele care fac parte din aceeași familie de motoare.
  4. 4.3.10.4. Dacă două sau mai multe administrații sunt de acord să-și accepte una alteia certificate EIAPP, atunci o familie întreagă de motoare, certificată de una dintre aceste administrații, trebuie acceptată de către celelalte administrații participante la acea convenție alături de administrația respectivă care efectuează certificarea, cu excepția cazurilor în care acordul prevede altfel. Certificatele eliberate conform acestor convenții trebuie acceptate ca dovezi incontestabile că toate motoarele incluse în certificare care fac parte din familia de motoare
    corespund cerințelor privind emisiile specifice de NOx. Nu este necesară nicio altă dovadă a conformității cu regula 13 din Anexa VI dacă se verifică faptul că motorul instalat nu a fost modificat și reglajele motorului sunt în domeniul permis în cadrul certificării familiei de motoare.
  5. 4.3.10.5. Dacă motorul reprezentativ al unei familii de motoare trebuie certificat în conformitate cu un standard alternativ sau un ciclu de încercare diferit decât cel permis de prezentul cod, producătorul trebuie să dovedească Administrației că media ponderată a emisiilor
    de NOx pentru respectivele cicluri de încercare se încadrează în valorile limită relevante conform regulii 13 din Anexa VI și prezentului cod, înainte ca Administrația să poată elibera un Certificat EIAPP.
  6. 4.3.10.6. Înainte de a se acorda unei familii de motoare aprobarea pentru motoare noi, produse în serie, Administrația va lua măsurile necesare pentru a verifica dacă au fost făcute aranjamentele corespunzătoare în scopul asigurării controlului efectiv al conformității producției. Această cerință poate să nu fie necesară pentru familiile de motoare stabilite în scopul de a fi modificate la bordul navei după ce a fost eliberat un Certificat EIAPP.
4.4. Aplicarea conceptului de grup de motoare
1. 4.4.1. Aceste motoare sunt utilizate în primul rând ca motoare principale de propulsie. Ele necesită în mod normal să fie reglate sau modificate pentru a corespunde condițiilor de
  funcționare la bordul navei, dar fără a provoca depășirea limitelor emisiei de NOx, stabilite la 3.1 din prezentul cod.
2. 4.4.2. Conceptul de grup de motoare permite de asemenea reducerea volumului de încercări pentru aprobarea modificărilor la motoarele din producție sau din exploatare.
3. 4.4.3. În general, conceptul de grup de motoare poate fi aplicat la orice tip de motor care are aceleași caracteristici constructive, așa cum se specifică la 4.4.5, dar se permite reglarea sau modificarea individuală a motorului după efectuarea încercării pe standul de încercare. Gama de motoare din cadrul unui grup de motoare și alegerea motorului reprezentativ trebuie convenite cu Administrația și aprobate de către aceasta.
4. 4.4.4. Dacă producătorul de motoare sau altă parte interesată solicită aplicarea conceptului de grup de motoare, atunci Administrația trebuie să analizeze această solicitare înainte de a aproba încercarea de certificare. Dacă proprietarul motorului, cu sau fără suportul tehnic de la producătorul de motoare, decide să efectueze modificări la un număr de motoare similare din parcul său, acesta poate solicita certificarea de grup de motoare. Grupul de motoare poate include un motor încercat pe standul de încercare. Solicitările tipice sunt modificările similare ale motoarelor similare aflate în funcțiune sau ale motoarelor similare exploatate în condiții similare.
5. 4.4.5. Instrucțiuni pentru alegerea unui grup de motoare
  1. 4.4.5.1. Grupul de motoare poate fi definit prin caracteristicile și specificațiile de bază, suplimentar față de parametrii definiți la 4.3.8 pentru o familie de motoare.
  2. 4.4.5.2. Parametrii și specificațiile care urmează trebuie să fie comuni/comune motoarelor din cadrul unui grup de motoare:
    1. 1. dimensiunile alezajului și cursei;
    2. 2. metoda și caracteristicile de construcție referitoare la presiunea de supraalimentare și instalația de evacuare a gazelor arse:
      - — presiunea constantă;
      - — cu sistem pulsatoriu;
    3. 3. metoda de răcire a aerului de supraalimentare:
      - — cu/fără răcitor de aer de supraalimentare;
    4. 4. caracteristici constructive ale camerei de ardere care au efect asupra emisiei de NOx;
    5. 5. caracteristici constructive ale instalației de injecție cu combustibil, ale plonjorului și camei
      de injecție care pot avea efect asupra emisiei de NOx; și
    6. 6. puterea nominală maximă per cilindru la turația nominală maximă. Gama autorizată a
    reducerii puterii nominale în cadrul grupului de motoare trebuie declarată de către producător și aprobată de către Administrație.
  3. 4.4.5.3. În general, dacă parametrii prevăzuți la 4.4.5.2 nu sunt comuni tuturor motoarelor din cadrul unui grup de motoare preconizat, atunci acele motoare nu pot fi considerate grup de motoare. Totuși, un grup de motoare poate fi acceptat dacă numai unul din acei parametri sau acele
    specificații nu este comun/comună pentru toate motoarele din cadrul grupului de motoare preconizat, cu condiția ca producătorul de motoare sau proprietarul navei să poată dovedi Administrației, prin Dosarul tehnic, că, în ciuda acestei abateri a respectivului parametru sau a respectivei specificații, toate motoarele din cadrul grupului de motoare respectă limitele emisiei de NOx.
6. 4.4.6. Instrucțiuni privind reglajele sau modificările care pot fi permise în cadrul unui grup
  de motoare
  1. 4.4.6.1. Reglajele sau modificările minore, în conformitate cu conceptul de grup de motoare, sunt permise în cadrul unui grup de motoare, după precertificare sau măsurarea finală pe standul de încercare, cu acordul părților interesate și aprobarea Administrației, dacă:
    1. 1. o verificare a parametrilor motorului, relevanți în legătură cu emisia, și/sau a prevederilor din procedurile de verificare la bordul navei a emisiilor de NOx ale motorului și/sau a datelor furnizate de către producătorul motorului confirmă că motorul reglat sau modificat corespunde
      limitelor respective ale emisiilor de NOx. Rezultatele obținute pe standul de încercare a motorului cu privire la emisiile de NOx ar trebui acceptate ca o altă posibilitate de verificare la bordul navei a reglajelor și modificărilor efectuate unui motor, în cadrul unui grup de motoare; sau
    2. 2. măsurarea la bordul navei confirmă că motorul reglat sau modificat corespunde limitelor respective ale emisiei de NOx.
  2. 4.4.6.2. În continuare sunt date exemple de reglaje și modificări permise a se efectua în
    cadrul unui grup de motoare, dar fără a se limita totuși la acestea:
    1. 1. În condiții la bordul navei, reglajul:
      - — avansului injecției pentru compensarea modificării caracteristicilor combustibilului;
      - — avansului injecției pentru optimizarea presiunii maxime a cilindrului;
      - — diferențelor de alimentare cu combustibil între cilindri.
    2. 2. Pentru optimizarea funcționării, modificarea:
      - — turbosuflantei;
      - — componentelor pompei de injecție:
        — specificația plonjorului;
        — specificația supapei de injecție;
      - — injectoarelor;
      - — profilelor camei:
        — supapa de admisie și/sau evacuare;
        — cama de injecție;
      - — camerei de ardere.
  3. 4.4.6.3. Exemplele de mai sus de modificări după probele de încercare pe stand au în vedere îmbunătățiri esențiale ale componentelor sau performanței motorului pe durata de viață a unui motor. Acesta este unul din principalele motive de existență a conceptului de grup de motoare. La cerere, Administrația poate accepta rezultatele de la o încercare de demonstrație efectuată pe un singur motor, posibil și un motor de încercare, care arată efectele modificărilor asupra nivelului de NOx, care pot fi acceptate pentru toate motoarele din cadrul acelui grup de
    motoare fără a fi nevoie de măsurători în vederea certificării pe fiecare motor al grupului.
7. 4.4.7. Instrucțiuni privind alegerea motorului reprezentantiv al unui grup de motoare
  Alegerea motorului reprezentativ trebuie făcută în conformitate cu criteriile aplicabile din
  4.3.9. Nu este întotdeauna posibil să se aleagă un motor reprezentativ dintr-o serie mică de motoare, în același fel ca dintr-o serie mare de motoare fabricate (familie de motoare). Primul motor comandat poate fi înregistrat ca motor reprezentativ. Metoda utilizată la alegerea motorului reprezentativ al grupului de motoare trebuie convenită cu și aprobată de către Administrație.
8. 4.4.8. Certificarea unui grup de motoare

Cerințele prevăzute la 4.3.10 se aplică mutatis mutandis în această secțiune.

CAPITOLUL 5

Proceduri pentru măsurătorile emisiei de NOx, efectuate pe un stand de încercare

5.1. Generalități
1. 5.1.1. Această procedură trebuie aplicată la fiecare încercare de aprobare inițială a unui motor naval indiferent de locul unde se efectuează acea încercare (metodele descrise la 2.1.2.1 și 2.1.2.2).
2. 5.1.2. În acest capitol sunt prezentate metodele de măsurare și de calcul în legătură cu emisiile de gaze arse de evacuare de la motoarele alternative cu ardere internă (motoare RIC) în condiții de regim constant, necesare la determinarea valorii medii ponderate pentru emisia de NOx
  din gazele arse de evacuare.
3. 5.1.3. Multe dintre procedurile descrise mai jos sunt descrieri detaliate ale metodelor de laborator, deoarece determinarea unei valori a emisiei necesită mai degrabă realizarea unui set complex de măsurători individuale decât obținerea unei singure valori măsurate. De aceea,
  rezultatele obținute depind mai mult de procesul de realizare a măsurătorilor decât de motor și metoda de încercare.
4. 5.1.4. Acest capitol include metodele de încercare și măsurare, desfășurarea și raportul încercării ca procedură pentru o măsurare efectuată pe standul de încercare.
5. 5.1.5. În principiu, pe perioada încercărilor privind emisia, un motor trebuie să fie echipat cu toate aparatele sale auxiliare în același mod în care va fi utilizat la bordul navei.
6. 5.1.6. Pentru multe tipuri de motoare la care se aplică prezentul cod, aparatele auxiliare care ar putea fi montate la motorul în exploatare este posibil să nu fie cunoscute în momentul fabricării sau certificării. Acesta este motivul pentru care emisiile sunt exprimate în funcție de forța de frânare, așa cum se arată la 1.3.13.
7. 5.1.7. Dacă nu este posibil să se efectueze încercarea motorului conform condițiilor definite la 5.2.3, de exemplu, dacă motorul și transmisia formează o singură unitate, motorul poate să fie încercat doar cu celelalte aparate auxiliare montate. În acest caz, reglajele dinamometrului trebuie determinate în conformitate cu 5.2.3 și 5.9. Pierderile datorate aparatelor auxiliare nu trebuie să depășească 5% din puterea maximă înregistrată. Pierderile ce depășesc 5% trebuie să fie aprobate de către Administrația respectivă înaintea efectuării încercării.
8. 5.1.8. Toate volumele și debitele volumetrice trebuie să fie măsurate raportat la temperatura de 273 K (0ºC) și presiunea de 101,3 kPa.
9. 5.1.9. Dacă nu se specifică altfel, toate rezultatele măsurătorilor, datele încercării sau calculele cerute în acest capitol trebuie consemnate în raportul de încercare a motorului în conformitate cu 5.10.
5.2. Condiții de încercare
1. 5.2.1. Parametrul condițiilor de încercare și valabilitatea încercărilor pentru aprobarea unei familii de motoare
  Parametrul fa trebuie determinat conform următoarelor prevederi:
  a ( ) ( )
  1. 1. motoare cu aspirație normală și cu supraalimentare mecanică:
    f = 99 . Ta 0,7
    ps 298 (1)
    a ( ) ( )
  2. 2. motorul cu supraalimentare cu turbosuflantă cu sau fără răcirea aerului de admisie:
  f = 99 0,7. Ta 1,5
  ps 298 (2)
  încât: și, pentru ca o încercare să fie recunoscută ca valabilă, parametrul fa trebuie să fie astfel
  0,98 ≤ fa ≤ 1,02 (3)
2. 5.2.2. Motoare cu aer de supraalimentare răcit
  1. 5.2.2.1. Temperatura mediului de răcire și temperatura aerului de supraalimentare trebuie să fie consemnate. Instalația de răcire trebuie reglată cu motorul funcționând la turația și puterea de referință. Temperatura aerului de supraalimentare și pierderea de presiune a răcitorului trebuie să corespundă specificației producătorului, cu o marjă de toleranță de ± 4 K și, respectiv, ± 2kPa.
  2. 5.2.2.2. Toate motoarele care sunt echipate așa cum este prevăzut să fie instalate la bordul navelor trebuie să poată funcționa în limitele admisibile ale emisiei de NOx, așa cum se prevede în regula 13(3) din Anexa VI, la temperatura ambiantă a apei de mare de 25ºC.
3. 5.2.3. Puterea
  1. 5.2.3.1. Baza pentru măsurarea emisiilor specifice este puterea la frână, necorectată.
  2. 5.2.3.2. Aparatele auxiliare care nu sunt necesare pentru funcționarea motorului și care pot fi montate pe motor pot fi îndepărtate pentru încercare. Vezi și 5.1.5 și 5.1.6.
  3. 5.2.3.3. Dacă aparatele auxiliare neesențiale nu au fost îndepărtate, puterea absorbită de ele la turațiile de încercare trebuie determinată pentru a calcula puterea la frână necorectată conform formulei (18). Vezi și 5.12.5.1.
4. 5.2.4. Instalația de admisie a aerului la motor
  Motorul supus încercării trebuie să aibă o instalație de admisie a aerului, care permite limitarea admisiei aerului la o limită superioară specificată de către producător, echivalentă unui filtru de aer neancrasat în condiții de funcționare a motorului, specificate de către producător, și care are ca scop să asigure debitul maxim de aer pentru respectiva utilizare a motorului.
5. 5.2.5. Instalația de evacuare a gazelor arse de la motor
  Motorul încercat trebuie să aibă o instalație de evacuare a gazelor arse care asigură o contrapresiune, așa cum se specifică de către producător în condițiile de funcționare a motorului,
  și care are ca scop să asigure puterea maximă declarată pentru respectiva utilizare a motorului.
6. 5.2.6. Instalația de răcire
  Trebuie utilizată o instalație de răcire a motorului care are capacitatea suficientă pentru a menține motorul la temperatura normală de funcționare, așa cum se specifică de către producător.
7. 5.2.7. Ulei de ungere
  Specificațiile privind uleiul de ungere folosit la încercare trebuie consemnate.
5.3. Combustibili de încercare
1. 5.3.1. Caracteristicile combustibilului pot influența emisia de gaze arse de la motor. Prin urmare, caracteristicile combustibilului utilizat la încercare trebuie determinate și consemnate. Dacă se utilizează combustibili de referință, atunci trebuie indicate codul de referință și compoziția combustibilului.
2. 5.3.2. Alegerea combustibilului pentru încercare depinde de scopul încercării. Dacă nu se decide altfel de către Administrație și dacă combustibilul de referință corespunzător nu este disponibil, atunci se va folosi combustibilul diesel marin — gradul DM, specificat în ISO 8217, din 1996, cu proprietăți corespunzătoare tipului de motor.
3. 5.3.3. Temperatura combustibilului trebuie să corespundă recomandărilor producătorului. Temperatura combustibilului trebuie să fie măsurată la admisia în pompa de injecție a combustibilului sau așa cum se specifică de către producător, iar temperatura și locul măsurării trebuie consemnate.
5.4. Echipament de măsurare
1. 5.4.1. Emisia componentelor gazoase de la motorul supus încercării trebuie măsurată cu mijloace, cum ar fi analizoarele, ale căror specificații sunt menționate în apendicele 3 al prezentului cod.
2. 5.4.2. Se pot accepta alte instalații sau analizoare, conform aprobării Administrației, dacă cu ele se obțin rezultate echivalente acelora obținute cu echipamentul menționat la 5.4.1.
3. 5.4.3. Prezentul cod nu conține detalii asupra echipamentului de măsurare a debitului, presiunii și temperaturii. În schimb, la 1.3.1 din apendicele 4 al prezentului cod sunt indicate cerințele privind precizia unui astfel de echipament necesar pentru efectuarea unei încercări privind emisiile.
4. 5.4.4. Caracteristicile dinamometrului
  1. 5.4.4.1. Trebuie să se utilizeze un dinamometru pentru motor cu caracteristici corespunzătoare realizării ciclului de încercare respectiv, descris la 3.2.
  2. 5.4.4.2. Aparatele pentru măsurarea momentului motor și a turației trebuie să permită măsurarea puterii arborelui peste limitele de funcționare pe standul de încercare, așa cum se specifică de către producător. În caz contrar, se impun calcule suplimentare care vor fi consemnate.
  3. 5.4.4.3. Precizia echipamentului de măsurare trebuie să fie astfel încât abaterile maxime ale valorilor prevăzute la 1.3.1 din apendicele 4 al prezentului cod să nu fie depășite.
5.5. Determinarea debitului de gaze arse de evacuare
Debitul gazelor arse de evacuare trebuie determinat prin una dintre metodele specificate la 5.5.1, 5.5.2 sau 5.5.3.
1. 5.5.1. Metoda măsurării directe
  Această metodă implică măsurarea directă a debitului de gaze arse la galeria de evacuare sau la o instalație echivalentă de măsurare și va corespunde unui standard internațional recunoscut.
  Notă: Măsurarea debitului de gaze este o sarcină dificilă. Trebuie luate măsuri de precauție pentru evitarea erorilor de măsurare, deoarece acestea vor conduce la evaluarea eronată a emisiilor de gaze.
2. 5.5.2. Metoda de măsurare a aerului și combustibilului
  1. 5.5.2.1. Metoda de determinare a debitului emisiei de gaze arse de evacuare utilizând metoda de măsurare a aerului și combustibilului trebuie aplicată în conformitate cu un standard internațional recunoscut.
  2. 5.5.2.2. Trebuie să se utilizeze debitmetrele de aer și debitmetrele de combustibil care au precizia indicată la 1.3.1 din apendicele 4 al prezentului cod.
  3. 5.5.2.3. Debitul gazelor arse de evacuare trebuie calculat astfel:
    1. 1. GEXHW = GAIRW + GFUEL (pentru masa gazelor arse de evacuare
      în stare umedă) (4)
      sau
    2. 2. VEXHD = VAIRD + FFD · GFUEL (pentru volumul gazelor arse de evacuare
      în stare uscată) (5)
      sau
    3. 3. VEXHW = VAIRW + FFW · GFUEL (pentru volumul gazelor arse de evacuare
    în stare umedă) (6)
    Notă: Valorile pentru FFD și FFW variază în funcție de tipul de combustibil (vezi tabelul 1 din apendicele 6 al prezentului cod).
3. 5.5.3. Metoda carbonului echivalent
  Această metodă implică calcularea debitului masei gazelor arse de evacuare din consumul de combustibil și concentrațiile gazelor arse de evacuare, prin utilizarea metodei carbonului și oxigenului echivalent, așa cum se specifică în apendicele 6 al prezentului cod.
5.6. Abaterile admisibile ale aparatelor pentru măsurarea parametrilor caracteristici ai motorului și a altor parametri esențiali
Etalonarea tuturor aparatelor de măsură trebuie efectuată conform standardelor internaționale recunoscute și trebuie să corespundă cerințelor stabilite la 1.3.1 din apendicele 4 al prezentului cod.
5.7. Analizoare pentru determinarea componentelor gazoase
Analizoarele pentru determinarea componentelor gazoase trebuie să respecte specificațiile menționate în apendicele 3 al prezentului cod.
5.8. Etalonarea aparatelor analitice
Fiecare analizor utilizat la măsurarea parametrilor unui motor, așa cum se prevede în apendicele 3 al prezentului cod, trebuie etalonat oricât de des este necesar, așa cum se prevede în apendicele 4 al prezentului cod.
5.9. Desfășurarea încercării
1. 5.9.1. Generalități
  1. 5.9.1.1. În paragrafele 5.9.2 până la 5.9.4 sunt cuprinse descrieri detaliate ale instalațiilor de prelevare a probelor și de analizare recomandate. Întrucât diferite configurații pot produce rezultate echivalente, nu se impune conformitatea exactă cu aceste cifre. Componente suplimentare, cum ar fi aparatele de măsură, valvule, solenoizi, pompe și întrerupătoare, se pot folosi pentru furnizarea informațiilor suplimentare și coordonarea funcțiilor instalațiilor componente. Alte componente care nu sunt necesare pentru menținerea preciziei unor instalații pot fi excluse, dacă excluderea lor se bazează pe un bun raționament tehnic.
  2. 5.9.1.2. Limitarea admisiei și contrapresiunea gazelor de evacuare trebuie reglate la limitele lor superioare, așa cum se specifică de către producător, în conformitate cu dispozițiile de la 5.2.4
    și, respectiv, 5.2.5.
2. 5.9.2. Principalele componente ale gazelor arse de evacuare care trebuie analizate
  1. 5.9.2.1. O instalație de măsurare analitică pentru determinarea emisiilor gazoase (CO, CO2, HC, NOX, O2) din gazele arse de evacuare brute trebuie să se bazeze pe utilizarea următoarelor analizoare:
    1. 1. analizorul HFID pentru măsurarea hidrocarburilor;
    2. 2. analizorul NDIR pentru măsurarea monoxidului și dioxidului de carbon;
    3. 3. analizorul HCLD sau altul echivalent acestuia pentru măsurarea oxizilor de azot; și
    4. 4. PMD, ECS sau ZRDO pentru măsurarea oxigenului.
  2. 5.9.2.2. Pentru gazele de evacuare brute, eșantionul care conține toate componentele poate fi prelevat cu una sau două sonde de eșantionare situate aproape una de alta și divizibile, pentru a putea fi utilizate la analizoare diferite. Trebuie avut grijă ca în niciun punct al instalației analitice să nu se producă condensarea componentelor gazelor arse de evacuare (inclusiv apa și acidul sulfuric).
  3. 5.9.2.3. Specificațiile și etalonarea acestor analizoare trebuie să fie în conformitate cu prevederile din apendicele 3 și, respectiv, 4 ale prezentului cod.
3. 5.9.3. Prelevarea eșantioanelor din emisiile gazoase
  1. 5.9.3.1. Sondele de eșantionare pentru emisiile gazoase trebuie să fie instalate la o distanță de cel puțin 0,5 m sau egală cu de 3 ori diametrul țevii de evacuare a gazelor arse — dacă această valoare este mai mare — amonte față de ieșirea din instalația pentru evacuarea gazelor arse, pe cât posibil, dar suficient de aproape de motor astfel încât să se asigure o temperatură a gazelor arse de evacuare de cel puțin 343 K (70ºC) la nivelul sondei.
  2. 5.9.3.2. În cazul unui motor cu mai mulți cilindri, prevăzut cu un colector de evacuare a gazelor arse ramificat, intrarea sondei trebuie să fie situată destul de departe în aval, astfel încât să se asigure că eșantionul este reprezentativ pentru media emisiilor de gaze arse de evacuare din toți cilindrii. La motoarele cu mai mulți cilindri care au tuburile de evacuare a gazelor arse separate pentru fiecare cilindru, cum ar fi cele cu o configurație de motor în îV“, se permite obținerea unui eșantion din fiecare tub și calcularea unei medii a emisiilor de gaze arse de evacuare. Se pot utiliza și alte metode similare cu metodele de mai sus. Pentru calcularea emisiilor de gaze arse de evacuare trebuie utilizat debitul total masic al gazelor arse de evacuare.
  3. 5.9.3.3. Dacă compoziția gazelor arse de evacuare este influențată de vreo instalație posttratare a gazelor arse, eșantionul de gaze arse de evacuare trebuie prelevat în aval de acest dispozitiv.
4. 5.9.4. Verificarea analizoarelor
  Analizoarele de emisii trebuie puse la zero și apoi etalonate.
5. 5.9.5. Ciclurile de încercare
  Toate motoarele trebuie încercate în conformitate cu ciclurile de încercare definite la 3.2.
  Procedura ține seama și de diferitele utilizări ale motorului.
6. 5.9.6. Desfășurarea încercării
  1. 5.9.6.1. După terminarea procedurilor de la 5.9.1 până la 5.9.5, trebuie să înceapă desfășurarea încercării. Motorul trebuie să funcționeze în fiecare mod în conformitate cu ciclurile de încercare corespunzătoare, definite la 3.2.
  2. 5.9.6.2. Pe durata fiecărui mod al ciclului de încercare, după perioada inițială de tranziție, turația specificată trebuie menținută în domeniul ±1% din turația nominală sau ±3 min-1, care
    dintre acestea este mai mare, cu excepția mersului în gol, la care turația va fi în cadrul toleranțelor declarate de către producător. Momentul motor specific va fi menținut astfel încât media, în toată perioada de timp în care urmează să se facă măsurătorile, este în domeniul ±2% din momentul motor maxim la turația de încercare.
7. 5.9.7. Răspunsul analizoarelor
  Parametrii de ieșire de la analizoare trebuie înregistrați, atât în timpul încercării, cât și pe perioada tuturor verificărilor răspunsului (zero și etalonare), pe un înregistrator cu bandă de înregistrare sau trebuie măsurați cu un sistem de achiziție de date echivalent, gazele arse de evacuare trecând prin analizoare cel puțin câte zece minute pentru fiecare mod.
8. 5.9.8. Condițiile de funcționare a motorului
  Turația și sarcina motorului, temperatura aerului de admisie și debitul de combustibil trebuie măsurate pentru fiecare mod imediat după ce motorul a fost stabilizat. Debitul gazelor arse de evacuare trebuie măsurat sau calculat și consemnat.
9. 5.9.9. Reverificarea analizoarelor
  După încercarea la emisii, etalonarea analizoarelor trebuie reverificată utilizând un gaz zero
  și același gaz de etalonare care a fost utilizat înaintea efectuării măsurătorilor. Încercarea trebuie considerată acceptată dacă diferența dintre rezultatele celor două etalonări este mai mică de 2%.
5.10. Raportul încercării
1. 5.10.1. Pentru fiecare motor încercat pentru precertificare sau pentru certificarea inițială la bordul navei fără precertificare, producătorul motorului trebuie să pregătească un raport de încercare care să conțină, cel puțin, datele prevăzute în apendicele 5 al prezentului cod. Originalul raportului de încercare trebuie păstrat în dosar de către producătorul motorului și o copie conformă certificată se păstrează la dosarul Administrației.
2. 5.10.2. Raportul încercării, fie originalul, fie o copie conformă certificată, trebuie anexat la Dosarul tehnic, făcând permanent parte din acesta.
5.11. Evaluarea datelor privind emisiile gazoase
Pentru evaluarea emisiilor gazoase trebuie făcută o medie a citirilor diagramei în ultimele
60 de secunde ale fiecărui mod și determinate concentrațiile medii (conc) de CO, CO2, HC, NOx
și O2 pe durata fiecărui mod din media citirilor diagramei și datele corespunzătoare de etalonare.
5.12. Calcularea emisiilor gazoase
Rezultatele finale pentru raportul de încercare trebuie să fie determinate prin parcurgerea etapelor de la 5.12.1 până la 5.12.4.
1. 5.12.1. Determinarea debitului gazelor arse de evacuare
  Debitul gazelor arse de evacuare (GEXHW, VEXHW sau VEXHD) trebuie să fie determinat pentru fiecare mod în conformitate cu una dintre metodele descrise la 5.5.1 până la 5.5.3.
2. 5.12.2. Corecția raportului condiții uscate/condiții umede
  Dacă se aplică GEXHW sau VEXHW, concentrația măsurată, dacă nu este deja măsurată în stare umedă, trebuie să fie convertită în stare umedă după următoarele formule:
  conc (umed) = Kw . conc (uscat) (7)
  )
  1. 5.12.2.1. Pentru gazele arse de evacuare brute:
    Kw,r
    = (1 – FFH
    · GFUEL – K GAIRD W2
    (8)
    unde:
    Kw,2
    Ha
    = 1,608 · Ha (9)
    1000 + (1,608 · Ha)
    = 6,220 · Ra · pa (10)
    pb – pa · Ra · 10–2
    Ha = g apă per kg de aer uscat
    Ra = umiditatea relativă a aerului de admisie, %
    pa = presiunea de vapori, la saturație, pentru aerul de admisie, kPa pB = presiunea barometrică totală, kPa
    Notă: Formulele ce utilizează FFH sunt versiuni simplificate ale celor menționate în secțiunea 3.7 din apendicele 6 al prezentului cod [formulele (2—44) și (2—45)] care, dacă se aplică, dau rezultate comparabile cu cele ce se estimează a se obține din formulele complete.
  2. 5.12.2.2. Alternativ:
    KW,r = 1 – KW2 (11)
    1 + HTCRAT · 0,005 · [%CO (uscat) + %CO2 (uscat)]
  3. 5.12.2.3. Pentru aerul de admisie:
    KW,a = 1 – KW2 (12)
  4. 5.12.2.4. Formula (8) trebuie să fie acceptată ca definiție a factorului specific al combustibilului FFH. Definit în acest fel, FFH este o valoare pentru conținutul în apă al gazelor arse de evacuare, în legătură cu raportul combustibil/aer.
  5. 5.12.2.5. Valorile tipice pentru FFH pot fi găsite în tabelul 1 al apendicelui 6 al prezentului cod. Tabelul 1 al apendicelui 6 al prezentului cod conține o listă a valorilor FFH pentru diferiți combustibili. FFH nu depinde doar de specificațiile combustibilului, ci, de asemenea, într-o mai mică măsură, depinde și de raportul combustibil/aer al motorului.
  6. 5.12.2.6. Secțiunea 3.9 a apendicelui 6 al prezentului cod conține formule pentru calcularea FFH pornind de la conținutul în hidrogen al combustibilului și de la raportul combustibil/aer.
  7. 5.12.2.7. Formula (8) pleacă de la principiul că conținutul de apă din procesul de ardere și
    conținutul de apă din aerul de admisie sunt independente unul față de celălalt și se cumulează. Formula (2—45) prevăzută în secțiunea 3.7 a apendicelui 6 al prezentului cod arată că cele două componente de apă nu se cumulează. Formula (2—45) este versiunea corectă, dar este foarte complicată și de aceea trebuie să fie utilizate formulele (8) și (11), care sunt mult mai practice.
3. 5.12.3. Corecția NOx pentru umiditate și temperatură
  1. 5.12.3.1. Deoarece emisia de NOx depinde de condițiile aerului înconjurător, concentrația de NOx trebuie corectată, pentru a ține cont de temperatura și umiditatea aerului înconjurător, prin multiplicarea cu factorii calculați cu formulele (13) și (14).
  2. 5.12.3.2. Valoarea standard de 10,71 g/kg la temperatura standard de referință de 25ºC trebuie să fie utilizată la toate calculele ce implică corecția de umiditate în cadrul prezentului cod. Nu trebuie folosite alte valori de referință pentru umiditate în locul celei de 10,71 g/kg.
  3. 5.12.3.3. Se pot utiliza alte formule de corecție dacă pot fi justificate sau validate în cadrul unui acord al părților respective și dacă se aprobă de către Administrație.
  4. 5.12.3.4. Apa sau aburul injectată/injectat în turbosuflantă (umidificarea aerului) este considerată/considerat un dispozitiv de control al emisiei și de aceea nu trebuie să fie luată/luat în considerare pentru corecția de umiditate. Apa care se condensează în răcitorul aerului de supraalimentare poate modifica umiditatea aerului de supraalimentare și, prin urmare, acest fapt trebuie luat în considerare la corecția umidității.
  5. 5.12.3.5. Generalități cu privire la motoarele diesel
    În general, pentru motoarele diesel trebuie utilizată următoarea formulă pentru calcularea KHDIES:
    HDIES (13)
    K = 1
    1 + A · (Ha – 10,71) + B · (Ta – 298)
    unde:
    A = 0,309 GFUEL/GAIRD – 0,0266
    B = – 0,209 GFUEL/GAIRD – 0,00954
    Ta = temperatura aerului în K
    Ha = umiditatea aerului de admisie, g apă per kg aer uscat [așa cum se determină prin formula (10)]
  6. 5.12.3.6. Motoare diesel cu răcitoare de aer intermediare
    Pentru motoarele diesel cu răcitoare de aer intermediare trebuie să fie utilizată următoarea formulă alternativă (14):
    KHDIES = 1 1 – 0,012 · (Ha – 10,71) – 0,00275 · (Ta – 298) + 0,00285 · (TSC – TSC Ref)
    (14)
    unde:
    TSC = temperatura aerului de răcire
    TSC Ref = temperatura de referință a aerului de răcire corespunzător unei temperaturi a apei de mare de 25ºC. TSC Ref trebuie specificat de către producător.
    1. 1. Pentru luarea în considerare a umidității din aerul de supraalimentare, se adaugă factorul următor:
      Hsc = umiditatea aerului de supraalimentare, g apă per kg de aer uscat, în care: Hsc = 6,220 · Psc · 100/(PC – Psc)
      unde:
      Psc = presiunea vaporilor de saturație din aerul de supraalimentare, kPa PC = presiunea aerului de supraalimentare, kPa
    2. 2. Dacă Ha ≥ Hsc, atunci Hsc trebuie utilizat în locul Ha din formula (14). În acest caz, GEXHW din 5.5.2.3 trebuie corectat astfel:
      GEXHW corectat = GEXHW(5.5.2.3) · (1 – (Ha – Hsc)/1000)
    3. 3. Dacă Ha < Hsc, atunci Ha din formula (14) trebuie utilizat ca atare.
    Notă: Pentru explicarea altor variabile vezi formula (13).
4. 5.12.4. Calcularea debitului masic al emisiilor
  1. 5.12.4.1. Debitul masic al emisiilor pentru fiecare mod trebuie să fie calculat după cum urmează (pentru gazele arse de evacuare brute):
    Masa gazului = u · conc · GEXHW (15)
    sau
    Masa gazului = v · conc · VEXHD (16)
    sau
    Masa gazului = w · conc · VEXHW (17)
  2. 5.12.4.2. Coeficienții u — umed, v — uscat și w — umed trebuie utilizați așa cum se specifică în tabelul 5.
    Tabelul 5. Coeficienții u, v, w
    Gaz
    u
    v
    w
    conc
    NOx
    0,001587
    0,002053
    0,002053
    ppm
    CO
    0,000966
    0,00125
    0,00125
    ppm
    HC
    0,000479
    —
    0,000619
    ppm
    CO2
    15,19
    19,64
    19,64
    procente
    O2
    11,05
    14,29
    14,29
    procente
    Notă: Coeficienții pentru u, cuprinși în tabelul 5, sunt valorile corecte pentru o densitate a gazelor arse de evacuare de aproximativ 1,293; pentru o densitate a gazelor arse de evacuare ≠ 1,293, u = w/densitate.
5. 5.12.5. Calcularea emisiilor specifice
  1. 5.12.5.1. Emisia trebuie calculată pentru toate componentele individuale în felul următor:
    GASx =
    i = n
    
    i = 1 MGASi · WFi
    
    i = n
    Pi · WF
    (18)
    unde:
    i = 1 i
    Pi = PM,i + PAUX,i
  2. 5.12.5.2. Factorii de pondere și numărul de moduri (n) utilizate în calculele de mai sus corespund prevederilor de la 3.2.
  3. 5.12.5.3. Valoarea emisiei medii ponderate de NOx rezultată pentru motor, așa cum se determină prin formula (18), trebuie apoi comparată cu figura 1 de la 3.1 pentru a vedea dacă motorul corespunde regulii 13 din Anexa VI.

CAPITOLUL 6

Proceduri privind demonstrarea conformității cu limitele emisiei de NOx la bordul navelor

6.1. Generalități
După instalarea la bordul unei nave a unui motor precertificat, fiecare motor diesel naval trebuie să fie supus inspecțiilor de verificare la bord, care se efectuează, așa cum se specifică la
2.1.1.2 până la 2.1.1.4, pentru a verifica dacă motoarele continuă să corespundă limitelor emisiei de NOx prevăzute în regula 13 din Anexa VI. O astfel de verificare a conformității trebuie să fie determinată prin folosirea uneia dintre următoarele metode:
1. 1. metoda verificării parametrilor motorului în conformitate cu 6.2, pentru a verifica dacă componentele motorului, reglajele și parametrii de funcționare nu au deviat de la specificațiile date în Dosarul tehnic al motorului;
2. 2. metoda măsurătorii simplificate în conformitate cu 6.3; sau
3. 3. metoda măsurătorii directe și a controlului în conformitate cu 2.3.4, 2.3.5, 2.3.7, 2.3.8,
2.3.11, 2.4.4 și 5.5.
6.2. Metoda verificării parametrilor motorului
1. 6.2.1. Generalități
  1. 6.2.1.1 Motoarele care îndeplinesc următoarele condiții trebuie să fie alese spre a fi supuse aplicării metodei verificării parametrilor motorului:
    1. 1. motoarele care au primit un precertificat (Certificat EIAPP) după încercarea pe stand și acelea care au primit un certificat (Certificat IAPP) în urma efectuării unei inspecții inițiale de certificare; și
    2. 2. motoarele care, de la data ultimei inspecții, au suferit modificări sau reglaje la componentele specifice și la caracteristicile reglabile.
    se verifice funcționarea dispozitivului posttratare a gazelor arse, aceasta făcând parte din verificarea parametrilor.
2. 6.2.2. Proceduri ale metodei verificării parametrilor motorului
3. 6.2.3. Documentația pentru metoda verificării parametrilor motorului
  Dosarul tehnic al unui motor trebuie să conțină toate informațiile aplicabile referitoare la emisiile de NOx ale motorului, la componentele specificate ale motorului, caracteristicile reglabile și parametrii reglabili în momentul precertificării motorului (Certificatul EIAPP) sau al certificării inițiale
  (Certificatul IAPP), care dintre acestea este primul.

6.3. Metoda de măsurare simplificată

6.3.1. Generalități

6.3.2. Parametrii motorului care sunt măsurați și înregistrați

Tabelul 6 enumeră parametrii motorului care urmează să fie măsurați și înregistrați pe durata procedurilor de verificare la bordul navei.

Tabelul 6. Parametrii motorului care sunt măsurați și înregistrați

Simbol	Parametru	Unitate de măsură
bx,i	Consumul specific de combustibil (dacă este posibil) (în al îi“-lea mod pe durata ciclului)	kg/kWh
Ha	Umiditatea absolută (masa conținutului în apă a aerului de admisie raportată la masa de aer uscat)	g/kg
nd,i	Turația motorului (în al îi“-lea mod pe durata ciclului)	min-1
nturb,i	Turația turbosuflantei (dacă este cazul) (în al îi“-lea mod pe durata ciclului)	min-1
pB	Presiunea barometrică totală (în ISO 3046-1, 1995: px = Px = presiune totală ambiantă, locală)	kPa
pbe,i	Presiunea aerului măsurată după răcitorul de aer de supraalimentare în al îi“-lea mod pe durata ciclului)	kPa
Pi	Puterea la frână (în al îi“-lea mod pe durata ciclului)	kW
si	Amplasarea comenzii sistemului de alimentare cu combustibil (pentru fiecare cilindru, dacă este cazul) (în al îi“-lea mod pe durata ciclului)
Ta	Temperatura absolută a aerului de admisie (în ISO 3046-1, 1995: Tx = TTx = temperatura termodinamică a aerului ambiant, locală)	K

Simbol	Parametru	Unitate de măsură
Tba,i	Temperatura aerului la ieșirea din răcitorul aerului de supraalimentare (dacă este cazul) (în al îi“-lea mod pe durata ciclului)	K
Tclin	Temperatura agentului de răcire, la intrare	K
Tclout	Temperatura agentului de răcire, la ieșire	K
TExh,i	Temperatura gazelor arse de evacuare în punctul de prelevare a probelor (în al îi“-lea mod pe durata ciclului)	K
TFuel	Temperatura combustibilului înaintea intrării în motor	K
TSea	Temperatura apei de mare	K
Toil out/in	Temperatura uleiului de ungere, la ieșire/intrare	K

6.3.3. Puterea la frână
6.3.4. Combustibili de încercare
6.3.5. Prelevarea probelor pentru emisiile gazoase
6.3.6. Echipament de măsurare și date care se măsoară
Emisia de poluanți gazoși trebuie măsurată prin metodele descrise în capitolul 5.
6.3.7. Abaterea permisă a aparatelor de măsurare a parametrilor motorului și a altor parametri esențiali
Tabelele 3 și 4 din paragraful 1.3.2 din apendicele 4 al prezentului cod cuprind abaterile permise ale aparatelor ce urmează a fi utilizate la măsurarea parametrilor motorului și a altor parametri esențiali pe timpul procedurilor de verificare la bord.
6.3.8. Determinarea componentelor gazoase
Trebuie utilizat echipamentul de măsurare analitică și aplicate metodele descrise în capitolul 5.
6.3.9. Cicluri de încercare
6.3.10. Calculul emisiilor gazoase
Procedura de calculare prevăzută în capitolul 5 trebuie să fie aplicată, având în vedere cerințele speciale ale acestei proceduri simplificate de măsurare.
6.3.11. Toleranțe

6.3.11.1. Datorită posibilelor deviații în cadrul aplicării la bordul navei a procedurilor simplificate de măsurare din acest capitol, doar la încercările de confirmare și la inspecțiile periodice și cele intermediare se poate accepta o toleranță de 10% în raport cu valoarea limită aplicabilă.
6.3.11.2. Emisia de NOx a unui motor poate varia în funcție de calitatea arderii combustibilului și de azotul conținut în combustibil. Dacă nu există suficiente informații disponibile
cu privire la influența calității arderii la formarea de NOx pe durata procesului de combustie și asupra ratei de transformare a azotului conținut în combustibil care, de asemenea, depinde de randamentul motorului, se poate acorda o toleranță de 10% pentru o încercare la bord efectuată
cu un combustibil grad RM (ISO 8217,1996), cu rezerva că, la încercarea de precertificare la bord, nu va fi acceptată nicio toleranță. Combustibilul folosit trebuie să fie analizat în ceea ce privește conținutul său de carbon, hidrogen, azot, sulf și, în măsura în care este prevăzut în ISO 8217, 1996, de orice componente suplimentare, necesare pentru o specificație clară a combustibilului.
6.3.11.3. În niciun caz toleranța maximă permisă atât pentru simplificarea măsurătorilor la bord, cât și pentru utilizarea combustibilului greu conform ISO 8217, 1996, grad RM, nu trebuie să depășească 15% din valoarea limită aplicabilă.

APENDICE 1

Model de Certificat EIAPP

(Se referă la paragraful 2.2.9 al Codului tehnic NOx)

CERTIFICAT INTERNAȚIONAL DE PREVENIRE A POLUĂRII ATMOSFEREI DE CĂTRE MOTOARE

Emis conform prevederilor Protocolului din 1997 la Convenția internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, așa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta (denumită în continuare Convenție), din împuternicirea Guvernului:

....................................................................................................................................................................

(denumirea completă a țării)

de către ................................................................................................................................................

(denumirea completă a persoanei competente sau organizației autorizate conform prevederilor Convenției)

Producătorul motorului

Numărul modelului

Numărul seriei de fabricație

Ciclul (ciclurile) de încercare

Puterea nominală (kW)

și turația nominală (RPM)

Numărul de aprobare

a motorului

PRIN PREZENTA SE CERTIFICĂ:

1. faptul că motorul diesel naval mai sus menționat a fost inspectat în vederea precertificării în conformitate cu cerințele Codului tehnic privind controlul emisiilor de oxizi de azot de la motoarele diesel navale, devenit obligatoriu prin Anexa VI a Convenției; și
2. faptul că inspecțiile de precertificare arată că motorul, componentele sale, caracteristicile reglabile și Dosarul tehnic, înaintea instalării motorului și/sau exploatării la bordul unei nave, corespund în totalitate prevederilor aplicabile ale regulii 13 din Anexa VI a Convenției.

Prezentul certificat este valabil pe durata funcționării motorului, sub rezerva inspecțiilor efectuate conform regulii 5 din Anexa VI a Convenției, instalat pe navele aflate sub autoritatea acestui guvern.

Emis la ..............................................................................................................................................

(locul de emitere a certificatului)

.............20.... ..........................................................................................

(data emiterii) (semnătura persoanei legal autorizate pentru emiterea certificatului)

(sigiliul sau ștampila autorității, după caz)

Supliment la Certificatul internațional de prevenire a poluării atmosferei de către motoare (Certificat EIAPP)

FIȘA PRIVIND CONSTRUCȚIA, DOSARUL TEHNIC ȘI MIJLOACELE DE VERIFICARE

În scopul satisfacerii prevederilor Anexei VI a Convenției internaționale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, așa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta (denumită în continuare Convenție) și a celor ale Codului tehnic privind controlul emisiilor de oxizi de azot de la motoarele diesel navale (denumit în continuare Codul tehnic NOx)

Observații:

1. Această fișă, împreună cu anexele sale, trebuie să fie permanent atașată Certificatului EIAPP. Certificatul EIAPP va însoți motorul pe durata funcționării la bordul navei și trebuie să fie oricând pus la dispoziție la bordul navei.
2. Dacă limba în care este redactată fișa originală nu este nici engleza și nici franceza, atunci textul trebuie să includă o traducere într-una dintre aceste limbi.
3. Dacă nu se prevede altfel, regulile menționate în prezenta fișă se referă la regulile din Anexa VI a Convenției și cerințele pentru un Dosar tehnic al motorului și pentru mijloacele de verificare se referă la cerințele obligatorii din Codul tehnic NOx.

1. Caracteristicile motorului
1. 1.1. Denumirea și adresa producătorului ......................................................................................
2. 1.2. Locul de construcție a motorului ...........................................................................................
3. 1.3. Data de construcție a motorului ............................................................................................
4. 1.4. Locul efectuării inspecției de precertificare ...........................................................................
5. 1.5. Data efectuării inspecției de precertificare ............................................................................
6. 1.6. Tipul motorului și numărul modelului .....................................................................................
7. 1.7. Numărul seriei de fabricație a motorului ...............................................................................
8. 1.8. Dacă este cazul, motorul este un motor reprezentativ  sau face parte  din familia 
  sau grupul  de motoare următoare/următor  ..................................................................................
9. 1.9. Ciclul (ciclurile) de încercare (vezi capitolul 3 din Codul tehnic NOx) ...............................
10. 1.10. Puterea nominală (kW) și turația (RPM) .............................................................................
11. 1.11. Numărul de aprobare a motorului .......................................................................................
12. 1.12. Specificația (specificațiile) privind combustibilul de încercare ............................................
13. 1.13. Numărul de aprobare destinat dispozitivului de reducere a NOx (dacă este instalat) .......
14. 1.14. Limita aplicabilă a emisiei de NOx (g/kWh) (regula 13 a Anexei VI) ..............................
15. 1.15. Valoarea reală a emisiei de NOx a motorului (g/kWh) .....................................................
2. Caracteristicile Dosarului tehnic
1. 2.1. Numărul de identificare/aprobare al Dosarului tehnic ...........................................................
2. 2.2. Data de aprobare a Dosarului tehnic ....................................................................................
3. 2.3. Dosarul tehnic, așa cum se cere în capitolul 2 din Codul tehnic NOx, este o parte esențială a Certificatului EIAPP și trebuie întotdeauna să însoțească un motor pe perioada funcționării sale și să fie întotdeauna disponibil la bordul navei.
3. Specificații privind procedurile de verificare a NOx la bord pentru inspecția parametrilor motorului
1. 3.1. Numărul de identificare/aprobare a procedurilor de verificare a NOx la bord ......................
2. 3.2. Data aprobării procedurilor de verificare a NOx la bord .....................................................
3. 3.3. Specificațiile privind procedurile de verificare a NOx la bord, așa cum se cere în capitolul 6 din Codul tehnic NOx, sunt o parte esențială a Certificatului EIAPP și trebuie întotdeauna să însoțească un motor pe perioada funcționării sale și să fie întotdeauna disponibile

la bordul navei.

PRIN PREZENTA SE CERTIFICĂ faptul că această fișă este corectă sub toate aspectele.

Emisă la ...........................................................................................................................................

(locul de emitere a fișei)

...........20.... ..........................................................................................

(data emiterii) (semnătura persoanei legal autorizate cu emiterea fișei) (sigiliul sau ștampila autorității, după caz)

APENDICE 2

SCHEME LOGICE PRIVIND INSPECȚIILE ȘI CERTIFICAREA MOTOARELOR DIESEL NAVALE

(Se face referire la paragrafele 2.2.8 și 2.3.13 din Codul tehnic NOx)

Instrucțiunile privind conformitatea cu prevederile referitoare la efectuarea inspecțiilor și certificării motoarelor diesel navale, așa cum se descrie în capitolul 2 din prezentul cod, sunt prezentate în schemele logice*) din următoarele trei pagini.

Figura 1 Schema logică Etapa 1 — Inspecția de precertificare la producător Figura 2 Schema logică Etapa 2 — Inspecția inițială la bordul navei

Figura 3 Schema logică Etapa 3 — Inspecția periodică la bordul navei

*) Schemele logice sunt reproduse în facsimil.

Derogare Regula 03 excep c

Regula 13 mai puţin q 130 KW

.Inspecţiţ

la producător

Excepţie posibilă: numai penh·u un motor care nu poate fi încercat pe standul de încercare şi un motor dotat cu un dispozitiv post-tratare

Aparţine unei familii sau unui grup de motoare (nu este un motor reprezentativ)

Fiecare motor sau motorul reprezentativ

Neconform

Acţiune corectivă

Măsurare NOx

Conform

Neconform

Etapa II

Dosar tehnic aprobat

Instalarea poate continua confonn prevederilor paragrafului 2.2.4

Emitere·ceritificat BlAPP

Figura I, Schema logică, etapa I - Inspecţia de prccertificare la producător

Certificat EIJ\PP

Etapa I

Inspecţia initială la bord

Fără !modificări Modificare substanţialii

Actiune corectivă

Modificări minore

Regula 05, nave cu tonajul brut

mai mic de 400

Aparţine unei familii de motoare

Inspecţia componente/parametri

Aplicaţie

141

ctiu.ne corcctivă;z

Măsurarea

simplificată a NO

Milsurarea

completă NO,

Limita , NOx

Neconform

Conform

Confirmare

Neconform

Dosar tehnic

aprobat

Nu se cere certificat IAPP, conform Regulii 5

Conform

Emitere cettlficat IAPP

figura 2, Schema logică, etapa U - Inspecţia initială la bordul navei

Inspecţie iniţială/Certificat lAPP la bord

Inspecţie prealabilă/Certificat provizoriu EIAPP pe standul de încercare

Inspecţie periodică la bord

Fără modificări

Modificare substanţială

Regula 05, nave cu tonajul brut

mai mic de 400

Aparţine unei familii de motoare

Acţiune corectivă

Măsurarea

Ac(iune corectivă

completă NO.,

Inspecţie componente/parametri

Supravehere NOx

Măsurarea simplificată a NOx

Neconform

Nu se cere certificat IAPP conform Regulii 5

Conform

Ree111itere certificat tAPP

Limita de NOx

Conform

Neconform

Figura 3, Schema logică• Inspecţia periodică la bordul navei

APENDICE 3

SPECIFICAȚII PENTRU ANALIZOARELE CARE SUNT UTILIZATE LA DETERMINAREA COMPONENTELOR GAZOASE DIN EMISIILE MOTOARELOR DIESEL

1. Generalități
1. 1.1. Analizoarele vor avea un domeniu de măsurare corespunzător pentru precizia cerută la măsurarea concentrațiilor componentelor gazelor arse de evacuare (vezi 1.5). Toate analizoarele trebuie să poată face măsurători continue ale fluxului de gaze și să dea o indicație continuă de ieșire care să poată fi înregistrată. Se recomandă ca analizoarele să funcționeze astfel încât concentrația măsurată să se situeze între 15% și 100% din valoarea întregii scale a aparatului.
2. 1.2. Dacă se utilizează dispozitive de citire (computere, înregistratoare automate de date etc.) care au suficientă precizie și o rezoluție sub 15% la scala maximă, se pot accepta concentrații sub 15% din scala maximă. În acest caz, trebuie efectuate etalonări suplimentare pentru a asigura precizia curbelor de etalonare (vezi 5.5.2 din apendicele 4 al acestui cod).
3. 1.3. Compatibilitatea electromagnetică (EMC) a echipamentului trebuie să fie astfel încât să reducă la minim erorile suplimentare.
4. 1.4. Definiții
  1. 1. Repetabilitatea unui analizor este definită ca fiind de 2,5 ori abaterea standard a
    10 indicații repetate la un gaz de etalonare dat.
  2. 2. Indicația de zero a unui analizor este definită ca fiind indicația medie, inclusiv paraziții, la un gaz de referință zero într-un interval de timp de 30 secunde.
  3. 3. Intervalul de măsurare este definit ca fiind diferența dintre indicația de etalonare și cea de zero.
  4. 4. Indicația de etalonare este definită ca fiind o indicație medie, inclusiv paraziții, a unui gaz de etalonare într-un interval de timp de 30 secunde.
5. 1.5. Eroarea de măsurare
  Eroarea totală de măsurare a unui analizor, inclusiv sensibilitatea la interferența cu alte gaze (vezi secțiunea 8 din apendicele 4 al prezentului cod), nu trebuie să fie mai mare de ±5% din citire sau ±3,5% din întreaga scală, care dintre aceste valori este mai mică. Pentru concentrațiile sub 100 ppm, eroarea de măsurare nu trebuie să depășească ±4 ppm.
6. 1.6. Repetabilitatea
  Repetabilitatea unui analizor nu trebuie să fie mai mare de ±1% din concentrația maximă pentru fiecare domeniu de măsurare utilizat pentru valori mai mari de 155 ppm (sau ppm C) sau
  ±2% din fiecare domeniu de măsurare utilizat pentru valori sub 155 ppm (sau ppm C).
7. 1.7. Paraziți
  Indicația vârf-la-vârf a analizorului la un gaz de referință zero și la un gaz de etalonare peste oricare perioadă de 10 secunde nu trebuie să depășească 2% din scala maximă în toate domeniile utilizate.
8. 1.8. Deplasarea punctului zero
  Deplasarea punctului zero în decurs de o oră trebuie să fie mai mică de 2% din întreaga scală în cel mai mic domeniu utilizat.
9. 1.9. Deplasarea etalonării
  Deplasarea etalonării în decurs de o oră trebuie să fie mai mică cu 2% din întreaga scală în cel mai mic domeniu utilizat.
2. Uscarea gazelor
Uscătorul opțional de gaze trebuie să aibă un efect minim asupra concentrației gazelor măsurate. Uscătoarele chimice nu sunt o metodă acceptată de scoatere a apei din eșantion.
3. Analizoare

Gazele ce urmează a fi măsurate trebuie analizate cu următoarele aparate. Pentru analizoarele nelineare se permite utilizarea circuitelor de linearizare.

1. Analiza monoxidului de carbon (CO)
Analizorul monoxidului de carbon trebuie să fie de tip cu absorbție nedispersiv în infraroșu (NDIR).
2. Analiza dioxidului de carbon (CO2)
Analizorul dioxidului de carbon trebuie să fie tip cu absorbție nedispersiv în infraroșu (NDIR).
3. Analiza oxigenului (O2)
Analizoarele de oxigen trebuie să fie de tip cu detector paramagnetic (PMD), cu senzor de DiOxid de ZiRconiu (ZRDO) sau cu senzor electrochimic (ECS).
Notă: Senzorii electrochimici trebuie compensați la interferența cu CO2 și NOx.
4. Analiza oxizilor de azot (NOx)

Analizorul oxizilor de azot trebuie să fie de tip cu detector cu chimiluminiscență (CLD) sau detector chimiluminiscent incandescent (HCLD) cu un convertizor NO2/NO, dacă se măsoară în stare uscată. Dacă se măsoară în stare umedă, trebuie utilizat un HCLD cu convertizorul menținut la o temperatură mai mare de 333 K (60ºC), cu condiția să se verifice ca efectul de atenuare al apei să fie satisfăcător (vezi 8.2.2 din apendicele 4 al prezentului cod).

APENDICE 4

ETALONAREA APARATELOR ANALITICE

(Se referă la capitolul 5 al Codului tehnic NOx)

1. Introducere

1.1. Fiecare analizor utilizat la măsurarea parametrilor unui motor trebuie etalonat oricât de des este necesar în conformitate cu cerințele acestui apendice.
1.2. Dacă nu se specifică altfel, toate rezultatele măsurătorii, datele încercării sau calculele cerute de acest apendice trebuie înregistrate în raportul de încercare a motorului în conformitate cu secțiunea 5.10 a prezentului cod.

1.3. Precizia aparatelor analitice

1.3.1. Abaterea admisibilă a aparatelor utilizate la măsurătorile efectuate pe standul de încercare

Etalonarea tuturor aparatelor de măsură trebuie să corespundă cu cerințele stabilite în tabelele 1 și 2 și trebuie să fie conformă cu standardele naționale sau internaționale.

Tabelul 1. Abateri permise ale parametrilor motorului la măsurătorile efectuate pe standul de încercare

Nr.	Parametru	Abatere permisă (valori ±% bazate pe valorile maxime ale motorului)	Intervale de etalonare (luni)
1.	Turația motorului	2%	3
2.	Momentul motor	2%	3
3.	Puterea	2%	Nu este aplicabil
4.	Consumul de combustibil	2%	6
5.	Consumul de aer	2%	6
6.	Debitul gazelor arse de evacuare	4%	5

Tabelul 2. Abateri permise ale parametrilor esențiali măsurați la măsurătorile efectuate pe standul de încercare

Nr.	Parametru	Abatere permisă (valori absolute ±)	Intervale de etalonare (luni)
1.	Temperatura lichidului de răcire	2K	3
2.	Temperatura lubrifiantului	2K	3
3.	Presiunea gazelor arse de evacuare	5% din maxim	3
4.	Depresiunea în colectorul de aspirație	5% din maxim	3
5.	Temperatura gazelor arse de evacuare	15K	3
6.	Temperatura aerului la intrare (aer pentru ardere)	2K	3
7.	Presiunea atmosferică	5% din citire	3
8.	Umiditatea (relativă) a aerului de aspirație	3%	1
9.	Temperatura combustibilului	2K	3

1.3.2. Abateri permise ale aparatelor de măsură utilizate la bordul navei în scopul verificării

Etalonarea tuturor aparatelor de măsură trebuie să corespundă cu cerințele prezentate în tabelele 3 și 4 și trebuie să fie conformă cu standardele naționale sau internaționale.

Tabelul 3. Abateri permise ale aparatelor de înregistrare a măsurării parametrilor motorului la bordul navei

Nr.	Parametru	Abatere permisă (± % bazate pe valorile maxime ale motorului)	Intervale de etalonare (luni)
1.	Turația motorului	2%	3
2.	Momentul de torsiune	5%	3
3.	Puterea	5%	Nu se aplică
4.	Consumul de combustibil	4%/6% diesel/rezidual	6
5.	Consumul specific de combustibil	Nu se aplică	Nu se aplică
6.	Consumul de aer	5%	6
7.	Debitul gazelor arse de evacuare	5% valoare calculată	6

Tabelul 4. Abateri permise ale aparatelor utilizate pentru măsurarea la bordul navei a altor parametri esențiali ai motorului

Nr.	Parametru	Abatere permisă (± valori absolute sau îdin citire“)	Intervale de calibrare (luni)
1.	Temperatura lichidului de răcire	2K	3
2.	Temperatura lubrifiantului	2K	3
3.	Presiunea gazelor arse de evacuare	5% din maxim	3
4.	Depresiunea în colectorul de aspirație	5% din maxim	3
5.	Temperatura gazelor arse de evacuare	15K	3
6.	Temperatura aerului de aspirație la intrare	2K	3
7.	Presiunea atmosferică	0,5% din citire	3
8.	Umiditatea (relativă) a aerului de aspirație	3%	1
9.	Temperatura combustibilului	2K	3

2. Gaze de etalonare
Data limită de utilizare a tuturor gazelor de etalonare, așa cum se recomandă de către producător, nu trebuie depășită. Data de expirare a gazelor de etalonare menționată de către producător trebuie să fie înregistrată.
1. 2.1. Gaze pure
  1. 2.1.1. Puritatea cerută a gazelor este definită de limitele de contaminare redate mai jos. Următoarele gaze trebuie să fie disponibile pentru aplicarea procedurilor de măsurare pe standul de încercare:
    1. 1. azot purificat (contaminare ≤ 1 ppm C, ≤ 1 ppm CO, ≤ 400 ppm CO2, ≤ 0,1 ppm NO);
    2. 2. oxigen purificat (puritate > 99,5% volum O2);
    3. 3. amestec de hidrogen-heliu (40 ± 2% hidrogen, restul heliu) (contaminare ≤ 1 ppm C,
      ≤ 400 ppm CO); și
    4. 4. aer de sinteză purificat (contaminare ≤ 1 ppm C, ≤ 1 ppm CO, ≤ 400 ppm CO2,
    ≤ 0,1 ppm NO) (conținut de oxigen între 18—21% volum).
2. 2.2. Gaze de etalonare și de reglaj de sensibilitate
  1. 2.2.1. Amestecurile de gaze care au următoarele compoziții chimice trebuie să fie disponibile:
    1. 1. CO și azot purificat;
    2. 2. NOx și azot purificat (cantitatea de NO2 conținută în acest gaz de etalonare nu trebuie să depășească 5% din conținutul de NO);
    3. 3. O2 și azot purificat; și
    4. 4. CO2 și azot purificat.
    Notă: Alte combinații de gaze sunt permise cu condiția ca gazele să nu reacționeze unele cu altele.
  2. 2.2.2. Concentrația reală a unui gaz de etalonare și de reglaj de sensibilitate trebuie să fie între ±2% din valoarea nominală. Toate concentrațiile gazului de etalonare trebuie să fie exprimate în volum (procent din volum sau ppm de volum).
  3. 2.2.3. Gazele utilizate la etalonare și pentru reglajul sensibilității se pot obține cu ajutorul unui divizor de gaze, prin diluarea cu N2 purificat sau aer de sinteză purificat. Precizia dispozitivului de amestec trebuie să fie astfel încât concentrația gazelor de etalonare diluate să poată fi determinată cu o precizie de ±2%.
3. Procedeul de funcționare a analizoarelor și a instalației de prelevare a eșantioanelor
Procedeul de funcționare a analizoarelor trebuie să respecte instrucțiunile de pornire și funcționare specificate de către producătorul aparatului. Cerințele minime redate în secțiunile 4 până la 9 trebuie respectate.
4. Încercarea de detectare a scurgerilor
1. 4.1. Trebuie efectuată o încercare a instalației pentru detectarea scurgerilor. Sonda va fi deconectată de la instalația de evacuare a gazelor arse și orificiul trebuie astupat. Pompa analizorului va fi conectată. După o perioadă de stabilizare inițială toate debitmetrele vor indica zero; în caz contrar, circuitele de prelevare a eșantioanelor vor fi verificate și eroarea corectată.
2. 4.2. Media maximă a scurgerilor permise la partea de depresiune trebuie să fie egală cu 0,5% din debitul utilizat pentru partea din instalație supusă verificării. Debitele analizorului și debitele by pass-ului se pot folosi pentru a estima debitul ce se utilizează.
3. 4.3. Altă metodă care se poate utiliza constă în introducerea unei noi concentrații la începutul circuitului de prelevare a eșantioanelor, înlocuind gazul zero cu un gaz de etalonare. După o perioadă corespunzătoare de timp, dacă citirea arată o concentrație scăzută comparativ cu concentrația introdusă, atunci acest fapt arată că sunt probleme de etalonare sau de scurgere.
5. Procedeul de etalonare
1. 5.1. Aparatură
  Aparatura trebuie etalonată și curbele de etalonare trebuie verificate în raport cu gazele standard. Trebuie utilizate aceleași debite ale gazului ca și la prelevarea eșantioanelor din gazele arse de evacuare.
2. 5.2. Timpul de încălzire
  Timpul de încălzire trebuie să fie conform recomandărilor producătorului analizorului. Dacă nu se specifică, se recomandă o perioadă de minim 2 ore pentru încălzirea analizoarelor.
3. 5.3. Analizor NDIR și HFID
  Analizorul NDIR trebuie reglat așa cum este necesar.
4. 5.4. Etalonarea
  1. 5.4.1. Trebuie etalonat fiecare domeniu utilizat în mod normal.
  2. 5.4.2. În cazul folosirii aerului de sinteză purificat (sau azotului), analizoarele de CO, CO2, NOx și O2 trebuie repuse la zero.
  3. 5.4.3. Gazele de etalonare respective trebuie introduse în analizoare, valoarea trebuie
    înregistrată și curba de etalonare trebuie stabilită conform 5.5 de mai jos.
  4. 5.4.4. Punerea la zero va fi reverificată și procedura de etalonare va fi repetată, dacă este necesar.
5. 5.5. Stabilirea curbei de etalonare
  1. 5.5.1. Instrucțiuni generale
    1. 5.5.1.1. Curba de etalonare a analizorului trebuie stabilită prin cel puțin cinci puncte de etalonare (exclusiv zero) distanțate pe cât posibil uniform unul față de celălalt. Cea mai înaltă concentrație trebuie să fie mai mare decât sau egală cu 90% din valoarea maximă a scalei.
    2. 5.5.1.2. Curba de etalonare este calculată prin metoda celor mai mici pătrate. Dacă gradul polinomului rezultat este mai mare decât 3, numărul punctelor de etalonare (inclusiv zero) trebuie să fie cel puțin egal cu acest grad de polinom plus 2.
    3. 5.5.1.3. Curba de etalonare nu va diferi cu mai mult de ±2% din valoarea nominală a fiecărui punct de etalonare și cu mai mult de ±1% din valoarea maximă a scalei la punctul zero.
    4. 5.5.1.4. De la curba de etalonare și punctele de etalonare este posibil de verificat dacă această etalonare s-a efectuat corect. Parametrii caracteristici diferiți ai analizorului trebuie indicați, în mod special:
      1. 1. domeniul de măsurare;
      2. 2. sensibilitatea; și
      3. 3. data efectuării etalonării.
  2. 5.5.2. Etalonarea sub 15% din valoarea maximă a scalei
    1. 5.5.2.1. Curba de etalonare a analizorului trebuie stabilită prin cel puțin 10 puncte de etalonare (exclusiv zero) distanțate astfel încât 50% din punctele de etalonare să fie situate sub 10% din valoarea maximă a scalei.
    2. 5.5.2.2. Curba de etalonare trebuie calculată prin metoda celor mai mici pătrate.
    3. 5.5.2.3. Curba de etalonare nu trebuie să difere cu mai mult de ±4% din valoarea nominală a fiecărui punct de etalonare și cu mai mult de ±1% din valoarea maximă a scalei la punctul zero.
  3. 5.5.3. Metode alternative
    Dacă se poate demonstra că alte tehnologii (de exemplu, computer, comutator electronic de domeniu etc.) permit obținerea unei precizii echivalente, atunci aceste tehnologii pot fi utilizate.
6. Verificarea etalonării
Fiecare domeniu de funcționare utilizat în mod normal trebuie să fie verificat înaintea fiecărei analize în conformitate cu următoarea procedură:
1. 1. etalonarea trebuie verificată prin utilizarea unui gaz zero și a unui gaz de etalonare a cărui valoare nominală trebuie să fie de peste 80% din valoarea maximă a scalei domeniului de măsurare; și
2. 2. dacă, pentru două puncte considerate, diferența dintre valoarea obținută și valoarea de referință declarată nu este mai mare de ±4% din valoarea maximă a scalei, parametrii de reglare pot fi modificați. În caz contrar, trebuie stabilită o nouă curbă de etalonare în conformitate cu 5.5 de mai sus.
7. Încercarea privind eficiența convertizorului de NOx
Eficiența convertizorului utilizat la conversia de NO2 în NO trebuie să fie verificată prin mijloacele de încercare prevăzute la 7.1 până la 7.8 de mai jos.
1. 7.1. Montajul pentru încercare
  Utilizând montajul de încercare așa cum se arată în figura 1*) de mai jos (vezi și 3.4 din apendicele 3 al prezentului cod) și procedura de mai jos, eficiența convertizoarelor trebuie încercată cu ajutorul unui ozonizator.
2. 7.2. Etalonarea
  CLD și HCLD trebuie etalonate în domeniul de funcționare cel mai des folosit, urmând specificațiile producătorului, utilizând un gaz de punere la zero și un gaz de reglaj al sensibilității (al cărui conținut de NO ar trebui să fie în jurul valorii de 80% din domeniul de funcționare și concentrația de NO2 a amestecului de gaz la mai puțin de 5% din concentrația de NO). Analizorul de NOx trebuie să fie în modul NO astfel încât gazul de etalonare să nu poată trece prin convertizor. Concentrația indicată trebuie să fie înregistrată.
3. 7.3. Calcularea
  ( )
  Eficiența convertizorului de NOx trebuie calculată după cum urmează:
  Eficiența (%) = 1 + a – b · 100 (1)
  c – d
  unde:
  a = concentrația de NOx conform 7.6 de mai jos
  b = concentrația de NOx conform 7.7 de mai jos
  c = concentrația de NO conform 7.4 de mai jos
  d = concentrația de NO conform 7.5 de mai jos
  *) Figura 1 este reprodusă în facsimil.
4. 7.4. Adăugarea de oxigen
  1. 7.4.1. Printr-un racord în T, oxigenul sau aerul de punere la zero trebuie introdus continuu în debitul de gaz până când concentrația indicată este mai mică decât aproximativ 20% din concentrația de etalonare indicată, prevăzută la 7.2 de mai sus (analizorul trebuie să fie în modul NO).
  2. 7.4.2. Concentrația indicată îc“ trebuie să fie înregistrată. Ozonizatorul trebuie ținut deconectat pe toată perioada procesului.
5. 7.5. Punerea în funcțiune a ozonizatorului
  Ozonizatorul trebuie să fie acum pus în funcțiune pentru a genera suficient ozon în vederea reducerii concentrației de NO la aproximativ 20% (minim 10%) din concentrația de etalonare redată la 7.2 de mai sus. Concentrația indicată îd“ trebuie să fie înregistrată (analizorul trebuie să fie în modul NO).
6. 7.6. Modul NOx
  Analizorul de NO trebuie apoi comutat pe modul NOx astfel încât amestecul de gaze (format din NO, NO2, O2 și N2) să treacă acum prin convertizor. Concentrația indicată îa“ trebuie să fie înregistrată (analizorul trebuie să fie în modul NOx).
7. 7.7. Oprirea ozonizatorului
  Ozonizatorul trebuie acum deconectat. Amestecul de gaze descris la 7.6 de mai sus trece într-un detector prin convertizor. Concentrația indicată îb“ trebuie să fie înregistrată (analizorul trebuie să fie în modul NOx).
8. 7.8. Modul NO
  După ce a fost repus în modul NO, cu ozonizatorul deconectat, debitul de oxigen sau de aer de sinteză trebuie să fie de asemenea oprit. Concentrația de NOx indicată de analizor nu trebuie să se abată cu mai mult de ±5% din valoarea măsurată conform 7.2 de mai sus
  (analizorul trebuie să fie în modul NOx).
9. 7.9. Intervalul de încercare
  Eficiența convertizorului trebuie să fie încercată înaintea fiecărei etalonări a analizorului de NOx.
10. 7.10. Eficiența cerută
  Eficiența convertizorului nu trebuie să fie mai mică de 90%, dar se recomandă cu tărie o eficiență de peste 95%.
  Notă: Dacă, cu analizorul în domeniul cel mai des folosit, convertizorul de NOx nu poate da o reducere de la 80% la 20% conform 7.2 de mai sus, atunci trebuie să se utilizeze domeniul cel mai înalt care va permite să se obțină această reducere.
  Figura 1. Schema de montaj destinată verificării eficienței convertizorului de NOx
8. Efectele perturbării la analizoarele de CO, CO2, NOx și O2
Gazele prezente în evacuare, altele decât cele care au fost analizate, pot perturba citirea în câteva moduri. Perturbarea pozitivă se poate produce la aparatele NDIR și PMD, unde gazul perturbator are același efect ca gazul care a fost măsurat, dar într-un grad mai mic. Perturbarea negativă se poate produce la aparatele NDIR, prin gazul perturbator care lărgește banda de absorbție a gazului măsurat, și la aparatele CLD, prin gazul perturbator care atenuează radiația. Verificările privind perturbările conform 8.1 și 8.2 de mai jos trebuie efectuate înaintea utilizării inițiale a analizorului și după intervale majore de funcționare.
1. 8.1. Verificarea perturbării analizorului de CO
  Apa și CO2 pot perturba funcționarea analizorului de CO. Prin urmare, un gaz de etalonare CO2 care are o concentrație de 80 până la 100% din întreaga scală a domeniului maxim de funcționare utilizat în timpul încercării trebuie să fie barbotat prin apă, aflată la temperatura camerei, iar indicația analizorului trebuie să fie înregistrată. Indicația analizorului nu trebuie să fie mai mare de 1% din întreaga scală pentru domenii egale cu sau mai mari de 300 ppm sau mai mare de 3 ppm pentru domeniile sub 300 ppm.
2. 8.2. Verificările atenuării la analizorul de NOx
  Cele două gaze care au un efect perturbator asupra analizoarelor CLD (și HCLD) sunt CO2
  și vaporii de apă. Indicațiile de atenuare a acestor gaze sunt proporționale cu concentrațiile lor și, prin urmare, necesită tehnici de încercare pentru determinarea atenuării la cele mai mari concentrații care pot fi așteptate în timpul încercării.
  1. 8.2.1. Verificarea efectului atenuării produse de CO2
    1. 8.2.1.1. Un gaz de etalonare CO2 cu o concentrație de 80 până la 100% din întreaga scală a domeniului maxim de funcționare trebuie să fie trecut prin analizorul NDIR, iar valoarea CO2 se înregistrează ca fiind A. Apoi CO2 trebuie să fie diluat aproximativ 50% cu gaz de etalonare NO
      și trecut prin NDIR și (H)CLD, iar valorile de CO2 și NO trebuie înregistrate ca fiind B și, respectiv, C. Apoi CO2 trebuie să fie închis și doar gazul de etalonare NO trebuie să fie trecut prin (H)CLD și valoarea NO se înregistrează ca fiind D.
    2. 8.2.1.2. Atenuarea trebuie calculată după cum urmează:
      % Atenuare =
      [1 – (
      (C · A)
      (D · A) – (D · B)
      )] • 100 (2)
      și nu trebuie să fie mai mare de 3% din întreaga scală. unde:
      A = concentrație de CO2 nediluat măsurată cu NDIR %
      B = concentrație de CO2 diluat măsurată cu NDIR %
      C = concentrație de NO diluat măsurată cu (H)CLD ppm
      D = concentrație de NO nediluat măsurată cu (H)CLD ppm
    3. 8.2.1.3. Se pot utiliza și alte metode de diluare și de măsurare a valorilor gazelor de etalonare CO2 și NO (cum ar fi, de exemplu, amestecul dinamic).
  2. 8.2.2. Verificarea efectului atenuării produse de apă
    1. 8.2.2.1. Această verificare se aplică numai la măsurătorile concentrațiilor gazului în stare umedă. Calculul efectului atenuării produse de apă trebuie să ia în considerare diluarea gazului de etalonare NO cu vapori de apă și determinarea pe scală a concentrației de vapori de apă din amestec față de cea așteptată pe timpul încercării.
    2. 8.2.2.2. Un gaz de etalonare NO, care are o concentrație de 80 până la 100% din valoarea maximă a scalei în domeniul normal de funcționare, trebuie să fie trecut prin (H)CLD și valoarea NO se înregistrează ca fiind D. Gazul de etalonare NO trebuie apoi barbotat prin apă aflată la temperatura camerei și trecut prin (H)CLD și valoarea NO se înregistrează ca fiind C. Presiunea absolută de funcționare a analizorului și temperatura apei trebuie să fie determinate și se înregistrează ca fiind E și, respectiv, F. Presiunea vaporilor de saturație din amestec care corespunde temperaturii apei barbotate (F) trebuie determinată și înregistrată ca fiind G. Concentrația de vapori de apă (în %) din amestesc trebuie calculată astfel:
      (G)
      H = 100 ·
      E
      (3)
      și înregistrată ca fiind H. Concentrația așteptată a gazului de etalonare NO diluat (în vapori de apă) trebuie calculată astfel:
      De = D · (1 –
      H 100
      ) (4)
      și înregistrată ca fiind De. Pentru gazele arse de evacuare de la motoarele diesel, concentrația maximă a vaporilor de apă din gazele arse de evacuare (în %), așteptată pe timpul încercării, trebuie să fie determinată cu un raport ipotetic hidrogen/carbon (H/C) de 1,8/1, plecând de la concentrația gazului de etalonare CO2 nediluat (A, măsurat așa cum s-a indicat la 8.2.1) astfel:
      Hm = 0,9 · A (5)
      și înregistrată ca fiind Hm.
    3. 8.2.2.3. Atenuarea produsă de apă trebuie calculată astfel:
      % Atenuare = 100 ·
      (De – C) · Hm
      (6)
      și nu va fi mai mare de 3%. unde:
      De H
      De = concentrația așteptată de NO diluat ppm
      C = concentrația de NO diluat ppm
      Hm = concentrația maximă de vapori de apă %
      H = concentrația reală a vaporilor de apă %
      Notă: Este important ca gazul de etalonare NO să conțină o concentrație minimă de NO2 pentru efectuarea acestei verificări, deoarece absorbția de NO2 din apă nu a fost luată în calculele atenuării.
3. 8.3. Perturbarea analizorului de O2
  1. 8.3.1. Indicația unui analizor PMD determinată de gaze, altele decât oxigenul, este comparativ redusă. Echivalenții în oxigen ai componentelor comune ale gazelor arse de evacuare sunt redați în tabelul 5.
    Tabelul 5. Echivalenți în oxigen
    100% concentrație de gaz
    Procentaj echivalent de O2
    Dioxid de carbon, CO2
    -0,623
    Monoxid de carbon, CO
    -0,354
    Oxid de azot, NO
    +44,4
    Dioxid de azot, NO2
    +28,7
    Apă, H2O
    -0,381
  2. 8.3.2. Concentrația de oxigen măsurată trebuie corectată prin următoarea formulă dacă se fac măsurători de mare precizie:
    Perturbare = (Procentaj echivalent de O2 · Concentrația măsurată)/100 (7)
  3. 8.3.3. Pentru analizoarele ZRDO și ECS, perturbarea produsă de gaze, altele decât oxigenul, trebuie compensată conform instrucțiunilor furnizorului acestor analizoare.
9. Intervale de etalonare

Analizoarele trebuie etalonate conform secțiunii 5 cel puțin la fiecare 3 luni sau ori de câte ori se face o reparație sau modificare la instalație care ar putea influența etalonarea.

APENDICE 5*)

MODELUL RAPORTULUI DE ÎNCERCARE

*) Apendicele 5 este reprodus în facsimil.

Râ rt deîncercare privind emisiile Nr.......Informatii asupra familiei de motoare• Pa!ina 2/5

Date privind familia/grupu) de motoare (Soecificatii obişnuite)
Ciclul de ardere	ciclu în 2 timpi/ciclu în 4 timpi
Agent de răcire	aer/apă
Configuraţia cilindrilor	Se cere să fie scris, doar dacă se utilizează dispozitive de epurare a gazelor arse de evacuare
Metoda de aspiraţie	cu aspiraţie naturală/sub presiune
Tipul de combustibil ce urmează să fie utilizat la bord	Combustibil distilat/ distilat sau greu/mixt
Camera de ardere	Cameră deschisă/cameră compartimentată
Dispunerea orificiilor de supapă	chiulasă/peretele cilindrului
Dimensiunea şi numărul orificiilor de supapă •.
Tipul instalaţiei de combustibil

Diverse caracteristici:
Recircularea gazelor arse de evacuare	nu/da
Injecţie/emulsie de apă	nu/da
Injecţie de aer	nu/da
Instalaţie de răcire a aerului de supraalimentare	nu/da
Echipament de post-tratarea gazelor arse de evacuare	nu/da
Tipul echipamentului de post- tratare a gazelor arse de evacuare
Motor cu două feluri de combustibil	nu/da

Date privind familia/2rupul de motoare (AIC2erea motorului reprezentativ pentru încercarea pe stand)
Identificarea familiei/grupului	..
Metoda supraalimentării
Instalaţie de răcire a aerului de supraalimentare
Criteriile de alegere (se specifică)	Debitul maximal de alimentare cu combustibil/altă metodă (se specifică)
Nurnărut de cilindri
Puterea nominală maximă pe cilindru
Turaţia nominală
Reglajul injecţiei (domeniul)
Motor reprezentativ la debit maximal de combustibil
Motor reprezentativ ales		Motor reprezentativ
Utilizare

* Dacă este cazul.

Raport de încercare privind emisiile Nr... Date tabelare privind încercarea* Pagina 3/5

lcava gazelor arse de evacuare
Diametrul	mm
Lungimea	m
Izolaţia	nu: da:
Amplasarea sondei
Observaţii

Echipament de măsurare
	Producător	Model	Domenii de măsurare	Etalonare
	Producător	Model	Domenii de măsurare	Concentraţia gawlui de etalonare	Abatere
Analizor
Analizor de NOx			ppm		?/
Analizor de CO			ppm		_.,-%
Analizor de COz			%		%
Analizor de 02			%		-
Analizor de He			ppm		%
Turaţia			rpm		/o
Momentul motor			Nm		%
Puterea, dacă este cazul			kW		%
Debitul combustibilului					'o
Debitul aerului					%
Debitul gazelor arse de evacuare					O/ /O
Temperaturi
Agent de răcire			oe		"e
Lubrifiant			oe		oe
Gaze arse de evacuare			oe		oe
Aer de admisie			oe		oe
Aer răcit de răcitorul intermediar			oe		oe
Combustibil			oe		"C
Presiuni
Gaze arse de evacuare			kPa		'o
Colector de admisie			kPa		%
Atmosferică			kPa		O/ 10
Presiunea "·aporilor
Aer de admisie			kPa		%
Umiditatea
Aer de admisie			%		?-'0

Caracteristici ale combustibilului

Tipul combustibilului
Proprietăţile combustibilului:			Analiza elementelor componente ale combustibilului
Densitate	ISO 3675	kg/I	Carbon	%masă
Vâscozitate	ISO 3104	mm-/s	Hidrogen	- , masă
			Azot	%masă
			Oxigen	%masă
			Sulf	%masă
			LHV/Hu	MI/kg

*Dacă este cazul

Raport de încercare privind emisiile Nr....... Date privind mediul şi emisiile gazoase"' Pagina 4/5

Modul	I	2	3	4	5	6	7	8	9	10
Puterea/Momentul motor %
Turaţia %
Ora la începerea modului

Date asupra mediului
Presiunea atmosferică kPa
Temperatura aerului de admisie oe
Umiditatea aerului de admisie g/kj.;
Factor atmosferic (fa)

Date privind emisiile 2azoase:
Concentraţie de NOx uscat/umed oom
Concentraţie de CO uscat/umed	oom
Concentraţie de C02 uscat/umed %
Concentraţie de 02 uscat/umed %
Concentratie de HC uscat/umed	ppm
Factor de corecţie a umidităţii NOx
Factor specific de combustibil (FFH)
Factor de corecţie stare uscat/umed
Debit masic de NOx	kg/h
Debit masic de CO	kg/h
Debit masic de C02	kwh
Debit masic de 02	kg/h
Debit masic de HC	kg/h
Debit masic de S02	kg/h
NOx specific	g/k.Wh

*Dacă este cazul.

Raport de încercare privind emisiile Nr....... Date privind încercarea motorului* Pagina 5/5

Modul	I	2	3	4	5	6	7	8	9	10
Puterea/Momentul motor %
Turaţia %
Ora la începerea modului

Date privind motorul
Turaţia rpm
Puterea auxiliară kW
Reglarea dinamometrului kW
Puterea kW
Presiunea medie reală bar
Poziţie cremalieră mm
Consum spec.necorectat de combustibil g!kWh
Debit combustibil kg/h
Debit aer kg/h
Debit gaze arse de evacuare kg/h
Temperatura gazelor arse de evacuare "C
Contrapresiunea gazelor arse de evacuare mbar
Temperatura agentului de răcire a cilindrului la ieşire "C
Temperatura agentului de răcire a cilindrului la intrare oe
Presiunea agentului de răcire a cilindrului bar
Temperatura aerului răcit de răcitorul intermediar °C
Temperatura lubrifiantului oe
Presiunea lubrifiantului bar
Depresiunea la admisie mbar

* Dacă este cazul.

APENDICE 6

CALCULAREA DEBITULUI MASIC AL GAZELOR ARSE DE EVACUARE (METODA CARBONULUI ECHIVALENT)

1. Introducere

1.1. Acest apendice este destinat calculării debitului masic al gazelor arse de evacuare
și/sau consumului de aer de ardere. Ambele metode date în continuare se bazează pe măsurarea concentrației gazelor arse de evacuare și pe cunoașterea consumului de combustibil. Simbolurile
și descrierile de termeni și variabile utilizate în formulele pentru metoda de măsurare a carbonului echivalent sunt prezentate în tabelul 4 din capitolul Abrevieri, indici și simboluri al prezentului cod.
1.2. Acest apendice include două metode de calculare a debitului masic al gazelor arse de evacuare, astfel: metoda 1 (carbonul echivalent) este valabilă doar folosind combustibili fără conținut de oxigen și azot; și metoda 2 (metoda universală carbon/oxigen echivalent) este aplicabilă pentru combustibili ce conțin H, C, S, O, N în cantități cunoscute.
1.3. Metoda 2 prevede o derivație ușor de înțeles, dar universală pentru toate formulele care includ toate constantele. Această metodă este prevăzută deoarece există cazuri când constantele existente, care neglijează parametrii esențiali, pot conduce la rezultate cu erori inevitabile. Folosind formulele din metoda 2 se pot de asemenea calcula parametrii esențiali în condiții care se abat de la condițiile standard.

1.4. Exemplele de parametri pentru câțiva combustibili aleși sunt date în tabelul 1. Valorile pentru compoziția combustibilului sunt date doar în scop de referință și nu vor fi utilizate în locul valorilor de compoziție din combustibilul lichid utilizat în mod real.

Tabelul 1. Parametri pentru câțiva combustibili aleși (exemple)

Combustibil	C%	H%	S%	O%	EAF	FFH	FFW	FFD	EXH DENS
Diesel	86,2	13,6	0,17	0	1	1,835	0,749	-0,767	1,294
					1,35	1,865			1,293
					3,5	1,920			1,292
RME	77,2	12,0		10,8	1	1,600	0,734	-0,599	1,296
					1,35	1,630			1,295
					3,5	1,685			1,292
Metanol	37,5	12,6	0	50,0	1	1,495	1,046	-0,354	1,233
					1,35	1,565			1,246
					3,5	1,705			1,272
Etanol	52,1	13,1	0	34,7	1	1,650	0,965	-0,490	1,260
					1,35	1,704			1,265
					3,5	1,807			1,281
Gaz natural*)	60,6	19,3	0	1,9	1	2,509	1,078	-1,065	1,257
					1,35	2,572			1,265
					3,5	2,689			1,280
Propan	81,7	18,3	0	0	1	2,423	1,007	-1,025	1,268
					1,35	2,473			1,273
					3,5	2,564			1,284
Butan	82,7	17,3	0	0	1	2,298	0,952	-0,97	1,273
					1,35	2,343			1,277
					3,5	2,426			1,285

* Compoziție volumetrică: CO2 1,10%; N2 12,10%; CH4 84,20%; C2H6 3,42%; C3H8 0,66%; C4H10 0,22%; C5H12 0,05%;

C6H14 0,05%.

1.5. Dacă nu se specifică altfel, toate rezultatele calculelor cerute de acest apendice vor fi menționate în raportul de încercare a motorului în conformitate cu secțiunea 5.10 din prezentul cod.

2. Metoda 1, carbonul echivalent
1. 2.1. Această metodă include șase etape care trebuie să fie folosite în calculul concentrațiilor din gazele arse de evacuare în funcție de caracteristicile combustibilului.
2. 2.2. Formulele date ale metodei 1 sunt valabile doar în absența oxigenului din combustibil.
3. 2.3. Prima etapă: Calcularea necesarului de aer stoichiometric
  1. 2.3.1. Procesul de ardere completă:
    C + O2  CO2 (1—1)
    4H + O2  2H2O (1—2)
    S + O2  SO2 (1—3)
    STOIAR = (BET/12,011 + ALF/(4 · 1.00794) + GAM/32,060) · 31,9988/23,15 (1—4)
4. 2.4. A doua etapă: Calcularea factorului de exces de aer bazat pe arderea completă și concentrația de CO2
  EAFCDO = ((BET · 10 · 22,262/(12,011 · 1000))/CO2D/100) + STOIAR · 0,2315/ 1,42895 – BET · 10 · 22,262/(12,011 · 1000) – GAM · 10 · 21,891/
  (32,060 · 1000))/(STOIAR · (0,7685/1,2505 + 0,2315/1,42895)) (1—5)
5. 2.5. A treia etapă: Calcularea raportului hidrogen/carbon
  HTCRAT = ALF · 12,011/(1,00794 · BET) (1—6)
6. 2.6. A patra etapă: Calcularea concentrației de hidrocarburi în stare uscată pe baza procedurii ECE R49 referitoare la caracteristicile combustibilului și raportul aer/combustibil
  1. 2.6.1. Conversia concentrației de la starea uscată la starea umedă este dată de:
    concumed = concuscat · (1 – FFH (consum combustibil/consum aer uscat)) (1—7)
    FFH ·
    Consum combustibil
    = Volumul de apă din procesul de ardere
    (1—8)
    Consum aer uscat Volumul total al gazelor arse de evacuare umede
    Volum total gaze arse de evacuare umede = Azot din aerul de ardere +
    excesul de oxigen +
    argonul din aerul de ardere + CO2 din aerul de ardere + apa din procesul de ardere + CO2 din procesul de ardere +
    SO2 din procesul de ardere (1—9)
    FFH ·
    GFUEL = (10 · ALF · MVH2O/(2 · 1,0079 · 1000)) · GFUEL/((0,7551 GAIRD
    /1,2505 · (GAIRD/(GFUEL · STOIAR)) · STOIAR + 0,2315
    /1,42895 · ((GAIRD/(GFUEL · STOIAR)) – 1) · STOIAR + 0,0129
    /1,7840 · (GAIRD/(GFUEL · STOIAR)) · STOIAR + 0,0005
    /1,9769 · (GAIRD/(GFUEL · STOIAR)) · STOIAR + (ALF · 10 · MVH2O
    /(2 · 1,0079 · 1000)) + (BET · 10 · MVCO2/(12,011 · 1000)) + (GAM · 10 · MVSO2
    /(32,060 · 1000))) · GFUEL) (1—10)
    unde:
    MVH2O = 22,401 dm3/mol MVCO = 22,262 dm3/mol MVSO2 = 21,891 dm3/mol
  2. 2.6.2. Din formulă rezultă:
    FFH ·
    GFUEL = (0,111127 · ALF)/(0,55583 · ALF – 0,000109 · BET GAIRD
    – 0,000157 · GAM + 0,773329 · (GAIRD/GFUEL)) (1—11)
    și
    FFH = (0,111127 · ALF)/(0,773329 + (0,55583 · ALF – 0,000109 ·
    BET – 0,000157 · GAM) · (GFUEL/GAIRD)) (1–12)
  3. 2.6.3. Factorul de exces de aer este definit ca:
    lv = consum de aer/(consum de combustibil · necesarul de aer stoichiometric)
    EAFCDO = GAIRD/(GFUEL · STOIAR) (1—14)
    GAIRD = EAFCDO · GFUEL · STOIAR (1—15) CWET = CDRY · (1 – FFH · GFUEL/GAIRD)
    = CDRY · (1 – FFH · GFUEL/(EAFCDO · GFUEL · STOIAR))
    = CDRY · (1 – FFH/(EAFCDO · STOIAR)) (1—16)
    CDRY = CWET · (1 – FFH/(EAFCDO · STOIAR))
    = CWET . EAFCDO . STOIAR/(EAFCDO . STOIAR – FFH) (1—17)
    HCD = HCW . EAFCDO . STOIAR/(EAFCDO . STOIAR – FFH) (1—18)
7. 2.7. A cincea etapă: Calcularea factorului de exces de aer se bazează pe procedurile specificate în capitolul 40, Codul de reguli federale al Statelor Unite (40CFR86.345-79).
  EXHCPN = (CO2D/100) + (COD/106) + (HCD/106) (1—19)
  lv = EAFEXH = (1/EXHCPN – COD/(106 · 2 · EXHCPN) – HCD/
  (106 · EXHCPN) + HTCRAT/4 . (1 – HCD/(106 . EXHCPN)) – 0,75 · HTCRAT/
  (3,5/(COD/(106 . EXHCPN)) + ((1 – 3,5)/(1 – HCD/
  (106 . EXHCPN)))))/(4,77 . (1 + HTCRAT/4)) (1—20)
8. 2.8. A șasea etapă: Calcularea masei gazelor arse de evacuare Debitul masic al gazelor arse de evacuare =
  consum de combustibil + consum de aer de ardere
  (cu factorul de exces de aer definit în etapa a patra) (1—21)
  Consum de aer = lv · consum de combustibil . necesarul de aer stoichiometric (1—22) Debitul masic al gazelor arse de evacuare =
  consum de combustibil . (1 + lv · necesarul de aer stoichiometric) (1—23)
  GEXHW = GFUEL . (1 + EAFEXH . STOIAR) (1—24)
3. Metoda 2, metoda universală carbon/oxigen echivalent
1. 3.1. Introducere
  Aici se face o descriere ușor de înțeles a metodei carbon/oxigen echivalent. Ea se poate folosi atunci când consumul de combustibil este măsurabil și dacă se cunosc compoziția combustibilului și concentrațiile componentelor din gazele arse de evacuare.
2. 3.2. Calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare pe baza carbonului echivalent
  GEXHW = GFUEL . BET . EXHDENS . 104 · 1
  (2—1)
  AWC (CO2W . 104 . COW . HCW . CW )
  MVCO2 MVCO MVHC AWC
  1. 3.2.1. Simplificarea pentru ardere completă:
    GEXHW =
    GFUEL . BET . EXHDENS . MVCO2 AWC · (CO2W — CO2AIR)
    (2—2)
3. 3.3. Calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare pe baza oxigenului echivalent
  GEXHW = GFUEL . (
  Factor 1 + 10 · Factor 2 – 10 . EPS
  1000 · EXHDENS
  + 1)
  (2—3)
  unde:
  10 . TAU —
  Factor 1
  1000 · EXHDENS
  Factor 1 = 104 .
  MWO2 . O2W – AWO . COW + AWO . NOW +
  MVO2 MVCO MVNO (2—4)
  + 2 . AWO . NO2W –
  3 . AWO . HCW –
  2 . AWO. CW
  MVNO2 MVHC AWC
  și
  Factor 2 = ALF .
  AWO
  + BET .
  2 . AWO + GAM .
  2 . AWO
  2 . AWH AWC AWS (2—5)
  1. 3.3.1. Simplificarea pentru ardere completă:
    Factor 1compl. = 104 .
    MWO2 MVO2
    . O2W (2—6)
4. 3.4. Derivarea dozajului de oxigen pentru arderea incompletă
  1. 3.4.1. Aportul de oxigen în g/h este: GAIRW . TAU . 10 + GFUEL . EPS . 10
  2. 3.4.2. Producția de oxigen în g/h este:
    GO2 + GCO2 .
    2 · AWO + GCO .
    AWO
    + GNO .
    AWO +
    MWCO2 MWCO MWNO (2—8)
    + GNO2 .
    2 · AWO + GSO2 .
    2 · AWO + GH2O .
    AWO
    MWNO2 MWSO2 MWH2O
    bazându-se pe următoarele definiții și formule, componentele individuale din gaz sunt calculate în g/h în funcție de gazele arse de evacuare umede (GC este funinginea în g/h).
    GO2 =
    GCO =
    MWO2 . 10 MVO2 . EXHDENS
    MWCO
    . O2W . GEXHW (2—9)
    . COW . GEXHW (2—10)
    GNO =
    GNO2 =
    MVCO . EXHDENS . 1000
    MWCO
    MVNO . EXHDENS . 1000
    MWNO2
    . NOW . GEXHW (2—11)
    . NO2W . GEXHW (2—12)
    GCO2 =
    MVNO2 . EXHDENS . 1000
    MWCO2 . GFUEL . BET . 10 – GCO .
    MWCO2
    – GHC .
    AWC MWCO (2—13)
    . MWCO2 – GC · MWCO2
    MWHC AWC
    GH2O =
    MWH2O
    . GFUEL . ALF . 10 – GHC .
    MWH2O
    (2—14)
    
    2 . AWH MWHC
    GSO2 =
    MWSO2 AWS
    . GFUEL . GAM . 10 (2—15)
    GHC =
    MWHC
    MVHC . EXHDENS . 1000
    . HCW . GEXHW (2—16)
    GC =
    1
    EXHDENS . 1000
    . CW . GEXHW (2—17)
  3. 3.4.3. EXHDENS este calculat folosind formula (2—42) de la 3.6 din această secțiune.
    GAIRW . TAU . 10 + GFUEL . EPS . 10 =
    GEXHW .
    103 · EXHDENS
    . ( )
    MWO2 . O2W . 104 AWO . COW AWO . NOW 2 . AWO . NO2W 3 . AWO . HCW 2 . AWO . CW — + + — — +
    MVO2 MVCO MVNO MVNO2 MVHC AWC
    + 10 . GFUEL . (
    ALF . AWO
    +
    BET . 2 . AWO
    GAM . 2 . AWO
    )
    +
    2 . AWH AWC AWS (2—18)
  4. 3.4.4. Prima paranteză este definită ca Factor 1, cea de-a doua ca Factor 2 [vezi și formulele (2—4) și (2—5)].
    unde:
    GEXHW = GAIRW + GFUEL (2—19)
    (
    )
  5. 3.4.5. Masa aerului consumat și masa gazelor arse de evacuare se pot calcula după următoarele formule:
    GAIRW = GFUEL .
    Factor 1 + 10 . Factor 2 – 10 . EPS
    1000 . EXHDENS
    (2—20)
    și, respectiv:
    TAU . 10 –
    Factor 1
    1000 · EXHDENS
    GEXHW = GFUEL .
    Factor 1 + 10 . Factor 2 — 10 . EPS
    )
    (
    1000 . EXHDENS + 1
    (2—21)
    TAU . 10 —
    Factor 1
    1000 . EXHDENS
5. 3.5. Derivarea dozajului de carbon pentru arderea incompletă
  1. 3.5.1. Aportul de carbon în g/h:
    GFUEL . BET . 10 (2—22)
  2. 3.5.2. Producția de carbon în g/h:
    GCO2 .
    AWC
    + GCO .
    AWC
    + GHC .
    AWC
    + GC (2—23)
    MWCO2 MWCO MWHC
  3. 3.5.3. Pe baza următoarelor definiții și formule, fiecare componentă din gaz este calculată în g/h în funcție de gazele arse de evacuare umede (GC este funinginea în g/h).
    GCO2 =
    GCO =
    MWCO2 . 10 MVCO2 · EXHDENS
    MWCO
    . CO2W . GEXHW (2—24)
    . COW . GEXHW (2—25)
    GHC =
    MVCO · EXHDENS · 1000
    MWHC
    MVHC . EXHDENS . 1000
    . HCW . GEXHW (2—26)
    GC =
    1
    EXHDENS . 1000
    · CW . GEXHW (2—27)
  4. 3.5.4. Pentru dozare:
    Aport de carbon = Producție de carbon
    GFUEL . BET . 10 =
    GEXHW . AWC . CO2W .104 + COW + HCW + CW (2—28)
    ( )
    EXHDENS . 1000 MVCO2 MVCO MVHC AWC
  5. 3.5.5. Calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare pe baza dozajului de carbon:
    GEXHW =
    GFUEL . BET . EXHDENS . 104 . 1
    (2—29)
    MVCO2 MVCO MVHC AWC
    AWC ( CO2W · 104 + COW + HCW + CW )
6. 3.6. Calcularea compoziției volumetrice a gazelor arse de evacuare și a densității gazelor arse de evacuare pentru arderea incompletă

VCO = COW . 10-6 . VEXHW (2—30)

VNO = NOW . 10-6 . VEXHW (2—31)

VNO2 = NO2W . 10-6 . VEXHW (2—32)

VHC = HCW . 10-6 . VEXHW (2—33)

(

( GAIRW . NUE . MVH2O + GFUEL . ALF . MVH2O

VH2O =

MWH2O 2 . AWH

100

— VHC (2—34)

VCO2 = (

GAIRW . CO2AIR

+ GFUEL . BET . MVCO2 ) .

1 — VCO —

1,293 AWC 100 (2—35)

– VHC –

CW . GEXHW .

MVCO2

EXHDENS . 106 AWC

cu CO2AIR = CO2 — concentrația din aerul de ardere (vol %).

TAU2 =

GFUEL

. (ALF

. AWO

+ BET

. 2 . AWO

2 . AWO

)

+ GAM +

(2—36)

GAIRW 2 · AWH AWC AWS

VO2 =

GAIRW . (T — TAU2)

. MVO2

+ (3/2) . VHC + (1/2) . VCO – (1/2) .

100 MWO2 (2—37)

. VNO — VNO2 —

CW . GEXHW . MVO2 + EPS . MVO2

. GFUEL

EXHDENS . 106 AWC 100 MWO2

GAIRW . ETA .

MVN2 + GFUEL . DEL .

MVN2

VN2 =

MWN2 MWN2

100

— (1/2) . VNO — (1/2) . VNO2 (2—38)

VSO2 =

GFUEL . GAM .

100

MVSO2 AWS

(2—39)

VEXHW = VH2O + VCO2 + VO2 + VN2 + VSO2 + VCO + VNO + VNO2 + VHC (2—40) VEXHD = VEXHW – VH2O (2—41)

EXHDENS = GEXHW/VEXHW (2—42)

KEXH = VEXHD/VEXHW (2—43)

3.7. Programul pentru calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare
1. 3.7.1. Rezultatele ambelor calcule stoichiometrice efectuate pentru evaluarea carbonului și oxigenului dau compoziția totală a gazelor arse de evacuare și debitul masic al gazelor arse de evacuare, inclusiv conținutul de apă.
2. 3.7.2. Formulele din program se bazează în principal pe gazele arse de evacuare umede.
3. 3.7.3. Dacă se măsoară concentrațiile în stare uscată (O2 și CO2), se va folosi factorul de corecție de la stare uscată la stare umedă KWEXH (= Kw,r).
4. 3.7.4. Programul calculează debitul masic al gazelor arse de evacuare cu KWEXH cunoscut,
  precum și KWEXH cu debitul cunoscut al gazelor arse de evacuare. Dacă nu se cunoaște niciuna dintre valori, programul ia o valoare preliminară pentru KWEXH (= Kw,r) și se face calculul iterativ până când ambele valori concordă și nu mai variază.
  (
5. 3.7.5. Dacă formula de conservare a masei este utilizată fără program, atunci trebuie utilizat următorul factor de corecție de la starea uscată la starea umedă:
  Kw,r,3
  = 100
  ALF . MVH2O . AWC . (CO2D)
  BET . MVCO2 . 2 . AWH
  + NUE . 1,608 + 100
  ) (2—44)
  (
6. 3.7.6. Aceeași formulă sub altă formă:
  Kw,r,3
  = 100
  ALF . 5,995 . (CO2D)
  BET
  + NUE · 1,608 + 100
  ) (2—44a)
7. 3.7.7. Pentru formula generală pentru corecția uscat/umed KWEXH = Kw,r sunt posibile diferite versiuni.
8. 3.7.8. Formulele (2—44) și (2—44a), precum și formula (12) de la 5.12.2.3 din prezentul cod nu sunt absolut exacte, deoarece corecția pentru apa care rezultă din ardere și corecția pentru conținutul de apă din aerul de admisie nu se însumează.
9. 3.7.9. Formula exactă este:
  GFUEL + GAIRD –
  GFUEL . ALF . MWH2O .
  RhoEXH DAC
  Kw,r,4 =
  unde:
  200 . AWH Rho H2O
  Ha . GAIRD RhoEXH DAC
  GFUEL + GAIRD + .
  1000 Rho H2O
  (2—45)
  RhoEXH DAC = densitatea gazelor arse de evacuare la arderea cu aer uscat (kg/Ndm3) Rho H2O = densitatea vaporilor de apă (kg/Ndm3) MW H2O/MV H2O
10. 3.7.10. O comparație între formula (12) de la 5.12.2.3 din prezentul cod și formula (2—45) arată foarte mici diferențe ale factorului Kw,r, așa cum se vede în următoarele exemple:
  Umiditate Abateri de la factorul Kw,r [comparativ cu (2—45)] g/kg %
  10,0 0,2
  25,0 0,5
11. 3.7.11. Formula redată la (2—45) nu este foarte practică pentru că în multe cazuri RhoEXH DAC nu este cunoscută și pentru că utilizarea factorului specific de combustibil FFH este exclusă. Prin urmare, trebuie să fie utilizate formulele mult mai practice (9), (10), (12) și (13) de la
  5.12.2.1 până la 5.12.3.5 din prezentul cod; erorile rezultate, cu valori mai mici de 0,2% (în cele mai multe cazuri), pot fi neglijate.
3.8. Calcularea factorilor specifici de combustibil FFD și FFW în cadrul calculului debitului gazelor arse de evacuare
FFD =
(VEXHD – VAIRD) GFUEL
(2—46)
FFD = (VEXHW — VAIRW)
GFUEL
1. 3.8.1. Cu ajutorul următoarelor formule:
  (2—47)
  VEXHW = VH2O + VCO2 + VO2 + VN2 + VSO2 (2—48)
  VEXHD = VCO2 + VO2 + VN2 + VSO2 (2—49)
  și, conform formulelor (2—34), (2—35), (2—37), (2—38) și (2—39), factorii pot fi dați de formulele
  (2—50) și, respectiv, (2—52):
  FFW = (ALF/100) . (
  MVH20 —
  MVO2
  ) + (BET/100) . (MVCO2 —
  MVO2 ) +
  2 · AWH 4 · AWH AWC AWC (2—50)
  AWS AWS MWN2 MWO2
  + (GAM/100) . ( MVSO2 — MVO2 ) + (DEL/100) . ( MVN2 ) + (EPS/100) . ( MVO2 )
2. 3.8.2. Aceeași formulă cu numere:
  FFW = 0,05557 . ALF – 0,00011 . BET – 0,00017 . GAM +
  + 0,0080055 . DEL + 0,006998 . EPS (2—51)
3. 3.8.3. Formula pentru FFD este foarte asemănătoare; singura diferență este la coeficientul ALF pentru apă:
  FFD = —(ALF/100) . (
  MVO2
  ) + (BET/100) . (
  MVCO2 —
  MVO2 ) +
  4 · AWH AWC AWC (2—52)
  AWS AWS MWN2 MWO2
  + (GAM/100) . (
  MVSO2 —
  MVO2 ) + (DEL/100) . ( MVN2
  ) + (EPS/100) . ( MVO2 )
4. 3.8.4. Aceeași formulă cu numere:
  FFD = – 0,05564 . ALF – 0,00011 . BET – 0,00017 . GAM +
  + 0,0080055 . DEL + 0,006998 . EPS (2—53)
3.9. Derivarea factorului specific pentru combustibilul FFH
1. 3.9.1. Se folosește la calcularea concentrației pentru starea umedă pornind de la concentrația pentru starea uscată conform 5.12.2 din acest cod.
  conc(umed) = Kw,r . conc(uscat) (2—54)
  Notă: În următoarea derivare, simbolurile pentru variabilele indicate diferă de simbolurile date în abrevieri din cauza denumirilor variabilelor din programul menționat, de exemplu:
  Kw,r = KWEXH = KWEXH
2. 3.9.2. Derivarea factorului FFH consideră aerul de admisie uscat, deoarece formula (8) ține cont separat de conținutul de apă din aerul de admisie.
  KWEXH = (1 – FFH .
  și unde:
  GFUEL (2—55)
  )
  GAIRD
  conc(umed) . VEXHW = conc(uscat) . VEXHD (2—56) (Egalitatea între volume)
  KWEXH =
  VEXHD = VEXHW – VH2O =
  VEXHW VEXHW
  GH2O . EXHDENS (2—57)
  = 1 —
  VH2O
  = 1 –
  1000
  VEXHW MWH2O . GEXHW MVH2O
  și unde: GH2O =
  și:
  MWH2O
  2 · AWH
  . GFUEL . ALF . 10 (2—58)
  GEXHW = GAIRW + GFUEL (2—59)
  KEXHW = 1 –
  GFUEL . ALF . EXHDENS . MVH2O =
  200 · AWH · (GAIRW + GFUEL)
  = 1 –
  GFUEL . ALF . EXHDENS . MVH2O (2—60)
  )
  GAIRW . 200 . AWH . (1 +
  GFUEL GAIRW
  ALF . EXHDENS . MVH20
  )
  FFH = FFH =
  200 . AWH .
  (1 +
  GFUEL GAIRW
  (2—61)
3. 3.9.3. Această formulă universală, aplicabilă tuturor combustibililor (cu densitatea gazelor arse de evacuare cunoscută), poate fi simplificată pentru combustibilii diesel astfel:

FFH

= ALF . 0,1448 .

1 + GFUEL

GAIRW

(2—62)

APENDICE 7

LISTA DE VERIFICARE PENTRU METODA DE VERIFICARE A PARAMETRILOR MOTORULUI

(Se referă la 6.2.3.5 din Codul tehnic NOx)

1. Pentru unii dintre parametrii prezentați mai jos, există mai multe posibilități de verificare. În astfel de cazuri, oricare dintre metodele menționate mai jos sau o combinație a acestora poate fi suficientă pentru a arăta conformitatea. Cu aprobarea Administrației, operatorul navei, cu sprijinul producătorului motorului, poate alege metoda de utilizat.

1. parametrul îreglajul injecției“
1. 1. poziția camei de combustibil (came individuale sau arborele cu came, dacă aceste came nu sunt reglabile)
  - — opțional (depinde de construcție): poziția legăturii între camă și acționarea pompei
  - — opțional pentru pompe cu manșon gradat: indexul VIT și poziția camei sau poziția capului cilindrului; sau
  - — alt tip de manșon gradat
2. 2. începerea alimentării cu combustibil pentru anumite poziții ale cremalierei (măsurarea presiunii dinamice)
3. 3. deschiderea supapei de injecție pentru anumite puncte de încărcare, de exemplu, utilizarea unui senzor Hall sau a unui înregistrator de accelerație
4. 4. valori de operare dependente de sarcină pentru presiunea aerului de supraalimentare, presiunea maximă de ardere, temperatura aerului de supraalimentare, temperatura gazelor arse de evacuare în comparație cu graficele ce arată corelarea cu NOx.
  Suplimentar, trebuie să se asigure că raportul de compresie corespunde valorii inițiale
  de certificare (vezi 1.7)
  Notă: Pentru evaluarea reglajului efectiv, este necesar să se cunoască limitele admisibile ale emisiilor, să fie văzute graficele ce arată influența reglajului privind NOx, funcție de rezultatele măsurătorilor de NOx de la încercarea pe stand.
2. parametrul îinjector“
1. 1. specificație și număr de identificare a componentei
3. parametrul îpompă de injecție“
1. 1. număr de identificare a componentei (care specifică construcția plonjorului și capului cilindrului)
4. parametrul îcamă de combustibil“
1. 1. număr de identificare a componentei (care specifică forma)
2. 2. începerea și terminarea alimentării cu combustibil pentru o anumită poziție a cremalierei (măsurarea presiunii dinamice)
5. parametrul îpresiune de injecție“
1. 1. numai pentru instalațiile normale cu țevi: presiune dependentă de încărcarea instalației, graficul care arată corelarea cu NOx
6. parametrul îcamera de ardere“
1. 1. numerele de identificare a componentelor pentru chiulasă și capul de piston
7. parametrul îraportul de compresie“
1. 1. verificarea toleranței efective
2. 2. verificarea jocului la biele și bielete
8. parametrul îtip și construcția turbosuflantei“
1. 1. model și specificație (numerele de identificare)
2. 2. presiunea aerului de supraalimentare în funcție de sarcină, graficul care arată corelarea cu NOx
9. parametrul îrăcitorul de aer de supraalimentare, preîncălzitorul de aer de supraalimentare“
1. 1. model și specificație
2. 2. temperatura aerului de supraalimentare în funcție de sarcină, corectată la condițiile de referință, graficul care arată corelarea cu NOx
10. parametrul îreglajul supapelor“ (doar pentru motoare în 4 timpi cu închiderea supapei
de admisie înaintea BDC)
1. 1. poziția camei
2. 2. verificarea reglajului
11. parametrul îinjecție de apă“ (pentru evaluare: graficul care arată influența asupra NOx)
1. 1. consumul de apă în funcție de sarcină (control)
12. parametrul îcombustibil emulsionat“ (pentru evaluare: graficul care arată influența asupra NOx)
1. 1. poziția cremalierei în funcție de sarcină (control)
2. 2. consumul de apă în funcție de sarcină (control)
13. parametrul îrecircularea gazelor arse de evacuare“ (pentru evaluare: graficul care arată influența asupra NOx)
1. 1. debitul masic al gazelor arse de evacuare recirculate în funcție de sarcină (control)
2. 2. concentrația de CO2 din amestecul de aer curat și gaze arse de evacuare recirculate,
  și anume, din aerul de baleiaj (control)
3. 3. concentrație de O2 din aerul de baleiaj (control)
14. parametrul îreducere catalitică selectivă“ (SCR)
1. 1. debitul masic al agentului de reducere în funcție de sarcină (control) și verificările periodice locale privind concentrațiile de NOx după SCR (pentru evaluare, graficul care arată influența asupra NOx)
2. 2. Pentru motoarele cu reducere catalitică selectivă (SCR) fără sistem de reglaj cu cale

inversă (feed-back), măsurătoarea opțională de NOx (verificări periodice locale sau control) este utilă pentru a arăta că eficiența SCR mai corespunde încă condițiilor care existau înainte de

momentul certificării, indiferent dacă condițiile ambiante sau calitatea combustibilului duc la emisii brute diferite.

ANEXA Nr. 2

REZOLUȚIA MEPC.132(53),

adoptată la 22 iulie 2005

AMENDAMENTE LA ANEXA PROTOCOLULUI DIN 1997 PRIVIND AMENDAREA CONVENȚIEI INTERNAȚIONALE DIN 1973

PENTRU PREVENIREA POLUĂRII DE CĂTRE NAVE, AȘA CUM A FOST MODIFICATĂ PRIN PROTOCOLUL DIN 1978 REFERITOR LA ACEASTA

(Amendamente la Anexa VI la MARPOL și la Codul tehnic NOx)

Comitetul pentru Protecția Mediului Marin,

amintind articolul 38(a) al Convenției privind crearea Organizației Maritime Internaționale, referitor la funcțiile Comitetului pentru Protecția Mediului Marin (Comitetul), conferite acestuia prin convențiile internaționale pentru prevenirea și controlul poluării marine,

luând notă de articolul 16 al Convenției internaționale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave (denumită în continuare Convenția din 1973), articolul VI al Protocolului din 1978 referitor la Convenția internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave (denumit în continuare Protocolul din 1978) și articolul 4 al Protocolului din 1997 (denumit în continuare Protocolul din 1997) cu privire la amendarea Convenției internaționale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, așa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta, care specifică împreună procedura de amendare a Protocolului din 1997 și conferă organismului competent al Organizației funcția de examinare și adoptare a amendamentelor la Convenția din 1973, așa cum a fost modificată prin protocoalele din 1978 și 1997,

luând notă de asemenea de faptul că, prin Protocolul din 1997, Anexa VI, intitulată îReguli privind prevenirea poluării atmosferei de către nave“ se adaugă la Convenția din 1973 (denumită în continuare Anexa VI),

luând notă în plus că regula 2(5) din Anexa VI specifică procedura de amendare a Codului tehnic NOx,

analizând amendamentele propuse la Anexa VI și Codul tehnic NOx,

1. adoptă, în conformitate cu articolul 16(2)(d) al Convenției din 1973, amendamentele la Anexa VI și Codul tehnic NOx, al căror text este prezentat în anexa la prezenta rezoluție;
2. stabilește, în conformitate cu articolul 16(2)(f)(iii) al Convenției din 1973, că
amendamentele se consideră ca fiind acceptate la 22 mai 2006, cu excepția cazului în care înainte de această dată cel puțin o treime din părți sau părțile ale căror flote comerciale reprezintă în total nu mai puțin de 50% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale vor fi notificat Organizației obiecțiunile lor la aceste amendamente;
3. invită părțile să noteze că, în conformitate cu articolul 16(2)(g)(ii) al Convenției din 1973, amendamentele menționate vor intra în vigoare la 22 noiembrie 2006, după acceptarea lor în conformitate cu paragraful 2 de mai sus;
4. solicită secretarului general, în conformitate cu articolul 16(2)(e) al Convenției din 1973, să transmită tututor părților la Convenția din 1973, așa cum a fost modificată prin protocoalele din 1978 și 1997, copii certificate ale prezentei rezoluții și textul amendamentelor conținut în anexă;
5. solicită în plus secretarului general să transmită tuturor membrilor Organizației care nu sunt părți la Convenția din 1973 copii certificate ale prezentei rezoluții și ale anexei sale; și
6. invită părțile să aibă în vedere aplicarea, cât mai curând posibil, a amendamentelor mai sus menționate la Anexa VI la MARPOL în legătură cu Sistemul armonizat de inspectare și certificare (HSSC) la navele autorizate să arboreze pavilionul lor, înaintea datei la care este prevăzută intrarea în vigoare a amendamentelor, și invită alte părți să accepte certificatele emise conform HSSC pentru Anexa VI la MARPOL.

ANEXĂ

la Rezoluția MEPC 132(53)

AMENDAMENTE LA ANEXA VI LA MARPOL ȘI LA CODUL TEHNIC NOx

A. Amendamente la Anexa VI la MARPOL Regula 2
1. 1. Următorul nou paragraf 14 se adaugă după paragraful 13 existent:
  î(14) Data de aniversare înseamnă ziua și luna din fiecare an care vor corespunde datei de expirare a Certificatului internațional de prevenire a poluării atmosferei.“
  Regula 5
2. 2. Titlul existent se înlocuiește după cum urmează:
  îInspecții“
3. 3. Regula 5 existentă se înlocuiește cu următoarea:
  î(1) Toate navele cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 400 și toate instalațiile de foraj și alte platforme fixe sau plutitoare trebuie să fie supuse inspecțiilor menționate mai jos:
  1. (a) unei inspecții inițiale înaintea punerii navei în funcțiune sau înainte ca certificatul cerut de regula 6 a prezentei anexe să-i fie emis pentru prima dată. Această inspecție se va efectua astfel încât să se asigure că echipamentul, sistemele, instalațiile, amenajările și materialele îndeplinesc în totalitate prevederile aplicabile ale prezentei anexe;
  2. (b) unei inspecții de reînnoire la intervalele specificate de către Administrație, dar nedepășind cinci ani, cu excepția cazului în care se aplică regula 9(2), 9(5), 9(6) sau 9(7) a prezentei anexe. Inspecțiile de reînnoire trebuie să fie astfel încât să se asigure că echipamentul, sistemele, instalațiile, amenajările și materialele îndeplinesc în totalitate prevederile aplicabile ale prezentei anexe;
  3. (c) unei inspecții intermediare în decurs de trei luni înainte sau după a doua dată de aniversare ori în decurs de trei luni înainte sau după a treia dată de aniversare corespunzătoare datei din certificat, care va lua locul uneia dintre inspecțiile anuale specificate în paragraful (1)(d) din prezenta regulă. Inspecția intermediară trebuie să fie efectuată astfel încât să se asigure că echipamentul și amenajările îndeplinesc în totalitate prevederile prezentei anexe și sunt în stare bună de funcționare. Aceste inspecții intermediare trebuie să fie confirmate în certificatul emis în baza regulii 6 sau 7 a prezentei anexe;
  4. (d) unei inspecții anuale în decurs de trei luni înainte sau după fiecare dată de aniversare corespunzătoare datei din certificat, care include o inspecție generală a echipamentelor, sistemelor, instalațiilor, amenajărilor și materialelor menționate la paragraful (1)(a) din prezenta regulă, în scopul verificării că acestea au fost întreținute în conformitate cu paragraful (4) din prezenta regulă și că ele se mențin într-o stare corespunzătoare pentru serviciul căruia nava îi este destinată. Aceste inspecții anuale trebuie să fie confirmate în certificatul emis conform regulii 6 sau 7 a prezentei anexe; și
  5. (e) unei inspecții suplimentare, generală sau parțială, în funcție de circumstanțe, efectuată după o reparație care rezultă din investigațiile prevăzute la paragraful (4) din prezenta regulă sau ori de câte ori se efectuează orice fel de reparații sau reînnoiri importante. Inspecția se va efectua astfel încât să se asigure că reparațiile necesare sau reînnoirile au fost efectiv efectuate, că materialele și execuția acestor reparații sau reînnoiri sunt corespunzătoare din toate punctele de vedere și că nava corespunde sub toate aspectele cerințelor prezentei anexe.
    1. (2) În ceea ce privește navele cu un tonaj brut mai mic de 400, Administrația poate stabili măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că prevederile aplicabile ale prezentei anexe sunt respectate.
    2. (3) (a) Inspecțiile la nave, în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei anexe, trebuie să fie efectuate de către funcționarii Administrației. Cu toate acestea, Administrația poate încredința efectuarea inspecțiilor fie inspectorilor numiți în acest scop, fie organizațiilor recunoscute de către ea. Aceste organizații trebuie să corespundă liniilor directoare adoptate de către Organizație1).
      1. (b) Inspecția la motoare și echipamente, efectuată în vederea asigurării conformității cu prevederile regulii 13 a prezentei anexe, trebuie să se facă în conformitate cu Codul tehnic NOx.
        1) Se face referire la Liniile directoare privind autorizarea organizațiilor ce acționează în numele Administrației, adoptate de către Organizație prin Rezoluția A.739(18), și la Specificațiile privind funcțiile de inspectare și certificare a organizațiilor recunoscute ce acționează în numele Administrației, adoptate de către Organizație prin Rezoluția A.789(19).
      2. (c) Dacă un inspector numit sau o organizație recunoscută stabilește că starea echipamentelor nu corespunde în mod substanțial cu caracteristicile din certificat, inspectorul sau organizația trebuie să se asigure că a fost luată măsura corectivă și trebuie să informeze Administrația în timp util. Dacă aceste măsuri corective nu sunt luate, certificatul va trebui să fie retras de către Administrație. Dacă nava se află într-un port al altei părți, autoritățile respective ale statului portului trebuie să fie, de asemenea, informate imediat. Atunci când un funcționar al Administrației, un inspector numit sau o organizație recunoscută a informat autoritățile respective ale statului portului, guvernul statului portului respectiv trebuie să acorde funcționarului, inspectorului sau organizației respective orice asistență necesară pentru îndeplinirea obligațiilor sale, în virtutea prezentei reguli.
      3. (d) În fiecare caz, Administrația interesată trebuie să garanteze pe deplin efectuarea completă și eficientă a inspecției și trebuie să se angajeze în luarea măsurilor necesare pentru îndeplinirea acestei obligații.
    3. (4) (a) Echipamentul trebuie să fie menținut într-o stare corespunzătoare prevederilor prezentei anexe și nu trebuie să fie făcută nicio modificare la echipamentul, sistemele, instalațiile, amenajările sau materialele care au făcut obiectul inspecției, fără aprobarea expresă a Administrației. Se permite înlocuirea directă a acestui echipament și a instalațiilor sale cu un echipament și instalații care sunt conforme cu prevederile prezentei anexe.
    (b) Ori de câte ori survine un accident la o navă sau se constată un defect care afectează în mod substanțial eficacitatea sau integritatea echipamentului ei prevăzut în prezenta anexă, comandantul sau proprietarul navei trebuie să raporteze, cât mai curând posibil, Administrației, unui inspector numit sau unei organizații recunoscute care are sarcina de a emite certificatul respectiv.“
    Regula 6
4. 4. Titlul existent se înlocuiește cu următorul:
  îEmiterea sau confirmarea certificatului“
5. 5. Regula 6 existentă se înlocuiește cu următoarea:
  î(1) Un certificat internațional de prevenire a poluării atmosferei trebuie să fie emis după o inspecție inițială sau de reînnoire efectuată conform prevederilor regulii 5 din prezenta anexă:
  1. (a) oricărei nave cu tonajul brut mai mare sau egal cu 400, angajată în voiaje spre porturi sau terminale din larg aflate sub jurisdicția altor părți; și
  2. (b) instalațiilor de foraj și platformelor angajate în voiaje în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția altor părți la Protocolul din 1997.
    1. (2) Navelor construite înainte de data intrării în vigoare a Protocolului din 1997 trebuie să li se emită un certificat internațional de prevenire a poluării atmosferei în conformitate cu paragraful (1) al prezentei reguli, nu mai târziu de prima andocare planificată după intrarea în vigoare a Protocolului din 1997, dar în niciun caz mai târziu de 3 ani după intrarea în vigoare a Protocolului din 1997.
    2. (3) Un astfel de certificat trebuie emis fie de Administrație, fie de orice persoană sau organizație autorizată în acest scop de către ea. În toate cazurile, Administrația își asumă întreaga responsabilitate pentru certificat.“
    Regula 7
6. 6. Titlul existent se înlocuiește cu următorul:
  îEmiterea sau confirmarea unui certificat de către alt guvern“
7. 7. Regula 7 existentă se înlocuiește cu următoarea:
  î(1) Guvernul unei părți la Protocolul din 1997 poate, la cererea Administrației, să determine inspectarea unei nave și, dacă apreciază că prevederile acestei anexe sunt respectate, să emită navei sau să autorizeze emiterea unui certificat internațional de prevenire a poluării atmosferei și, după caz, să confirme sau să autorizeze confirmarea acestui certificat al navei conform prezentei anexe.
  1. (2) O copie a certificatului și o copie a raportului de inspecție trebuie transmise cât mai curând posibil Administrației solicitante.
  2. (3) Un certificat emis în acest mod trebuie să conțină o mențiune în sensul că a fost emis la cererea Administrației și el are aceeași valoare și este recunoscut în aceleași condiții ca un certificat emis conform regulii 6 a prezentei anexe.
  3. (4) Niciun certificat internațional de prevenire a poluării atmosferei nu trebuie să fie emis unei nave care este autorizată să arboreze pavilionul unui stat care nu este parte la Protocolul din 1997.“
  Regula 8
8. 8. Regula 8 existentă se înlocuiește cu următoarea:
  îCertificatul internațional de prevenire a poluării atmosferei trebuie să fie redactat în forma corespunzătoare modelului prezentat în apendicele I al prezentei anexe și să fie scris cel puțin în limbile engleză, franceză sau spaniolă. Dacă se utilizează și limba oficială a țării care îl emite, aceasta va prevala în cazul unui litigiu sau al unui dezacord.“
  Regula 9
9. 9. Regula 9 existentă se înlocuiește cu următoarea:
  î(1) Un certificat internațional de prevenire a poluării atmosferei trebuie să fie emis pentru o perioadă specificată de către Administrație, care nu va depăși cinci ani.
  1. (2) (a) În pofida cerințelor paragrafului (1) din prezenta regulă, dacă inspecția de reînnoire se efectuează în decurs de trei luni înainte de data de expirare a certificatului existent, noul certificat va fi valabil începând cu data efectuării inspecției de reînnoire până la o dată care nu depășește cinci ani de la data expirării certificatului existent.
    1. (b) Dacă inspecția de reînnoire este finalizată după data de expirare a certificatului existent, noul certificat va fi valabil de la data efectuării inspecției de reînnoire până la o dată care nu depășește cinci ani de la data expirării certificatului existent.
    2. (c) Dacă inspecția de reînnoire este finalizată la mai mult de trei luni înainte de data de expirare a certificatului existent, noul certificat va fi valabil de la data efectuării inspecției de reînnoire până la o dată care nu depășește cinci ani de la data efectuării inspecției de reînnoire.
  2. (3) Dacă un certificat este emis pe o perioadă mai mică de cinci ani, Administrația poate extinde valabilitatea certificatului după data de expirare, cu perioada maximă specificată în paragraful (1) din prezenta regulă, cu condiția ca inspecțiile, menționate în regulile 5(1)(c)
    și 5(1)(d) din prezenta anexă, aplicabile atunci când un certificat se emite pe o perioadă de cinci ani, să se efectueze după caz.
  3. (4) Dacă s-a efectuat o inspecție de reînnoire și un certificat nou nu s-a putut emite sau lăsa la bordul navei înaintea datei de expirare a certificatului existent, persoana sau organizația autorizată de către Administrație poate confirma certificatul existent și acest certificat trebuie să fie acceptat ca valabil pe o perioadă ulterioară care nu va depăși cinci luni de la data expirării.
  4. (5) Dacă o navă, în momentul în care un certificat expiră, nu se află într-un port în care să fie inspectată, Administrația poate prelungi perioada de valabilitate a certificatului, dar această prelungire trebuie să fie acordată numai în scopul permiterii navei să-și continue voiajul spre portul în care va fi inspectată și numai în cazurile în care această măsură pare oportună și rezonabilă. Niciun certificat nu va fi prelungit pe o perioadă mai mare de trei luni, iar o navă căreia i se acordă o prelungire nu trebuie ca, în baza acestei prelungiri, să fie îndreptățită în momentul în care sosește în portul în care va fi inspectată să părăsească acel port fără a avea un nou certificat. Dacă inspecția de reînnoire se efectuează, noul certificat trebuie să fie valabil până la o dată care nu depășește cinci ani de la data expirării certificatului existent înainte ca prelungirea să fi fost acordată.
  5. (6) Un certificat emis unei nave angajate în voiaje scurte, care nu a fost prelungit conform prevederilor mai sus menționate din prezenta regulă, poate fi prelungit de către Administrație pe o perioadă de grație de până la o lună de la data expirării indicată în certificat. Dacă inspecția de reînnoire este efectuată, noul certificat trebuie să fie valabil până la o dată care nu depășește cinci ani de la data expirării certificatului existent înainte ca prelungirea să fi fost acordată.
  6. (7) În cazuri speciale, stabilite de către Administrație, valabilitatea certificatului nou poate să nu înceapă la data expirării certificatului existent, așa cum se prevede la paragrafele 2(b), 5 sau
    6 din prezenta regulă. În aceste cazuri speciale, noul certificat trebuie să fie valabil până la o dată care nu depășește cinci ani de la data efectuării inspecției de reînnoire.
  7. (8) Dacă o inspecție anuală sau intermediară se efectuează înaintea perioadei specificate în regula 5 din prezenta anexă, atunci:
    1. (a) data de aniversare indicată în certificat trebuie să fie modificată odată cu confirmarea la o dată care nu trebuie să depășească trei luni față de data la care s-a efectuat inspecția;
    2. (b) următoarea inspecție anuală sau intermediară prevăzută conform regulii 5 din prezenta anexă trebuie să fie efectuată la intervalele prevăzute de această regulă utilizând noua dată de aniversare;
    3. (c) data de expirare poate rămâne neschimbată cu condiția ca una sau mai multe inspecții anuale sau intermediare, după caz, să fie efectuate astfel încât intervalele maxime dintre inspecții prevăzute de regula 5 din prezenta anexă să nu fie depășite.
  8. (9) Un certificat emis conform regulii 6 sau 7 din prezenta anexă va înceta să fie valabil în oricare dintre următoarele cazuri:
    1. (a) dacă inspecțiile relevante nu sunt efectuate în perioadele prevăzute conform regulii 5(1) din prezenta anexă;
    2. (b) dacă certificatul nu este confirmat așa cum se prevede în regula 5(1)(c) sau 5(1)(d) din prezenta anexă;
    3. (c) la transferul navei sub pavilionul altui stat. Un certificat nou se va emite numai atunci când guvernul emitent al noului certificat este complet edificat asupra faptului că nava corespunde cerințelor din regula 5(4) din prezenta anexă. În cazul unui transfer efectuat între părți, dacă solicitarea s-a făcut în decurs de trei luni după ce a avut loc transferul, guvernul părții al cărui pavilion nava a fost autorizată anterior să-l arboreze trebuie, cât de curând posibil, să transmită Administrației copii ale certificatului existent la navă înaintea efectuării transferului și, dacă este posibil, copii ale rapoartelor de inspecție relevante.“
  Regula 14
10. 10. Următoarele cuvinte se adaugă la regula 14(3)(a) înaintea cuvântului își“: î,zona Mării Nordului, așa cum a fost definită în regula 5(1)(f) din Anexa V;“.
  Apendice I — Model de Certificat IAPP
11. 11. Apendicele I existent îModel de Certificat IAPP“ se înlocuiește cu următorul:
  îCERTIFICAT INTERNAȚIONAL DE PREVENIRE A POLUĂRII ATMOSFEREI
  Emis în conformitate cu prevederile Protocolului din 1997 privind amendarea Convenției internaționale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, așa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta și așa cum a fost modificată prin Rezoluția MEPC.132(53) (denumită în continuare Convenție), sub autoritatea Guvernului:
  .................................................................................................................................................................
  (denumirea oficială completă a țării)
  de către ......................................................................................................................................................
  (titlul oficial complet al persoanei competente sau organizației autorizate în conformitate cu prevederile Convenției)
  Caracteristicile navei1):
  Numele navei ...............................................................................................................................
  Numărul sau literele distinctive .................................................................................................
  Portul de înmatriculare....................................................................................................................
  Tonajul brut ................................................................................................................................
  Numărul IMO2) .............................................................................................................................
  Tipul de navă: navă-cisternă
  navă de alt tip decât nava-cisternă
  SE CERTIFICĂ PRIN PREZENTUL:
  1. 1. că nava a fost inspectată conform regulii 5 din Anexa VI la Convenție; și
  2. 2. că în urma acestei inspecții s-a constatat că echipamentul, sistemele, instalațiile, amenajările și materialele îndeplinesc în totalitate prevederile aplicabile din Anexa VI la Convenție.
  Data finalizării inspecției în baza căreia a fost emis acest certificat: zz/ll/an
  Prezentul certificat este valabil până la ...........3), sub rezerva inspecțiilor prevăzute la regula 5 din Anexa VI la Convenție.
  Emis la ..............................................................................................................................................
  (locul emiterii certificatului)
  .............................. ..................................................................................
  (data emiterii) (semnătura persoanei oficiale legal autorizată să emită certificatul)
  (sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
  1) Ca variantă, caracteristicile navei se pot trece orizontal, în căsuțe.
  2) În conformitate cu Schema cu numerele IMO de identificare a navelor, adoptată de către Organizație prin Rezoluția A.600(15).
  3) Se indică data de expirare stabilită de către Administrație în conformitate cu regula 9(1) din Anexa VI la
  Convenție. Ziua și luna acestei date corespund datei de aniversare, așa cum s-a definit în regula 2(14) din Anexa VI la Convenție, în afară de cazul în care această dată a fost modificată în conformitate cu regula 9(8) din Anexa VI la Convenție.
  CONFIRMAREA INSPECȚIILOR ANUALE ȘI INTERMEDIARE
  SE CERTIFICĂ PRIN PREZENTUL că, în urma inspecției prevăzute de regula 5 din Anexa VI la Convenție, s-a constatat că nava îndeplinește prevederile relevante ale Convenției:
  Inspecția anuală: Semnat: ........................................................................
  (semnătura persoanei oficiale legal autorizată)
  Locul: ............................................................................
  Data: ..............................................................................
  (sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
  Inspecția anuală/intermediară*): Semnat: ........................................................................
  (semnătura persoanei oficiale legal autorizată)
  Locul: ............................................................................
  Data: ..............................................................................
  (sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
  Inspecția anuală/intermediară*): Semnat: ........................................................................
  (semnătura persoanei oficiale legal autorizată)
  Locul: ............................................................................
  Data: ............................................................................
  (sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
  Inspecția anuală: Semnat: ........................................................................
  (semnătura persoanei oficiale legal autorizată)
  Locul: ............................................................................
  Data: ............................................................................
  (sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
  *) Se elimină, după caz.
  INSPECȚIA ANUALĂ/INTERMEDIARĂ ÎN CONFORMITATE CU REGULA 9(8)(C)
  SE CERTIFICĂ PRIN PREZENTUL că, în urma inspecției anuale/intermediare*) efectuate în conformitate cu regula 9(8)(c) din Anexa VI la Convenție, s-a constatat că nava îndeplinește prevederile relevante ale Convenției:
  Semnat: ........................................................................
  (semnătura persoanei oficiale legal autorizată)
  Locul: ............................................................................
  Data: ..............................................................................
  (sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
  *) Se elimină după caz.
  CONFIRMAREA PENTRU PRELUNGIREA CERTIFICATULUI DACĂ ACESTA ESTE VALABIL PE O PERIOADĂ MAI MICĂ DE 5 ANI, ÎN CAZUL APLICĂRII REGULII 9(3)
  Nava corespunde prevederilor relevante din Convenție și prezentul certificat trebuie, conform regulii 9(3) din Anexa VI la Convenție, să fie acceptat ca valabil până la ....................
  Semnat: ........................................................................
  (semnătura persoanei oficiale legal autorizată)
  Locul: ............................................................................
  Data: ..............................................................................
  (sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
  CONFIRMAREA ÎN CAZUL FINALIZĂRII INSPECȚIEI DE REÎNNOIRE
  ȘI AL APLICĂRII REGULII 9(4)
  Nava corespunde prevederilor relevante din Convenție și prezentul certificat trebuie, conform regulii 9(4) din Anexa VI la Convenție, să fie acceptat ca valabil până la ....................................
  Semnat: ........................................................................
  (semnătura persoanei oficiale legal autorizată)
  Locul: ............................................................................
  Data: ..............................................................................
  (sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
  CONFIRMAREA PENTRU PRELUNGIREA VALABILITĂȚII CERTIFICATULUI PÂNĂ LA SOSIREA NAVEI ÎN PORTUL DE EFECTUARE A INSPECȚIEI SAU PRELUNGIREA PE O PERIOADĂ
  DE GRAȚIE ÎN CAZUL APLICĂRII REGULII 9(5) SAU 9(6)
  Acest certificat trebuie, în conformitate cu regula 9(5) sau 9(6)*) din Anexa VI la Convenție, să fie acceptat ca valabil până la ........................
  Semnat: ........................................................................
  (semnătura persoanei oficiale legal autorizată)
  Locul: ............................................................................
  Data: ..............................................................................
  (sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
  *) Se elimină după caz.
  CONFIRMAREA PENTRU DEVANSAREA DATEI DE ANIVERSARE ÎN CAZUL APLICĂRII REGULII 9(8)
  Conform regulii 9(8) din Anexa VI la Convenție, noua dată de aniversare este .......................
  Semnat: ........................................................................
  (semnătura persoanei oficiale legal autorizată)
  Locul: ............................................................................
  Data: ..............................................................................
  (sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
  Conform regulii 9(8) din Anexa VI la Convenție, noua dată de aniversare este ................
  Semnat: ........................................................................
  (semnătura persoanei oficiale legal autorizată)
  Locul: ............................................................................
  Data: ..............................................................................
  (sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
  Supliment la Certificatul internațional de prevenire a poluării atmosferei (IAPP) FIȘA CONSTRUCȚIEI ȘI ECHIPAMENTULUI
12. 12. Paragraful 2 de la note se înlocuiește cu următorul:
  î2. Fișa trebuie să fie întocmită cel puțin în limbile engleză, franceză sau spaniolă. Dacă se utilizează și limba oficială a țării care o emite, aceasta va prevala în cazul unui litigiu sau al unei divergențe.“
B. Amendament la Codul tehnic NOx
1. 1. Următoarele cuvinte se adaugă la sfârșitul paragrafului 5.2.1:
  îDacă, din motive tehnice, nu se poate respecta această cerință, fa trebuie să se situeze între 0,93 și 1,07.“
  APENDICE 1
  Model de Certificat internațional de prevenire a poluării atmosferei de către motoare (EIAPP)
  Supliment la Certificatul internațional de prevenire a poluării atmosferei de către motoare (EIAPP)
  FIȘA CONSTRUCȚIEI, DOSARUL TEHNIC ȘI MIJLOACELE DE VERIFICARE
2. 2. Paragraful 2 de la note se înlocuiește cu următoarele:

î2. Fișa trebuie să fie întocmită cel puțin în limbile engleză, franceză sau spaniolă. Dacă se utilizează și limba oficială a țării care o emite, aceasta va prevala în cazul unui litigiu sau al unei divergențe.“

Gaz	u	v	w	conc
NOx	0,001587	0,002053	0,002053	ppm
CO	0,000966	0,00125	0,00125	ppm
HC	0,000479	—	0,000619	ppm
CO2	15,19	19,64	19,64	procente
O2	11,05	14,29	14,29	procente

100% concentrație de gaz	Procentaj echivalent de O2
Dioxid de carbon, CO2	-0,623
Monoxid de carbon, CO	-0,354
Oxid de azot, NO	+44,4
Dioxid de azot, NO2	+28,7
Apă, H2O	-0,381