ORDIN nr. 1.182 din 22 noiembrie 2005 (*actualizat*)privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole(actualizată până la data de 27 august 2015*)
EMITENT
  • MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR
  • Nr. 1.182 din 22 noiembrie 2005
  • MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
  • Nr. 1.270 din 30 noiembrie 2005




    • ----------În conformitate cu prevederile art. 5 şi 9 din Planul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, cu modificările ulterioare, şi cu prevederile art. 110 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare,în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul mediului şi gospodăririi apelor şi ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale emit următorul ordin:  +  Articolul 1Se aprobă Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole prevăzut în anexă.  +  Articolul 1^1 (1) Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole este obligatoriu pentru toţi fermierii care deţin sau administrează exploataţii agricole şi pentru autorităţile administraţiei publice locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor pe teritoriul cărora există exploataţii agricole. (2) Punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole se realizează prin programe de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, stabilite pentru o perioadă de până la 4 ani, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) şi ale anexei nr. 4 din Planul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, cu modificările şi completările ulterioare.----------Art. 1^1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDINUL nr. 990 din 16 iunie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 649 din 27 august 2015.  +  Articolul 1^2Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin camerele agricole judeţene, asigură informarea şi instruirea fermierilor şi a autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la măsurile prevăzute în Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, în conformitate cu prevederile art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 5 lit. a) şi d) din Hotărârea Guvernului nr. 1.609/2009 privind înfiinţarea camerelor agricole judeţene, prin reorganizarea oficiilor/centrelor de consultanţă agricolă judeţene, aflate în subordinea Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă.----------Art. 1^2 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDINUL nr. 990 din 16 iunie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 649 din 27 august 2015.  +  Articolul 2Anexa*) face parte integrantă din prezentul ordin.------------*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 bis în afara abonamentului, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.  +  Articolul 3Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    p. Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,
    Constantin Popescu,
    secretar de stat
    p. Ministrul agriculturii,
    pădurilor şi dezvoltării rurale,
    Nicolae Flaviu Lazin,
    secretar de stat      +  AnexăCODUL DE BUNE PRACTICI AGRICOLE PENTRU PROTECŢIAAPELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI DINSURSE AGRICOLE*)────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────                             COLECTIV DE ELABORARE────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şiProtecţia Mediului - ICPA Bucureşti    ● Prof. dr. Mihail DUMITRU - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole      şi Silvice - «Gheorghe Ionescu-Şişeşti»    ● Dr. Cătălin SIMOTA - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi      Silvice - «Gheorghe Ionescu-Şişeşti»    ● Dr. Traian CIOROIANU - Şef Departament    ● Prof. dr. Radu LĂCĂTUŞU - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole      şi Silvice - «Gheorghe Ionescu-Şişeşti»    ● Dr. Elisabeta DUMITRU    ● Dr. Irina CALCIU- Şef Departament    ● Dr. Ioana PĂNOIUUniversitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară - Bucureşti    ● Prof. dr. Gheorghe Valentin ROMAN - membru corespondent al Academiei de      Ştiinţe Agricole şi Silvice - «Gheorghe Ionescu-Şişeşti»    ● Conf. dr. Mircea MIHALACHEOficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice - Argeş    ● Dr. ing. Ion CREANGĂMinisterul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale    ● Dr. ing. Constantin DARIEMinisterul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Departamentul pentru Ape, Păduri şiPiscicultură    ● Ing. Daniela CatanăAdministraţia Naţională "Apele Române"    ● Ing. Dan Gabriel Drăgoi    ● Geog. Ioana Nedelea«Codul de bune practici agricole pentru protecţiaapelor împotriva Poluării cu nitraţi din surseagricole» a fost realizat în cadrul proiectului«Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienţi»prin contractul 24/CQ/2012.CUPRINS*Font 8*┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬─────┐│1. Introducere. Cadrul legal. Codul de bune practici agricole şi Programele de acţiune. │ ││Revizuirea codului │ ││ a) Surse de poluare │ ││ b) Efecte │ ││ c) Cadru legislativ │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│2. Definiţii │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│3. Descrierea generală a principiilor de stabilire a zonelor vulnerabile la poluarea cu nitraţi │ ││ din surse agricole │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│4. Îngrăşămintele - sursă potenţială de poluare a apei şi solului │ ││ a) Principii generale privind dinamica îngrăşămintelor în sol şi transferul lor către mediul │ ││ acvatic (subteran şi de suprafaţă) │ ││ b) Îngrăşăminte minerale │ ││ c) Îngrăşăminte organice (gunoi de grajd, nămoluri de epurare, composturi) │ ││ d) Principii generale de fertilizare echilibrată │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│4.1 Îngrăşăminte cu azot │ ││ a) Dinamica în sol a principalelor forme de azot (organic şi mineral) │ ││ b) Tipuri de îngrăşăminte minerale cu azot. Indicaţii şi contraindicaţii de aplicare │ ││ c) Tipuri de îngrăşăminte organice cu azot. Indicaţii şi contraindicaţii de aplicare │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│4.2 Îngrăşăminte complexe şi mixte │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│4.3 Îngrăşăminte lichide │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│4.4 Îngrăşăminte cu aplicare foliară (extraradiculară) │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│5 Depozitarea şi manipularea îngrăşămintelor - norme generale │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│6 Depozitarea şi managementul efluenţilor şi gunoiului de grajd din exploataţiile agro- │ ││ zootehnice │ ││ 6.1 Consideraţii generale privind exploataţiile agro-zootehnice (tipuri de ferme, structura │ ││ şeptelului, dimensiunea fermelor, metode de stocare a dejecţiilor animale, metode de │ ││ prelucrare a gunoiului de grajd) │ ││ 6.2 Metode de stocare a dejecţiilor animale │ ││ 6.2.1 Dejecţii lichide │ ││ 6.2.2 Dejecţii solide (gunoi de grajd) │ ││ - Depozite permanente │ ││ - Depozite temporare │ ││ 6.3 Platforme comunale │ ││ 6.3.1 Alegerea locaţiei │ ││ 6.3.2 Capacitatea necesară │ ││ 6.3.3 Riscuri asociate exploatării platformelor comunale │ ││ 6.4 Platforme individuale │ ││ 6.4.1 Alegerea locaţiei │ ││ 6.4.2 Capacitatea necesară │ ││ 6.4.3 Riscuri asociate exploatării platformelor individuale │ ││ a) Riscuri asociate pierderilor de nutrienţi în aer, sol şi apă │ ││ b) Riscuri privind igiena (mirosul neplăcut şi insectele) │ ││ 6.4.4 Tipuri de sisteme de depozitare şi compostare la platformele individuale │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│ 6.5 Efluenţi din silozuri │ ││ 6.6 Efluenţi din siloz balotat │ ││ 6.7 Apele uzate de la ferme │ ││ 6.8 Efluenţi proveniţi din precipitaţii │ ││ 6.9 Principii generale pentru optimizarea deciziei privind selectarea metodelor de stocare a │ ││ gunoiului de grajd │ ││ - Depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd pe platforme colective sau în depozite │ ││ individuale │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│7 Aplicarea îngrăşămintelor cu azot │ ││ 7.1 Principii generale │ ││ 7.2 Mod de calcul privind aportul de azot din surse organice │ ││ 7.3 Planuri de fertilizare │ ││ 7.4 Standarde privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe │ ││ terenul agricol │ ││ 7.5 Perioade de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor cu azot pe teren │ ││ 7.6 Tehnici şi epoci de aplicare a îngrăşămintelor cu azot diferenţiate în funcţie de tipul de│ ││ îngrăşământ │ ││ 7.6.1 Recomandări privind epocile de fertilizare cu azot corespunzătoare unor grupe relativ │ ││ mari de culturi │ ││ - Culturile semănate toamna │ ││ - Culturile de primăvară-vară │ ││ - Culturi perene │ ││ 7.6.2 Recomandări privind tehnicile de aplicare a fertilizanţilor │ ││ Îngrăşăminte chimice │ ││ Îngrăşăminte organice │ ││ Îngrăşăminte verzi │ ││ 7.6.3 Cerinţe speciale pentru aplicarea fertilizanţilor organici │ ││ 7.7 Aplicarea îngrăşămintelor pe terenuri în pantă │ ││ 7.8 Aplicarea îngrăşămintelor pe terenuri adiacente cursurilor de apă sau în vecinătatea │ ││ captărilor de apă potabilă │ ││ 7.8.1 Zone de protecţie │ ││ 7.8.2 Benzi tampon (Fâşii de protecţie) │ ││ 7.9 Limitări privind aplicarea fertilizanţilor pe terenuri saturate cu apă, inundate, │ ││ îngheţate sau acoperite cu zăpadă │ ││ 7.10 Optimizarea rotaţiei culturilor pentru limitarea pierderilor de azot către corpurile de │ ││ apă subterană sau de suprafaţă │ ││ 7.11 Aplicarea îngrăşămintelor minerale şi organice cu azot pe pajişti permanente (păşuni şi │ ││ fâneţe) │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│8. Aspecte specifice privind managementul agricol pentru limitarea transferului de nitraţi către│ ││ corpurile de apă │ ││ a) Acoperirea solului cu vegetaţie în perioada toamnă-iarnă │ ││ b) Culturi captive │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│9. Aspecte specifice fertilizării echilibrate în condiţii de irigaţie │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│10. Documente de evidenţă ale exploataţiei agricole │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 1. Norme privind ecocondiţionalitatea în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru │ ││agricultori │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 2. Schema de clasificare a produselor fertilizante │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 3. Tipuri de îngrăşăminte minerale cu azot. Indicaţii şi contraindicaţii de aplicare │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 4. Tipuri de îngrăşăminte cu fosfor. Indicaţii şi contraindicaţii de aplicare │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 5. Tipuri de îngrăşăminte cu potasiu. Indicaţii şi contraindicaţii de aplicare │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 6. Menţiuni obligatorii pentru îngrăşăminte conform Regulamentului (CE) nr. 2003/2003 │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 7. Posibilităţi de amestec a diferitelor îngrăşăminte chimice │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 8. Ordinea în care trebuie selectate şi aplicate îngrăşămintele chimice în funcţie de │ ││reacţia solului, felul aplicării, epoca şi metodele de introducere în sol │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 9. Ordinea în care pot fi preferate pentru diferite aplicări îngrăşămintele chimice │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 10. Exemplu de plan de fertilizare │ │└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴─────┘LISTA TABELELOR*Font 8*┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬─────┐│Tabel 4.1.1 Compoziţia chimică medie a gunoiului de diferite provenienţe │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 4.1.2 Compoziţia chimică a urinei (valori medii) │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 4.1.3 Compoziţia chimica a mustului de gunoi │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 4.1.4 Compoziţia chimică a dejecţiilor fluide │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 4.2.1 Compoziţia chimică pentru câteva îngrăşăminte clasice utilizate în fertilizarea de │ ││bază │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 6.3.2.1 Producţia de gunoi şi capacitatea necesară de stocare pentru diferite sisteme de │ ││întreţinere a animalelor - tabel preluat din ghidul: "Sistem pentru depozitarea dejecţiilor. │ ││Standarde de fermă" │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 6.3.2.2 Coeficienţii pentru conversia numărului de animale în Unităţi Vită Mare din │ ││punctul de vedere al volumului dejecţiilor - tabel preluat din ghidul: «Sistem pentru │ ││depozitarea dejecţiilor. Standarde de fermă» │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 6.4.4.1 Condiţiile recomandate pentru o compostare activă │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabelul 7.1 Consumurile (exporturile) medii de elemente nutritive din sol pentru formarea │ ││recoltelor (kg de elemente nutritive/tona de recoltă principală şi cantitatea corespunzătoare de│ ││recoltă secundară) │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 7.2.1 Greutatea standard, numărul de zile de creştere, cantitatea totală anuală de azot │ ││excretată de un animal corespunzătoare diferitelor tipuri de animale şi sisteme de creştere │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 7.2.2. Cantitatea anuală totală de azot din gunoiul de grajd care se aplică pe teren │ ││corespunzătoare diferitelor categorii de animale şi sisteme de creştere │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 7.4.1 Standarde privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe│ ││terenuri cu pante mai mici de 8% │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 7.4.2 Standarde privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe│ ││terenuri cu pante mai mari sau egale cu 8% │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 7.5.1. Perioada de interdicţie pentru aplicarea gunoiului de grajd pe teren │ │└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴─────┘LISTA FIGURILOR*Font 8*┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬─────┐│Figura 4.1.1 Circuitul azotului în ecosistemele agricole │ 18 │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Figura 4.1.2 Proporţia diferitelor forme ale azotului din diferite tipuri de îngrăşăminte │ ││organice (prelucrare după Fertiliser manual - ediţia 8, Defra, UK) │ 20 │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Figura 6.1 Exemplu de sistem pentru eliminarea dejecţiilor lichide │ 36 │└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴─────┘1. Introducere. Cadrul legal. Codul de bune practici agricole şi Programele de acţiune. Revizuirea coduluiUna dintre cele mai importante resurse naturale o reprezintă apele dulci, care pe lângă utilizarea ca apă potabilă reprezintă un principal element economic şi de recreere. Reţeaua de râuri, lacuri şi zone umede este parte integrantă a peisajului contribuind în mod semnificativ la biodiversitate. Terenul agricol este intersectat de reţeaua hidrografică de suprafaţă, care drenează în acesta şi care împreună cu apele de adâncime (acvifere) pot fi vulnerabile la poluare, în special din surse agricole. a) Surse de poluarePoluarea din activităţi agricole poate fi provocată de surse punctuale (poluare punctiformă) sau surse difuze (poluare difuză).Poluarea punctiformă a unui corp de apă (de suprafaţă şi/sau de adâncime) provine de la o singură sursă de poluare care poate fi bine localizată (ex.: conductă, clădire etc.).Poluarea punctiformă din surse agricole poate fi provocată de:● Dejecţii animale semilichide şi lichide;● Gunoi de grajd sub formă solidă;● Efluenţi din silozuri;● Ape uzate neepurate sau insuficient epurate necolectate;● Scurgeri din depozite de îngrăşăminte minerale şi organice.Acestea ajungând direct în corpurile de apă pot duce la poluarea lor şi pot afecta viaţa acvatică din apele de suprafaţă făcându-le improprii şi pentru utilizarea lor ca surse de apă potabilă.Poluarea difuză apare atunci când nu poate fi identificată o singură sursă de deversare a poluantului, poluarea corpurilor de apă realizându-se prin mai multe căi.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Activităţile agricole pot provoca probleme serioase din punctul de vedere al poluării difuze a ││corpurilor de apă ca urmare a pierderilor de nutrienţi (azot şi fosfor) către corpurile de apă de ││suprafaţă şi/sau adâncime. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Dejecţiile animale şi resturile vegetale sunt surse potenţiale pentru poluarea, în principal, cu substanţe organice şi nutrienţi. Descompunerea celor mai mulţi poluanţi conduce la scăderea oxigenului din apă ameninţând supravieţuirea formelor de viaţă acvatică (plante, peşti, nevertebrate). b) Efecte*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Dejecţiile lichide, semi-lichide şi solide din fermele de animale precum şi efluenţii din silozuri ││conţin cantităţi mari de nutrienţi. Pătrunderea în corpurile de apă chiar a unor cantităţi mici din ││aceste substanţe poate avea consecinţe grave asupra calităţii apei din corpul de apă respectiv şi din ││corpurile de apă conexe. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Efectul principal al poluării cu nitraţi al apelor de suprafaţă îl reprezintă eutrofizarea.Eutrofizarea apelor de suprafaţă (dulci sau marine) este caracterizată prin creşterea accelerată a algelor şi a altor plante acvatice ca urmare a conţinutului crescut de compuşi ai azotului şi fosforului în apă. Ca rezultat al acestui proces, echilibrul organismelor acvatice se deteriorează diminuând în acest mod calitatea apelor.Printre efectele negative induse de concentraţiile mari de nutrienţi în apă se pot aminti:● Explozia dezvoltării algelor, care poate avea efecte toxice, afectând sănătatea oamenilor şi animalelor;● Creşterea excesivă a plantelor acvatice care poate conduce la diminuarea cantităţii de oxigen în apă având ca efect moartea peştilor;● Creşterea excesivă a buruienilor care poate conduce la împiedicarea drenajului şi influenţa adăparea animalelor;● Diminuarea limpezimii apei;● Pierderea biodiversităţii;● Diminuarea valorii economice şi de utilizare a apelor (exemplu pentru pescuit şi turism);● Creşterea costurilor în instalaţiile de tratare a apelor provocate de necesitatea îndepărtării algelor, mirosurilor şi toxinelor.Efectul principal al poluării cu nitraţi a apelor subterane este reprezentat de diminuarea potabilităţii apei.În România procentul populaţiei care utilizează ca sursă de apă potabilă apa provenită din acviferul freatic liber (apa din fântâni) este semnificativ.*)Consumul de apă poluată cu nitraţi determină cel mai frecvent apariţia intoxicaţiei acute la sugar (methemoglobinemia sau boala albastră a noului născut), simptomul principal fiind cianoza;În cazul persoanelor adulte, consumul de apă contaminată cu nitraţi poate determina intoxicaţia cronică, asimptomatică de cele mai multe ori, dar cu posibile efecte carcinogene, mutagene şi teratogene.Femeile gravide expuse intoxicaţiei cu nitraţi pot prezenta avort spontan în orice moment al evoluţiei sarcinii, sau pot da naştere copiilor cu malformaţii, datorită efectului mutagen/teratogen.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Prin fierberea apei, problemele medicale induse de nitraţi nu sunt eliminate, ci din contră - ││potenţate, datorită concentrării acestora prin evaporarea apei. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ c) Cadru legislativDirectiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, denumită în continuare "Directiva Cadru Apă", transpusă prin Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare reprezintă principalul act normativ al cărui obiectiv principal este legat de calitatea apei, accentul fiind pus pe atingerea stării «bune» de calitate a apelor.Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, denumită în continuare "Directiva Nitraţi", a fost transpusă în legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 cu modificările şi completările ulterioare privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, având ca obiective reducerea poluării apelor cauzată de nitraţii proveniţi din agricultură şi prevenirea acestui tip de poluare.În conformitate cu prevederile Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, o dată la 4 ani trebuie întreprinse următoarele acţiuni● Desemnarea/redesemnarea zonelor vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole sau aplicarea unui Program de acţiune la nivelul întregii ţări, după caz;● Elaborarea/revizuirea Codului de bune practici agricole pentru prevenirea poluării apelor cu nitraţi din surse agricole, pentru uzul fermierului;● Elaborarea, pentru fiecare zonă vulnerabilă, grup de zone vulnerabile cu caracteristici similare sau la nivelul întregii ţări, după caz, a Programelor de acţiune care cuprind măsuri concrete pentru implementarea Codului de bune practici agricole.În România, prima desemnare a zonelor vulnerabile la poluarea cu nitraţi s-a făcut prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 241/196/2005 pentru aprobarea Listei localităţilor pe judeţe unde există surse de nitraţi din activităţi agricole şi a Listei localităţilor din bazinele/spaţiile hidrografice unde există surse de nitraţi din activităţi agricole (zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile).A doua resemnarea zonelor vulnerabile la nitraţi s-a făcut prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.552/743/2008 pentru aprobarea Listei localităţilor pe judeţe în care există surse de nitraţi din activităţi agricole.Prima versiune a Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole a fost aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.182/1.270/2005.Obligaţia conformării cu prevederile Directivei Nitraţi este inclusă şi în politica agricolă comună, sub forma normelor privind ecocondiţionalitatea în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru agricultori, astfel:● În perioada 2012-2014 au fost aplicate bunele condiţii agricole şi de mediu (GAEC) şi cerinţele legale în materie de gestionare (SMR), cum ar fi: GAEC 12 "Nu este permisă aplicarea îngrăşămintelor de orice fel pe suprafeţele de teren agricol care se constituie în fâşii de protecţie în vecinătatea apelor de suprafaţă, a căror lăţime minimă este de 1m pe terenurile cu panta de până la 12% şi de 3m pe terenurile cu panta mai mare de 12%" şi SMR 4 "Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole",● Începând cu 1 ianuarie 2015 cerinţele Directivei Nitraţi sunt incluse în normele privind ecocondiţionalitatea în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri, respectiv SMR 1 "Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole" şi GAEC 1 "Crearea/menţinerea zonelor tampon de-a lungul cursurilor de apă", în conformitate cu prevederile art. 93 şi anexa II din Regulamentul (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune.● De asemenea, anumite măsuri având ca efect protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole sunt incluse în cuprinsul GAEC 2 "Respectarea procedurilor de autorizare, în cazul utilizării apei pentru irigaţii în agricultură", GAEC 3 "Protecţia apelor subterane împotriva poluării", GAEC 4 "Acoperirea minimă a solului" şi GAEC 5 "Gestionarea minimă a terenului care să reflecte condiţiile locale specifice pentru limitarea eroziunii solului" din lista normelor privind ecocondiţionalitatea aplicabile în perioada 2015-2020 (vezi Anexa 1).2. Definiţii ale termenilor şi expresiilor utilizate în cuprinsul Codului de bune practici agricole- "ameliorator al solului" - produs de sinteză care se adaugă solurilor, în principal, pentru ameliorarea proprietăţilor fizice;- "amendament al solului" - material adăugat în sol a cărui funcţie principală este ameliorarea proprietăţilor fizice şi/sau chimice şi/sau activitatea biologică a acestuia;- "amendament calcic şi/sau magnezian" - amendament mineral care conţine calciu şi/sau magneziu, în general sub formă de oxizi, hidroxizi sau carbonaţi, destinat, în principal, menţinerii sau ridicării pH-ului solului;- "amendament mineral" - amendament fără materie organică şi fără conţinut cunoscut în azot, fosfor, potasiu şi oligoelemente;- "amendament organic" - produs de origine vegetală şi/sau animală care se adaugă solului, în principal, pentru îmbunătăţirea proprietăţilor fizice şi activităţii biologice a acestuia;- "amendament organo-mineral" - produs în care substanţele şi elementele utile sunt simultan de origine organică şi minerală şi sunt obţinute prin amestec şi/sau combinare chimică a amendamentelor organice şi a amendamentelor conţinând calciu, magneziu şi/sau sulf;- "aplicarea îngrăşămintelor" - termen general pentru ansamblul procedeelor de aplicare a îngrăşămintelor şi/sau amendamentelor unor culturi, prin încorporare în sol, pe sol sau ambele (termenul este cuprinzător pentru împrăştierea, pulverizarea, prăfuirea, precum şi pentru metodele specifice de aplicare, constând în injectarea în sol şi semănatul combinat, în rânduri, a seminţelor şi îngrăşămintelor, ce se poate extinde şi la tehnicile de film nutritive - pulverizare foliară şi de adăugare a îngrăşămintelor în apa de irigaţie);- "asimilabilitate" - capacitatea unui element nutritiv de a fi utilizat de către o cultură;- "bălegar" - amestec de dejecţii solide şi lichide cu aşternut şi resturi de hrană, care îi dau o consistenţă solidă- "cerinţele culturii" - cantitatea de îngrăşăminte cu azot necesară formării producţiei principale şi secundare;- "compus cu azot" - orice substanţă conţinând azot, alta decât azot gazos molecular;- "conţinut declarat" - indicare a cantităţii, formei şi solubilităţii elementelor nutritive, garantată în limitele de toleranţă specificate şi legale;- "cultură de acoperire" - cultură semănată în scopul consumului de azot din sol şi de prevenire a eroziunii solului şi care nu se recoltează;- "culturi de toamnă" culturi semănate în intervalul august - octombrie, prin metoda clasică sau direct în mirişte;- "dejecţii lichide (tulbureala)" - îngrăşământ organic natural care constă dintr-un amestec de dejecţii animale, lichide şi solide cu apă de ploaie sau de canal, iar în unele cazuri şi cu o cantitate mică de paie tocate, praf de turbă, rumeguş etc. şi nutreţul care rămâne de la hrana animalelor;- "denitrificare" - proces de reducere biochimică a nitraţilor sau nitriţilor sub formă de azot gazos, fie ca azot molecular [N(2)] fie ca oxizi de azot;- "doza de aplicare" - masa sau volumul de îngrăşământ, amendament al solului sau element nutritiv, aplicat pe unitatea de suprafaţă cultivată sau pe unitatea de masă sau pe unitatea de volum de sămânţă tratată;- "efluenţi de silozuri" - lichide care se scurg din furajele conservate prin procese de însilozare din silozuri;- "element nutritiv" - element chimic esenţial în creşterea plantelor;- "eutrofizare" - proces de îmbogăţire excesivă în elemente nutritive solubile, îndeosebi în nitraţi şi fosfor, a apelor de suprafaţă;- "fâneaţă" - terenul înierbat sau înţelenit în mod natural sau prin semănat, menţinut cu sau fără supraînsămânţări periodice, a cărui producţie vegetală este cosită;- "fertilitatea solului" - capacitatea unui sol de a asigura creşterea plantelor;- "fertilizant" - orice material a cărui utilizare este destinată ameliorării nivelului de aprovizionare cu elemente nutritive a solului, proces separat sau simultan cu nutriţia plantelor, precum şi pentru ameliorarea proprietăţilor fizice, chimice şi biologice ale solului;- "fertilizare" - ansamblu de tehnici de aplicare a materialelor fertilizante;- "gunoi" - amestec de aşternut de paie şi dejecţii de animale, în curs de transformare biologică;- "gunoi de grajd" - produs rezidual de excreţie (dejecţii solide şi lichide) de la animale, în amestec cu materiale folosite ca aşternut, resturi de hrană, apă;- "îngrăşământ" - în legislaţia naţională în baza Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului şi al ministrului sănătăţii nr. 6/22/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii în lista îngrăşămintelor autorizate cu menţiunea RO- ÎNGRĂŞĂMÂNT cu modificările şi completările ulterioare, pentru utilizarea şi comercializarea în România, prin îngrăşământ chimic se înţeleg toate produsele destinate îmbunătăţirii fertilităţii solului şi a nutriţiei plantelor, aplicate atât pe sol, cât şi pe plante, ca amendamente de sol, îngrăşăminte chimice, îngrăşăminte organominerale, îngrăşăminte biologice şi stimulatori de creştere.- "îngrăşământ complex" - un îngrăşământ compus, obţinut printr-o reacţie chimică, în soluţie sau, în stare solidă, prin granulare, care conţine, într-o proporţie care trebuie declarată, cel puţin doi nutrienţi principali. În stare solidă, fiecare granulă conţine toţi nutrienţii în compoziţia declarată;- "îngrăşământ compus" - un îngrăşământ care conţine, într-o proporţie care trebuie declarată, cel puţin doi nutrienţi principali şi care a fost obţinut printr-o reacţie chimică sau prin amestec sau combinaţia acestora;- "îngrăşământ cu azot (azotos)" - orice substanţă care conţine un compus cu azot şi care este administrat pe/în sol pentru a intensifica creşterea plantelor;- "îngrăşământ cu solubilizare lentă" - îngrăşământ ale cărui elemente nutritive sunt sub formă unor compuşi chimici sau amestecuri fizice, a căror asimilare de către plante se desfăşoară în timp;- "îngrăşământ de amestec" - un îngrăşământ obţinut prin amestecarea pe cale uscată a diferitelor îngrăşăminte, fără nici o reacţie chimică;- "îngrăşământ foliar" - un îngrăşământ destinat aplicării pe frunzişul plantelor în vederea absorbţiei foliare a nutrienţilor;- "îngrăşământ granulat" - îngrăşământ solid format din particule de mărime medie predeterminată prin granulare;- "îngrăşământ în soluţie" - un îngrăşământ lichid care nu conţine particule solide;- "îngrăşământ în suspensie" - un îngrăşământ cu două faze, în care particulele solide sunt menţinute în suspensie în faza lichidă;- "îngrăşământ încapsulat" - îngrăşământ ale cărui particule sunt acoperite cu un strat dintr- un material diferit, în scopul ameliorării comportamentului şi/sau modificării caracteristicilor respectivului îngrăşământ;- "îngrăşământ lichid/fluid" - un îngrăşământ în suspensie sau în soluţie, termen utilizat şi pentru amoniacul lichefiat;- "îngrăşământ mineral (anorganic / chimic)" - îngrăşământ ale cărui elemente nutritive cunoscute sunt sub formă de săruri minerale obţinute prin extracţie şi/sau prin procedee industriale fizice şi/sau chimice (sulful, cianamida de calciu, ureea şi produşii săi de condensare sau asociere, precum şi superfosfatul de oase pot fi clasificate prin acord ca îngrăşăminte minerale);- "îngrăşământ organic" - îngrăşământ care conţine substanţe organice şi minerale provenite din dejecţiile animale, staţii de epurare sau din materiale vegetale. Îngrăşămintele organice pot fi de consistenţă solidă până la lichidă, pot fi proaspete sau în diferite stadii de fermentare;- "îngrăşământ organo-mineral" - îngrăşământ ale cărui elemente nutritive cunoscute sunt simultan de origine organică şi minerală şi sunt obţinute prin amestecare şi/sau combinarea chimică a îngrăşămintelor sau produselor organice şi minerale;- "îngrăşământ simplu" - un îngrăşământ care conţine, într-o proporţie ce trebuie declarată, doar unul dintre nutrienţii principali (azot, fosfor sau potasiu);- "macroelement", "nutrient principal" - înseamnă exclusiv azotul, fosforul şi potasiul;- "mineralizare" - descompunerea microbiană a unui material sau îngrăşământ organic în sol, cu eliberarea elementelor nutritive sub formă asimilabilă;- "nutrient secundar" - înseamnă calciu, magneziu, sodiu sau sulf;- "oligoelemente" - înseamnă bor, cobalt, cupru, fier, mangan, molibden şi zinc, esenţiale pentru creşterea plantelor, dar în cantităţi reduse faţă de cantităţile de nutrienţi principali şi secundari;- "păşune" - terenul înierbat sau înţelenit în mod natural sau prin semănat, menţinut cu sau fără supraînsămânţări periodice şi care se foloseşte pentru păşunatul animalelor;- "percolare" - proces de străbatere a solului de sus în jos de către apa din precipitaţii împreună cu substanţele pe care le conţine;- "solubilitatea unui element fertilizant" - cantitatea dintr-un element nutritiv, extras întru-un mediu specific, în condiţii specifice şi care se exprimă în procent de masă din elementul fertilizant;- "şeptel" - toate animalele domestice ţinute sau crescute pentru folosinţă sau producţie;- "teren înierbat" - suprafeţe de teren, altele decât pajişti permanente pe care vegetaţia predominantă este constituită din plante erbacee spontane sau cultivate;- "tip de îngrăşământ" - înseamnă îngrăşăminte care au o denumire de tip comună, prevăzută în anexa I a Regulamentului (CE) 2003/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrăşămintele- "unitate fertilizantă" - masă unitară a unui element fertilizant;- "unitate vită mare (UVM)" - unitate de măsură standard stabilită pentru echivalarea diferitelor specii şi categorii de animale, pe baza cerinţelor nutriţionale şi a cantităţii de dejecţii produse de acestea prin raportarea la cerinţele nutriţionale şi dejecţiile produse de unul sau mai multe animale cumulând 500 kg greutate vie (echivalentul unei vaci);- "zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi" - suprafeţe de teren agricol în care prin percolare sau scurgere se încarcă apele freatice şi/sau de suprafaţă cu nitraţi proveniţi din surse agricole, peste limitele admise.- "benzi tampon" (fâşii de protecţie) - suprafeţe de teren înierbate, împădurite sau cultivate cu plante graminee sau leguminoase perene, situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă stabilite prin Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare, pe care este interzisă aplicarea fertilizanţilor şi a pesticidelor;- "zone de protecţie"- suprafeţe de teren adiacente cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcţiilor şi instalaţiilor aferente în care se introduc, după caz, interdicţii sau restricţii privind regimul construcţiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor sau a construcţiilor, respectiv pentru prevenirea poluării resurselor de apă.3. Descrierea generală a principiilor de stabilire a zonelor vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricoleÎn baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 964/2000 pentru aprobarea Planului de acţiune privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole cu modificările şi completările ulterioare, criteriile utilizate pentru identificarea apelor afectate sau susceptibil să fie afectate de poluarea cu nitraţi din surse agricole sunt următoarele:● Dacă apele dulci de suprafaţă, utilizate sau care în perspectivă vor fi utilizate ca sursă de apă potabilă, conţin sau sunt susceptibile să conţină concentraţii de nitraţi mai mari de 50 mg NO(3)/l dacă nu se iau măsuri de protecţie, în baza Hotărârii Guvernului nr. 100/2002 pentru aprobarea normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare şi a Normativului privind metodele de manevrare şi frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă;● Apele subterane ce conţin sau sunt susceptibile să conţină concentraţii de nitraţi mai mari decât limita maximă admisibilă de 50 mg/l, dacă nu se iau măsuri de protecţie;● Apele dulci din lacurile naturale sau din alte surse de apă dulce (lacuri de acumulare, canale), ape costiere şi marine sunt eutrofe sau pot deveni eutrofe în viitorul apropiat, dacă nu se iau măsuri de protecţie.Potrivit art. 3 alin. (5) din Directiva Nitraţi, statele membre care hotărăsc să aplice la nivelul întregului teritoriu un program de acţiune sunt scutite de a desemna zone vulnerabile la nitraţi.Având în vedere criteriile protecţiei apelor, inclusiv principiul prevenţiei, care se aplică la nivelul Uniunii Europene şi ţinând seama de fenomenul de eutrofizare prezent la nivelul Mării Negre şi de faptul că toate resursele naţionale de apă drenează în Marea Neagră, s-a decis aplicarea unui program de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole la nivelul întregului teritoriu al României.Aplicarea unui program de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole la nivelul întregului teritoriu al României, asigură îndeplinirea obiectivelor Directivei Nitraţi şi constituie o excepţie de la obligaţia desemnării/redesemnării zonelor vulnerabile la poluarea cu nitraţi. Astfel, nu au mai fost desemnate zone vulnerabile la nitraţi..Programul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole pune în aplicare măsurile stabilite în Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole..Decizia Comisiei pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole nr. 221983/12.06.2013 privind aplicarea unui Program de acţiune la nivel naţional, are ca obiectiv principal reducerea şi prevenirea poluării apelor cu nitraţi din surse agricole şi a eutrofizării apelor de suprafaţă, în contextul îndeplinirii prevederilor Directivei Cadru Apă care are ca ţintă atingerea stării bune a tuturor apelor.4. Îngrăşămintele - sursă potenţială de poluare a apei şi solului a) Principii generale privind dinamica îngrăşămintelor în sol şi transferul lor către mediul acvatic (subteran şi de suprafată)*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│În condiţiile unei agriculturi moderne care trebuie să ofere cantităţi tot mai mari de produse ││agricole, în condiţiile creşterii demografice mondiale, dar şi pentru producţia ecologică, destinată ││unui segment mult mai redus şi mai selectiv de piaţă, o importanţă majoră o reprezintă orientările ││spre o agricultură durabilă. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Stabilirea regimului de nutriţie a plantelor constituie o prerogativă din perspectiva evaluării ││dozelor de fertilizanţi care să asigure un optim al nutriţiei şi dezvoltării plantelor. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Un îngrăşământ poate fi un produs natural sau de sinteză, de natură minerală sau /şi organică, simplu sau complex, care se aplică sub formă lichidă, semifluidă sau solidă în sol, la suprafaţă, sau foliar în scopul sporirii fertilităţii solului şi asigurării unei dezvoltări şi creşteri normale a plantelor.O clasificare a produselor fertilizante este prezentată în Anexa 2.Din punct de vedere al originii, îngrăşămintele sunt chimice (cu azot, fosfor, potasiu, microelemente etc.), respectiv produse industriale anorganice (minerale) şi organice naturale (care provin din sectorul zootehnic), organice vegetale (care provin de la plante verzi: lupin, măzăriche, latir, sulfină etc. şi plante uscate), bacteriene (nitragin, azotobacterin, fosfobacterin etc.).În practica producătorilor de îngrăşăminte şi în cea agrochimică se întâlnesc mai multe procedee de clasificare a acestora.● după natura lor:- îngrăşăminte minerale/anorganice - ai căror nutrienţi declaraţi se găsesc sub formă de minerale obţinute prin extracţie sau prin procedee industriale fizice şi/sau chimice. Cianamida de calciu, ureea şi produsele sale de condensare sau de asociere, precum şi îngrăşămintele care conţin oligoelemente chelate sau complexate pot fi clasate, prin convenţie, în categoria îngrăşămintelor anorganice;- organic - care conţin substanţe organice şi minerale provenite din dejecţiile animale, staţii de epurare sau din materiale vegetale. Îngrăşămintele organice pot fi de consistenţă solidă până la lichidă, pot fi proaspete sau în diferite stadii de fermentare;- organo-minerale ai căror elemente nutritive cunoscute, sunt simultan de origine organică şi minerală şi sunt obţinute prin amestecare şi/sau combinarea chimică a îngrăşămintelor sau produselor organice şi minerale● după modul de obţinere:- îngrăşăminte chimice/de sinteză, în care impropriu sunt incluşi şi unii compuşi minerali naturali (fosforitele, salpetru de Chile).- îngrăşăminte naturale, înţelegând, de regulă, produse organice de natură vegetală sau animală, deşi pot fi incluşi şi compuşii minerali naturali.● după modul de condiţionare:- îngrăşăminte solide (granulate, cristalizate, pulberi, tablete ş.a.);- îngrăşăminte lichide - în suspensie (îngrăşământ bifazic în care particulele solide sunt menţinute în suspensie în faza lichidă) şi în soluţie (clare, care nu conţin particule solide în faza lichidă).● după numărul de nutrienţi declaraţi:- îngrăşământ simplu - un îngrăşământ care conţine, într-o proporţie care trebuie declarată, doar unul dintre nutrienţii principali (azot, fosfor sau potasiu);- îngrăşământ compus - un îngrăşământ care conţine, într-o proporţie care trebuie declarată, cel puţin doi nutrienţi principali şi care a fost obţinut printr-o reacţie chimică sau prin amestec sau combinaţia acestora;- îngrăşământ complex - un îngrăşământ compus, obţinut printr-o reacţie chimică, prin soluţie sau, în stare solidă, prin granulare, care conţine, într-o proporţie care trebuie declarată, cel puţin doi nutrienţi principali. În stare solidă, fiecare granulă conţine toţi nutrienţii în compoziţia declarată;- îngrăşământ de amestec - un îngrăşământ obţinut prin amestecarea uscată a diferitelor îngrăşăminte, fără nici o reacţie chimică;- îngrăşământ foliar - un îngrăşământ cu macro şi microelemente destinat aplicării extraradiculare pe frunzişul plantelor.● după nutrienţi:- principali - exclusiv azotul, fosforul şi potasiul;- secundari - calciu, magneziu, sodiu şi sulf;- oligoelemente - bor, cobalt, cupru, fier, mangan, molibden şi zinc, esenţiale pentru creşterea plantelor, dar în cantităţi reduse comparativ cu nutrienţii principali şi secundari; oligoelementele pot fi complexate sau chelatizate.● în funcţie de doza utilizată:- îngrăşăminte cu macroelemente (N, P, K, Mg) - cu aplicare în doze de ordinul zecilor până la sutelor de kg substanţă activă/ha;- îngrăşăminte cu macro şi/sau microelemente aplicate extraradicular în cantităţi de ordinul kg de substanţă activă/ha.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Dacă îngrăşămintele nu sunt folosite corespunzător, ţinând cont de însuşirile solului, gradul lui de ││aprovizionare cu elemente nutritive, necesarul de nutrienţi al plantelor şi de recoltele prognozate, ││acestea pot deveni surse importante de poluare a mediului înconjurător şi în special a mediului ││acvatic. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘În ceea ce priveşte poluarea cu nitraţi a apelor se delimitează trei surse principale de poluare:● nitraţi proveniţi din mineralizarea deşeurilor şi dejecţiilor menajere;● nitraţi proveniţi din mineralizarea produselor vegetale, a deşeurilor, reziduurilor şi apelor uzate provenite din sectorul zootehnic;● nitraţi proveniţi din îngrăşăminte chimice.Ordinea în care au fost date aceste clase de poluanţi reflectă ponderea acestora ca poluatori.Dinamica îngrăşămintelor în sistemul sol-plantă-hidrosferă depinde de mecanismele de interacţiune dintre componenţii îngrăşămintelor şi matricea coloidală a solului precum şi de fluxurile soluţiei din sol în care sunt dizolvate formele mobile ale fertilizanţilor minerali.Transportul substanţelor conţinute în îngrăşăminte către apele de suprafaţă se face prin procesele specifice de curgere a apei la suprafaţa solului. În general aceste procese apar la precipitaţii intense, topirea bruscă a zăpezii sau atunci când conţinutul de apă din sol este între capacitatea de câmp şi saturaţie.În cazul în care se aplică cantităţi de îngrăşăminte mai mari decât necesarul plantei, există riscul ca parte din acestea (în mod deosebit nitraţii) să fie antrenate sub adâncimea frontului radicular şi îndreptate către acviferul freatic.Climatul caracterizat prin succesiuni de ani secetoşi urmaţi de ani ploioşi conduce, în anii secetoşi, la acumularea de nitraţi în zona nesaturată dintre stratul radicular şi acviferul freatic, nitraţi care sunt transferaţi apoi în freaticul liber în anii ploioşi (efect de piston). În acest mod pierderile anuale de nitraţi, chiar dacă sunt mici în anii secetoşi, pot conduce, prin acumulare, la poluări mari ale acviferului freatic în anii cu precipitaţii excedentare. b) Îngrăşăminte mineraleÎngrăşămintele minerale/anorganice se remarcă prin concentraţia mare a macronutrienţilor (substanţei active) şi multiplele posibilităţi de combinare. Se pot produce sub diferite forme (solide, lichide clare sau suspensii), sunt manipulate, în general, cu uşurinţă (exceptând azotatul de amoniu), iar administrarea lor se poate face mecanizat cu mare precizie, atât cu mijloace terestre cât şi aeriene.Îngrăşămintele minerale cu azot prezintă o mare solubilitate şi au calitatea de a asigura nutrienţii necesari plantelor într-o formă care să permită absorbţia lor directă şi uşoară. Un alt avantaj important al îngrăşămintelor minerale este acela că permit asocierea şi aplicarea lor împreună cu cele organice sau îngrăşămintele verzi.Îngrăşămintele minerale cu fosfor prezintă solubilitate mult mai redusă (10-20 % în primul an de la aplicare în cazul fosforului şi 30-40 % pentru potasiu), acumulându-se în formaţiunile minerale coloidale ale solului, fiind apoi blocate sub formă de fosfaţi greu solubili de calciu, magneziu, fier şi aluminiu.În conformitate cu legislaţia naţională, în agricultura din România se utilizează numai îngrăşămintele cu marcajul (EC) produse în Uniunea Europeană, conform Regulamentului (CE) nr. 2003/2003, al Parlamentului şi al Consiliului din 13 octombrie 2003, privind îngrăşămintele, cu modificările şi completările ulterioare, sau autorizate în România. Lista îngrăşămintelor comercializate şi autorizate în România se află publicată pe site-ul http//www.icpa.ro, în Registrul electronic al îngrăşămintelor.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Disiparea nutrienţilor aplicaţi în sol în alte componente ale mediului (în mod special în mediul ││acvatic) depinde de solubilitatea fiecărui tip de îngrăşământ utilizat. Astfel, în marea lor ││majoritate, îngrăşămintele chimice cu azot sunt solubile aproape în totalitate în apa din sol, ceea ││ce creează posibilitatea pierderilor de nitraţi în anumite circumstanţe şi concentrarea lor în timp ││în apele subterane şi de suprafaţă. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Fosfaţii prezintă solubilitate mult mai redusă, acumulându-se în fracţiunea minerală coloidală a solului în care sunt reversibil adsorbiţi. Cantitatea de fosfaţi solubilizată de către apa din sol este în mare parte absorbită de către rădăcinile plantelor; cantitatea antrenată prin mişcarea apei în straturile mai profunde ale solului este foarte redusă.Cunoscând aceste particularităţi ale îngrăşămintelor minerale (N şi P) se poate aprecia că:● riscul de poluare a apelor subterane cu fosfaţi este foarte limitat deoarece fosforul are o mobilitate redusă. O excepţie o reprezintă situaţia în care îngrăşămintele de acest tip sunt utilizate necorespunzător, în doze excesive, an de an, pe soluri nisipoase, foarte permeabile, care permit trecerea particulelor de îngrăşăminte fără să le adsoarbă;● riscul de poluare a apelor de suprafaţă cu fosfaţi este ridicat, în general din cauza proceselor erozionale de scurgere care provoacă transportul şi acumularea particulelor de sol încărcate cu fosfaţi în apele de suprafaţă;● riscul de poluare cu nitraţi este mare din cauza solubilităţii lor ridicate în apa din sol şi a uşurinţei cu care sunt transportaţi în adâncime cu apele de percolare.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Utilizând un bilanţ simplificat al nutrienţilor se realizează adaptarea administrării în câmp a ││îngrăşămintelor, atât la nevoile culturilor agricole în diferite faze de vegetaţie (ce necesită ││cantităţi şi tipuri diferite de nutrienţi, care să fie prezente în sol la momentul potrivit), cât şi ││la condiţiile meteorologice, care au influenţă decisivă asupra nitrificării amoniului şi a ││solubilizării nitraţilor. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Administrarea fracţionată a îngrăşămintelor permite aplicarea unor doze mai mari de îngrăşăminte, evitând riscul de fitotoxicitate şi de creştere a presiunii osmotice, reducerea riscului de spălare, o aprovizionare mai uniformă în cursul perioadei de vegetaţie cu elementul nutritiv respectiv şi o valorificare mai bună a elementelor nutritive.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│O cerinţă a bunelor practici agricole este ca fiecare producător agricol să aplice recomandările ││privind modul de utilizare a diferitelor tipuri de îngrăşăminte chimice sau organice şi să cunoască ││foarte bine condiţiile şi perioadele de aplicare ale acestora. Aceste cunoştinţe, alături de ││evaluarea corectă a cantităţilor de nitraţi din sol permite producătorului agricol să optimizeze ││raportul între costurile suportate pentru îngrăşăminte şi valoarea producţiei obţinute, în condiţii ││de protecţie a mediului. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ c) Îngrăşăminte organice (gunoi de grajd, nămoluri de epurare, composturi)Producţia animalieră se dezvoltă în gospodării individuale şi în ferme mari de creştere a animalelor. O consecinţă importantă constă în acumularea în cantităţi mari a materialelor organice reziduale de consistenţă solidă, lichidă şi semilichidă. În mod normal aceste reziduuri, cu valoare de îngrăşăminte organice, sunt utilizate la fertilizarea terenurilor agricole din apropiere.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Încărcarea resurselor de apă cu nutrienţi proveniţi din deversările dejecţiilor de la fermele de ││animale este o consecinţă negativă, atât a neglijenţei şi exploatării unor utilaje tehnologice şi a ││unor facilităţi de stocare defecte, cât şi a nerespectării legislaţiei în vigoare privind apa şi ││protecţia mediului. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Este importantă conştientizarea valorii ridicate de fertilizare a gunoiului de grajd şi a dejecţiilor ││animaliere. Dacă acestea sunt bogate în nutrienţi, atunci pentru producătorii agricoli devine ││obligatorie şi rentabilă stocarea şi utilizarea lor în detrimentul îngrăşămintelor minerale, care sunt││mai puţin accesibile din cauza preţurilor ridicate. Acest îngrăşământ organic este ieftin şi la ││îndemâna fiecărui producător agricol şi în plus, poate fi completat cu îngrăşăminte chimice pentru a ││realiza necesarul optim de nutrienţi pentru culturile agricole, în funcţie de potenţialul existent al ││solului. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Dejecţiile de porc sau de pasăre în special, pot fi procesate şi transformate în substanţă concentrată, ce poate fi valorificată prin comercializare, ca îngrăşământ, rezolvând astfel şi problema acumulării lor în exces.Dezvoltarea şi concentrarea sectorului zootehnic în unele zone a dus la deteriorarea calităţii apelor din multiple cauze, cum ar fi:● densitate mare a animalelor în raport cu suprafaţa agricolă aferentă sectorului zootehnic;● concentrare şi amplasare necorespunzătoare a fermelor în apropierea apelor de suprafaţă, ori pe terenuri cu apă freatică aproape de suprafaţă, ori pe terenuri în pantă;● mod defectuos de stocare şi scurgere a efluenţilor, conducând la contaminarea solului şi a apei cu nitraţi şi metale grele;● desfăşurare a unor practici greşite de către crescătorii de animale prin utilizarea în exces a dejecţiilor acumulate în fermele zootehnice sau aplicarea lor în perioade sau pe terenuri nerecomandate (perioada de interdicţie din timpul iernii, terenuri acoperite de apă, terenuri îngheţate etc.)Orice îngrăşământ cu azot sub formă organică este mineralizat, ca urmare a activităţii bacteriilor prezente în sol, rezultând în final forme de azot nitric şi amoniacal. Principalul factor de evoluţie spre forme minerale de azot îl constituie raportul existent între cantităţile de carbon şi azot din îngrăşământ (C/N). El poate fi mai mult sau mai puţin ridicat şi condiţionează viteza de mineralizare. Trecerea de la forma organică la cea minerală (amoniacală sau nitrică) este în funcţie de valoarea raportului C/N.Îngrăşămintele organice cu un raport C/N scăzut (< 15) cum sunt dejecţiile fără aşternut de paie, evoluează rapid (nitrificarea gunoiului de porc are loc în trei până la cinci săptămâni), în timp ce îngrăşămintele cu raport C/N ridicat (>30), cum sunt dejecţiile cu aşternut de paie, sunt mineralizate mai lent, în funcţie de tipul substanţelor hidrocarbonatate, care pot fi mai mult sau mai puţin degradabile şi de natura dejecţiilor. d) Principii generale de fertilizare echilibratăÎn acord cu necesităţile şi legislaţia pentru protecţia calităţii apei, fertilizarea trebuie efectuată în regim controlat, în aşa fel încât să se asigure, pe cât posibil, utilizarea optimă de către plantele cultivate a nutrienţilor deja existenţi în sol şi a celor proveniţi din îngrăşămintele minerale şi organice aplicate.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Este considerată o bună practică agricolă adaptarea fertilizării şi a momentului efectuării acesteia ││la tipul culturii agricole şi la însuşirile solului. Evaluarea necesarului de nutrienţi se face în ││funcţie de rezerva de nutrienţi a solului, de condiţiile climatice locale, precum şi de cantitatea şi ││calitatea producţiei prognozate. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Fertilizarea raţională cu îngrăşăminte minerale şi organice trebuie să fie în acord cu următoarele principii:● Pentru ca o cultură să producă la un nivel cantitativ şi calitativ corespunzător potenţialului ei, în condiţii favorabile de mediu, trebuie să aibă la dispoziţie, pe toată perioada de vegetaţie, o serie de nutrienţi minerali (azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, sulf, fier, mangan, cupru, zinc, bor şi molibden), în cantităţi şi proporţii adecvate;● Mecanismele implicării şi participării nutrienţilor în procesele fiziologice din plante sunt aceleaşi, indiferent de provenienţa acestora (din surse naturale sau din îngrăşăminte minerale);● Cerinţele cantitative de nutrienţi minerali variază cu natura culturii, rezerva din sol, recolta scontată şi condiţiile climatice;● Solul este principala sursă de apă şi de nutrienţi pentru plante;● Capacitatea solului de a furniza nutrienţii necesari plantelor variază în funcţie de tipul de sol, respectiv de nivelul lui de fertilitate;● Nivelul de fertilitate al unui sol se poate degrada dacă tehnologiile de cultură sunt incorecte sau, din contră, poate creşte dacă este cultivat într-o manieră care ameliorează însuşirile lui chimice, fizice şi biologice;● Un sol cu fertilitate şi productivitate naturală bună se poate deprecia prin sărăcirea în unul sau mai mulţi nutrienţi sau prin degradarea unor proprietăţi sau poate fi distrus în totalitate prin fenomene de eroziune; un sol cu fertilitate naturală scăzută poate deveni productiv prin corectarea factorilor limitativi care împiedică creşterea şi dezvoltarea normală a plantelor (aciditatea, excesul sau deficitul de nutrienţi, ş.a.);● Numai o agricultură de înaltă tehnicitate, care conservă şi ameliorează fertilitatea solului şi potenţialul său productiv este capabilă să asigure sustenabilitatea sistemelor de cultură şi să protejeze calitatea mediului ambiant;● Conservarea şi ameliorarea fertilităţii unui sol şi crearea unor condiţii adecvate de nutriţie minerală se asigură mult mai bine printr-o fertilizare raţională, într-un sistem de rotaţie a culturilor;● Aplicarea de îngrăşăminte pentru compensarea exportului de nutrienţi în recolte şi a altor pierderi ce ţin de dinamica naturală a solurilor este o necesitate obiectivă pentru conservarea fertilităţii acestuia şi a capacităţii lui productive;● Îngrăşămintele au o eficienţă agronomică ridicată şi un impact redus asupra mediului atunci când sunt aplicate în doze optime, corelate cu nivelul producţiei scontate şi cu nutrienţii biodisponibili din rezerva solului;● Îngrăşămintele minerale trebuie aplicate în completarea surselor naturale pentru a asigura o eficienţă agronomică ridicată şi o protecţie a mediului împotriva poluării chimice (în special a poluării apelor cu nitraţi);● Integrarea fertilizării organice în tehnologiile de cultură a plantelor poate contribui semnificativ la sporirea eficienţei agronomice şi la diminuarea riscurilor de poluare chimică şi de degradare a solului;● Toate măsurile agrotehnice, altele decât fertilizarea, care contribuie la obţinerea unor recolte mari prin optimizarea condiţiilor de vegetaţie, determină şi o creştere a utilizării productive a nutrienţilor din toate sursele, prevenind sau diminuând în acest fel disiparea nutrienţilor în mediu.O practică de fertilizare raţională presupune procurarea şi însuşirea unor informaţii tehnico- ştiinţifice care să permită un răspuns pertinent la următoarele întrebări:● ce fel de nutrienţi trebuie aplicaţi în sol şi/sau la o anumită cultură?● care sunt cantităţile adecvate din aceşti nutrienţi?● ce tip de îngrăşământ este indicat a fi utilizat ţinând cont de condiţiile de sol, de climă şi particularităţile culturii?● care sunt epocile cele mai potrivite pentru aplicare?● care sunt tehnicile de aplicare pentru a obţine o eficacitate sporită în asigurarea culturii cu nutrienţii necesari?*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Organismele tehnice de specialitate ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale formulează ││pentru fermieri recomandări privind fertilizarea terenului pe baza unor analize de probe ││reprezentative de sol şi material vegetal, în corelaţie cu habitatul şi necesităţile nutritive ale ││culturii, ţinând, de asemenea, cont de însuşirile fizice şi chimice ale îngrăşămintelor, de ││comportamentul lor în sol, de condiţiile climatice şi de alţi factori │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘