REGLEMENTĂRI CONTABILE din 17 noiembrie 2005 conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene
EMITENT
  • MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1.080 bis din 30 noiembrie 2005



    ___________ Notă *) Aprobate de Ordinul nr. 1.752 din 17 noiembrie 2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 30 noiembrie 2005.

    ANEXĂ

    1. 2. - (1) Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută.

      (2) Pentru necesităţile proprii de informare, entităţile pot opta pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi într-o altă monedă.

      Cursul utilizat pentru conversia în moneda naţională a situaţiilor financiare anuale întocmite într-o altă monedă este cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru data bilanţului. Acest curs se prezintă în notele explicative.

      CAPITOLUL li

      FORMATUL ŞI CONŢINUTUL SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

      SECTIUNEA 1

      DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE

    2. 3. (1) - Persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele trei criterii (denumite in continuare criterii de mărime):

      • - total active: 3.650.000 euro,

      • - cifră de afaceri netă: 7.300.000 euro,

      • - număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50

        întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:

      • - bilanţ,

      • - cont de profit si pierdere,

      • - situaţia modificărilor capitalului propriu,

      • - situaţia fluxurilor de trezorerie,

      • - notele explicative la situatiile financiare anuale.

    1. (2) Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime prevăzute la alin. (1) întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:

      • - bilanţ prescurtat,

      • - cont de profit şi pierdere,

      • - note explicative 1a situaţiile financiare anuale simplificate.

        Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie.

    2. (3) Situatiile financiare anuale; respectiv situatiile financiare anuale simplificate constituie un tot unitar.

    3. (4) Potrivitlegii contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a patra a Comunităţilor Economice Europene.

    1. 4 - Pentru situaţiile financiare ale anului 2006, întocmite potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunităţilor Economice Europene, încadrarea în criteriile de mărime prevăzute la pct. 3 alin. (1) se efectuează pe baza indicatorilor determinaţi din situaţiile financiare ale anului 2005.

    2. 5 - (1) Situaţiile financiare anuale întocmite de persoanele juridice prevăzute la pct. 3 alin. (1) sunt auditate potrivit legii.

    1. (2) Fac obiectul auditului financiar şi situaţiile financiare anuale întocmite de entităţile de interes public, aşa cum sunt definite potrivit legii.

    2. (3) Situaţiile financiare anuale simplificate sunt verificate potrivit legii.

    1. 6. - Pct. 3 alin. (2) din prezentele reglementări nu se aplică de către entităţile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, aşa cum aceasta este definită de legislaţia în vigoare privind piaţa de capital.

    2. 7. - (1) Atunci când, la data bilanţului, o entitate depăşeşte sau încetează să mai depăşească limitele a două dintre cele trei criterii prevăzute la pct. 3 alin. (1), acest fapt afectează aplicarea derogării prevăzute la acel punct, numai dacă acest lucru are loc în două exerciţii financiare consecutive.

      O entitate care a întocmit situatii financiare anuale simplificate va întocmi situatiile financiare anuale prevazute la pct. 3 alin. (1) numai daca, în două exerciţii financiare consecutive depăşeşte limitele a două dintre cele trei criterii prevăzute la pct. 3 alin. (1).

      O entitate care a intocmit situatiile financiare anuale prevazute la pct. 3 alin. (1) va intocmi situatii financiare anuale simplificate, numai daca, în două exerciţii financiare consecutive nu depăşeşte limitele a două dintre cele trei criterii prevăzute la pct. 3 alin. (1).

      (2) Totalul activelor prevăzut la pct. 3 alin (1) cuprinde activele de la lit. A - C înscrise la ăActive" din formatul bilanţului prevăzut la pct. 22 sau din formatul prevăzut la pct. 23.

    3. 8. - Situaţiile financiare anuale se întocmesc în mod clar şi în concordanţă cu prevederile prezentelor reglementări.

    4. 9. - Situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau pierderii entităţii.

    1O. - Dacă aplicarea prevederilor prezentelor reglementări nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă în înţelesul pct. 9, trebuie prezentate informaţii suplimentare.

    1. 11. - Dacă, în cazuri excepţionale, aplicarea unei prevederi din prezentele reglementări se dovedeşte contrară obligaţiei prevăzute la pct. 9, trebuie să se facă abatere de la acea prevedere, în vederea oferirii unei imagini fidele, în înţelesul pct. 9. Orice astfel de abatere trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu o explicaţie a motivelor acesteia şi o situaţie privind efectele abaterii asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.

    2. 12. - Subunităţile fără personalitate juridică, care apartin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul in Romania organizează si conduc contabilitatea proprie la nivel de balanţă de verificare, fără a întocmi situaţii financiare.

      Activitatea desfăsurată in străinătate de subunităţile fără personalitate juridică, si care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, se include în situaţiile financiare ale persoanei juridice române si se raportează pe teritoriul Romaniei, potrivit prezentelor reglementări.

    3. 13. - În cazul asocierilor în participaţie încheiate între o persoană juridică română şi o persoană juridică străină, contabilitatea se ţine de către persoana juridică română, care răspunde potrivit legii.

    4. 14. - Autorităţile de reglementare pot solicita prezentarea în situaţiile financiare anuale a unor informaţii suplimentare faţă de cele care trebuie prezentate în concordanţă cu prezentele reglementări.

    5. 15. - Formatul bilanţului şi al contului de profit şi pierdere, în special în ceea ce priveşte forma adoptată pentru prezentarea acestora, nu poate fi modificat de la un exerciţiu financiar la altul.

    6. 16. - În bilanţ şi în contul de profitşi pierdere, elementele prevăzute la pct. 22, 23 şi 37 trebuie prezentate separat, în ordinea indicată. O subclasificare mai detaliată a elementelor se poate face numai în notele explicative.

    7. 17. - Formatul, succesiunea şi terminologia elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe trebuie adaptate, în cazul în care natura specifică a unei entităţi impune acest lucru. Astfel de adaptări trebuie efectuate atunci când sunt cerute prin reglementări speciale emise de Autorităţile de reglementare.

    8. 18. - (1) Pentru fiecare element de bilanţ, de cont de profit şi pierdere si, după caz, din situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie prezentată valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent.

      (2) Dacă valorile prevăzute la alin. (1) nu sunt comparabile, absenţa comparabilităţii trebuie prezentată în notele explicative, însoţită de comentarii relevante.

    9. 19. Un element de bilanţ, din contul de profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepţia cazului în care există un element corespondent pentru exerciţiul financiar precedent, în înţelesul pct. 18 alin. (1).

    10. 20. - Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.

    11. 21. - (1) În bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate.

      (2) ln intelesul prezentelor reglementari:

      1. a) un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate si al carui cost poate fi evaluat în mod credibil;

      2. b) o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice;

      (c) capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.

      SECTIUNEA 2 FORMATUL BILANŢULUI

    12. 22. - Formatul bilanţului este următorul:

      1. A. Active imobilizate

        1. I. Imobilizări necorporale

          1. 1. Cheltuieli de constituire

          2. 2. Cheltuieli de dezvoltare

          3. 3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros

          4. 4. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros

          5. 5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie

            li. Imobilizări corporale

            1. 1. Terenuri şi construcţii

            2. 2. Instalaţii tehnice şi maşini

            3. 3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier

            4. 4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie

            III. Imobilizări financiare

            1. 1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate

            2. 2. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate

            3. 3. Interese de participare

            4. 4. Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare

            5. 5. Investiţii deţinute ca imobilizări

            6. 6. Alte împrumuturi

      2. B. Active circulante

        1. I. Stocuri

          1. 1. Materii prime şi materiale consumabile

          2. 2. Producţia în curs de execuţie

          3. 3. Produse finite şi mărfuri

          4. 4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri

            li. Creanţe

            (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)

            1. 1. Creanţe comerciale

            2. 2. Sume de încasat de la entităţile afiliate

            3. 3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de participare

            4. 4. Alte creanţe

            5. 5. Capital subscris şi nevărsat

              III. Investiţii pe termen scurt

              1. 1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate

              2. 2. Alte investiţii pe termen scurt

              IV. Casa şi conturi la bănci

      3. C. Cheltuieli în avans

      4. D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

        1. 1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile

        2. 2. Sume datorate instituţiilor de credit

        3. 3. Avansuri încasate în contul comenzilor

        4. 4. Datorii comerciale - furnizori

        5. 5. Efecte de comerţ de plătit

        6. 6. Sume datorate entităţilor afiliate

        7. 7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare

        8. 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale

      5. E. Active circulante nete/datorii curente nete

      6. F. Total active minus datorii curente

      7. G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

        1. 1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile

        2. 2. Sume datorate instituţiilor de credit

        3. 3. Avansuri încasate în contul comenzilor

        4. 4. Datorii comerciale - furnizori

        5. 5. Efecte de comerţ de plătit

        6. 6. Sume datorate entităţilor afiliate

        7. 7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare

        8. 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale

      8. H. Provizioane

        1. 1. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare

        2. 2. Provizioane pentru impozite

        3. 3. Alte provizioane

      9. I. Venituri în avans

      10. J. Capital şi rezerve

        1. I. Capital subscris

          1. 1. Capital subscris vărsat

          2. 2. Capital subscris nevărsat

            li. Prime de capital

            1. III. Rezerve din reevaluare

            2. IV. Rezerve

              1. 1. Rezerve legale

              2. 2. Rezerve statutare sau contractuale

              3. 3. Alte rezerve

            3. V. Profitul sau pierderea reportat(ă)

            4. VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

    13. 23. - Formatul bilanţului prescurtat este următorul:

      1. A. Active imobilizate

        1. I. Imobilizări necorporale li. Imobilizări corporale

          III. Imobilizări financiare

      2. B. Active circulante

        1. I. Stocuri li. Creanţe

          (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat

          pentru fiecare element.)

          1. III. Investiţii pe termen scurt

          2. IV. Casa şi conturi la bănci

      3. C. Cheltuieli în avans

      4. D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

      5. E. Active circulante nete/datorii curente nete

      6. F. Total active minus datorii curente

      7. G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

      8. H. Provizioane

      9. I. Venituri în avans

      10. J. Capital şi rezerve

        1. I. Capital subscris (prezentând-se separat capitalul vărsat şi capitalul nevărsat)

          li. Prime de capital

          1. III. Rezerve din reevaluare

          2. IV. Rezerve

          3. V. Profitul sau pierderea reportat(ă)

          4. VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

    14. 24. - Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul de bilanţ, relaţia sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative, dacă o asemenea prezentare este esenţială pentru înţelegerea situaţiilor financiare anuale.

    15. 25. - Acţiunile deţinute la entităţile afiliate trebuie prezentate numai în cadrul elementelor prevăzute în acest scop.

    16. 26. - Toate angajamentele sub forma garanţiilor de orice fel trebuie, în cazul în care nu există obligaţia de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate în notele explicative, şi trebuie făcută distincţie între diferitele tipuri de garanţii recunoscute de legislaţia naţională. De asemenea, trebuie făcută o prezentare separată a oricărei garanţii valorice care a fost prevăzută. Angajamentele de acest tip care există în relaţia cu entităţile afiliate trebuie prezentate distinct.

      SECTIUNEA 3

      PREVEDERI REFERITOARE LA ELEMENTELE DE BILANŢ

    17. 27. - Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate.

    18. 28. - Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizării pe o bază continuă, în scopul desfăşurării activităţilor entităţii.

    19. 29. - (1) Mişcările diverselor elemente de imobilizări se prezintă în notele explicative. În acest scop, se prezintă distinct, începând cu preţul de achiziţie sau costul de producţie, pentru fiecare element de imobilizare, pe de o parte, creşterile, cedările şi transferurile în cursul exerciţiului financiar iar, pe de altă parte, ajustările cumulate de valoare la începutul exerciţiului financiar şi la data bilanţului, precum şi rectificările efectuate în cursul exerciţiului financiar asupra ajustărilor de valoare din exerciţiile financiare precedente. Ajustările de valoare se prezintă în bilanţ ca deduceri clare din elementele corespunzătoare.

      1. (2) Dacă, atunci când situaţiile financiare anuale se întocmesc conform prezentelor reglementări pentru prima oară, preţul de achiziţie sau costul de producţie al unei imobilizări nu poate fi determinat fără cheltuieli sau întârzieri exagerate, valoarea reziduală de la începutul exerciţiului financiar poate fi tratată drept preţ de achiziţie sau cost de producţie. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele explicative.

      2. (3) Atunci când se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, mişcările diverselor elemente de imobilizări, prevăzute la alin. (1), se prezintă începând cu preţul de achiziţie sau costul de producţie, rezultat din reevaluare. În acest scop, valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a imobilizărilor corporale.

    20. 30. - Drepturile asupra proprietăţilor imobiliare si alte drepturi similare, aşa cum sunt definite de legislaţia naţională, trebuie prezentate la "Terenuri şi construcţii".

    21. 31. - În sensul prezentelor reglementări, prin interese de participare se înţelege drepturile în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entităţi, sunt destinate să contribuie la activităţile entităţii. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci când depăşeşte un procentaj de 20%.

    22. 32. - (1) Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Cheltuieli în avans".

      (2) Veniturile care, deşi se referă la exerciţiul financiar în cauză, nu se încasează până la expirarea acestuia, trebuie prezentate la "Creanţe". În cazul în care astfel de venituri sunt semnificative, acestea trebuie prezentate şi în notele explicative.

    23. 33. - (1) Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă.

      (2) Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, şi/sau ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcţie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustarii activelor.

    24. 34. Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.

    25. 35. Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.

    26. 36. :..... (1) Veniturile de încasat înainte de data bilanţului, dar care se referă la un exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Venituri în avans".

      (2) Cheltuielile .care, deşi se referă la exerciţiul financiar în cauză, se vor plăti numai în cursul exerciţiului financiar ulterior; trebuie prezentate la "Datorii". În cazul în care astfel de cheltuieli sunt semnificative, ele trebuie prezentate şi în notele explicative.

      SECTIUNEA4

      FORMATUL CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE

    27. 37. - Formatul contului de profit şi pierdere este următorul:

      1. 1. Cifra de afaceri netă

      2. 2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie

      3. 3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată

      4. 4. Alte venituri din exploatare

      5. 5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile

        b) Alte cheltuieli externe

      6. 6. Cheltuieli cu personalul:

        1. a) Salarii şi indemnizaţii

        2. b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii

      7. 7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale

        b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea in cauză

      8. 8. Alte cheltuieli de exploatare

      9. 9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate

      1O. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate

      1. 11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate

      2. 12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante

      3. 13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entităţile afiliate

      4. 14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă

      5. 15. Venituri extraordinare

      6. 16. Cheltuieli extraordinare

      7. 17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară

      8. 18. Impozitul pe profit

      9. 19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus

      10. 20. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

      SECŢIUNEA 5

      PREVEDERI REFERITOARE LA ELEMENTELE DIN CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

    28. 38. - (1) Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curenta a entităţii, după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.

      (2) ln cazul entitatilor al caror obiect principal de activitate ii constituie activitatea de leasing, in cifra de afaceri neta se include si dobanda cuvenita acestor contracte, aferenta perioadei de raportare.

    29. 39. - (1) Veniturile şi cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităţilor curente ale entităţii trebuie prezentate la ăVenituri extraordinare" şi ăCheltuieli extraordinare".

      1. (2) Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzactii ce sunt clar diferite de activitatile curente ale entitatii si care, prin urmare, nu se asteapta sa se repete intr-un mod frecvent sau regulat.

      2. (3) ln intelesul prezentelor reglementari, prin activitati curente se intelege orice activitati desfasurate de o entitate, ca parte integranta a afacerilor sale, precum si activitatile conexe in care aceasta se angajeaza si care sunt o continuare a primelor activitati mentionate, incidente acestora sau care rezulta din acestea.

      3. (4) Pentru a stabili daca un eveniment sau o tranzactie se delimiteaza clar de activitatile curente ale entitatii, se are în vedere, mai degraba, natura elementului sau a tranzactiei aferente activitatii desfasurate in mod curent de entitate, decat frecventa cu care se asteapta ca aceste evenimente sa aiba loc. Prin urmare, un eveniment sau o . tranzactie poate fi extraordinara pentru o entitate, dar nu si pentru o alta, datorita diferentelor dintre activitatile curente ale acelor entitati. De exemplu, pierderile rezultate in urma unui cutremur pot fi calificate de catre o entitate ca element extraordinar.

      4. (5) Exemple de evenimente sau tranzactii ce dau nastere, in general, la elemente extraordinare in cazul majoritatii entitatilor sunt exproprierea activelor, un cutremur sau un alt dezastru natural.

      5. (6) Cu excepţia cazului în care veniturile şi cheltuielile prevăzute la alin. (1) sunt nesemnificative pentru evaluarea rezultatelor, în notele explicative trebuie prezentate explicaţii despre valoarea şi natura acestora. Aceeaşi prevedere se aplică veniturilor şi cheltuielilor legate de un alt exerciţiu financiar.

    30. 40. - Entităţile trebuie să prezinte în notele explicative proporţia în care impozitul pe profit afectează ăProfitul sau pierderea din activitatea curentă" şi ăProfitul sau pierderea din activitatea extraordinară".

      SECŢIUNEAG

      PRINCIPII CONTABILE GENERALE

    31. 41. - Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale prevăzute în prezenta secţiune, conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce trezoreria sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.

    32. 42. - Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii.

      Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii. Dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele

      elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată, împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea.

    33. 43. - Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.

    34. 44. - Principiul prudenţei. Evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă, şi în special:

      1. a) poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;

      2. b) trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;

      3. c) trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;

      4. d) trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit.

    35. 45. - Principiul independenţei exerciţiului. Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării sau plăţii acestor venituri şi cheltuieli.

    36. 46. - Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii. Conform acestui principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.

    37. 47. - Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent.

    38. 48. - Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă.

      Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de acelaşi agent economic pot fi efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală.

    39. 49. -'Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ si contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de forma juridică a acestora.

    Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului se aplică de către entităţile prevăzute la pct 3 alin. (1) la întocmirea situaţiilor financiare individuale şi a situaţiilor financiare consolidate, iar entităţile prevăzute la pct. 3 alin. (2), numai la întocmirea situaţiilor financiare consolidate.

    50; - (1) Principiul pragului de semnificaţie. Elementele de bilanţ şi de cont de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate dacă:

    1. (a) acestea reprezintă o sumă nesemnificativă, în înţelesul pct. 9; sau

    2. (b) o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.

    (2) Principiul pragului de semnificaţie poate fi aplicat numai de către entităţile prevăzute la pct. 3 alin. (1).

    1. 51. - Abateri de la principiile contabile generale prevăzute în prezenta secţiune pot fi efectuate în cazuri excepţionale. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum şi motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.

      SECŢIUNEA 7 REGULI DE EVALUARE

        1. 7.1. REGULI GENERALE DE EVALUARE

    2. 52. - Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează, în general, pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie. În situaţia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale sau evaluarea instrumentelor financiare la valoarea justă, se aplică prevederile subsecţiunii 7.2.5 din prezentele reglementări.

      7.1.1 Evaluarea la data intrării în entitate

    3. 53. - (1) La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:

      1. a) la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

      2. b) la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate;

      3. c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;

      4. d) la valoarea justă - pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit.

        în cazurile menţionate la lit. c) şi d), valoarea de aport şi, respectiv, valoarea justă, se substituie costului de achiziţie.

        (2) Prin valoare justă se înţelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunâvoie între pârti aflate în cunostintâ de cauzâ în cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv.

    4. 54. (1) Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective.

      (2) Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziţie.

    5. 55. - (1) Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului.

      1. (2) Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora.

      2. (3) în costul de producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile care sunt indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de producţie.

      3. (4) Următoarele reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, astfel:

        • - pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise;

        • - cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie;

        • - regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final;

        • - costurile de desfacere.

    6. 56. - (1) Dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţar a achiziţiei, construcţiei sau producţiei de active cu

      • • ciclu lung de fabricaţie poate fi inclusă în costurile de producţie, în măsura în care aceasta este legată de perioada :de producţie. în cazul includerii dobânzii în valoarea activelor, aceastc:1 trebuie prezentată în notele explicative. •

      (2) în sensul prezentelor reglementări, prin·activ cu ciclu lung de fabricaţie se înţelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare.

          1. 7.1.2. Evaluarea cu ocazia inventarierii

    7. 57. - Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit prezentelor reglementări şi normelor emise în acest sens de Ministerul Finanţelor Publice.

          1. 7.1.3. Evaluarea la încheierea exerciţiului financiar

    8. 58. - (1) La încheierea exerciţiului financiar, elementele de activ şi de pasiv de natura datoriilor se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

      1. (2) în acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, denumită valoare de inventar. În acest caz, se vor avea în vedere, printre altele:

        1. a) Pentru elementele de activ, diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare, în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibilă sau se efectuează o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci când deprecierea este reversibilă, aceste elemente menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

          Valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzactionare pe o piata reglementata se evalueaza la valoarea de cotatie din ultima zi de tranzacţionare, iar cele netranzactionate la costul istoric mai putin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.

          Valorile mobiliare pe termen lung se evalueaza la costul istoric mai putin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.

          Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de intrare, mai puţin amortizarea şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate.

        2. b) Pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.

    9. 59. - (1) La fiecare dată a bilanţului:

      1. a) Elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie evaluate şi raportate utilizând cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valută sau cursul la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează, la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

      2. b) Pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, dupa caz. Determinarea diferenţelor de valoare se efectuează similar prevederilor lit. a).

      3. c) Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data efectuării tranzacţiei.

      4. d) Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută si înregistrate la valoarea justa trebuie raportate utilizând cursul de schimb existent la data determinării valorilor respective.

        (2) Prin elemente monetare se înţelege disponibilităţile băneşti şi activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile.

    10. 60. - Evenimentele care apar după data bilanţului pot furniza informaţii suplimentare referitoare la perioada raportata faţă de cele cunoscute la data bilanţului. Dacă situaţiile financiare anuale nu au fost aprobate, acestea trebuie ajustate pentru a reflecta şi informaţiile suplimentare.

          1. 7.1.4. Evaluarea la data ieşirii din entitate

    11. 61. - La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

    Evenimente ulterioare datei bilanţului

    62 - (1) Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile, care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru publicare.

    1. (2) Pot fi identificate două situaţii:

      1. a) entităţile obţin informaţii suplimentare faţă de cele existente la data bilanţului, pentru evenimente care avuseseră deja loc la data bilanţului. Dacă informaţiile suplimentare conduc la necesitatea înregistrării în contabilitate a unor venituri sau cheltuieli, pentru prezentarea unei imagini fidele, trebuie efectuate aceste înregistrări;

      2. b) entităţile obţin informaţii pentru evenimente petrecute ulterior datei situaţiilor financiare, dar a căror prezentare este necesară pentru utilizatorii de informaţii. în această situaţie, informaţiile respective se prezintă în notele explicative, fără efectuarea unor înregistrări în contabilitate.

    2. (3) Exemple de evenimente ulterioare datei bilanţului, care trebuie reflectate în situaţiile financiare anuale pot fi următoarele:

      1. a) rezolvarea unui litigiu ulterior datei bilanţului impune ajustarea unui provizion deja recunoscut sau recunoaşterea unui nou provizion;

      2. b) insolvenţa unui client, înregistrata ulterior datei bilanţului, confirmă că la data bilanţului exista o pierdere aferentă unei creanţe comerciale şi, în consecinţă, entitatea trebuie să ajusteze valoarea contabilă a creanţei comerciale.

    3. (4) Un exemplu de eveniment ulterior datei bilanţului pentru care nu se fac ajustări ale situaţiilor financiare anuale este diminuarea valorii de piaţă a valorilor mobiliare, în intervalul de timp dintre data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru publicare.

    4. (5) Atunci când evenimentele au o asemenea importanţă încât neprezentarea lor ar putea afecta capacitatea utilizatorilor situaţiilor financiare de a face evaluări şi de a lua decizii corecte, o entitate trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente:

      1. a) natura evenimentului; şi

      2. b) o estimare a efectului financiar sau o menţiune conform căreia o astfel de estimare nu poate să fie făcută.

    Corectarea erorilor contabile

    1. 63. - (1) Corectarea erorilor constatate în contabilitate se efectuează pe seama rezultatului reportat.

      1. (2) Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni si declaratii eronate cuprinse în situatiile financiare ale entitatii pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greseala de a utiliza, sau de a nu utiliza, informatii credibile care:

        1. a) erau disponibile la momentul la care situatiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise;

        2. b) ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea acelor situaţii financiare.

          Astfel de erori includ efectele greşelilor matematice, greşelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a evenimentelor şi fraudelor.

      2. (3) În cazul corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată, aceasta trebuie acoperită înainte de efectuarea oricărei repartizări de profit.

      ln notele la situatiile financiare trebuie prezentate informatii suplimentare cu privire la erorile constate.

        1. 7.2. ACTIVE IMOBILIZATE

          1. 7.2.1. Reguli de evaluare de bază

    2. 64. - (1) Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii si detinute pe o perioada mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziţie sau la costul de producţie, cu respectarea prevederilor pct. 65 şi 66.

      (2) Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate. Potenţialul poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale entităţii.

    3. 65. - Costul de achiziţie sau costul de producţie al activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică trebuie redus cu ajustările de valoare calculate pentru a amortiza valoarea unor astfel de active, în mod sistematic de-a lungul duratelor de utilizare economică.

      ln intelesul prezentelor reglementari, prin durata de utilizare economica se intelege durata de viaţă utila, aceasta reprezentand:

      1. a) perioada în care un activ este prevazut a fi disponibil pentru utilizare de catre o entitate; sau

      2. b) numărul unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv.

    4. 66. - (1) Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie făcute ajustări pentru pierderea de valoare, astfel încât acestea să·fie evaluate la cea mai mică valoare atribuita acestora la data bilanţului.

      1. (2) Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, indiferent dacă duratele lor de utilizare economică sunt limitate sau nu, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanţului, dacă se estimează că reducerea valorii acestora este permanentă.

      2. (3) Ajustările de valoare prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie înregistrate în contul de profit şi pierdere şi prezentate distinct în notele explicative, dacă acestea nu au fost prezentate separat în contul de profit şi pierdere.

      3. (4) Evaluarea la valorile minime, potrivit alin. (1) şi (2), nu poate fi continuată dacă nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost făcute ajustările respective.

    5. 67. - Dacă activele imobilizate fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv în scop fiscal, în notele explicative se prezintă valoarea ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate.

          1. 7.2.2. Imobilizări necorporale Recunoaşterea imobilizărilor necorporale

    6. 68. - Un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative.

    7. 69. - Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

    8. 70. - În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:

      • - cheltuielile de constituire;

      • - cheltuielile de dezvoltare;

      • - concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate;

      • - fondul comercial;

      • - alte imobilizări necorporale; şi

      • - avansurile şi imobilizările necorporale în curs de execuţie.

      Active de natura cheltuielilor de constituire

    9. 71. - Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unei entitati (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii entităţii).

    10. 72. - (1) O entitate poate include cheltuielile de constituire la ăActive", caz in care poate imobiliza cheltuielile de constituire. În această situaţie, cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum cinci ani.

      (2) în situaţia în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nici o distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.

    11. 73. - Sumele înregistrate la ăCheltuieli de constituire" trebuie explicate în note.

      Active de natura cheltuielilor de dezvoltare

    12. 74. - (1) lmobilizarile de natura cheltuielilor de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării.

      (2) Exemple de activităţi de dezvoltare sunt:

      1. a) proiectarea, construcţia şi testarea producţiei intermediare sau folosirea intermediară a prototipurilor şi modelelor;

      2. b) proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică tehnologie nouă;

      3. c) proiectarea, construcţia şi operarea unei uzine pilot care nu este fezabilă din punct de vedere economic pentru producţia pe scară largă;

      4. d) proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunătăţite.

    13. 75. - (1) Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz.

      1. (2) În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare depăşeşte cinci ani, aceasta trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu motivele care au determinat-o.

      2. (3) în situaţia în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nici o distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.

      (4)- Sumele înregistrate la ăCheltuieli de dezvoltare" trebuie explicate în notele explicative.

      Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare

    14. 76. - (1) Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare reprezentand aport, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la valoarea de aport sau costul de achiziţie, după caz. ln aceasta situatie valoarea de aport se asimileaza valorii juste.

      (2) Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de concesiune stabileşte o durată şi o valoare determinate pentru concesiune. Amortizarea concesiunii urmeaza a fi înregistrata pe durata de folosire a acesteia, stabilita potrivit contractului. În cazul în care contractul prevede plata unei chirii, şi nu o valoare amortizabilă, în contabilitatea entităţii care primeşte concesiunea, se reflectă cheltuiala reprezentând chiria, fără recunoaşterea unei imobilizări necorporale.

      Fondul comercial

    15. 77. - Fondul comercial apare, de regulă, la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de către o entitate.

    16. 78. - în cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ - ca urmare a achiziţiei de către o entitate a acţiunilor altei entităţi - se au în vedere următoarele prevederi:

      1. a) fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani;

      2. b) totuşi, entităţile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste cinci ani, cu condiţia ca această perioadă să nu depăşească durata de utilizare economică a activului şi să fie prezentată şi justificată în notele explicative.

        Avansuri şi alte imobilizări necorporale

    17. 79. - în cadrul avansurilor şi altor imobilizări necorporale se înregistrează avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, programele informatice create de entitate sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi alte imobilizări necorporale.

      Imobilizările necorporale in curs de executie

    18. 80. - Imobilizările necorporale în curs de executie reprezintă imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei, evaluate la costul de producţie sau costul de achiziţie, după caz.

      Evaluarea iniţială a imobilizărilor necorporale

    19. 81. - Un activ necorporal se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de producţie, aşa cum sunt definite în prezentele reglementări.

    20. 82. - Un element necorporal raportat drept cheltuială intr-o perioada nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unui activ necorporal.

      Cheltuieli ulterioare

    21. 83. - (1) Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ necorporal după cumpărarea sau finalizarea acestuia se înregistrează rn conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.

      (2) Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului necorporal atunci când este probabil că aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste performanţa prevăzută iniţial şi pot fi evaluate credibil.

      Evaluarea la data bilanţului

    22. 84. - Un activ necorporal trebuie prezentat în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare.

      Cedarea

    23. 85. - Un activ necorporal trebuie scos din evidenţă la cedare sau atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.

    24. 86. - Câştigurile sau pierderile care apar o dată cu încetarea utilizării sau ieşirea unui activ necorporal se determină ca diferenţă între veniturile generate de ieşirea activului şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, şi trebuie prezentate ca venit sau cheltuială, dupa caz, în contul de profit şi pierdere.

          1. 7.2.3. Imobilizări corporale Recunoaşterea imobilizărilor corporale

    25. 87. - Imobilizările corporale reprezintă active care:

      1. a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; si

      2. b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

    26. 88. - Imobilizările corporale cuprind: terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi maşini; alte instalaţii, utilaje şi mobilier; avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.

    27. 89. - (1) Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii terenuri şi amenajări de terenuri.

      (2) În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidenţiate pe următoarele grupe: terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi altele.

    28. 90. - Imobilizările corporale deţinute în baza unui contract de leasing se evidenţiază în contabilitate în funcţie de natura contractului de leasing, stabilita potrivit legii, cu respectarea prevederilor pct. 49.

    29. 91. - În cadrul imobilizărilor corporale sunt evidenţiate în mod distinct imobilizările corporale în curs de executie.

      Evaluarea iniţială a imobilizărilor corporale

    30. 92. - O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcţie de modalitatea de intrare în entitate.

      Cheltuieli ulterioare

    31. 93. - Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de regulă, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.

    32. 94. - (1) Costul reparaţiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este efectuată.

      (2) Sunt recunoscute ca o componentă a activului investitiile efectuate la imobilizarile corporale, sub forma cheltuielilor ulterioare. Acestea trebuie sa aiba ca efect imbunatatirea parametrilor tehnici initiali ai acestora si sa conduca la obtinerea de beneficii economice viitoare, suplimentare faţă de cele estimate iniţial.

      Obtinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin cresterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de intretinere si functionare.

    33. 95. - (1) Imobilizările corporale în curs de executie reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producţie sau costul de achiziţie, după caz.

      1. (2) Imobilizările corporale în curs de executie se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.

      2. (3) Costul unei imobilizari corporale construite în regie proprie este determinat folosind aceleaşi principii ca şi pentru un activ achiziţionat. Astfel, dacă entitatea produce active similare, în scopul comercializării, în cadrul unor tranzacţii normale, atunci costul activului este de obicei acelaşi cu costul de construire a acelui activ destinat vânzării. Prin urmare, orice profituri interne sunt eliminate din calculul costului acestui activ. În mod similar, cheltuiala reprezentând rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum şi pierderile care au apărut în cursul construcţiei în regie proprie a activului nu sunt incluse în costul activului.

      Evaluarea la data bilanţului

    34. 96. - O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare.

      Amortizarea

    35. 97. - (1) Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor corporale.

      (2) Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii în funcţiune a acestora şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare economică şi condiţiilor de utilizare a acestora.

    36. 98. - Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are în proprietate.

    37. 99. - (1) Entităţile amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:

      1. a) amortizarea liniară;

      2. b) amortizarea degresivă;

      3. c) amortizarea accelerată.

        1. (2) Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o cheltuială.

        2. (3) Terenurile nu se amortizează.

        lnvestitiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, baltilor, iazurilor, terenurilor si pentru alte lucrari similare se recupereaza pe calea amortizarii, prin includerea in cheltuielile de exploatare intr-o perioada hotarata de consiliul de administratie sau responsabilul cu gestiunea patrimoniului.

        Cedarea şi casarea

    38. 100. - O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau casare, atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.

    39. 101. - Câştigurile sau pierderile obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferenţă între veniturile generate de scoaterea din evidenţă şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta şi trebuie prezentate ca venit sau cheltuială, după caz, în contul de profit şi pierdere.

      Compensaţii de la terţi

    40. 102. - (1) În cazul distrugerii totale sau parţiale a unor imobilizări corporale, creanţele sau sumele compensatorii încasate de la terţi, legate de acestea, precum şi achiziţionarea sau construcţia ulterioară de active noi sunt operaţiuni economice distincte şi trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.

      Astfel, deprecierea activelor se evidenţiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensaţiile se evidenţiază pe seama veniturilor conform contabilităţii de angajamente, în momentul stabilirii acestuia.

      (2) Exemple de asemenea compensaţii pot fi înregistrate în următoarele situaţii:

      1. a) sume plătite/de plătit de către companiile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;

      2. b) sume acordate de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate.

          1. 7.2.4. Imobilizări financiare

    41. 103. -- Imobilizările financiare cuprind acţiunile deţinute la .entităţile afiliate, împrumuturile acordate entităţilor afiliate, interesele de participare, împrumuturile acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare, alte investiţii deţinute ca imobilizări, alte împrumuturi.

    42. 104. - În conturile de creante reprezentand împrumuturi acordate se înregistrează sumele acordate terţilor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii.

    43. 105. - (1) La alte împrumuturi acordate se cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de entitate la terţi.

      (2) Entitatile care au evidentiate in contul de creante imobilizate creantele aferente contractelor de leasing financiar, precum si alte creante imobilizate cu scadenta mai mare de un an, vor prezenta in bilant, la imobilizari financiare, numai partea cu scadenta mai mare de 12 luni, diferenta urmand a fi reflectata la creante.

      Evaluarea iniţială

    44. 106. - Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora.

      Evaluarea la data bilanţului

    45. 107. - Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare.

          1. 7.2.5. Reguli de evaluare alternative

            1. 7.2.5.1. Reevaluarea imobilizărilor corporale

    46. 108. - (1) Entităţile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul exerciţiului financiar, cu reflectarea în contabilitate a rezultatelor acesteia.

      (2 În cazul efectuării reevaluării imobilizarilor corporale, acest lucru trebuie prezentat în notele explicative, împreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin care s-au calculat valorile prezentate, precum şi elementul afectat din contul de profit şi pierdere.

    47. 109. - (1) Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesionişti calificaţi în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut naţional şi internaţional.

      (2) La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul din următoarele moduri:

      1. a) recalculată proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau

      2. b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piata.

    48. 110. - (1) În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziţie/costului de producţie sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.

      1. (2) Elementele dintr-o grupa de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori calculate la date diferite.

      2. (3) Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuie reevaluate, cu excepţia situaţiei când nu există nici o piaţă activă pentru acel activ.

      3. (4) O grupa de imobilizări corporale cuprinde active de aceeaşi natură şi utilizări similare, aflate în exploatarea unei entităţi.

      4. (5) Exemple de grupe de imobilizări corporale sunt: terenuri; clădiri; maşini şi echipamente; nave; aeronave etc.

      5. (6) Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanţului.

      6. (7) Dacă un activ dintr-o grupă de active nu poate fi reevaluat din cauză că nu există o piaţă activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanţ la cost, minus ajustările cumulate de valoare.

      7. (8) O piaţă activă este o piaţă unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

        1. a) elementele comercializate sunt omogene;

        2. b) pot fi găsiţi în permanenţă cumpărători şi vânzători interesaţi; şi

        3. c) preţurile sunt cunoscute de cei interesati.

      8. (9) Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată prin referinţă la o piaţă activă, valoarea activului prezentată în bilanţ trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare.

    49. 111. - (1) În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferenţa dintre valoarea rezultată în urma reevaluării şi valoarea la cost istoric trebuie prezentată la rezerva din reevaluare, ca un subelement distinct în ăCapital şi rezerve". Tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare trebuie prezentat în notele explicative.

      1. (2) Indiferent dacă valoarea rezervei a fost modificată sau nu în cursul exerciţiului financiar, entităţile trebuie să prezinte în notele explicative următoarele informaţii:

        1. a) valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar;

        2. b) diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar;

        3. c) sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar, prezentându-se natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea legislaţiei în vigoare;

        4. d) valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciţiului financiar.

      2. (3) Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezerve, atunci când acest surplus reprezinta un castig realizat.

        ln sensul prezentelor reglementari castigul se considera realizat la scoaterea din evidenta a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din castig poate fi realizat pe măsura ce activul este folosit de entitate. ln acest caz, valoarea rezervei transferate este diferenta dintre amortizarea calculata pe baza valorii contabile reevaluate si valoarea amortizării calculate pe baza costului initial al activului.

      3. (4) Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel:

        • - ca o creştere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului ăCapital şi rezerve", dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau

        • - ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.

      4. (5) Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului ăCapital şi rezerve", cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

      5. (6) Rezerva din reevaluare trebuie redusă în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei de evaluare utilizate şi pentru obţinerea scopului său.

      6. (7) Sumele reprezentand diferente de natura veniturilor si cheltuielilor rezultate la reevaluare trebuie prezentate separat în contul de profit şi pierdere.

      7. (8) Nici o parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat, situatie in care surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat.

      8. (9) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3) si (6), rezerva din reevaluare nu poate fi redusă.

    50. 112. - Ajustările de valoare se calculează în fiecare exerciţiu financiar pe baza valorii atribuite imobilizării pentru acel exerciţiu financiar.

    51. 113. - În cazul în care se efectuează reevaluarea, în notele explicative trebuie prezentate, separat pentru fiecare element din bilant de natura imobilizarilor corporale reevaluate, următoarele informaţii:

      1. a) valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate şi suma ajustărilor cumulate de valoare; sau

      2. b) valoarea la data bilanţului a diferenţei dintre valoarea rezultată din reevaluare şi cea reprezentând costul istoric şi, atunci când este cazul, valoarea cumulată a ajustărilor suplimentare de valoare.

              1. 7.2.5.2. Evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare

    52. 114. - (1) Prin derogare de la regulile generale de evaluare prevăzute de prezentele reglementări şi sub rezerva condiţiilor prevăzute la alin. (3) - (5) din acest punct, entităţile pot evalua în situaţiile financiare consolidate instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justă.

      1. (2) - Un instrument financiar reprezintă orice contract ce generează simultan un activ financiar pentru o entitate şi o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o altă entitate.

        • - Un activ financiar este orice activ care reprezintă:

          1. a) trezorerie;

          2. b) un instrument de capitaluri proprii al unei alte entităţi;

          3. c) un drept contractual:

        • - de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o alta entitate; sau

        • - de a schimba active sau datorii financiare cu alta entitate în conditii care sunt potential favorabile entitatii; sau

        1. d) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii si este:

          • - un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligata sa primească un număr variabil al propriilor instrumente de capitaluri proprii; sau

          • - un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat în alt fel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ financiar pentru un număr fix din instrumentele de capital ale entitătii. În acest scop, instrumentele de capital ale entitătii nu includ instrumente care sunt ele însele contracte pentru primirea sau livrarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entitătii.

            - O datorie financiară este orice datorie care reprezintă:

            1. a) o obligaţie contractuală:

              de a ceda lichidităti sau alt activ financiar unei alte entităti; sau

              de a schimba active sau datorii financiare cu altă entitate în conditii care sunt potential nefavorabile pentru entitate;

              sau

              este:

            2. b) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii ale entitătii si

            - un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să livreze un

            număr variabil din propriile sale instrumente de capitaluri proprii; sau

            - un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat altfel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar, sau alt activ financiar în schimbul unui număr fix din propriile instrumente de capitaluri proprii ale entitătii. În acest scop, propriile instrumente de capitaluri proprii ale entitătii nu includ instrumente care pot fi ele însele contracte pentru primirea sau livrarea viitoare a propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entitătii.

      2. (3) În înţelesul prezentelor reglementări, contractele bazate pe marfă care dau oncareIa dintre părţile contractante dreptul de decontare în numerar sau prin alte instrumente financiare se consideră instrumente financiare derivate, cu excepţia cazurilor în care:

        1. a) acestea au fost încheiate şi continuă să îndeplinească cerinţele aşteptate ale entităţii privind cumpărarea, vânzarea sau utilizarea produsului de bază;

        2. b) acestea au fost iniţial destinate unui astfel de scop; şi

        3. c) se aşteaptă ca acestea să fie decontate prin livrarea mărfii.

      {4) Evaluarea la valoarea justă se aplică numai datoriilor care sunt:

      1. a) deţinute ca parte a unui portofoliu de tranzacţionare; sau

      2. b) instrumente financiare derivate.

      (5) Evaluarea la valoarea justă nu se aplică:

      1. a) ins.trumentelor financiare nederivate deţinute până la scadenţă;

      2. b) împrumuturilor şi creanţelor generate de entitate şi nedeţinute în scopul tranzacţionării; şi

      3. c) intereselor în filiale, intreprinderi asociate şi asocieri în participaţie, instrumentelor de capital emise de entitate, contractelor cu plata contingentă într-o combinare de întreprinderi, precum şi altor instrumente financiare cu astfel de caracteristici speciale şi care, în concordanţă cu ceea ce este general acceptat, se contabilizează diferit faţă de alte instrumente financiare.

      ln intelesul prezentelor reglementari, prin combinarea de intreprinderi se intelege gruparea unor entităti individuale într-o singură entitate raportoare, determinata de obtinerea controlului de catre o entitate asupra uneia sau mai multor întreprinderi.

    53. 115. - (1) Valoarea justă prevăzută la pct. 114 se determină prin referire la:

      1. a) valoarea de piaţă, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă. Dacă valoarea de piaţă nu se poate identifica cu uşurinţă pentru un instrument, dar poate fi identificată pentru componentele sale sau pentru un instrument similar, valoarea de piaţă poate fi derivată din cea a componentelor sale sau a instrumentului similar; sau

      2. b) o valoare determinată cu ajutorul unor modele şi tehnici de evaluare general acceptate, pentru instrumentele pentru care nu se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă. Astfel de modele şi tehnici asigură o aproximare rezonabilă a valorii de piaţă.

        1. (2) ln sensul prezentelor reglementari piata credibila are semnificatia pietei active, asa cum apare prezentata aceasta la pct.11O (8).

        2. (3) Instrumente financiare care nu pot fi evaluate credibil prin oricare dintre metodele menţionate la alin. (1), se evaluează în conformitate cu regulile generale de evaluare prevăzute de prezentele reglementări.

    54. 116. - (1) Prin excepţie de la prevederile pct. 44, atunci când un instrument financiar se evaluează în conformitate cu pct. 115, modificarea valorii se include în contul de profit şi pierdere. Totuşi, o astfel de modificare se include direct în capitalul propriu, într-o rezervă de valoare justă, dacă:

      1. a) instrumentul contabilizat este un instrument de acoperire împotriva riscurilor conform unui sistem de contabilizare a acoperirii riscului care permite ca unele sau toate modificările de valoare să nu fie înregistrate în contul de profit şi pierdere; sau

      2. b) modificarea de valoare se referă la o diferenţă de schimb valutar apărută la un element monetar care face parte dintr-o investiţie netă a entităţii într-o entitate străină.

        ln intelesul prezentelor reglementari, prin investitie neta într-o entitate straina se intelege partea entitâtii raportoare din activele nete ale acelei entitati straine.

        (2) Modificarea valorii unui activ financiar disponibil pentru vânzare, altul decât un instrument financiar derivat, poate fi inclusă direct în capitalul propriu, în rezerva de valoare justă.

    55. 117. - (1) Rezerva de valoare justă se ajustează atunci când sumele înregistrate în aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea evaluării la valoarea justă.

      (2) Rezerva de valoare justa va ramane evidentiata in contabilitate atat timp cat sunt evidentiate in bilant instrumentele financiare carora le este aferenta.

    56. 118. - Dacă a fost aplicată evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare, notele explicative prezintă:

      1. a) ipotezele semnificative care stau la baza modelelor şi tehnicilor de evaluare, dacă valorile juste au fost determinate în conformitate cu pct. 115 alin. 1 lit. (b);

      2. b) pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justă, modificările de valoare incluse direct în contul de profit şi pierdere, precum şi modificările incluse în rezerva de valoare justă;

      3. c) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, informaţii privind aria şi natura instrumentelor, inclusiv termenii şi condiţiile semnificative care pot afecta valoarea, momentul şi certitudinea fluxurilor viitoare de trezorerie; şi

      4. d) un tabel care să prezinte modificările rezervei de valoare justă în cursul exerciţiului financiar.

          1. 7.3. ACTIVE CIRCULANTE

            1. 7.3.1. Generalităţi

              Recunoaşterea activelor circulante

    57. 119. - (1) Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:

      1. a) este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;

      2. b) este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;

      3. c) este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este restricţionată.

        1. (2) Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie.

        2. (3) Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

    58. 120. - În categoria activelor circulante se cuprind:

      1. a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură;

      2. b) creanţe;

      3. c) investiţii pe termen scurt;

      4. d) casa şi conturi la bănci.

        Evaluarea activelor circulante

    59. 121. - (1) Activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz, cu respectarea prevederilor alin. (2) de mai jos.

      (2) Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanţului.

    60. 122. - Evaluarea efectuată conform prevederilor de la pct. 121 alin. (2) nu poate fi continuată dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile. Prin urmare, în situaţia în care

      ajustarea devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător la venituri.

    61. 123. - Dacă activele circulante fac obiectul ajustărilor de valoare cu caracter exceptional, exclusiv în scop fiscal, suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate în notele explicative.

          1. 7.3.2. Stocuri

            /

    62. 124. - _A· Sk;curile sunt active circulante:

      1. a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

      2. b) în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau

      3. c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

    63. 125. -(1) În cadrul stocurilor se cuprind:

      1. a) mărfurile, şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

      2. b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;

      3. c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;

      4. d) materialele de natura obiectelor de inventar;

      5. e) produsele, şi anume:

        • - semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;

        • - produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;

        • - rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;

      6. f) •animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei, purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsăril.e la îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie - lână, lapte şi blană;

      7. g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte;

      8. h) producţia în curs de execuţie, reprezentând producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.

        (2) În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri.

    64. 126. - (1) Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

      (2) În aplicarea alin. (1) este necesar să se asigure:

      1. a) recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate şi înregistrarea acestora la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului;

      2. b) în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entităţii, se procedează astfel:

        • - bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;

        • - bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune;

      3. c) în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:

        • - bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanţului;

        • - bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune potrivit legii;

      4. d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.

      Costul stocurilor

    65. 127. - (1) Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc.

      1. (2) Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora.

      2. (3) Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare.

    66. 128. - Materiile prime şi materialele consumabile care sunt în mod constant înlocuite şi a căror valoare totală este de o importanţă secundară pentru entitate pot fi prezentate la ăActive" la o valoare şi cantitate fixe, dacă valoarea, cantitatea şi structura acestora nu variază în mod semnificativ.

    67. 129. - (1) Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.

      1. (2) Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele.

      2. (3) Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse.

      3. (4) Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.

    68. 130. - (1) În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.

      1. (2) Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile existente la un moment dat.

      2. (3) Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute·în costul activului.

      3. (4) Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:

        Soldul iniţial al diferenţelor de preţ

        Diferenţe de preţ aferente

        + intrărilor în cursul perioadei, cumulat de la

        începutul exerciţiului financiar

        până la finele perioadei de referinţă

        Coeficient de2 = x 100

        repartizare Soldul iniţial al

        stocurilor la preţ + de înregistrare

        Valoarea intrărilor în cursul perioadei la preţ de înregistrare, cumulat

        de la începutul exerciţiului financiar până la finele perioadei de referinta

        Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieşite.

      4. (5) Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul conturilor sintetice de gradul I şi li, prevăzute în planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.

      5. (6) La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.

        2 La calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul iniţial al contului de mărfuri şi valoarea intrărilor de mărfuri nu vor include TVA neexigibilă.

      6. (7) Diferenţele de preţ se înregistrează proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra bunurilor rămase în stoc.

      7. (8) În comerţul cu amănuntul poate fi utilizată metoda preţului cu amănuntul, pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă.

      În această situaţie, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.

    69. 131. - (1) La ieşirea din gestiune a stocurilor şi altor active fungibile, acestea se evaluează şi înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din următoarele metode:

      1. a) metoda primul intrat - primul ieşit - FIFO;

      2. b) metoda costului mediu ponderat - CMP;

      3. c) metoda ultimul intrat - primul ieşit - LIFO.

        1. (2) Dacă valoarea prezentată în bilanţ, rezultată după aplicarea metodelor specificate în alin. (1), diferă în mod semnificativ, la data bilanţului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total pe categorie de active.

        2. (3) Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine cronologică.

        3. (4) Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie.

        4. (5) Potrivit metodei "ultimul intrat - primul ieşit" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului anterior, în ordine cronologică.

        5. (6) Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informaţii:

          • - motivul schimbării metodei, şi

          • - efectele sale asupra rezultatului.

        6. (7) O entitate trebuie să.utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare·similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.

    70. 132. - Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei,.prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie.

    71. 133. - (1) Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

      1. (2) În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric.

      2. (3) Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. În acest caz, ieşirile se determină ca diferenţă între valoarea stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.

    72. 134. - (1) Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. în acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.

      (2) În înţelesul prezentelor reglementări, prin valoare realizabilă netă se înţelege preţul de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci canci este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării.

          1. 7.3.3. Investiţii pe termen scurt

    73. 135. - Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării acţiunilor deţinute la entităţile afiliate, altor investiţii pe termen scurt, disponibilităţilor în conturi la bănci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de trezorerie.

    74. 136. - Alte investiţii pe termen scurt reprezintă obligaţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiunile achiziţionate şi alte valori mobiliare achiziţionate în vederea realizării unui profit într-un termen scurt

    75. 137. - (1) La intrarea în entitate, investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziţie, prin care se înţelege preţul de cumpărare, sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.

      (2) La iesirea din gestiune a investitiilor pe termen scurt se aplica prevederile pct 131.

    76. 138. - (1) Pentru deprecierea investiţiilor deţinute ca active circulante, la sfârşitul exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii, pe seama cheltuielilor se reflectă ajustări pentru pierdere de valoare.

      (2) La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, ajustările pentru pierderile de valoare reflectate se suplimentează, diminuează sau anulează, după caz. La ieşirea din entitate a investiţiilor pe termen scurt, eventualele ajustari pentru pierderi de valoare se anuleaza.

          1. 7.3.4. Casa şi conturi la bănci

    77. 139. - (1) Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi valută, cecurile entităţii, creditele bancare pe termen scurt, precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor acordate de bănci în conturile curente.

      1. (2) Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente prezentate entităţii şi neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează într-un cont distinct

      2. (3) Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.

      3. (4) Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în conta-bilitate, faţă de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen scurt

      4. (5) Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.

    78. 140. - Contabilitatea disponibilităţilor aflate în bănci/casierie şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate, se ţine distinct în lei şi în valută.

    ·141. - (1) Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Naţională a României.

    (2) Operaţiunile de vânzare - cumpărare de valută se înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează licitaţia cu valută, fără ca acestea să genereze în contabilitate diferente de curs valutar.

    1. 142. - La încheierea exerciţiului financiar, diferenţele de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilităţilor în valută şi a altor valori de trezorerie, cum sunt titluri de stat în valută, acreditive şi depozite pe termen scurt în valută, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exercitiului financiar, se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.

    2. 143. - În vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizori, entităţile pot solicita deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora.

    3. 144. - Sumele depuse la bănci şi sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea entităţii, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.

    4. 145. - În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti între conturile la bănci, precum şi între conturile la bănci şi casieria entităţii.

    5. 146. Operaţiunile financiare în lei sau în valută se efectuează cu respectarea regulamentelor emise de Banca Naţională a României şi a altor reglementări emise în acest scop.

        1. 7.4. TERŢI

    6. 147. - Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor entităţii în relaţiil