COD din 15 noiembrie 1979 pentru construcţia şi echipamentul unităţilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1979) adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale prin Rezoluţia A.414(XI) la Londra la 15 noiembrie 1979*)
EMITENT
  • ACT INTERNAŢIONAL
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1.059 bis din 26 noiembrie 2005



    --------- Notă *) Aprobat prin Legea nr. 315 din 10 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.059 din 26 noiembrie 2005. Notă *) Traducere.

    **) Codurile și amendamentele sunt reproduse în facsimil.

    *)

    *) Traducere.

    CUPRINS

    CAPITOLUL l - GENERALITĂTI

      1. 1.1 - Scop

      2. 1.2 - Domeniul de aplicare

      3. 1.3 - Definiţii

      4. 1.4 - Scutiri

      5. 1.5 - Echivalenţe

      6. 1.6 - Inspecţii şi certificare

      7. 1.7 - Control

      8. 1.8 - Accidente

      9. 1.9 - Revizuirea Codului

    CAPITOLUL 2 - CONSTRUCŢIE, REZISTENŢĂ ŞI MATERIALE

      1. 2.1 - Generalităţi

      2. 2.2 - Sarcini de calcul

      3. 2.3 - Analiza structurală

      4. 2.4 - Consideraţii speciale pentru unităţile de suprafaţă

      5. 2.5 - Consideraţii speciale pentru unităţile autoridicătoare

      6. 2.6 - Consideraţii speciale pentru unităţile stabilizate prin coloane

      7. 2.7 - Materiale

      8. 2.8 - Dosar de construcţie

      9. 2.9 - Sudarea

      10. 2.10 - Probe

    CAPITOLUL 3 -COMPARTIMENTARE, STABILITATE ŞI BORD LIBER

      1. 3.1 - Proba de înclinări

      2. 3.2 - Curbele momentelor de redresare şi a momentelor de înclinare

      3. 3.3 - Criterii de stabilitate în stare intactă

      4. 3.4 - Compartimentarea şi stabilitatea după avarie

      5. 3.5 - Extinderea avariei

      6. 3.6 - Integritatea etanşeităţii la apă

      7. 3.7 - Bord liber

    CAPITOLUL 4 - INSTALAŢII DE MAŞINI PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

      1. 4.1 - Generalităţi (aplicabile capitolelor de la 4 la 8)

      2. 4.2 - Cerinţe pentru maşini

      3. 4.3 - Căldări de aburi şi instalaţii de alimentare a căldărilor

      4. 4.4 Instalaţiile pentru tubulaturi de aburi

      5. 4.5 - Comenzi maşini

      6. 4.6 - Instalaţii de aer comprimat

      7. 4.7 - Instalaţii pentru combustibil lichid, ulei de ungere şi alte hidrocarburi inflamabile

      8. 4.8 - Instalaţii de santină

    CAPITOLUL 5-INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

      1. 5.1 - Cerinţe generale pentru instalaţii electrice

      2. 5.2 - Sursa principală de energie electrică

      3. 5.3 - Sursa de energie electrică de avarie

      4. 5.4 - Instalaţia de pornire a generatoarelor de avarie

      5. 5.5 - Măsuri împotriva electrocutării, incendiului şi altor pericole de origine electrică

      6. 5.6 - Comunicaţii interioare

    CAPITOLUL 6 - INSTALA ŢII DE MAŞINI ŞI INSTALA ŢII ELECTRICE ÎN ZONELE PERICULOASE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

      1. 6.1 - Zone

      2. 6.2 - Clasificarea zonelor periculoase

      3. 6.3 - Deschideri, acces şi condiţii de ventilaţie influenţând extinderea zonelor periculoase

      4. 6.4 - Ventilaţia spaţiilor

      5. 6.5 - Situaţii de urgenţă datorate operaţiilor de foraj

      6. 6.6 - Instalaţii electrice în zonele periculoase

      7. 6.7 - Instalaţii de maşini în zonele periculoase

    CAPITOLUL 7-INSTALAŢII DE MAŞINI ŞI INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU UNITĂŢILE AUTOPROPULSATE

    7.I - Generalităţi

      1. 7.2 - Marşul înapoi

      2. 7.3 - Căldări de abur şi instalaţii de alimentare a căldărilor

      3. 7.4 - Comenzi maşini

      4. 7.5 - Instalaţia de guvernare

      5. 7.6 - Instalaţia de guvernare electrică şi electrohidraulică

      6. 7.7 - Comunicaţii între puntea de navigaţie şi compartimentul de maşini

      7. 7.8 - Instalaţia de alarmă pentru mecanici

      8. 7.9 - Sursa principală de energie electrică

      1. 7.1 O - Sursa de energie electrică de avarie

    CAPITOLUL 8 - ÎNCĂPERI DE MAŞINI PERIODJC NESUPRAVEGHEATE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

      1. 8.1 - Generalităţi

      2. 8.2 - Protecţia contra incendiului

      3. 8.3 - Protecţia contra inundării

      4. 8.4 - Comanda de pe puntea de navigaţie a maşinilor de propulsie

      5. 8.5 - Comunicaţii

      6. 8.6 - Instalaţia de alarmă

      7. 8.7 - Cerinţe speciale pentru maşini, căldări şi instalaţii electrice

      8. 8.8 - Dispozitive de siguranţă

      9. 8.9 - Alte unităţi

      1. 8.1 O - Încăperi de maşini utilizate în scopuri de foraj

    CAPITOLUL 9 - PROTECŢIA CONTRA INCENDIULUI

      1. 9.1 - Protecţia constructivă contra incendiului

      2. 9.2 - Protecţia încăperilor de locuit, de serviciu şi a posturilor de comandă

      3. 9.3 - Mijloace de evacuare

      4. 9.4 - Pompe de incendiu, magistrala de incen iu, hidranţi şi furnmuri

      5. 9.5 - Instalaţii de stingere a incendiului în încăperile de maşini şi în spaţii conţinând procese tehnologice de ardere

      6. 9.6 - Stingătoare de incendiu portabile în încăperile de locuit, de serviciu şi spaţii de producţie

      7. 9.7 - Instalaţii pentru detecţia incendiului şi de alarmă

      8. 9.8 - Instalaţii pentru detecţia gazului şi de alarmă

      9. 9.9 - Echipamente de pompieri

      1. 9.1 O - Amenajări în încăperi de maşini şi spaţii de lucru

      1. 9.11 - Amenajări aplicabile instalaţiilor pentru elicoptere

      2. 9.12 - Depozitarea buteliilor de gaz

    9.I 3 - Dispoziţii diverse

    CAPITOLUL 1O - MIJLOACE ŞI DISPOZITIVE DE SALVARE

      1. 10.1 - Ambarcaţiuni de salvare

      2. 10.2 - Bărci de urgenţă

      3. 10.3 - Veste de salvare

      4. 10.4 - Colaci de salvare

      5. 10.5 - Amarare, manevră şi lansare

      6. 10.6 - Instrucţiuni în caz de urgenţă

      7. 10.7 - Aparate de radio portabile

      8. 10.8 -Avertizare de urgenţă

    I 0.9 - Necesarul farmaceutic de prim-ajutor 10.1O - Balustrade şi parapete

    1O.I 1 - Mijloace de îmbarcare

    CAPITOLUL 11 - INSTALA TII DE RADIOCOMUNICA TII

    ' '

      1. 11.1 - Domeniul de aplicare

      2. 11.2 - Generalităţi

      3. 11.3 - Unităţi autopropulsate în deplasare

    I I.4 - Unităţi remorcate sau unităţi autopropulsate însoţite de nave de escortă

      1. 11.5 - Unităţi staţionare pe locaţie sau efectuând operaţii de foraj

      2. 11.6 - Comunicaţii cu elicopterele

      3. 11.7 - Specificaţii tehnice de echipament

      4. 11.8 - Pericol de explozia gazului

    J 1.9 - Încăperi de locuit pentru personalul de serviciu radio J 1.1O - Inspecţia staţiei de radio

    CAPITOLUL 12 - INSTALA ŢII DE RIDICARE

    12.I - Macarale

    12.2 - Ascensoare pentru personal

    12.3 - Turle de foraj

    CAPITOLUL 13 - AMENAJĂRI PENTRU ELICOPTERE

      1. 13.1 - Generalităţi

      2. 13.2 - Construcţie

      3. 13.3 - Dotări

      4. 13.4 - Mijloace vizuale

    CAPITOLUL 14-REGULI DE EXPLOATARE

      1. 14.1 - Manualul de Exploatare

      2. 14.2 - Mărfuri periculoase

      3. 14.3 - Prevenirea poluării

      4. 14.4 - Remorcaj

      5. 14.5 - Transferul de materiale, de echipament sau de personal

      6. 14.6 - Instalaţii de scufundare

      7. 14.7 - Siguranţa navigaţiei

    Apendice - Formular model al Certificatului de siguranţă pentru unitatea mobilă de foraj marin

    CODUL PENTRU CONSTRUCŢIA ŞI ECHIPAMENTUL UNITĂŢILOR MOBILE DE FORAJ MARIN

    CAPITOLUL 1-GENERALITĂŢI

      1. 1.1 Scop

        Scopu] Codului pentru construcţia şi echipamentul unităţilor mobiJe de foraj marin, numit mai departe Cod, este să recomande criterii de proiectare, norme de construcţii şi alte măsuri de siguranţă pentru unităţile mobile de foraj marin, astfel încât să reducă la minimum riscurile la care sunt supuse aceste unităţi, personalul de bord şi mediul înconjurător.

      2. 1.2 Domeniul de aplicare

        1. 1.2.1 Codul se aplică unităţilor mobile de foraj marin definite în paragrafele de 1a 1.3.1 la 1.3.4.

        2. 1.2.2 Statul riveran poate impune condiţii suplimentare privitoare la exploatarea instalaţiilor industriale netratate de Cod.

      3. 1.3 Definiţii

    Pentru aplicarea prezentului Cod, dacă nu se prevede în mod expres altfel, termenii folosiţi au semnificaţiile definite în paragrafele următoare:

      1. 1.3 .1 Unitate mobilă de foraj marin sau unitate înseamnă o navă capabilă să efectueze operaţii de foraj pentru explorarea sau exploatarea resurselor subsolului marin, cum ar fi hidrocarburile lichide sau gazoase, sulful sau sarea.

        1. 1.3.2 Unitate de suprafaţă înseamnă o unitate construită cu corp de deplasament de tip navă sau barjă, cu corp unic sau multiplu, destinată să fie exploatată în regim de plutire.

        2. 1.3.3 Unitate autoridicătoare înseamnă o unitate cu picioare mobile capabilă să-şi ridice corpul deasupra suprafeţei mării.

        3. 1.3.4 Unitate stabilizată prin coloane înseamnă o unitate a cărei punte principală este legată de un corp imersat sau de tălpile de rezemare prin coloane sau chesoane.

        4. 1.3.5

          . I Administraţie înseamnă Guvernul Statului al cărui pavilion unitatea este autorizată să-l

          arboreze.

          .2 Stat riveran înseamnă Guvernul Statului care exercită controlul administrativ al operaţiilor de foraj ale unităţii.

        5. 1.3.6 Organizaţia înseamnă Organizaţia Maritimă Consultativă Inter-guvernamentală (IMCO ).

        6. 1.3.7 Certificat înseamnă Certificat de Siguranţă pentru Unitatea Mobilă de Foraj Marin.

        7. 1.3.8 Convenţia SOLAS din 1974 înseamnă Convenţia Internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii umane pe mare.

          l.3.9 Convenţia din 1966 asupra liniilor de incărcarţ înseamnă Convenţia internaţională din 1966 asupra liniilor de încărcare.

          l.3.1O Mod de exploatare înseamnă o condiţie sau manieră în care o unitate poate opera sau funcţiona atunci când se află în locaţie sau în tranzit. Modurile de exploatare ale unei unităţi includ următoarele:

          . l Condiţii de exploatare - situaţii în care unitatea se găseşte în locaţie pentru operaţii de foraj şi când este supusă în timpul solicitărilor de mediu şi exploatare Ia sarcini al căror total este în limitele corespunzătoare stabilite în proiectare pentru aceste operaţiuni conform proiectului unităţii. Unitatea poate fi în plutire sau rezemată pe fundul mării, după caz.

          1. .2 Condiţii de furtună puternică - s\tuaţie în care unitatea poate fi supusă în timpul solicitărilor de mediu, la cele mai mari sarcini pentru care ea a fost proiectată. Operaţiile de foraj sunt presupuse întrerupte datorită solicitărilor puternice provocate de mediul înconjurător. Unitatea poate fi în condiţii de plutire sau rezemată pe fundul mării, după caz.

          2. .3 Condiţii de tranzit- situaţia în care unitatea este în deplasare de la o locaţie geografică la alta.

          1.3.11 Bord liber este distanţa măsurată pe verticală în jos Ia mijlocul navei, între marginea superioară a liniei punţii şi marginea superioară a liniei de încărcare corespunzătoare.

          1.3.12 Lungime (L) înseamnă o lungime egală cu 96% din lungimea totală a plutirii situată la o distanţă deasupra chilei egală cu 85% din înălţimea de constmcţie minimă, măsurată de la faţa superioară a chilei) sau cu distanţa între muchia prova a etravei şi axul câimei la această plutire, dacă această valoare este mai mare. La unităţile proiectate pentru a naviga cu chila înclinată, plutirea la care se măsoară lungimea trebuie să fie paralelă cu plutirea din proiect.

          I.3.13 Etanş la intemperii înseamnă că oricare ar fi condiţiile întâlnite pe mare, apa nu va pătrunde în unitate.

          1.3.14 Condiţii normale de exploatare şi locuit înseamnă:

          1. .1 Condiţiile în care unitatea în ansamblul său, maşinile şi serviciile, mijloacele şi dispozitivele destinate să asigure siguranţa navigaţiei când unitatea este în deplasare, siguranţa când unitatea este în serviciul industrial, protecţia contra incendiului şi inundării, semnalele şi comunicaţiile interioare şi exterioare, mijloacele de evacuare, vinciurile bărcilor de urgenţă precum şi confortul corespunzător condiţiilor minimale de locuit, sunt la capacitatea de lucru în stare de funcţionare nonnală; şi

          2. .2 Operaţiunile de foraj.

          l.3.15 Uşă etanşă la gaze înseamnă o uşă solidă, bine ajustată şi compactă, concepută să reziste trecerii gazelor în condiţii atmosferice normale.

              1. 1.3.16 Sursa principală de energie electrică înseamnă o sursă destinată să alimenteze cu energie electrică toate serviciile necesare menţinerii unităţii în condiţii normale de exploatare şi de locuit.

              2. 1.3.17 Navă lipsită de energie înseamnă situaţia în care maşinile principale de propulsie, căldările şi maşinile auxiHare nu sunt în funcţiune datorită lipsei de energie.

              3. 1.3.18 Tabloul principal de distribuţie înseamnă tabloul de distribuţie alimentat direct de la sursa principală de energie electrică şi destinat să distribuie energia electrică serviciilor unităţii.

              4. 1.3.19 Tablou de distribuţie de avarie înseamnă tabloul de distribuţie care, în cazul întreruperii sistemului principal de alimentare cu energie electrică, este alimentat direct de la sursa de energie electrică de avarie şi/sau de la sursa tranzitorie de energie de avarie şi care este destinat să distribuie energia electrică serviciilor de avarie ale unităţii.

              5. 1.3.20 Sursa de energie electrică de avarie înseamnă o sursă de energie electrică destinată să alimenteze serviciile necesare în cazul întreruperii sursei principale de energie electrică.

              6. 1.3.21 Instalaţia de guvernare principală înseamnă maşinile, agregatele de forţă, dacă există şi accesoriile instalaţiei de guvernare ca şi mijloacele utilizate pentru transmiterea momentului ]a axul cârmei, cum ar fi echea sau sectorul de eche, care sunt necesare pentru a reaJiza deplasarea cârmei şi guvernarea unităţii în condiţii normale de serviciu.

              7. 1.3.22 Instalaţia de guvernare auxiliară înseamnă echipamentul care este prevăzut pentru a realiza deplasarea cârmei şi guvernarea unităţii în cazul avariei instalaţiei de guvernare principală.

              8. 1.3.23 Agregatul de forţă al instalaţiei de guvernare înseamnă în cazul unei:

                .I maşini de cârmă electrice, un motor electric şi echipamentul electric asociat;

                1. .2 maşini de cârmă electrohidraulică, un motor electric cu echipamentul electric asociat şi pompa la care motorul este cuplat;

                2. .3 alte maşini de cârmă hidraulică, un motor de antrenare şi pompa la care este cuplat.

              9. 1.3.24 Viteza maximă de serviciu la marş înainte înseamnă cea mai mare viteză pe care unitatea este proiectată să o menţină în serviciu pe mare, la cel mai mare pescaj de exploatare.

              10. 1.3.25 Viteza maximă la marş înapoi înseamnă viteza estimată pe care unitatea o poate atinge la puterea maximă de marş înapoi prevăzută în proiect şi la pescajul maxim de exploatare.

              11. 1.3.26 Încăperi de maşini de categoria A sunt toate încăperile care conţin maşini cu combustie internă utilizate fie:

          . I pentru propulsia principală; fie

          .2 pentru alte scopuri dacă puterea lor totală este de ceJ puţin 375 kilowaţi; sau conţin vreo căldare cu combustibil lichid sau vreo instalaţie de combustibil lichid, precum şi puţurile care ajung duc la aceste încăperi.

          I .3.27 Încăperi de maşini sunt toate încăperile de maşini de categoria A şi toate celelalte încăperi care conţin maşini de propulsie, căldări sau alte maşini cu combustie, instalaţii de combustibil lichid, maşini cu aburi şi motoare cu combustie internă, generatoare şi motoare electrice importante, staţii de ambarcare a combustibilului, instalaţii de ventilaţie şi aer condiţionat, instalaţii frigorifice sau dispozitive de stabilizare şi toate încăperile similare împreună cu puţurile aferente acestor încăperi.

          1.3.28 Posturi de comandă sunt acele spaţii unde se găsesc aparatele radio ale unităţii, aparatele principale de navigaţie ori sursa de energie electrică de avarie sau în care sunt centralizate instalaţiile de detecţie şi stingerea incendiului sau instalaţia de comandă şi poziţionare dinamică a unităţii. Totuşi la aplicarea capitolului 9, spaţiul în care se găseşte sursa de energie electrică de avarie nu este considerat ca fiind un post de comandă.

          l .3.29 Zonele periculoase sunt toate acele zone în care, datorită eventualei prezenţe a unei atmosfere inflamabile rezultată din operaţiile de foraj, utilizarea imprudentă a maşinilor sau echipamentului electric poate conduce la pericol de incendiu sau explozie.

          1.3.30

          .l Spaţii închise sunt spaţiile delimitate de planşee, pereţi şi/sau punţi care pot avea uşi şi/sau terestre.

          1. .2 Amplasamente semiînchise sunt amplasamente unde condiţiile naturale de ventilaţie sunt semnificativ deosebite faţă de acelea de pe punţile deschise, datorită prezenţei de structuri ca rufuri, paravânturi şi pereţi care sunt dispuse astfel încât să nu se poată produce dispersarea gazelor.

            I.3.31 Maşini şi echipamente tip industrial sunt maşinile ş1 echipamentele care sunt utilizate în legătură cu operaţiunile de foraj.

            1.3.32

            1. .1 Material incombustibil este un material care nu arde şi nici nu emite vapori inflamabili în

              cantitate suficientă ca să se aprindă spontan când este adus la temperatura de aproape 750°C, această proprietate fiind determinată cu ajutorul unei metode de încercare stabilită, acceptate de către Administraţie. Orice alt material este considerat material combustibil .

            2. .2 Încercarea standard a rezistenţei la/oe este o probă definită prin regula 3.b) a capitolului II- 2 din Convenţia SOLAS din 1974.

            3. .3 Construcţii de tip A sunt construcţii definite prin regula 3.b) a capitolului II-2 din Convenţia SOLAS din 1974.

            4. .4 Construcţii de tip B sunt construcţii definite prin regula 3.b) a capitolului Il-2 din Convenţia SOLAS din 1974.

            5. .5 Construcţii de tip C sunt construcţii realizate din materiale incombustibile aprobate de Administraţie. Ele nu sunt obligate să satisfacă cerinţele referitoare la trecerea fumului şi flăcărilor şi nici cerinţele privind limitarea creşterii temperaturii.

            6. .6 Oţel sau alt material echivalent înseamnă oţel sau orice material care, el însuşi sau datorită izolaţiei prevăzute, posedă proprietăţi echivalente oţelului din punct de vedere al rezistenţei şi integrităţii, la sfârşitul aplicabilei încercări standard a rezistenţei la foc (de exemplu un aliaj de aluminiu corespunzător izolat).

            I .3.33 Spaţiile de lucru sunt spaţii deschise sau Închise conţinând echipamente şi procese tehnologice, asociate operaţiilor de foraj, care nu sunt cuprinse în I 3.27.

                1. 1.3.34 Încăperile de locuit cuprind spaţii sociale, coridoare, spălătoare, cabine, birouri, infirmerii, cinema, săli de jocuri şi de recreere, oficii fără instalaţii de gătit şi spaţii similare. Spaţiile sociale sunt încăperile de locuit constituite din vestibule, săli de mese, saloane şi alte spaţii de aceeaşi natură permanent închise.

                2. 1.3.35 Încăperile de serviciu cuprind bucătăriile, oficiile conţinând instalaţii de gătit, dulapuri de serviciu şi spaţii pentru depozitare, ateliere - altele decât cele care fac parte din încăperilele de maşini şi spaţii de aceeaşi natură ca şi puţurile aferente acestora.

                3. 1.3.36 Instalaţia de combustibil este echipamentul pentru prepararea combustibilului lichid desţinat alimentării unei căldări sau echipamentul pentru preîncălzirea combustibilului lichid destinat unui motor cu combustie internă şi include orice pompe, filtre şi încălzitoare aducând combustibilul la o presiune mai mare de 0,18 N/mm2.

                4. 1.3.37 Ambarcaţiuni de salvare sunt ambarcaţiuni apte pentru evacuarea persoanelor de pe o unitate care va fi abandonată şi care pot să menţină în viaţă aceste persoane, până la completa Jor recuperare.

                5. 1.3.38 Barca de urgenţă este o barcă cu motor uşor de manevrat, capabilă să poată fi lansată rapid la apă şi adecvată recuperării rapide a unui om căzut peste bord în mare şi să poată remorca o plută de salvare pentru a o feri de un pericol imediat.

            l.3.39 Instalaţia de scufundare este instalaţia şi echipamentul necesare pentru dirijarea în siguranţă a operaţiunilor de scufundare efectuate de pe o unitate mobilă de foraj marin.

      2. 1.4 Scutiri

        O Administraţie poate scuti orice unitate care încorporează caracteristici noi, de la aplicarea oricărei cerinţe din Cod care riscă să împiedice cercetările vizând perfecţionarea acestor caracteristici. Totuşi, orice astfel de unitate trebuie îndeplinească cerinţele de siguranţă pe care Administraţia, ţinând seama de serviciul intenţionat, le consideră că asigură siguranţa generală a unităţii. Administraţia care acordă o astfel de scutire trebuie să înscrie menţiunile corespunzătoare în certificat şi să comunice amănuntele şi motivele către Organizaţie, pentru ca aceasta să le poată transmite Guvernelor contractante pentru informarea funcţionarilor lor.

      3. 1.5 Echivalenţe

        1. 1.5.1 Acolo unde Codul cere ca la bordul unei unităţi să fie montat sau prevăzut un material, o instalaţie, un aparat oarecare, un element de echipament, sau un anumit tip al acestora, sau ca o anumită dispoziţie să fie luată ori o anumită procedură sau dotare să fie îndeplinită, Administraţia poate admite ca oricare alt material, instalaţie, aparat, element de echipament sau un tip acestora, să fie montat sau prevăzut la bord, ori o altă dispoziţie să fie luată sau altă procedură sau dotare să fie efectuată la bordul

          unităţii, dacă este stabilit ca urmare unor probe sau de o altă manieră, că aceste materiale, instalaţii, aparate, elemente de echipament sau tip al acestora, sau că dispoziţia, procedura sau dotarea, au o eficacitate cel puţin egală cu aceea prescrisă de Cod.

        2. 1.5.2 Când o Administraţie autorizează astfel înlocuirea unui material, instalaţie, aparat, un element de echipament, sau tip al acestora, ori o dispoziţie, procedură, dotare, o concepţie sau o nouă utilizare, trebuie să comunice caracteristicile către Organizaţie, cu un raport asupra raţiunilor avansate, pentru ca aceasta să le poată transmite altor Guverne pentru informarea funcţionarilor lor.

      1. 1.6 Inspecţii şi certificare

        1. 1.6.1 Orice unitate trebuie să fie supusă inspecţiilor specificate mai jos:

          1. .1 Unei inspecţii iniţiale înaintea intrării în serviciu sau înainte ca certificatul prescris de prezenta secţiune a Codului să-i fi fost eliberat pentru prima dată, care va cuprinde inspecţia completă a structurii, echipamentului, accesoriilor, amenajărilor şi materialelor acolo unde Codul se aplică unităţii. Această inspecţie trebuie să fie astfel încât să se asigure că structura, echipamentul, accesoriile, amenajările şi materialele îndeplinesc pe deplin cerinţele aplicabile ale Codului;

          2. .2 Inspecţiilor periodice Ia intervalele specificate de Administraţie, dar nedepăşind 5 ani, care să permită să asigure că structura, echipamentul, accesoriile, amenajările şi materialele îndeplinesc pe deplin cerinţele aplicabile ale Codului;

          3. .3 Inspecţiilor intermediare la intervalele specificate de Administraţie, dar nedepăşind 30 de luni, care pennit să se asigure că structura, accesoriile, amenajările, dispozitivele de siguranţă şi alte echipamente care îndeplinesc pe deplin cerinţele adecvate ale Codului şi sunt în stare bună de funcţionare. Aceste inspecţii intermediare trebu"ie să fie înscrise în certificatul eliberat în virtutea cerinţelor prezentei secţiuni;

          4. .4 Inspecţiilor staţiei radio conform cerinţelor de la secţiunea 11.1O;

          5. .5 O inspecţie generală sau parţială în funcţie de circumstanţe, se va face de fiecare dată când se constată o defecţiune sau un accident care afectează siguranţa unităţii sau oricând se fac reparaţii sau modificări importante. Inspecţia trebuie să fie efectuată astfel încât să asigure că reparaţiile sau modificările au fost eficient efectuate şi că e]e îndeplinesc în toate privinţele şi în deplină confonnitate cerinţele aplicabile ale Codului.

        2. 1.6.2 Aceste inspecţii trebuie efectuate de către funcţionari ai Administraţiei. Administraţia poate totuşi să încredinţe e aceste inspecţii fie unor inspectori desemnaţi în acest scop, sau unor organisme recunoscute de ea. In orice caz Administraţia respectivă, trebuie să garanteze în totalitate efectuarea în întregime şi eficienţa inspecţiilor.

        3. 1.6.3 După încheierea oricărei inspecţii prevăzută în această secţiune, nu trebuie făcută fără autorizaţia Administraţiei, nici o modificare importantă la structura, echipamentul, accesoriile, amenajările şi materialele care au făcut obiectul inspecţiilor, cu excepţia înlocuirii unui astfel de echipament sau accesoriu, în scopul reparaţiilor sau întreţinerii curente.

          I .6.4 În urma inspecţiei efectuate în conformitate cu cerinţele prezentei secţiuni, un certificat poate fi eliberat fie de către funcţionarii Administraţiei, fie de către un agent sau un organism, oficial autorizat de Administraţie. În orice caz, Administraţia îşi asumă întreaga responsabilitate asupra certificatului.

              1. 1.6.5 Certificatul trebuie întocmit în limba oficială a ţării care îl emite, confo1m modelului prezentat în Apendicele Ia Cod. Când limba utilizată nu este nici engleza, nici :franceza, certificatul trebuie însoţit de o traducere într-una din aceste două limbi.

              2. 1.6.6 Toate scutirile acordate în baza secţiunii 1.4 trebuie să fie indicate clar în certificat.

              3. 1.6.7 Un certificat trebuie să fie eliberat pentru o perioadă precizată de Administraţie, dar care să nu depăşească 5 ani de la data eliberării.

              4. 1.6.8 Nu este permisă nici o prelungire a perioadei de valabilitate, de 5 ani, a unui certificat.

              5. 1.6.9 Un certificat încetează de a mai fi valabiJ dacă construcţia, echipamentul, accesoriile, amenajările sau materialele specificate în Cod au suferit, fără acordul Administraţiei, modificări importante, de altă natură decât o simplă înlocuire de echipament sau de accesorii în scop d_e rep aţie de întreţinere sau dacă inspecţiile cerute de Administraţie în conformitate cu cerinţele de ]a paragraful

              1. 1.6.1 n-au fost efectuate.

              1. 1.6.1 O Certificatul eliberat unei unităţi trebuie să-şi înceteze valabilitatea în cazul transferului unităţii sub pavilionul altei ţări.

          1.6. J 1 Privilegiile Codului nu pot fi revendicate în favoarea unei unităţi care nu posedă un certificat valabil.

      2. 1.7 Control

        1. 1.7.1 Orice unitate ce posedă un certificat eliberat în virtutea secţiunii 1.6 este supusă, atât timp cât este sub jurisdicţia altor Guverne, controlului inspectorilor autorizaţi, în confonnitate cu prevederile legale ale acestor Guverne, în măsura în care acest control are ca obiect să verifice că la bord există un certificat valabil. Acest certificat va trebui să fie acceptat numai dacă nu există motive suficiente de a crede că starea unităţii sau a echipamentului său nu corespunde în fond indicaţiilor acestui certificat şi Manualului de Exploatare. În acest caz, inspectorul care exercită controlul poate lua anumite măsuri în etape necesare astfel încât să permită unităţii să opereze cu titlu temporar fiiră pericol excesiv pentru unitate şi nici pentru personalul de la bord. În cazul în care controlul duce la o intervenţie oarecare, inspectorul care efectuează controlul, va trebui să informeze imediat, în scris, Administraţia sau Consulul ţării unde unitatea este în.matriculată, asupra tuturor circumstanţelor care au făcut necesară această intervenţie iar faptele trebuie raportate Organizaţiei.

        2. 1.7.2 Fără a ţine seama de dispoziţiile paragrafului l. 7.1, dispoziţiile secţiunii 1.6 nu afectează cu nimic dreptu] Statului riveran conform dreptului internaţional, să aplice propriile cerinţe în ce priveşte reglementarea, supravegherea şi inspecţia unităţilor angajate sau care intenţionează să se angajeze în explorarea sau exploatarea resurselor naturale din acele părţi ale solului şi subsolului marin, asupra căruia acest Stat este în drept să-şi exercite drepturile sale suverane.

      3. 1.8 Accidente

        Fiecare Administraţie trebuie să transmită Organizaţiei toate informaţiile adecvate privind concluziile anchetelor asupra oricăror accidente survenite la oricare dintre unităţile sale supuse cerinţelor Codului. Rapoartele sau recomandările stabilite de Organizaţje pe baza acestor informaţii nu trebuje să dezvăluie identitatea sau naţionalitatea unităţilor în cauză, nici să impute în nici o manieră responsabilitatea acestui accident unei unităţi sau unei persoane sau să se poată prezuma responsabilitatea lor.

      4. 1.9 Revizuirea Codului

        1. 1.9.1 Codul va fi revizuit de către Organizaţie ori de câte ori se consideră necesară modificarea cerinţelor existente şi formularea de cerinţe pentru noile dezvoltări în tehnicile de proiectare, echipare sau tehnologie.

        2. 1.9.2 Când o Administraţie consideră credibilă o inovaţie în domeniul proiectării, echipamentului sau tehnologiei, ea poate comunica informaţii detaliate asupra acestui element nou Organizaţiei, pentru ca aceasta să examineze dacă aceasta v.a fi inclusă în Cod.

    CAPITOLUL 2 - CONSTRUCŢIE, REZISTENŢĂ ŞI MATERIALE

      1. 2.1 Generalităţi

        1. 2.1.1 Administraţiile trebuie sa ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura implementarea ş1

          folosirea uniformă a cerinţelor prezentului capitol.

        2. 2.1.2 Examinarea şi aprobarea proiectului fiecărei unităţi trebuie să fie efectuată de către funcţionarii Administraţiei. Totuşi, Administraţia poate încredinţa această funcţie unor organizaţii de certificarea nominalizate în acest scop sau unor organizaţii recunoscute de ea. In toate cazurile Administraţia în cauză trebuie să garanteze că proiectul a fost examinat în întregime şi de o manieră competentă.

    2.2. Sarcini de calcul

    2.2.1

    .I Modurile de exploatare ale fiecărei unităţi trebuie să fie cercetate în funcţie de condiţii de încărcare realiste, cuprinzând sarcinile gravitaţionale şi cele date de mediul înconjurător în care va avea loc exploatarea. Trebuie să se ţină seama, după caz, de următoarele elemente ale mediului înconjurător:

    .I-Vânt

    .2-Val

    1. .3 - Curent

    2. .4 - Gheaţă

    3. .5 - Proprietăţile fundului mării

    4. .6 -Temperatura

    5. .7 - Depuneri biologice

    .8- Seisme

    1. .2 În fiecare caz posibil, condiţiile de mediu de mai sus utilizate pentru proiectarea unităţii, trebuie să fie stabilite pe baza unor date semnificative cu o perioadă de apariţie de minimum 50 de ani pentru cele mai defavorabile condiţii de mediu anticipate.

    2. .3 Pentru argumentarea calculelor sau pentru extinderea lor, pot fi utilizate rezultatele încercărilor pe modele adecvate

    3. .4 Limitele impuse prin proiect pentru fiecare·mod de exploatare, trebuie să fie indicate în Manualul de Exploatare.

    Sarcini datorate vântului

    2.2.2 Pentru detenninarea sarcinilor datorate vântului trebuie să se ia în consideraţie vitezele medii a vântului şi a rafalei, după caz. Presiunile şi forţele ce rezultă trebuie calculate conform metodei indicate la paragraful 3.2 sau prin oricare alte metode acceptate de către Administraţie.

    Sarcini datorate valurilor

    2.2.3

    . I Caracteristicile valului de calcul trebuie să fie determinate pe baza spectrului energetic al

    valului de caJcul sau pe baza valurilor deterministice de calcul având forme şi dimensiuni corespunzătoare. Trebuie ţinut cont de valurile cu înălţime mai mică, care datorită frecvenţei, pot avea efecte considerabile asupra elementelor structurii.

    .2 Forţele valurilor, utilizate în calculele de proiectare, trebuie să includă efectele imersiunii, înclinării şi acceleraţiei provocate de mişcare. Teoriile folosite pentru calculul forţelor valurilor şi alegerea coeficienţilor trebuie să fie acceptate de către Administraţie.

    Sarcini datorate curenţilor

        1. 2.2.4 Trebuie ţinut cont de interacţiunea curentului şi valurilor. Dacă este necesar se vor suprapune cele două mişcări combinând vectorial viteza curentului şi viteza punctuală a valului. Viteza rezultantă se va folosi pentru calcularea forţei cu care curentul şi valurile solicită structura.

          Sarcini datorate curenţilor turbionari

        2. 2.2.5 Se va ţine cont de sarcinile induse în elementele structurii de forţele curenţilor turbionari.

          Sarcini pe punţi

        3. 2.2.6 Trebuie elaborat un plan de încărcare, acceptat de către Administraţiei, care să indice sarcinile maxime de calcul, uniforme şi concentrate, pentru fiecare zonă a punţilor şi pentru fiecare mod de exploatare.

          Alte sarcini

        4. 2.2.7 Alte sarcini importante trebuie determinate printr-o metodă, acceptată de către Administraţie.

    2,3 Analiza structurală

        1. 2.3.1 Pentru toate modurile de exp1oatare se vor analiza suficient de multe condiţii de încărcare pentru a permite stabilirea cazurilor de calcul critice ale tuturor elementelor structurale principale Această analiză din cadrul proiectului trebuie să fie acceptată de către Administraţiei.

        2. 2.3.2 Eşantionajul trebuie determinat pe baza criteriilor ce combină în mod raţional, componentele individuale ale tensiunilor care solicită fiecare element structural. Valorile tensiunilor admisibile trebuie să fie acceptate de către Administraţie.

        3. 2.3.3 Tensiunile locale, inclusiv cele cauzate de sarcini circumferenţiale asupra elementelor tubulare, trebuie cumulate cu tensiunile primare pentru stabilirea nivelurilor de tensiune combinată.

        4. 2.3.4 Rezistenţa la flambaj a elementelor de structură trebuie evaluată, după caz.

        5. 2.3.5 Când Administraţia consideră necesar, trebuie elaborată o analiză a rezistenţei la oboseală bazată pe detalii despre zonele de locaţie sau mediul înconjurător în care este preconizată exploatarea.

        6. 2.3.6 La proiectarea elementelor principale de structură trebuie ţinut cont de efectul de crestătură, de concentrările locale de tensiuni şi de alţi factori care măresc tensiunile.

        7. 2.3.7 Unde este posibil, nodurile structurale nu trebuie să fie concepute astfel încât să transmită tensiunile primare de întindere, pe direcţia grosimii tablelor la nod. Când aceste îmbinări sunt inevitabile, proprietăţile materialelor tablelor şi metodele de inspecţie alese pentru prevenirea destrămării lamelare, trebuie să fie acceptate de către Administraţie.

      1. 2.4 Consideraţii speciale pentru unităţile de suprafaţă

        1. 2.4.1 Rezistenţa cerută unităţii de suprafaţă trebuie menţinută la nivelul puţului de foraj şi o atenţie specială trebuie acordată continuităţii elementelor longitudinale. Tablele puţului trebuie, de asemenea, să fie judicios întărite pentru prevenirea oricărei avarii când unitatea este în deplasare.

        2. 2.4.2 Trebuie acordată atenţie eşantionajului pentru menţinerea rezistenţei la nivelul gurilor mari de magazii.

        3. 2.4.3 Elementele de structură în zona componentelor instalaţiei de manevră de poziţionare, precum şomare sau vinciuri, trebuie să fie proiectate pentru a rezista la solicitările ce apar când parâma de legare este solicitată până la limita sa de rupere.

      2. 2.5 Consideraţii speciale pentru unităţile autoridicătoare

    2.5.l

    . l Rezistenţa corpului trebuie evaluată în poziţia ridicată, pentru condiţiile de mediu specificate,

    cu sarcinile gravitaţionale maxime la bord şi suportate de toate picioarele. Repartizarea acestor sarcini în structura corpului trebuie determinată printr o metodă de analiză raţională. Calculele de eşantionaj trebuie efectuate în funcţie de această analiză, dar nu trebuie să fie inferioare celor cerute pentru alte moduri de exploatare.

    .2 Unitatea trebuie proiectată în aşa fel încât corpul să rămână deasupra celor mai înalte valuri de calcul incluzând efectul combinat cu mareele astronomice şi de furtună. Distanţa minimă între aceste valuri şi corp poate fi de 1,2 metri sau l 0% din suma mareei astronomice, a mareei de furtună şi înălţimea valului de calcul deasupra nivelului mediu al apei calme, care din cele două valori este mai mică.

    2.5.2

    1. .1 Picioarele trebuie proiectate astfel încât să reziste sarcinilor dinamice la care pot fi expuse

      tronsoanele lor nesusţinute în timpul coborârii pe fund şi să reziste, de asemenea. şocului 1a contactul cu fundul, datorat acţiunii valului asupra corpului. Mişcările maxime de calcul, starea mării şi caracteristicile fundului pentru operaţiile de ridicare sau coborâre ale corpului, trebuie prevăzute cu claritate în Manualul de Exploatare.

    2. .2 Pentru evaluarea rezistenţei picioarelor când unitatea este în poziţie ridicată, trebuie să se ţină seama de momentul de răsturnare maxim ce se exercită asupra unităţii datorat celei mai defavorabile combinaţii posibile, dintre sarcinile gravitaţionale şi cele datorate mediului înconjurător.

    3. .3 Picioarele trebuie proiectate să reziste condiţiilor de mediu cele mai defavorabile prev te în timpul deplasării unităţii, ţinând cont de vânt, de momentul dat de sarcinile gravitaţionale şi acceleraţiile apărute din mişcările unităţii. Trebuie furnizate Administraţiei calculele sau o analiză pe baza încercărilor pe model sau o combinaţie a acestora. În Manualul de Exploatare trebuie prevăzute condiţiile de deplasare acceptabile. Pentru anumite condiţii de deplasare poate fi necesară ranforsarea picioarelor, susţinerea lor, sau demontarea lor, pentru a le asigura integritatea structurală.

        1. 2.5.3 Elementele structurale care transmit sarcini între picioare şi corp trebuie dimensionate pentru sarcinile maxime transmise şi dispuse astfel încât să difuzeze sarcinile în structura corpului.

          2.5.4

          1. .1 Dacă este prevăzut un tanc auxiliar pentrn rezemarea pe fund, trebuie acordată atenţie fixării

            picioarelor în aşa fel încât sarcinile să fie distribuite în interiorul tancului auxiliar.

          2. .2 Dacă în interiorul unui tanc auxiliar sunt prevăzute chesoane care nu sunt în legătură cu marea (închise) acestea vor fi eşantionate la o presiune corespunzătoare adâncimii maxime şi efectului mareer.

          3. .3 Tancurile auxiliare trebuie să fie eşantionate astei încât să reziste sarcinilor apărute în timpul manevrei de coborâre, inclusiv şocului la contactul cu fundul datorat acţiunii valurilor asupra corpului.

          4. .4 Trebuie ţinut cont de efectul unei posibile acţiuni de eroziune (pierderea sprijinului pe fund).

    Trebuie studiat îndeosebi efectul unor plăci manta, dacă sunt prevăzute.

        1. 2.5.5 Cu excepţia acelor unităţi care utilizează un tanc auxiliar, posibilitatea de preîncărcare a fiecărui pidor trebuie să fie prevăzută până la sarcina maximă combinată aplicabilă după poziţionarea iniţială pe locaţie. Aceste proceduri de preîncărcare trebuie incluse în Manualul de Exploatare.

        2. 2.5.6 Pentru rufurile situate aproape de bordajul exterior al unităţii poate fi cerut un eşantionaj similar cu cel pentru pereţii frontali expuşi. Eşantionajul altor rufuri trebuie să fie adaptat dimensiunilor, funcţiilor şi amplasamentului.

      1. 2.6 Consideraţii speciale pentru unităţile stabilizate prin coloane

        2.6.1

        1. .1 Cu excepţia cazului când structurile punţii sunt concepute să reziste impactului valurilor, trebuie să se menţină o distanţă acceptată de către Administraţie, între creasta valurilor şi structura punţii. Trebuie :fumizate Administraţiei rezultatele probelor pe modele, informaţii din experienţa exploatării recente a unor unităţi concepute de manieră similară sau calcule indicând că s-au luat măsuri adecvate pentru ca această distanţă să fie respectată.

        2. .2 Pentru unităţile rezemate pe fundul mării în timpul exploatării, distanţa cerută trebuie să fie aceeaşi Cil cea indicată 1a aliniatul 2.5. l .2

          2.6.2

          .1 Eşantionajul structurii superioare nu trebuîe să fie inferior celui cerut pentru sarcinile indicate în planul de încărcare a punţii.

          .2 Când structura superioară intră în plutire într-un mod de exploatare aprobat sau într-o situaţie de avarie conformă cu cerinţele .de stabilitate, trebuie acordată o atenţie deosebită sarcinilor care solicită structura din această cauză. •

          2.6.3

          1. .1 Eşantionajul coloanelor, părţilor inferioare ale corpului şi tălpilor de rezemare trebuie să se bazeze pe o evaluare a sarcinilor datorate presiunii hidrostatice şi a sarcinilor combinate incluzând cele datorate valuri1or şi curenţilor.

          2. .2 Când o coloană, partea inferioară a corpului sau o talpă de rezemare face parte din cadrul structural general al unităţii, trebuie să se ţină seama în plus, de tensiunile rezultate din deformaţiile datorate aplicării încărcărilor combinate.

          3. .3 Trebuie să se ţină cont în mod deosebit de detaliile şi legăturile structurale în zonele supuse unor sarcini locale ridicate rezultate, de exemplu, din avarii exterioare, impactul valurilor, umplerea parţială a tancurilor sau de operaţii de rezemare pe fundul mării.

          4. .4 Când o unitate este proiectată să fie exploatată fiind rezemată pe fundul mării, picioarele trebuie proiectate astfel încât să reziste şocurilor la contactul cu fundul produse de acţiunea valurilor asupra cot:pului. Pentru aceste unităţi trebuie de asemenea evaluate efectele unei posibile acţiuni de eroziune (pierderea sprijinului pe fundul mării). Trebuie studiat îndeosebi efectul unor plăci manta dacă acestea sunt prevăzute.

          5. .5 Elementele de structură în zona componentelor instalaţiei de manevră-legare de poziţionare, cum ar fi şomare şi vinciuri, trebuie să fie concepute să reziste la solicitările ce apar când parâma de legare este tensionată până la limita de rupere.

          2.6.4

          . I Elementele de contravântuire trebuie concepute astfel ca să facă structura să reziste în mod

          eficient la efectul combinat al sarcinilor aplicabile şi, când unitatea este aşezată pe fundul mării, la o posibilă repartiţie inegală a sarcinilor din rezemarea pe fund . După caz, elementele de contravântuire trebuie, de asemenea, să fie studiate în cazul eforturilor combinate cuprinzând solicitări de încovoiere locală datorită flotabilităţii, forţelor din valuri şi forţelor din curenţi.

          .2 După caz, trebuie ţinut cont de tensiunile locale cauzate de impactul valurilor.

          J Când contravântuirile sunt etanşe, acestea trebuie proiectate astfel ca să prevină deformaţiile datorate presiunii hidrostatice.

          .4 Trebuie studiată necesitatea prevederii de coaste inelare la contravântuirile tubulare pentru menţinerea rigidităţii şi formei.

      2. 2.7 Materiale

        Unităţile trebuie construite din oţel sau alt material adecvat având proprietăţi acceptate de către Administraţie.

      3. 2.8 Dosar de construcţie

        Trebuie pregătit un dosar de construcţie iar o copie se va găsi la bordul unităţii. Acest dosar trebuie să conţină în special planurile indicând amplasamentul şi extinderea aplicării diferitelor ade şi rezistenţe a materialelor, ca şi descrierea materialelor şi procedurilor de sudare folosite şi orice alte informaţii importante privind construcţia unităţii. Dosarul trebuie să conţină, de asemenea, restricţii sau interdicţii referitoare la reparaţii sau modificări.

      4. 2.9 Sudarea

        Procedurile de sudare utilizate în timpul construcţiei trebuie să fie acceptate de către Administraţie. Sudorii trebuie să fie calificaţi pentru tehnologia şi procedurile de sudare utilizate. Alegerea sudurilor pentru probe şi procedurile utilizate trebuie să fie acceptate de către Administraţie.

      5. 2.10 Probe

    La finalul construcţiei pereţii tancurilor trebuie supuşi unor probe acceptate de către Administraţie.

    CAPITOLUL 3- COMPARTIMENTARE, STABILITATE ŞI BORD LIBER

      1. 3.1 Proba de înclinări

        1. 3.1.1 Pentru prima unitate dintr-o serie de acelaşi tip trebuie cerută o probă de înclinări, la o dată cât mai apropiată posibil de finalizarea sa, pentru a determina cât mai corect greutatea navei goale şi poziţia centrului său de greutate. Proba trebuie efectuată în prezenţa unui inspector al Administraţiei, al unei persoane oficial autorizată sau a reprezentantului unei organizaţii autorizate.

        2. 3.1.2 Pentru unităţile următoare de acelaşi tip care sunt identice din punct de vedere al fonnei corpului şi al amenajării cu excepţia unor diferenţe minore la maşini sau dotare, vor fi suficiente calcule detaliate ale diferenţelor de greutate şi poziţie a centrelor de greutate, cu condiţia ca exactitatea calculelor să fie confirmată printr-o verificare a deadweight.

        1. 3.I.3 Rezultatele probei de înclinări sau probei de deadweight şi a probei de înclinări corectate pentru a ţine seama de diferenţele de greutate, trebuie să fie menţionate în Manualul de Exploatare.

          3,2 Curbele momentelor de redresare şi ale momentelor de înclinare

          3.2.1

          1. .1 Curbele momentelor de redresare şi a momentelor de înclinare datorate vântului similare

            celor din figura I însoţite, de calculele corespunzătoare, trebuie să fie determinate pentru toată gama de pescaje de exploatare, inclusiv pentru pescajele corespunzătoare situaţiei de deplasare, luând în consideraţie cantitatea maximă de încărcătură şi materiale pe punte, în poziţia cea mai defavorabilă aplicabilă. Curbele momentelor de redresare şi de înclinare datorită vântului trebuie să fie raportate Ja axele cele mai critice. Trebuie ţinut cont de efectul suprafeţelor libere în tancurile parţial umplute.

          2. .2 Când echipamentul este de aşa natură încât să permită coborârea lui şi arimarea, pot fi cerute curbe suplimentare pentru momentele de înclinare datorate vântului, iar aceste date trebuie să indice clar poziţia acestui echipament.

    3.2.2

    1. .1 Curbele momentelor de înclinare datorate vântului trebuie determinate pentru forţa vântului calculată cu formula următoare:

      F = ½CsCHpV2A (newtoni) în care:

      F = forţa vântului (newtoni)

      Cs= coeficient de formă care depinde de forma elementului de structură expus la vânt (vezi tabelul 1)

      Cn= coeficient de înălţime care depinde de înălţimea deasupra nivelului mării a elementului de structură expus la vânt (vezi tabelul 2)

      p = densitatea masei de aer (1,222 Kg I m3) V= viteza vântului (m/sec)

      A = aria proiectată a tuturor suprafeţelor expuse, când unitatea este în poziţie dreaptă sau înclinată (m2)

      TABELUL 1. VALORILE COEFICIENTULUI Cs

      Formă

      Cs

      Sferică

      0,4

      Cilindrică

      0,5

      Suprafeţe plane mari (corp, ruf, suprafeţe netede sub punte)

      1,0

      Turla de foraj

      Cabluri

      1,25

      1,2

      Traverse şi grinzi expuse sub punte

      1,3

      Piese mărunte

      Elemente izolate (macara, traversă, etc.)

      1,4

      1,5

      Rufuri grupate sau structuri similare

      1, 1

      TABELUL 2. VALORILE COEF1CIENTULUI C0

      Înălţimea deasupra nivelului mării (metri)

      O 15,3

      1,00

      15,3 30,5

      1,10

      30,5 • 46,0

      1,20

      46,0 • 61,0

      1,30

      61,0 • 76,0

      1,37

      76,0 - 91,5

      1,43

      91,5 - 106,5

      1,48

      106,5 - 122,0

      1,52

      122,0 -137,0

      1,56

      137,0 - 152,5

      1,60

      152,5 - 167,5

      1,63

      167,5 - 183,0

      1,67

      183,0 - 198,0

      1,70

      198,0-213,5

      1,72

      213,5 - 228,5

      I, 75

      228,5 - 244,0

      1,77

      244,0 - 256,0

      1,79

      peste 256

      1,80

    2. .2 Forţa vântului trebuie să fie considerată din orice direcţie, în raport cu unitatea, iar viteza vântului trebuie să fie următoarea:

      . I În general, în larg, pentru condiţii no11I1ale de exploatare trebuie folosită viteza minimă a vântului de 36 m/s (70 noduri) iar pentru condiţiile unei furtuni puternice trebuie folosită o viteză minimă a vântului de 51,5 m/sec (100 noduri).

      1. .2 Când exploatarea unei unităţi este limitată la zone adăpostite (ape interioare adăpostite ca: lacuri, golfuri, mlaştini, râuri, etc.) trebuie luată în consideraţie o viteză redusă a vântului, egală cu cel puţin 25,8 m/s (50 noduri) pentru condiţii de exploatare normale.

      2. .3 În calculul suprafeţelor proiectate în plan vertical aria suprafeţelor expuse vântului în funcţie de bandă şi asietă, cum ar fi suprafeţele de sub punţi etc., trebuie inclusă folosind factorul de formă potrivit. Aria elementelor zăbrelite se poate aproxima luând-o egală cu 30% din aria proiectată a conturului de gabarit frontală şi posterioară, adică 60% din aria proiectată a conturului de gabarit dintr­ o singură parte.

        1. 3.2.3 Pentru calculul momentului de înclinare dat de vânt braţul de răsturnare a forţei vântului trebuie luat vertical între centrul de presiune al tuturor suprafeţelor velice şi centrul de aplicare a forţelor hidrodinamice a unităţii. Se consideră că unitatea pluteşte liber, fără să fie împiedicată de legături.

        2. 3.2.4 Curba momentului de înclinare datorată vântului trebuie calculată pentru un număr suficient de unghiuri de înclinare pentru a determina traseul curbei. În cazul unităţilor având un corp de formă analoagă cu acela al unei nave, se poate considera că curba momentului de înclinare datorat vântului variază cosinusoida! funcţie de înclinarea navei.

        3. 3.2.5 Momentele de înclinare date de vânt derivate din încercările efectuate în tunele de vânt pe un model reprezentativ al unităţii, pot fi considerate ca alternative la paragrafele 3.2.2 la 3.2.4. Determinarea acestor momente de înclinare, trebuie să includă efectul de portanţă şi de frecare care se manifestă la diverse unghiuri de înclinare aplicabile.

    momentul de redresare

    unghiul de inundare prin deschideri superioare

    a doua Intersecţie

    unghi de inclinare

    Figura I - Curbele momentului de redresare şi momentului de înclinare

      1. 3.3 Criterii de stabilitate În stare intactă

        3.3.l Stabilitatea unei unităţi în fiecare mod de exploatare trebuie să îndeplinească următoarele criterii (vezi şi figura ]):

        1. .1 Pentru unităţile de suprafaţă şi unităţile autoridicătoare, aria de sub curba momentului de

          redresare până la a doua intersecţie sau până la unghiul de inundare, care este mai mic, trebuie să fie mai mare cu cel puţin 40% faţă de aria de sub de curba momentului de înclinare dat de vânt, până la acelaşi unghi limită.

        2. .2 Pentru unităţile stabilizate prin coloane aria de sub curba momentului de redresare până la unghiul de inundare, trebuie să fie mai mare cu cel puţin 30% faţă de aria de sub curba momentului de înclinare dat de vânt până la acelaşi unghi limită.

        3. .3 Curba momentului de redresare trebuie să fie pozitivă pentru toate unghiurile cuprinse între poziţia dreaptă şi a doua intersecţie.

            1. 3.3.2 Fiecare unitate trebuie să poată fi adaptată la condiţiile de furtună puternică într-un termen care corespunde condiţiilor meteorologice. Procedurile recomandate şi timpul aproximativ necesar, atât pentru condiţiile de exploatare cât şi în timpul deplasării trebuie să fie menţionate în Manualul de Exploatare.

            2. 3.3.3 Criterii de stabilitate alternative pot fi luate în considerare de către Administraţie, de exemplu, criterii bazate pe probe în tunel de vânt şi teste de comportament pe valuri a unui model rt',prezentativ al unităţii, cu condiţia păstrării unui nivel echivalent de siguranţă. •

      2. 3.4 Compartimentarea şi stabilitatea după avarie

        1. 3.4.1 Unitatea trebuie să aibă un bord liber suficient şi să fie compartimentată prin punţi şi pereţi etanşi Ia apă în aşa fel încât să aibă o flotabilitate şi o stabilitate suficiente pentru a rezista, ca regulă generală, la inundarea oricărui compartiment în odce condiţii de exploatare sau de deplasare, compatibile cu ipotezele de avarie enunţate în secţiunea 3.5.

        2. 3.4.2 Unitatea trebuie să posede o rezervă de stabilitate suficientă după avarie pentru a putea rezista momentului de înclinare dat de vânt, viteza vântului fiind de 25,8 m/sec (50 noduri) şi vântul suflând din orice direcţie. În aceste circumstanţe plutirea finală după inundare, ţinând cont de spărtură, de asietă şi de înclinare, trebuie să se găsească sub marginea inferioară a oricărei deschideri prin care s-ar putea produce o inundare progresivă.

        3. 3.4.3

          1. .1 Se va verifica satisfacerea prescripţiilor paragrafelor 3.4. J şi 3.4.2 cu ajutorul calculelor

            care vor ţine cont de proporţiile şi caracteristicile proiectului unităţii precum şi amenajarea şi configuraţia încăperillor deteriorate. În aceste calcule se va considera ipoteza că unitatea se găseşte în cea mai rea condiţie de serviciu posibilă, din punctul de vedere al stabilităţii şi că este în plutire liberă, fără legăturile de ancorare.

          2. .2 Capacitatea de reducere a unghiurilor de înclinare printr-o drenare cu pompe sau balastarea altor încăperi sau aplicării forţelor de ancorare etc., nu trebuie să fie considerată ca justificând o relaxare a cerinţelor.

      3. 3.5 Extinderea avariei

        1. 3.5.1 Unităţi de suprafaţă

          1. .I Pentru determinarea stabilităţii după avarie a unităţilor de suprafaţă trebuie să se presupună că următoarea extindere a avariei apare între pereţii eficienţi etanşi Ia apă:

            1. .1 penetraţia orizontală: 1,50 metri; şi

            2. .2 extinderea verticală : pornind de la linia de bază, în sus, fără limită superioară.

          1. .2 Distanţa dintre pereţii eficienţi etanşi la apă, sau dintre părţile în trepte cele mai apropiate care se găsesc în limitele presupuse ale penetrării orizontale nu trebuie să fie mai mică de 3,0 metri; dacă această distanţă este mai mică, nu se va ţine seama de unu sau mai mulţi pereţi adiacenţi.

          2. .3 Dacă o avarie având extinderea mai mică decât cea indicată la paragraful 3.5.1.1, generează situaţie mai gravă, o astfel de avarie trebuie să fie adoptată ca ipoteză de calcul.

          3. .4 Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puţuri tec, situate în limitele avariei menţionate la paragraful 3.5.1.1 trebuie să fie considerate avariate. Trebuie prevăzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etanş la apă pentru împiedicarea oricărei inundări progresive a altor spaţii destinate să rămână intacte.

        2. 3.5.2 Unităţi autoridicătoare

          1. .1 Pentru determinarea stabilităţii după avarie a unităţilor autoridicătoare trebuie să se considere că următoarea extindere ipotetică a avariei apare între pereţii eficienţi etanşi la apă:

            1. .1 penetraţia orizontală: 1,5 metri; şi

            2. .2 extindere verticală: pornind de la linia de bază în sus, fără limita superioară.

          2. .2 Distanţa dintre pereţii etanşi eficienţi sau dintre părţile în trepte cele mai apropiate care se găsesc în limitele penetraţiei orizontale ipotetice, nu trebuie să fie mai mică de 3 metri; dacă această distanţă este mai mică nu se va ţine seama de unu sau mai mulţi pereţi adiacenţi.

          3. .3 Dacă o avarie cu extinderea mai mică decât cea indicată Ia paragraful 3.5.2.1 generează o situaţie mai gravă, o astfel de avarie mai mică trebuie să fie adoptată ca ipoteză de calcul.

          4. .4 Dacă există un tanc auxiliar, trebuie considerat că platforma şi tancul auxiliar suportă avaria având dimensiunile menţionate mai sus, dar nu simultan, cu excepţia cazului când Administraţia consideră necesar din cauza vecinătăţii imediate.

          5. .5 Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puţurile, etc., situate în limitele avariei menţionate la paragraful 3.5.2.l trebuie să fie considerate avariate. Trebuie prevăzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etanş la apă pentru împiedicarea oricărei inundării progresive a altor spaţii destinate să rămână intacte.

        3. 3.5.3 Unităţi stabilizate prin coloane

          Pentru evaluarea stabilităţii după avarie a unităţilor stabilizate pnn coloane trebuie să se considere următoarele situaţii ipotetice de avarii:

          1. .l Numai acele coloane situate la periferia unităţii se consideră a fi avariate, iar avaria se consideră a fi situată în părţile expuse ale coloanelor.

            1. .2 Coloanele care sunt subîmpărţite în încăperi etanşe prin platforme orizontale etanşe, trebuie în general considerate că vor fi avariate în limitele oricărui singur compartiment cuprins între două platforme etanşe. Trebuie considerat că, coloanele sunt inundate ca urmare a unei avarii având extinderea verticală de 3 metri, producându-se la un nivel oarecare între 5 metri deasupra şi 3 metri dedesubtul pescajelor specificate în Manualul de Exploatare. Distanţe inferioare deasupra sau dedesubtul pescajelor pot fi utilizate cu acordul Administraţiei, ţinând cont de condiţiile de exploatare reale. Totuşi avaria având dimensiunile prescrise trebuie să se producă într-o zonă de ce] puţin 1,50 metri deasupra sau dedesubtul pescajelor specificate în Manualul de Exploatare şi, când o platformă orizontală etanşă se găseşte în aceste limite, trebuie presupus că ambele încăperile situate de o parte şi de alta a platfo1mei în chestiune, sunt afectate de avane.

            2. .3 Nici un perete vertical nu trebuie considerat avariat cu excep a cazului când distanţa care separă pereţii este inferioară unei optimi din perimetrul coloanei, măsurat la periferia nivelului pescajului considerat, caz în care unu sau mai mulţi pereţi nu vor fi luaţi în considerare.

            3. .4 Trebuie presupusă o penetraţie orizontală a avariei de 1,50 metri.

            4. .5 Tălpile de rezemare ale unităţii trebuie considerate avariate când aceasta este exploatată în situaţie de navă goală sau este în deplasare aşa cum este arătat în paragrafele 3.5.3.1 până la

              3.5.3.4 sau la paragraful 3.5.2 ţinând cont de forma lor.

            5. .6 Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puţurile etc,, situate în limitele avariei trebuie presupuse avariate. Trebuie prevăzute mijloace eficace de închidere la nivelul conturului etanş pentru împiedicarea oricărei inundări progresive a altor spaţii destinate să rămână intacte.

      4. 3.6 Integritatea etanşeităţii la apă

        1. 3.6.1 Numărul deschiderilor practicate în pereţii etanşi trebuie redus Ia un minimum compatibil cu proiectul şi buna funcţionare a unităţii. Când este necesar să se practice deschideri în punţi şi pereţii etanşi la apă pentru a permite accesul sau trecerea tubulaturilor, canalelor de ventilaţie, cablurilor electrice etc, trebuie luate măsuri pentru menţinerea etanşeităţii Ja apă a încăperjJor închise.

        2. 3.6.2

          1. .1 Dacă pe conturul etanş la apă sunt prevăzute valvule pentru asigurarea etanşeităţii, acestea

            trebuie să poată fi acţionate dintr-un compartiment de pompe sau alt spaţiu supravegheat normal, o punte deschisă sau o punte situată deasupra plutirii finale după inundare. În postul de comandă Ja distanţă trebuie să fie prevăzute indicatoare ale poziţiei valvulelor.

          2. .2 La bordul unităţii autoridicătoare supapele cerute pe circuitul de ventilaţie pentru asigurarea etanşeităţii la apă trebuie ţinute închise când unitatea este în plutire. În acest caz ventilaţia necesară trebuie să fie asigurată prin alte metode alternative aprobate.

        3. 3.6.3 Deschideri interioare

          . l Dispozitivele care asigură etanşeitatea Ia apă a deschiderilor interioare utilizate în timpul exploatării, atunci când unitatea este în plutire, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

          1. .1 Uşile trebuie să fie acţionate de la distanţă dintr-un amplasament central situat pe puntea de deasupra plutirii finale după inundare şi trebuie, de asemenea, să poată fi acţionate local de fiecare parte a peretelui. În postul de comandă trebuie prevăzute dispozitive care să arate dacă uşile sunt deschise sau închise.

          2. .2 Dispozitivele de comandă la distanţă prescrise la paragraful 3.6.3.1.1 pot fi omise pentru uşile şi capacele care sunt nonnal închise când unitatea este în plutire, cu condiţia ca să fie prevăzută o instalaţie de alannă (de ex. semnale luminoase) pentru a semnala personalului ]oca] şi din amplasamentul central, dacă uşile în chestiune sunt deschise sau închise. Trebuie afişat un avertisment pe toate aceste uşi sau capace pentru a arăta că ele nu trebuie lăsate deschise când unitatea este în plutire.

            .2 Dispozitivele care asigură etanşeitatea la apă a deschiderilor interioare care sunt menţinute închise în permanenţă în timpul exploatării, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii când unitatea este în plutire:

            . l Pe toate aceste dispozitive trebuie afişat un avertisment pentru a arăta că ele trebuie menţinute închise când unitatea este în plutire; acest avertisment nu este necesar în cazul gurilor de vizită. a căror închidere se face prin capace cu şuruburi fixate la intervale reduse.

            .2 Pentru unităţile autoridicătoare trebuie menţionat în jurnalul de bord sau în raportul de cart, după caz, că s-a verificat şi că toate aceste deschideri au fost închise înainte ca unitatea să intre în plutire.

        4. 3.6.4 Deschideri exterioare

          1. .I Când etanşeitatea la apă depinde de deschiderile exterioare care sunt utilizate în timpul exploatării când unitatea este în plutire, aceste deschideri trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

            1. .1 Deschiderile ale căror margine inferioară nu trebuie să fie imersată inclusiv aerisirile (oricare ar fi dispozitivele lor de închidere), canalele de ventilaţie, orificiile de aspiraţie şi refulare ale instalaţiei de ventilaţie şi uşile neetanşe care nu sunt prevăzute cu dispozitive de închidere etanşă; şi

              . 2 Deschiderile cum sunt gurile de vizită prevăzute cu capace fixate cu şuruburi la intervale apropiate, gurile mici de magazie• şi hublourile de tip fix pot fi imersate.

            2. .2 Cerinţele paragrafului 3.6.3.2 trebuie aplicate când etanşeitatea la apă depinde de deschiderile exterioare care sunt închise în permanenţă în timpul exploatării când unitatea este în plutire.

      5. 3.7 Bord liber

        1. 3.7.1 Generalităţi

          • • Gurile mici de magazie, care pot fi imersate în caz de avarie sunt acelea care permit accesul personalului în condiţii normale. Aceste deschideri vor fi închise prin aprobarea rapidă de folosirea diverselor materiale de etanşare cum ar fi acoperirea cu oţel sau alte astfel de materiale. Un sistem de alarmă (ex.: semnalele luminoase) va trebui pus în aplicare pentru a anunţa personalul, atât pe cei aflaţi în preajmă, cât şi pe cei aflaţi într-o poziţie centrală , pentru a se putea observa dacă aceste guri mici de magazie sunt deschise sau închise în plus, este necesară instalarea unui avizier în vederea verificării periodice a respectării nomJelor de închidere atâta timp cât nava este pe mare. Aceste deschideri nu trebuie considerate ieşiri de urgenţă.

          . l Dispoziţiile Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încărcare, inclusiv dispoziţiile privitoare

          la certificare, trebuie să se aplice la toate unităţile iar certificatele trebuie eliberate în condiţii corespunzătoare. Când nu este posibilă calcularea bordului liber minim al unei unităţi cu ajutorul metodelor prevăzute de această Convenţie, bordul liber minim trebuie detenninat pe baza prescripţiilor aplicabile în materie de stabilitate în stare intactă, de stabilitate după avarie şi de construcţie pentru condiţii normale de deplasare sau de foraj când unitatea este în plutire. Bordul liber nu trebuie să fie inferior celui calculat conform dispoziţiilor Convenţiei când acestea sunt aplicabile.

          .2 Cerinţele Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încărcare cu privire la etanşeitatea la apă şi intemperii a punţilor, suprastructurilor, rufurilor, uşilor, capacelor de magazii, alte deschideri, aerisiri, canale de ventilaţie, scurgeri, prize de apă şi de descărcare etc., vor fi luate de bază pentru toate unităţile în situaţia de plutire.

        2. 3.7.2 Unităţi de suprafaţă

          1. .1 Liniile de încărcare, calculate conform cerinţelor Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încărcare, trebuie să fie atribuite unităţilor de suprafaţă şi trebuie să satisfacă toate condiţiile de atribuire prevăzute în Convenţie.

          2. .2 Când este necesar să se atribuie un bord liber superior bordului liber minim pentru a îndeplini cerinţele în materie de stabilitate în stare intactă sau după avarie sau în virtutea oricărei alte restricţii impuse de Administraţie, se vor aplica cerinţele de la Regula 6(6) din Convenţia din 1966 asupra liniilor de încărcare. Când un astfel de bord liber este atribuit, mărcile sezoniere de deasupra centrului mărcii nu se vor aplica şi se vor aplica toate mărcile sezoniere de sub centrul mărcii. Dacă la cererea annatorului unităţii, acesta doreşte atribuirea unui bord liber superior bordului liber minim, nu este necesară aplicarea cerinţelor din Regula 6(6).

          3. .3 Dacă în corp sunt practicate puţuri de foraj, volumul puţurilor trebuie scăzute din volumul deplasamentului unităţii utilizat pentru calculul coeficientului de fineţe bloc. Bordul liber trebuie să fie suplimentat cu o mărime egală cu volumul puţului împărţit la suprafaţa plutirii pentru a compensa pierderea de flotabilitate .

          4. .4 Procedura descrisă la paragraful 3.7.2.3 trebuie aplicată la fel şi în cazul micilor degajări sau îngustărilor relative de la pupa unităţii decupări

          5. .5 Prelungirile exterioare îngustate din pupa unităţii trebuie considerate ca apendice şi trebuie excluse din detenninarea lungimii (L) şi din calculul de bord liber. Administraţia trebuie să determine efectul acestor prelungiri exterioare asupra cerinţelor privitoare la rezistenţa unităţii bazată pe lungimea (L).

        3. 3.7.3 Unităţi autoridicătoare

          1. .1 Unităţilor autoridicătoare trebuie atribuit, bordul liber calculat conform cerinţelor Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încărcare. Când ele sunt în plutire şi când sunt în tranzit dintr-o zonă de exploatare în alta, aceste unităţi trebuie supuse tuturor condiţiilor de atribuire definite în Convenţie, exceptând cazul când unitatea face obiectul unei scutiri precise. Totuşi, aceste unităţi nu trebuie să fie supuse cerinţelor Convenţiei când se sprijină pe fundul mării sau când sunt în procesul de ridicare sau coborâre a picioarele lor.

          2. .2 Când unităţile au o configuraţie astfel încât nu li se poate calcula bordul liber minim conform metodelor normale definite în Convenţia din 1966 asupra liniilor de încărcare, acest bord liber trebuie determinat pe baza cerinţelor relative la stabilitatea în stare intactă, stabilitatea după avarie şi structura construcţiei, aplicabile acestor unităţi când sunt în plutire.

          3. .3 Când este n'ecesară atribuirea unui bord liber mai mare decât bordul liber minim pentru îndeplinirea cerinţelor în materie de stabilitate în stare intactă sau după avarie sau în virtutea altor restricţii impuse de Administraţie, se vor aplica cerinţele Regulii 6(6) din Convenţia din I 966 asupra liniilor de încărcare. Când este atribuit un astfel de bord liber mărcile sezoniere de deasupra centrului mărcii nu se vor aplica iar mărcile sezoniere de sub centrul mărcii rămân. Dacă la cererea armatorului unităţii, se atribuie un bord liber mai mare decât bordul liber minim, nu este necesară aplicarea cerinţelor Regulii 6(6).

          4. .4 Dacă în corp sunt practicate puţuri precum cele de foraj, volumul puţului trebuie scăzut din volumul deplasamentului unităţii utilizat pentru calculul coeficientului de fineţe bloc. Bordul liber trebuie să fie suplimentat cu o mărime egale cu volumul puţului împărţit la suprafaţa plutirii pentru a compensa pierderea de flotabilitate.

          5. .5 Procedura descrisă la paragraful 3.7.3.4 trebuie aplicată la fel şi în cazul micilor decupări şi decupărilor relativ înguste de la pupa unităţii.

          6. .6 Prelungirile exterioare din pupa unităţii trebuie considerate ca apendici şi nu trebuie să intre în determinarea lungimii (L) şi în calculul de bord liber. Administraţia trebuie să determine efectul acestor prelungiri exterioare asupra cerinţelor privitoare la rezistenţa unităţii bazată pe lungime (L).

          7. .7 Unităţile autoridicătoare pot să aibă personal ]a bord când sunt remorcate. În acest caz ele sunt supuse unei cerinţei referitoare la înălţimea etravei, care este posibil să nu fie întotdeauna în măsură să fie respectată. În aceste condiţii Administraţia trebuie atunci să stabilească măsura în care cerinţele din Regula 39(3) din Convenţia din 1966 asupra liniilor de încărcare sunt aplicabile la aceste unităţi, ţinând seama de caracterul ocazional al acestor voiaje pe o rută predeterminată ca şi de condiţiile dominante, de vreme.

          8. .8 Unele unităţi autoridicătoare utilizează tancuri auxiliare mari sau structuri de sprijin similare care contribuie 1a flotabWtate când unitatea este în plutire. În acest caz nu se va ţine seama de tancu] auxiliar sau de structuri de sprijinire similare pentru calculul de bord liber. Totuşi tancurile auxiliare sau structurile de sprijin: similare, trebuie întotdeauna luate în consideraţie la evaluarea stabilităţii unităţii când este în plutire, dat fiind că poziţia pe verticală a tancului în raport cu corpul superior poate fi periculoasă.

        4. 3.7.4 Unităţi stabi/izateprin coloane

          1. .1 Forma corpului acestui tip de unităţi face imposibil calculul bordului liber geomptric

            conform cerinţelor capitolului III al Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încărcare. In consecinţă bordul liber minim al fiecărei unităţi stabilizată prin coloane trebuie determinat pe baza respectării prescripţiilor aplicabile privind:

            1. .1 rezistenţa structurii unităţii;

            2. .2 distanţa minimă dintre creasta valului şi structura punţii (vezi paragraful 2.6. I); şi

            3. .3 regulile de stabilitate în stare intactă şi după avarie.

          2. .2 Bordul liber minim trebuie inscripţionat în locuri potrivite, pe structură. Când este practic posibil, mărcile trebuie să fie vizibile pentru persoana însărcinată cu ]egarea unităţii, de coborârea unităţii sau orice altă operaţie a unităţii.

          3. .3 Puntea adăpostită a fiecărei unităţi stabilizată prin coloane trebuie tăcută etanşă Ia intemperii.

          4. .4 În genera1 înălţimile ramelor şi soclurilor deschiderilor în punţi, a trombelor şi a canalelor

            de ventilaţie, a pragurilor uşilor etc., în locurile expuse ca precum şi dispozitive]or lor de îne;_hidere, trebuie să fie determinate de cerinţele de stabilitate atât în stare intactă cât şi după avarie. In mod deosebit toate deschiderile care pot fi imerse înainte de unghiul de înclinare, la care aria cerută de sub curba braţului de redresare în stare intactă este atinsă, trebuie prevăzute cu dispozitive de închidere etanşe la intemperii. Dispozitive de închidere etanşe la intemperii trebuie insta]ate deopotrivă la deschiderile care duc la spaţiile al căror volum este inclus în calculul curbelor de stabilitate, precum şi la scurgerile sanitare provenind din aceste spaţii şi trecând prin bordaj. În ceea ce priveşte stabilitatea după avarie, trebuie aplicate cerinţele paragrafului 3.6.4.1.

          5. .5 Administraţiile trebuie să acorde o atenţie aparte amplasamentelor deschiderilor care nu

    pot fi închise în caz de avarie, cum sunt prizele de aer ale generatoarelor de avarie, ţinând cont de curbele braţelor de redresare în stare intactă şi de plutirea finală după avaria ipotetică.

    CAPITOLUL 4-INSTALAŢII DE MAŞINI PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

      1. 4.1 Generalităţi (Această secţiune se aplică capitolelor de la 4 la 8)

        4.1. l Cerinţele referitoare la maşini şi instalaţii electrice care figurează în capitolele 4 până la 8 asigură personalului un grad acceptabil de protecţie contra incendiului, electrocutării sau altor accidente. Cerinţele se aplică atât echipamentului naval cât şi echipamentului industrial.

            1. 4.1.2 Regulile şi normele practice aplicate cu eficacitate de industria de foraj marin, care nu sunt în contradicţie cu prezentul Cod şi care sunt acceptate de către Administraţie, pot fi aplicate suplimentar la prezenteJe cerinţe.

            2. 4.1.3 Toate maşinile, echipamentul electric, căldările şi alte recipiente sub presiune precum şi tubulaturile, armăturile şi cablurile asociate, trebuie proiectate şi construite astfel încât să fie corespunzătoare serviciului căruia îi sunt destinate iar ele trebuie să fie instalate şi protejate astfel ca să reducă la minimum orice pericol pentru personalul de bord, o atenţie deosebită trebuie acordată pieselor mobile, suprafeţelor fierbinţi şi altor surse de risc. La proiectare trebuie ţinut cont de materialele folosite la construcţie, utilizările maritime şi industriale pentru care materialul şi echipamentul este destinat cât şi de condiţiile de exploatare şi condiţiile de mediu înconjurător la care vor fi supuse.

      2. 4.2 Cerinţe pentru maşini

        4.2.l Toate căldările, toate elementele maşinilor, toate circuitele de aburi, dispozitivele hidraulice, pneumatice şi alte instalaţii şi armăturile lor asociate, care suportă presiuni interne, înainte de punerea în funcţionare pentru prima oară, trebuie supuse unor probe de presirn1e corespunzătoare.

            1. 4.2.2 Trebuie luate măsurile corespunzătoare pentru uşurarea curăţirii, inspecţiei şi întreţinerii maşinilor, inclusiv căldărilor şi recipientelor sub presiune.

            2. 4.2.3 Maşinile care prezintă un risc de supraturare trebuie echipate cu dispozitive care să împiedice depăşirea turaţiei de siguranţă.

            3. 4.2.4 Maşinile, inclusiv recipientele sub presiune sau orice element al acestor maşini care sunt supuse unor presiuni interne şi care pot fi supuse unor suprapresiuni periculoase, trebuie echipate, după caz, cu dispozitive care să pennită protecţia lor contra presiunilor excesive.

            4. 4.2.5 Toate angrenajele şi toate axele şi cuplajele folosite Ia transmiterea puterii la maşinile esenţiale pentru sigu,ranţa unităţii sau persoanelor de la bord, trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să reziste solicitărilor maxime de serviciu la care pot fi supuse în toate condiţiile de exploatare.

            5. 4.2.6 Motoarele cu combustie internă având un alezaj de cel puţin 200 milimetri sau un carter de cel puţin 0,6 metri cubi trebuie să fie prevăzute cu supape de siguranţă de un tip aprobat, având o secţiune de descărcare suficientă pentru a preveni orice explozie în carter. Aceste supape trebuie dispuse în aşa fe] sau prevăzute cu mijloace care să asigure că evacuarea este direcţionată astfel încât să reducă la minim posibilitatea de rănire a personalului.

            6. 4.2.7 Maşinile, după caz, trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire automată sau de alarmă în caz de defecţiune cum ar fi oprirea alimentării cu ulei de ungere, care pot conduce rapid la o pană generală, o avarie sau o explozie. Administraţia poate autoriza măsuri pentru scoaterea din funcţiune a dispozitivelor de oprire automată.

            7. 4.2.8 Trebuie prevăzute mijloace prin care să se asigurare sau să se restabilească funcţionarea normală a instalaţiilor esenţiale, cum ar fi instalaţiile de balast la bordul unităţilor semi-submersibile, instalaţiile de ridicare a corpului unităţilor autoridicătoare sau comanda obturatoarelor antierupţie, chiar în cazul defectării unuia dintre dispozitivele auxiliare esenţiale.

            8. 4.2.9 Trebuie prevăzute mijloace prin care să se asigure pornirea maşinilor fără ajutor din exterior când unitatea este în starea de "navă lipsită de energie".

      3. 4.3 Căldări de aburi şi instalaţii de alimentare a căldărilor

        1. 4.3.1 Toate căldările de aburi şi toate generatoarele de aburi încălzite fără flacără trebuie echipate cu cel puţin două supape de siguranţă de o capacitate suficientă. Totuşi Administraţia poate, luând în consideraţie randamentul sau orice altă caracteristică a căldării sau generatorului de aburi încălzit fără flacără, să autorizeze instalarea unei singure supape de siguranţă dacă ea consideră că este prevăzută o protecţie adecvată împotriva riscului de suprapresiune.

        2. 4.3.2 Toate căldările cu combustibil lichid cu arzător care sunt prevăzute să funcţioneze fără supraveghere umană trebuie dotate cu dispozitive de siguranţă care să permită întreruperea alimentării

          cu combustibil lichid şi care să declanşeze o alarmă la un post cu personal în cazul scăderii nivelului apei, defecţiunii la alimentarea cu aer sau stingere a flăcării.

        3. 4.3.3 Toate generatoarele de aburi care pot deveni periculoase în cazul întreruperii alimentărilor cu apă trebuie prevăzute cu ce] puţin două instalaţii de alimentare cu apă independente inclusiv pompele de alimentare; se poate totuşi admite ca să existe o singură intrare În colectorul de aburi. În cazul instalaţiilor care nu sunt esenţiale pentru siguranţa unităţii se cere o singură instalaţie de alimentare cu apă dacă este prevăzut un dispozitiv de oprire automată a producţiei de aburi în cazul întreruperii alimentării cu apă. Trebuie prevăzute dispozitjve care să prevină suprapresiunea în orice punct al instalaţiei de alimentare cu apă.

        4. 4.3.4 Căldările trebuie prevăzute cu echipamente care să permită supravegherea şi controlul calităţii apei de alimentare. În măsura posibilului trebuie prevăzute dispozitive care permit împiedicarea pătrunderii hidrocarburilor sau a altor agenţi contaminanţi care ar putea avea un efect nedorit asupra căldărilor.

        5. 4.3.5 Căldările care sunt esenţiale pentru siguranţa unităţii şi care sunt concepute să aibă un nivel de apă trebuie echipate cu cel puţin două indicatoare de nivel din care cel puţin unul trebuie să fie cu sticlă cu citire directă. •

      4. 4.4 Instalaţii pentru tubulaturi de aburi

        1. 4.4.1 Toate tubulaturile de aburi şi annăturile lor conectate la acestea prin care poate trece aburul trebuie să fie concepute, construite şi instalate astfel încât să reziste solicitărilor maxime la care pot fi supuse.

        2. 4.4.2 Trebuie să se prevadă dispozitive eficace de purjare a tuturor ţevilor de abur în care s-ar putea produce lovituri de berbec periculoase.

        3. 4.4.3 Dacă o ţeavă de aburi sau o armătură este susceptibilă să primească aburi dintr-o sursă oarecare la o presiune superioară celei la care a fost proiectată ţeava sau armătura trebuie echipate cu un reductor de presiune eficace, o supapă de refulare şi un manometru.

      5. 4.5 Comenzi maşini

        1. 4.5.1 Maşinile care sunt esenţiale pentru siguranţa unităţii trebuie prevăzute cu mijloace eficace pentru exploatare şi comandă.

        2. 4.5.2 Instalaţiile de pornire automată, de funcţionare şi de comandă a maşinilor esenţiale pentru siguranţa unităţii trebuie, în general, să cuprindă dispozitive pentru comandă manuală care să permită scoaterea din funcţiune a comenzilor automate. O defecţiune a unui element oarecare din instalaţia de comandă automată şi la distanţă nu trebuie să împiedice folosirea comenzii manuale.

      6. 4.6 Instalaţii de aer comprimat

        1. 4.6.1 La bordul oricărei unităţi se vor prevedea mijloace prin care să se evite presiuni excesive în

          . oricare element al instalaţiei de aer comprimat şi de fiecare dată când cămăşile de răcire cu apă şi carcasele compresoarelor de aer sau frigorifice pot fi supuse unor suprapresiuni periculoase datorate

          unor scurgerilor în acestea, din elementele ce conţin aer comprimat. Toate circuitele trebuie prevăzute cu armături corespunzătoare de reglaj al presiunii.

        2. 4.6.2 Dispozitivele de pornire cu aer a motoarelor cu ardere internă trebuie protejate în mod adecvat contra efectului de retur al flăcării şi al exploziilor interne în tubulatura de aer de lansare.

        3. 4.6.3 Tubulatura de aer de lansare care leagă buteliile de aer cu motoarele cu combustie internă, trebuie să fie complet separată de tubulatura de descărcate a compresoarelor.

        4. 4.6.4 Trebuie luate măsuri pentru reducerea la minim a pătrunderii de ulei în instalaţiile de lansare cu aer comprimat şi de golire a acestor instalaţii.

      7. 4.7 Instalaţii pentru combustibil licMd, ulei de ungere şi alte hidocarburi inflamabile

        4.7.l Măsurile luate pentru depozitare, distribuire şi folosire a combustibilului lichid trebuie să fie astfel încât să asigure siguranţa unităţii şi a personalului de Ja bord.

            1. 4.7.2 Măsurile luate pentru depozitarea, distribuirea şi folosirea uleiului utilizat în instalaţiile de ungere sub presiune trebuie să fie astfel încât să asigure siguranţa unităţii şi a personalului de la bord.

            2. 4.7.3 Măsurile luate pentru depozitarea, distribuţia şi folosirea altor hidrocarburi inflamabile destinate a fi folosite sub presiune în instalaţii de transmitere a puterii, sisteme de comandă şi de acţionare şi în instalaţiile de transfer a căldurii, trebuie să fie astfel încât să asigure siguranţa unităţii şi a personalului de la bord.

            3. 4.7.4 În compartimentrele de maşini, tubulatura, accesoriile şi armăturile lor pentru hidrocarburi inflamabile trebuie să fie dintr-un material aprobat de Administraţie, ţinând cont de riscul de incendiu.

      8. 4.8 Instalaţii de santină

        1. 4.8.1 Orice unitate trebuie să fie dotată cu o instalaţie de santină eficace ca să permită golirea şi drenarea oricărui compartiment etanş, în toate condiţiile întâlnite în practică, indiferent dacă unitatea este dreaptă sau înclinată. Dacă sunt necesare, în acest scop se vor prevedea şi aspiraţii laterale. Dacă Administraţia consideră că siguranţa unităţii nu este afectată, ea poate scuti de obligaţia de a instala mijloace de drenaj în unele încăperi.

        2. 4.8.2 Unităţile trebuie să aibă cel puţin două pompe acţionate de la o sursă de energie şi cuplate la magistrala de santină.

          CAPITOLUL 5 - INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU TOATE

          TIPURILE DE UNITĂŢI

          ( vezi, de asemenea, secţiunea 4.1 )

            1. 5.1 Cerinţe generale pentru instalaţii electrice

              1. 5.1.1 Instalaţiile electrice trebuie să fie astfel încât:

                1. .1 toate serviciile electrice necesare pentru menţinerea unităţii în condiţii de exploatare şi de locuit normale să fie asigurate fără să se recurgă la sursa de energie de avarie;

                2. .2 serviciile electrice esenţiale siguranţei să fie asigurate în cazul avariei sursei principale de energie electrică; şi

                3. .3 siguranţa unităţii şi a personalului să fie asigurată contra accidentelor de origine electrică.

              2. 5.1.2 Administraţiile trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura implementarea ş1

                aplicarea în mod uniform a prevederilor acestor cerinţe privitoare la instalaţiile electrice"'.

            2. 5.2 Sursa principală de energie electrică

              5.2.1

              . l Orice unitate trebuie să fie prevăzută cu o sursă principală de energie electrică cuprinzând cel puţin două grupuri generatoare.

              1. .2 Puterea acestor grupuri trebuie să fie astfel încât să asigure serviciile menţionate la paragraful

                5.1.1.1 cu excepţia celor menţionate la paragraful 1.3.14.2 în cazul opririi oricăruia dintre aceste grupuri.

              2. .3 Când transformatoarele sau convertizoarele constituie o parte esenţială a instalaţiei de alimentare, instalaţia trebuie să fie dispusă în aşa fel încât continuitatea alimentării să fie asigurată conform cerinţelor paragrafului 5.2. l .2.

              5.2.2

              1. .1 Un circuit principal de iluminat electric care asigură iluminatul tuturor părţilor unităţii accesibile şi utilizate în mod normal de personalul, trebuie să fie alimentat de la sursa principală de energie.

              2. .2 Amplasarea circuitului principal de iluminat trebuie să fie concepută astfel încât un incendiu sau orice alt accident într-unul sau mai multe spaţii conţinând sursa principală de energie, inclusiv transformatoarele sau convertizoarele, dacă există, să nu scoată din funcţiune circuitul de iluminat de avarie prescris la paragraful 5.3

              3. .3 Amplasarea circuitului de iluminat de avarie trebuie să fie concepută astfel încât un incendiu sau orice alt accident într-unul sau mai multe spaţii conţinând sursa de energie de

              • • Se face referire la recomandările publicate de Comisia Internaţională de Electrotehnică

              avarie, inclusiv transformatoarele sau convertizoarele, dacă există, să nu scoată din funcţiune circuitul de iluminat principal prescris în prezentul paragraf.

            3. 5.3 Sursa de energie electrică de avarie

              1. 5.3.1

                1. .1 Toate unităţile trebuie prevăzute cu o sursă autonomă de energie electrică de avarie.

                2. .2 Sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie trebuie să fie instalate pe, sau deasupra, celei mai de sus punţi continue sau pe o punte echivalentă, determinată de Administraţie şi să fie uşor accesibilă de pe o punte deschisă. Ele nu trebuie să fie plasate în prova peretelui de coliziune, dacă există, afară de cazul în care Administraţia autorizează aceasta în circumstanţe excepţionale.

                3. .3 Poziţia sursei de energie de avarie, sursei tranzitorii de energie de avarie şi tabloului de distribuţie de avarie în raport cu sursa principală de energie trebuie să fie astfel încât Administraţia să poată considera că un incendiu sau orice alt accident survenit în spaţiul

                  . conţinând sursa principală de energie electrică sau în oricare compartiment de maşini de categoria A nu afectează. alimentarea cu energie de avarie sau distribuţia sa. Trebuie evitat atât cât este practic posibil ca spaţiul conţinând sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie să fie adiacente încăperilor de maşini de categoria A sau spaţiilor conţinând sursa principală de energie electrică. Când spaţiul care conţine sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie sunt adiacente compartimentului de maşini de categoria A, spaţiilor care conţin sursa principală de energie electrică sau spaţiilor din Zona l sau Zona 2, separaţiile spaţiilor adiacente trebuie să fie conforme cerinţelor paragrafului 9.1.

                4. .4 Condiţionat de luarea de măsuri corespunzătoare pentru asigurarea în toate circumstanţele

                a funcţionarii independente a serviciilor de avarie, tabloul de distribuţie de avarie poate fi utilizat pentru alimentări de circuite altele decât circuitele de avarie iar generatorul de avarie poate fi folosit în mod excepţional şi pentru perioade de scurtă durată pentru alimentarea de circuite, altele decât circuitele de avarie.

              2. 5.3.2 Energia disponibilă trebuie să fie suficientă pentru aUmentarea tuturor serviciilor care sunt esenţiale pentru siguranţa în caz de avarie, ţinând cont de serviciile care pot să funcţioneze simultan. Sursa de energie de avarie trebuie să poată alimenta simultan cel puţin serviciile următoare pentru perioadele specificate mai departe, dacă funcţionarea lor depinde de o sursă de energie electrică, ţinând cont de curenţii de pornire şi de natura tranzitorie a unor sarcini:

                1. .1 Timp de I 8 ore, iluminat de avarie:

                  1. .1 la fiecare post de ambarcare, pe punte si în afara bordului;

                  2. .2 pe toate scările, coridoarele şi ieşirile din încăperile de serviciu şi de locuit, în ascensoare şi puţurile ascensoarelor;

                  3. .3 în încăperile de maşini şi în posturile generatoarelor principale inclusiv în locurile lor de comandă;

                  4. .4 în toate posturile de siguranţă şi în toate posturile de comandă a maşinilor;

                  5. .5 în toate spaţiile din care se efectuează comanda operaţiilor de foraj şi în care se găsesc comenzile maşinilor indispensabile execuţiei acestor operaţiuni sau echipamente ce permit întreruperea alimentării instalaţiilor energetice în caz de situaţie critică;

                  6. .6 în locul sau locurile unde sunt depozitate echipamentele de pompieri;

                  7. .7 la pompa pentru sprinklere, dacă există, 1a pompa de incendiu menţionată la paragraful 5.3.2.4, 1a pompa de santină de avarie, dacă există, precum şi la locurile comenzilor lor de pornire; şi

                  8. .8 pe punţile de apuntare elicoptere;

                2. .2

                  1. .1 Timp de 18 ore luminile de navigaţie, şi alte lumini şi semnale sonore cerute de Regulamentul Internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare în vigoare;

                  2. .2 - Timp de 4 zile:

                    • - toate luminile de semnalizare sau

                    • - semnalele sonore care pot fi cerute pentru semnalizarea structurilor platformelor în mare;

                  3. .3 - Timp de 18 ore:

                    . l toate echipamentele de comunicaţii interioare care sunt necesare în caz de avarie;

                    1. .2 instalaţiile de detecţie a incendiului şi de alarmă;

                    2. .3 funcţionare cu intermitenţă a avertizoarelor de incendiu cu comandă manuală şi toate semnalele interioare cerute în caz de avarie şi

                    3. .4 posibilitatea de închidere a obturatoarelor antierupţie şi izolarea unităţii de gura sondei, dacă are comandă electrică, afară de cazul când aceste echipamente dispun de o alimentare independentă furnizată de o baterie de acumulatori amplasată convenabil în aşa fel să poată fi utilizată în caz de avarie pentru o perioadă de I 8 ore;

                  4. .4 Timp de 18 ore una dintre pompele de incendiu, dacă aceasta depinde de generatorul de avarie, pentru alimentarea sa;

                  5. .5 Timp de 18 ore cel puţin, echipamentul de scufundare instalat permanent, dacă el depinde de unitate pentru alimentarea cu energie electrică.

              3. 5.3.3 Sursa de energie de avarie poate fi ori un generator ori o baterie de acumulatori.

                1. .1 Când sursa de energie de avarie este un generator acesta trebuie:

                  1. .1 să fie acţionat de un motor de antrenare corespunzător cu alimentare independentă cu combustibil, al cărei punct de inflamabilitate să nu fie mai puţin de 43° C;

                  2. .2 să pornească automat în cazul căderii alimentării electrice nonnale, dacă nu există o sursă de energie tranzitorie, conform paragrafului 5.3.3.3. Când generatorul de avarie este pornit automat acesta trebuie să fie conectat automat la tabloul de distribuţie de avarie; serviciile menţionate la paragraful 5.3.4 trebuie atunci să fie cuplate automat la

                    generatorul de avarie. În afară de cazul când nu există un al doilea sistem independent de pornire a generatorului de avarie sursa unică de energie acumulată, trebuie să fie protejată pentru a evita descărcarea sa completă de către instalaţia de pornire automată; şi

                  3. .3 să fie prevăzut cu o sursă tranzitorie de energie de avarie conform cerinţelor de Ia paragraful 5.3.4, afară de cazul dacă generatorul de avarie este capabil să alimenteze serviciile menţionate la paragraful 5.3.4; să fie pornit automat şi să fumizeze sarcinile cerute cât mai repede posibil în deplină siguranţă dar fără ca acest timp să depăşească 45 de secunde.

                2. .2 Când sursa de energie de avarie este o baterie de acumulatori, aceasta trebuie să poată:

                  1. .1 să suporte sarcina de avarie fără să aibă nevoie de reîncărcare iar variaţiile de tensiune din pe1ioada de descărcare să nu depăşească plus sau minus 12% din tensiunea nominală;

                  2. .2 să se cupleze automat la tabloul de distribuţie de avarie în cazul căderii aHmentării principale; şi

                  3. .3 să asigure imediat cel puţin serviciile menţionate la paragraful 5.3.4.

              4. 5.3.4 Acolo unde sursele tranzitorii de energie de avarie, menţionate la paragraful 5.3.3.1.3 trebuie să fie construite dintr-o baterie de acumulatori plasată convenabil în aşa fel să poată fi folosită în caz de avarie; această baterie trebuie să funcţioneze fără să aibă nevoie de reîncărcare şi fără ca variaţiile de tensiune în timpul perioadei de descărcare să depăşească plus sau minus 12% din tensiunea nominală şi să fie cu o capacitate suficientă şi astfel concepută încât trebuie să-i permită în cazul căderii sursei principale de energie sau sursei de energie de avarie, să alimenteze automat timp de o jumătate de oră cel puţin următoarele servicii dacă ele depind în funcţionare de o sursă de energie electrică:

                1. .1 Iluminatul cerut la paragrafele 5.3.2.1 şi 5.3.2.2. Pentru această fază de tranziţie, iluminatul de avarie cerut în încăperile de maşini şi spaţiile de locuit şi de serviciu poate fi asigurat de lămpi individuale cu acumulatori, instalate permanent care se încarcă şi funcţionează automat;

                2. .2 Întregul echipament esenţial de comunicaţii interioare cerut de paragrafele 5.3.2.3.l şi

                  5.3.2.3.2; şi

                3. .3 Cu intermitenţă serviciile cerute la paragrafele 5.3.2.3.3 şi 5.3.2.3.4,

                afară numai dacă în sensul paragrafelor 5.3.4.2 şi 5.3.4.3 aceste servicii dispun de o alimentare independentă furnizată de o baterie de acumulatori situată astfel încât să poată fi folosită în caz de avarie şi suficientă pentru perioada indicată.

              5. 5.3.5

                . I Tabloul de distribuţie de avarie trebuie instalat cât mai aproape posibil de sursa de energie de avarie iar, când acesta este un generator, tabloul de avarie trebuie, de preferinţă, să fie plasat în aceeaşi încăpere.

                1. .2 Nici o baterie de acumulatori instalată ca urmare a prezentelor cerinţe ca sursă de energie de avarie sau tranzitorie nu trebuie plasată în aceeaşi încăpere cu tabloul de distribuţie de avarie, cu excepţia cazului când s-au luat măsuri corespunzătoare aprobate de Administraţie pentru evacuarea gazelor degajate de aceste baterii. Pe tabloul principal de distribuţie sau în postul