REGLEMENTĂRILE din 22 decembrie 2003 contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial*)
EMITENT
  • MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 66 bis din 27 ianuarie 2004



    Notă *) Aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1829 din 22 decembrie 2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 66 din 27 ianuarie 2004.

    ANEXĂ

    cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii care se păstrează timp de 50 de ani.

    Registrele de contabilitate, precum şi documentele justificative se păstrează în arhivă, de regulă, în forma lor originală, grupate în funcţie de natura operaţiunilor şi în ordine cronologică, în cadrul exerciţiului financiar la care acestea se referă. Arhivarea documentelor contabile trebuie să asigure păstrarea şi consultarea acestora în termenele prevăzute de lege.

    Potrivit prevederilor art. 25 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată, în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare.

    Documentele contabile reconstituite vor purta menţiunea "Reconstituit".

    Exerciţiul financiar

    2.7. - Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate, când acesta începe la data înfiinţării persoanelor juridice fă.ră scop patrimonial, potrivit legii.

    SECŢIUNEA3

    SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE

      1. 3.1. - Persoanele juridice fără scop patrimonial care aplică prezentele reglementări au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale, inclusiv în situaţia fuziunii, divizării sau încetării activităţii acestora, în condiţiile legii.

      2. 3.2. - Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi performanţei persoanei juridice fără scop patrimonial, pentru respectivul exerciţiu financiar.

      3. 3.3. - Atunci când aplicarea prezentelor reglementări nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă, tratamentele contabile aplicate trebuie să fie însoţite de prezentarea, în notele explicative, a unor informaţii suplimentare care să fie relevante şi credibile pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor.

    SECŢIUNEA 4

    APROBAREA, SEMNAREA, DEPUNEREA ŞI PUBLICAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

      1. 4.1. - Situaţiile financiare anuale se semnează de persoana responsabilă cu întocmirea acestora.

      2. 4.2. - Situaţiile financiare anuale se însuşesc de organul de administrare, semnate de conducătorul acestuia şi aprobate de adunarea generală.

      3. 4.3. - Organul de administrare elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un raport care conţine, în principal, următoarele:

        1. a) o analiză fidelă a evoluţiei activităţii pe durata exerciţiului financiar şi a situaţiei unităţii la încheierea acestuia;

        2. b) informaţii privind evenimente importante survenite după încheierea exerciţiului financiar, care au afectat activitatea unităţii;

        3. c) informaţii asupra evoluţiei probabile a activităţii persoanei juridice fără scop patrimonial;

        4. d) informaţii referitoare la filialele persoanei juridice fără scop

          patrimonial.

      4. 4.4. - Raportul administratorilor se aprobă de organul de administrare şi se semnează de conducătorul acestuia.

      5. 4.5. - Situaţiile financiare anuale, însoţite de raportul administratorilor pentru exerciţiul financiar respectiv, sunt supuse spre aprobare adunării generale.

      6. 4.6. - Situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice fără scop patrimonial sunt supuse, potrivit legii, verificării şi certificării de către cenzori sau de către auditori financiari, după caz.

      7. 4.7. - Un exemplar al situaţiilor financiare anuale, însoţit de raportul administratorilor, raportul cenzorilor sau auditorilor financiari, după caz, şi de procesul­ verbal al adunării generale, este trimis, în termenul prevăzut de lege, unităţilor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice unde persoana juridică fă.ră scop patrimonial este înregistrată.

      8. 4.8. - Organul de administrare se va asigura că, după aprobare (depunere), situaţiile financiare anuale sunt publicate în condiţiile prevăzute de reglementările legale.

    CAPITOLUL2

    FORMA ŞI CONŢINUTUL SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

    SECŢIUNEA 1

    STRUCTURA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

    Aspecte generale

    pct. 1.10;

      1. 1.1. - Situaţiile financiare anuale cuprind:

        1. (a) bilanţ;

        2. (b) contul rezultatului exerciţiului;

        3. (c) note explicative.

      2. 1.2. - Potrivit prevederilor prezentelor reglementări:

        1. a) Bilanţul trebuie să prezinte posturile enumerate în structura prezentată la

        2. b) Contul rezultatului exerciţiului trebuie să prezinte elementele enumerate în

        structura prezentată la pct. 1.11.

      3. 1.3. - Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale persoanei juridice fără scop patrimonial la încheierea exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.

      4. 1.4. - Bilanţul cuprinde toate elementele de activ, datorii şi capital propriu grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate.

      5. 1.5. - Structura bilanţului şi a contului rezultatului exerciţiului nu poate fi modificată de la un exerciţiu financiar la altul.

      6. 1.6. - Pentru fiecare post, respectiv element, prezentat în bilanţ sau în contul rezultatului exerciţiului, valoarea corespunzătoare pentru exerciţiul financiar precedent se prezintă într-o coloană separată.

      7. 1.7. - În situaţia în care valorile corespunzătoare exerciţiului financiar curent şi precedent înscrise în bilanţ şi în contul rezultatului exerciţiului nu sunt comparabile, cele aferente exerciţiului precedent pot fi recalculate şi prezentate corespunzător în notele explicative. În acest scop, trebuie prezentate rezultatele recalculării, motivele pentru care a fost făcută şi modalitatea de efectuare a acesteia. În situaţia în care acest lucru nu este posibil, se va prezenta acest fapt.

      8. 1.8. - Nu se vor menţine în bilanţ şi în contul rezultatului exerciţiului acele elemente pentru care nu există valori atât în exerciţiul financiar curent, cât şi în cel precedent. Este obligatorie respectarea numărului de rând înscris în formatul prezentat la Capitolul IV.

      9. 1.9. - Contul rezultatului exerciţiului cuprinde veniturile şi cheltuielile exerciţiului financiar, grupate după natura lor pe feluri de activităţi, precum şi rezultatul exerciţiului financiar (excedent/profit sau deficit/pierdere, după caz).

    I.IO. - Structura bilanţului este următoarea:

    Bilant

    1. A. Acti've imobilizate

      1. I. Imobilizări necorporale

      2. II. Imobilizări corporale

      3. III. Imobilizări financiare

    2. B. Active circulante

      1. I. Stocuri

      2. II. Creanţe

      3. III. Investiţii financiare pe termen scurt

      4. IV. Casa şi conturi la bănci

    3. C. Cheltuieli în avans

    4. D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

    5. E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete

    6. F. Total active minus datorii curente

    7. G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

    8. H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

    9. I. Venituri în avans

    10. J. Capitaluri proprii

      1. I. Aporturi

      2. II. Rezerve din reevaluare

      3. III. Rezerve

      4. IV. Rezultatul reportat

      5. V. Rezultatul exerciţiului financiar

    Contul rezultatului exerciţiului

    1.11. - Structura contului rezultatului exerciţiului este următoarea:

    Contul rezultatului exerciţiului

    1. I. Venituri din activităţile fără scop patrimonial

    2. II. Cheltuieli privind activităţile fără scop patrimonial

    3. III. Rezultatul activităţilor fără scop patrimonial

    4. IV. Venituri din activităţile cu destinaţie specială

    5. V. Cheltuieli privind activităţile cu destinaţie specială

    6. VI. Rezultatul activităţilor cu destinaţie specială

    7. VII. Venituri din activităţile economice

    8. VIII. Cheltuieli privind activităţile economice

    9. IX. Rezultatul activităţilor economice

    10. X. Venituri totale

    11. XI. Cheltuieli totale

    12. XII. Rezultatul exerciţiului financiar

    SECŢIUNEA2 PRINCIPII CONTABILE

      1. 2.1. - Evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare anuale ale unei persoane juridice fără scop patrimonial se efectuează în conformitate cu principiile prezentate la pct. 2.2 - 2.8.

      2. 2.2. - Principiul continuităţii activităţii. Acesta presupune că persoana

        juridică fără scop patrimonial îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii. Dacă administratorii persoanei juridice fără scop patrimonial au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia persoana juridică fără scop patrimonial nu îşi mai poate continua activitatea.

      3. 2.3. Principiul pennanenţei ,netodelor. Acesta presupune

        continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor de activ şi de pasiv şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.

      4. 2.4. - Principiul prudenţei. Valoarea oricărui element trebuie să fie

        determinată pe baza principiului prudenţei. În mod special, se vor avea în vedere următoarele aspecte:

        1. a) se vor lua în considerare numai excedentele/profiturile recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar;

        2. b) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi deficitele/pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă asemenea obligaţii sau deficite/pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului;

        3. c) se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este excedent/profit sau deficit/pierdere.

      5. 2.5. - Principiul independenţei exerciţiului. Se vor lua în considerare

        toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor.

      6. 2.6. - Principiul evaluării separate a ele,nentelor de activ şi de

        pasiv. În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ, se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv.

      7. 2.7. - Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu

    financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent.

    costul de achiziţie sau costul de producţie va fi reprezentat de valoarea justă atribuită activului. Această situaţie trebuie menţionată în notele explicative;

    1. b) evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei.

      În cazul creanţelor şi datoriilor, această valoare se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată;

    2. c) la încheierea exerciţiului financiar, elementele de activ şi de pasiv de natura datoriilor se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

      În acest scop, valoarea de intrare sau contabilă se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, astfel:

      • - pentru elementele de activ, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare, în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibilă sau se constituie un provizion pentru depreciere, atunci când deprecierea este reversibilă, aceste elemente menţinându­ se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

        Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de intrare, mai puţin amortizarea şi provizioanele pentru depreciere, cumulate;

      • - pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. Diferenţele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion, aceste elemente menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

        La fiecare dată a bilanţului:

      • - elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valută sau faţă de cursul la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli, după caz;

      • - elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data efectuării tranzacţiei; şi

      • - elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la valoarea justă (imobilizări, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb existent în momentul determinării valorilor respective.

      În contextul prezentelor reglementări, prin elemente monetare se înţelege disponibilităţile băneşti, precum şi activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile.

      Evenimentele care apar după data bilanţului pot fumiza informaţii suplimentare faţă de cele cunoscute la data bilanţului. Dacă situaţiile financiare anuale nu au fost aprobate, acestea vor fi modificate pentru a reflecta şi informaţiile suplimentare;

    3. d) la data ieşirii din unitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

    SECTIUNEA4

    PREV'

    EDERI REFERITOARE LA BILANT

    '

    !ACTIVE IMOBILIZATEI

    Activele imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea persoanei juridice fără scop patrimonial, care nu se consumă la prima utilizare.

    Contabilizarea imobilizărilor se ţine pe următoarele categorii: imobilizări necorporale, imobilizări corporale şi imobilizări financiare.

    REGULI GENERALE DE EVALUARE

      1. 4.1. - Valoarea ce urmează a fi înscrisă în bilanţ pentru fiecare imobilizare este reprezentată de costul de achiziţie sau costul de producţie, cu excepţia cazurilor în care s-a înregistrat un provizion pentru depreciere, respectiv un amortisment.

      2. 4.2. - În cazul imobilizărilor cu durată de viaţă limitată, costul de achiziţie sau costul de producţie se va diminua în mod sistematic, pe perioada duratei de funcţionare a activului, prin calcularea amortismentelor corespunzătoare.

      3. 4.3. - Este obligatorie constituirea, pe seama cheltuielilor, de provizioane pentru deprecierea activelor imobilizate a căror valoare s-a diminuat, indiferent dacă durata de utilizare a acestora este limitată sau nu. Valoarea care trebuie înscrisă în bilanţ va fi diminuată corespunzător, iar provizioanele astfel constituite se vor prezenta, separat, în notele explicative.

      4. 4.4. - Dacă motivele ce au dus la constituirea provizionului pentru depreciere au încetat să mai existe, total sau într-o anumită măsură, atunci acel provizion se va relua corespunzător la venituri. Aceste reluări se vor prezenta separat în notele explicative. În situaţia în care deprecierea este superioară provizionului înregistrat, se constituie un provizion suplimentar.

        IMOBILIZĂRI NECORPORALE

        Recunoaşterea imobilizărilor necorporale

      5. 4.5. - Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative.

      6. 4.6. - Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii pentru persoana juridică fără scop patrimonial şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

        Beneficiile viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către persoana juridică fără scop patrimonial. Potenţialul poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale persoanei juridice fără scop patrimonial.

      7. 4.7. - În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:

        • - cheltuielile de constituire;

        • - cheltuielile de dezvoltare;

        • - concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale şi alte drepturi şi valori

          similare;

        • - fondul comercial;

        • - alte imobilizări necorporale; şi

        • - imobilizările necorporale în curs.

          Cu excepţia fondului comercial, toate categoriile de imobilizări

          necorporale se evidenţiază în contabilitate, distinct pentru activităţile fără scop patrimonial şi activităţile economice.

          Cheltuielile de constituire

      8. 4.8. - Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea persoanei juridice fără scop patrimonial (taxe şi alte cheltuieli de înscriere, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de obligaţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei, de publicitate şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii persoanei juridice fără scop patrimonial).

      9. 4.9. - O persoană juridică fără scop patrimonial poate imobiliza cheltuielile de constituire. În această situaţie, suma reflectată în contul de imobilizări necorporale trebuie amortizată potrivit legii, iar elementele de natura cheltuielilor de constituire se prezintă detaliat în notele explicative.

    Cheltuielile de dezvoltare

    4.1O. - Dezvoltarea este aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării.

    Exemple de activităţi de dezvoltare sunt:

    1. a) proiectarea, construcţia şi testarea producţiei intermediare sau folosirea intermediară a prototipurilor şi modelelor;

    2. b) proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică tehnologie nouă;

    3. c) proiectarea, construcţia şi operarea unei uzine pilot care nu este fezabilă din punct de vedere economic pentru producţia pe scară largă; şi

    4. d) proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunătăţite.

      1. 4.11. - Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare se efectuează conform legislaţiei în vigoare.

      2. 4.12. - În măsura în care cheltuielile de constituire şi de dezvoltare nu au fost amortizate complet, este interzisă orice distribuire a excedentelor/profiturilor, dacă suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a excedentelor/profiturilor reportate nu este cel puţin egală cu suma cheltuielilor neamortizate, cu excepţia situaţiei în care legislaţia nu prevede altfel.

      3. 4.13. - Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale şi alte drepturi şi valori similare, aportate, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la valoarea de aport Gustă), costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.

        Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi altor drepturi şi valori similare se efectuează conform legislaţiei în vigoare.

      4. 4.14. - Fondul comercial apare de regulă la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea justă, la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de către o persoană juridică fără scop patrimonial.

      5. 4.15. - În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ - ca urmare a achiziţiei acţiunilor unei societăţi, se au în vedere următoarele prevederi:

        1. a) valoarea fondului comercial achiziţionat trebuie amortizată sistematic; şi

        2. b) perioada de amortizare nu trebuie să depăşească durata de viaţă utilă.

      6. 4.16. - În cadrul altor imobilizări necorporale se înregistrează programele informatice create de unitate sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi alte imobilizări necorporale.

        Valoarea programelor informatice se amortizează conform legislaţiei în vigoare.

      7. 4.17. - Imobilizările necorporale în curs reprezintă imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei, evaluate la costul de producţie, respectiv costul de achiziţie.

        Evaluarea iniţială a imobilizărilor necorporale

      8. 4.18. - Un activ necorporal se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de producţie, aşa cum sunt definite la pct. 3.1. din prezentul capitol.

      9. 4.19. - Un element necorporal raportat drept cheltuială nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unui activ necorporal.

        Cheltuieli ulterioare

      10. 4.20. - Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ necorporal după cumpărarea sau finalizarea sa se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.

        Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului necorporal atunci când este probabil că aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii viitoare peste performanţa prevăzută iniţial şi pot fi evaluate credibil.

        Evaluarea la data bilanţului

      11. 4.21. - Un activ necorporal trebuie prezentat în bilanţ la cost, mai puţin amortizarea cumulată aferentă şi provizioanele cumulate din depreciere.

        Amortizarea

      12. 4.22. - Valoarea amortizabilă a unui activ necorporal trebuie să fie alocată sistematic de-a lungul duratei sale de viaţă utilă.

        Cedarea şi casarea

      13. 4.23. - Un activ necorporal trebuie scos din evidenţă la cedare sau casare, atunci când nici un beneficiu viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.

      14. 4.24. - Câştigurile, respectiv pierderile, care apar o dată cu încetarea utilizării sau ieşirea unui activ necorporal se determină ca diferenţă între veniturile generate de ieşirea activului şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, şi trebuie recunoscute ca venit, respectiv cheltuială, în contul rezultatului exerciţiului.

        IMOBILIZĂRI CORPORALE

        Recunoaşterea imobilizărilor corporale

      15. 4.25. - Un activ corporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii pentru persoana juridică fără scop patrimonial şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

        Imobilizările corporale sunt active care:

        1. a) sunt deţinute de o persoană juridică fără scop patrimonial pentru a fi utilizate în producţia proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

        2. b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an; şi

        3. c) au valoarea mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în

        vigoare.

      16. 4.26. - În cadrul imobilizărilor corporale se cuprind:

        terenuri şi amenajări de terenuri; construcţii;

        instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii;

        mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi

        materiale şi alte active corporale;

        imobilizări corporale în curs.

        Toate categoriile de imobilizări corporale se evidenţiază în contabilitate, distinct pentru activităţile rară scop patrimonial şi activităţile economice.

      17. 4.27. - Contabilitatea sintetică a imobilizărilor corporale se ţine pe categorii, iar contabilitatea analitică se ţine pe fiecare obiect de evidenţă prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele şi accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o funcţie distinctă.

      18. 4.28. - Imobilizările corporale deţinute în baza unui contract de leasing se evidenţiază în contabilitate în funcţie de natura contractului de leasing.

      19. 4.29. - Contabilitatea terenurilor se ţine distinct pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri.

        În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidenţiate pe următoarele grupe: terenuri agricole, silvice, terenuri rară construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi altele.

      20. 4.30. - În cadrul imobilizărilor corporale sunt evidenţiate în mod distinct imobilizările corporale în curs.

        Evaluarea iniţială a imobilizărilor corporale

      21. 4.31. - O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcţie de modalitatea de intrare în unitate.

        Cheltuieli ulterioare

      22. 4.32. - Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de regulă, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.

      23. 4.33. - Costul reparaţiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este efectuată. În situaţia unei modernizări care conduce la obţinerea de beneficii suplimentare, aceasta se recunoaşte ca o componentă a activului.

      24. 4.34. - Imobilizările corporale în curs reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producţie, respectiv de achiziţie.

        Imobilizările corporale în curs se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.

        Evaluarea la data bilanţului

      25. 4.35. - O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanţ la cost, mai puţin amortizarea cumulată aferentă şi provizioanele cumulate din depreciere.

        Amortizarea

      26. 4.36. - Valoarea amortizabilă a unei imobilizări corporale este egală cu valoarea sa contabilă şi trebuie înregistrată în mod sistematic pe parcursul duratei de viaţă utilă a activului.

      27. 4.37. - Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor corporale.

        Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor de viaţă utilă şi condiţiilor de utilizare a acestora.

      28. 4.38. - Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către persoana juridică ce le are în proprietate.

      29. 4.39. - Persoanele juridice fără scop patrimonial amortizează imobilizările corporale, potrivit legii utilizând, după caz, unul din următoarele regimuri de amortizare:

        1. (a) amortizarea lineară, care constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a imobilizărilor corporale pe toată durata de viaţă utilă stabilită a acestora;

        2. (b) amortizarea degresivă, care presupune multiplicarea cotelor de amortizare lineară cu coeficienţii prevăzuţi de lege;

        3. (c) amortizarea accelerată, constând în calcularea, în exerciţiul financiar în care imobilizările corporale intră în activul persoanei juridice fără scop patrimonial, a unei amortizări în limita prevăzută de lege din valoarea de intrare a acestora. În exerciţiile următoare, amortizarea se calculează după regimul amortizării lineare.

        Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o cheltuială.

        Terenurile nu se amortizează.

        Cedarea şi casarea

      30. 4.40. - O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau casare, atunci când nici un beneficiu viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.

      31. 4.41. - Câştigurile, respectiv pierderile obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferenţă între veniturile generate de cedare şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acesteia şi trebuie recunoscute ca venit, respectiv cheltuială, în contul rezultatului exerciţiului.

        Compensaţii de la terţi

      32. 4.42. - În cazul distrugerii totale sau parţiale a unor imobilizări corporale, creanţele sau sumele compensatorii încasate de la terţi, legate de acestea, precum

        şi achiziţionarea sau construcţia ulterioară de active noi sunt operaţiuni economice distincte şi trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.

        Astfel, deprecierea activelor se evidenţiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensaţiile se evidenţiază conform contabilităţii de angajamente.

        Exemple de asemenea compensaţii pot fi înregistrate în următoarele situaţii:

        • - sume plătite de societăţile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale, cauzată de exemplu, de dezastre naturale sau furt;

        • - indemnizaţii acordate, de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu terenuri care au fost expropriate.

        Reguli de evaluare alternative

      33. 4.43. - Imobilizările corporale pot fi supuse reevaluării care se efectuează potrivit reglementărilor legale, caz în care sunt prezentate în bilanţ la valoarea reevaluată şi nu la costul lor istoric.

        Reevaluarea acestora se face, cu excepţiile prevăzute de reglementările legale, la valoarea justă. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi.

      34. 4.44. - În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziţie/costului de producţie sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.

        Elementele dintr-o clasă de imobilizări corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori calculate la date diferite.

        Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din clasa din care face parte trebuie reevaluate, cu excepţia situaţiei când nu există nici o piaţă activă pentru acel activ.

        O clasă de imobilizări corporale este o grupare de active de aceeaşi natură şi utilizări similare, aflate în exploatarea unei persoane juridice.

        Exemple de astfel de clase sunt următoarele: terenuri; clădiri; maşini şi echipamente; nave; aeronave etc.

        Dacă un activ dintr-o clasă de active reevaluate nu poate fi reevaluat din cauză că nu există piaţă activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în

        bilanţ la cost, mai puţin amortizarea cumulată şi pierderile din depreciere cumulate.

        condiţii:

        O piaţă activă este o piaţă unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele

        1. a) elementele comercializate sunt omogene;

        2. b) pot fi găsiţi în permanenţă cumpărători şi vânzători interesaţi; şi

        3. c) preţurile sunt cunoscute de către public.

        Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale reevaluate nu mai poate fi

        determinată prin referinţă la o piaţă activă, valoarea activului prezentată în

        bilanţ trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad amortizarea şi provizioanele pentru depreciere cumulate.

        Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează ca o creştere a rezervei din reevaluare din cadrul

        capitalurilor proprii, dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ sau ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.

        Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, atunci aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

        IMOBILIZĂRI FINANCIARE

      35. 4.45. - În cadrul imobilizărilor financiare se cuprind: titlurile de participare;

        interesele de participare deţinute; alte titluri imobilizate;

        creanţele imobilizate.

      36. 4.46. - Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acţiuni şi alte titluri cu venit variabil deţinute în capitalul unor unităţi patrimoniale, a căror deţinere pe o perioadă îndelungată este considerată utilă acesteia.

      37. 4.47. - Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute în capitalul unei societăţi comerciale.

      38. 4.48. - Contabilitatea creanţelor imobilizate se ţine pe următoarele categorii: creanţe legate de participaţii, respectiv titlurile de participare şi interesele de participare, împrumuturi acordate pe termen lung şi alte creanţe imobilizate.

        Creanţele legate de participaţii reprezintă acele creanţe ale persoanei juridice rezultate din acordarea de împrumuturi societăţilor la care deţine titluri de participare/interese de participare.

        În conturile de împrumuturi pe termen lung se înregistrează sumele acordate terţilor în baza unor contracte pentru care unitatea percepe dobânzi, potrivit legii.

        La alte creanţe imobilizate se cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de unitate la terţi.

        Evaluarea iniţială

      39. 4.49. - Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea determinată prin contractul de achiziţie a acestora.

      40. 4.50. - Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea imobilizărilor financiare se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale exerciţiului.

        Evaluarea la data bilanţului

      41. 4.51. - O imobilizare financiară trebuie prezentată în bilanţ la valoarea contabilă, mai puţin provizioanele pentru depreciere cumulate.

        Pentru deprecierea imobilizărilor financiare se constituie provizioane pentru depreciere, ca diferenţă între valoarea de intrare a acestora şi valoarea justă stabilită cu ocazia inventarierii.

        !ACTIVE CIRCULANTE]

        Generalităti

        '

        Recunoaşterea activelor circulante

      42. 4.52. - Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:

        • - este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;

        • - este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;

        • - este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.

          Ciclul de exploatare al unei persoane juridice reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare şi finalizarea acestora în numerar sau sub forma unui echivalent de numerar.

          Prin echivalente de numerar se înţelege investiţiile financiare pe termen scurt, uşor convertibile în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.

      43. 4.53. - În cadrul activelor circulante se cuprind:

        • - stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită

          factură;

          • - creanţe;

          • - investiţii financiare pe termen scurt;

          • - casa şi conturi la bănci.

          Evaluarea activelor circulante

      44. 4.54. - Activele circulante se înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.

      45. 4.55. - Pentru deprecierea activelor circulante, la sfârşitul exerciţiului financiar, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.

      46. 4.56. - În situaţia în care provizionul constituit pentru un activ circulant devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la constituirea acestuia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acel provizion trebuie reluat corespunzător la venituri.

        Stocuri

      47. 4.57. - Stocurile sunt active circulante:

        1. a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

        2. b) în curs de producţie în vederea vânzării în aceleaşi condiţii ca mai sus; sau

        3. c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

      48. 4.58. - În cadrul stocurilor se cuprind:

        • - materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;

        • - materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale

          consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;

        • - materialele de natura obiectelor de inventar;

        • - produsele, respectiv:

          • • semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;

          • • produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;

          • • produsele reziduale reprezentând rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile;

            • - animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei, purcei, mânji şi altele) în vederea creşterii şi folosirii lor pentru producţie (lână, lapte şi blană etc.), reproducţie, muncă, reprezentaţie (spectacole), expunere (în parcuri şi grădini zoologice), animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate, precum şi coloniile de albine;

            • - mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

            • - ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte;

            • - producţia în curs de execuţie, care reprezintă producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.

          În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri.

          Contabilitatea analitică a stocurilor se ţine distinct pentru activităţile fără scop

          patrimonial şi activităţile economice.

      49. 4.59. - Potrivit art. 12 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

        În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:

        1. a) recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate şi înregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului;

        2. b) în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unităţii, se procedează astfel:

          • - bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;

          • - bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune;

        3. c) în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din unitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:

          • - bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanţului;

          • - bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune potrivit legii;

        4. d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.

        Costul stocurilor

      50. 4.60. - Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc, conform pct. 3.1. din prezentul capitol.

      51. 4.61. - Materiile prime şi materialele consumabile care sunt reînnoite în mod constant şi a căror valoare globală este de importanţă secundară pentru persoana juridică, pot fi trecute în activ la o cantitate şi o valoare nemodificate, atunci când acestea nu se modifică semnificativ.

      52. 4.62. - Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.

        Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele.

        Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost

        cumpărate sau produse. Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.

      53. 4.63. - În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.

        Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile existente la un moment dat.

        Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.

        Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite ş1 asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:

        Soldul iniţial al diferenţelor de preţ

        Diferenţe de preţ aferente

        + intrărilor în cursul perioadei, cumulat de la începutul anului

        Coeficient de = x 100

        repartizare Soldul iniţial al

        stocurilor la preţ + de înregistrare

        Valoarea intrărilor în cursul perioadei la preţ de înregistrare, cumulat de la începutul anului

        Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieşite.

        Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul conturilor sintetice de gradul I şi II, prevăzute în planul de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.

        La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie, respectiv de producţie, după caz.

        Diferenţele de preţ astfel stabilite la recepţia bunurilor respective se înregistrează proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra stocurilor.

        Metoda preţului cu amănuntul este folosită în comerţul cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă.

        Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.

      54. 4.64. - La ieşirea din gestiune a stocurilor şi altor active fungibile, acestea se evaluează şi înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din metodele menţionate

        mat JOS:

        1. a) metoda primul intrat - primul ieşit - FIFO;

        2. b) metoda costului mediu ponderat - CMP;

        3. c) metoda ultimul intrat - primul ieşit - LIFO.

        Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului următor, în ordine cronologică.

        Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie.

        Potrivit metodei "ultimul intrat - primul ieşit" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului anterior, în ordine cronologică.

        Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informaţii:

        • - motivul schimbării metodei; şi

        • - efectele sale asupra rezultatului.

        O persoană juridică trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.

      55. 4.65. - Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie.

      56. 4.66. - Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric, prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

        În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât şi valoric.

        Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. În acest caz, ieşirile se determină ca diferenţă între valoarea stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.

      57. 4.67. - Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea ce se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unui provizion pentru depreciere.

        Terti

        '

      58. 4.68. - Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor unităţii în relaţiile cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale, bugetul statului şi bugetele locale, unităţile din cadrul grupului, debitorii şi creditorii diverşi.

      59. 4.69. - În contabilitatea furnizorilor şi clienţilor se înregistrează operaţiunile privind cumpărările, respectiv livrările de mărfuri şi produse, lucrările executate şi serviciile prestate, precum şi alte operaţiuni efectuate.

      60. 4.70. - Avansurile acordate furnizorilor, precum şi cele primite de la clienţi se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.

      61. 4.71. - Operaţiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri, executările de lucrări şi prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de plătit sau de primit, după caz.

      62. 4.72. - Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează într­ un cont în afara bilanţului şi se menţionează în notele explicative.

        Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de reglementările în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.

      63. 4.73. - Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, creanţele şi datoriile persoanei juridice fără scop patrimonial se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.

        Creanţele şi datoriile în devize se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operaţiunilor, cât şi în devize.

        Operaţiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoaşterii iniţiale în moneda de raportare, aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre moneda de raportare şi moneda străină, la data efectuării tranzacţiei.

      64. 4.74. - Potrivit art. 15 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, contabilitatea furnizorilor şi clienţilor, a celorlalte datorii şi creanţe, se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.

        În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii şi clienţii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora, pe termene de plată, respectiv de încasare.

        În cadrul conturilor de furnizori şi clienţi, se grupează distinct datoriile şi creanţele rezultate din tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate. De asemenea, în contabilitatea analitică se grupează distinct clienţii şi furnizorii la care persoana juridică deţine participaţii.

      65. 4.75. - Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate.

      66. 4.76. - Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de

        salarii şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de unitate personalului pentru munca prestată şi care se suportă, potrivit reglementărilor în vigoare, din fondul de salarii.

      67. 4.77. - În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit reglementărilor în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii (masa caldă, alimente antidot etc.), rapartizarea din profitul net realizat, aprobată de adunarea generală, pentru participarea salariaţilor la rezultatul activităţilor economice, precum şi avansurile acordate potrivit legii.

        Repartizările efectuate din profit nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilanţului. În acest sens, sumele reprezentând participarea salariaţilor la rezultatul activităţilor economice sunt evidenţiate în rezultatul reportat, urmând ca, după aprobarea de către adunarea generală a acestei destinaţii, să fie reflectate în contul corespunzător de datorii.

      68. 4.78. - Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într­ un cont distinct, pe persoane.

      69. 4.79. - Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.

      70. 4.80. - Sumele datorate şi neachitate personalului (concediile de odihnă şi alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume ce urmează a fi încasate de la acesta, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul.

      71. 4.81. - Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale cuprinde obligaţiile pentru contribuţia la asigurări sociale şi la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj.

        Eventualele sume datorate sau care urmează a se încasa în perioadele următoare, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe sociale.

      72. 4.82. - În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venit, subvenţiile de primit şi alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.

      73. 4.83. - Impozitul pe profit se stabileşte de către persoanele juridice fără scop patrimonial care desfăşoară activităţi economice, potrivit reglementărilor în vigoare. Impozitul pe profit de plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite. Dacă suma plătită depăşeşte suma datorată, surplusul trebuie recunoscut drept creanţă.

      74. 4.84. - Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabileşte lunar, pe bază de decont, ca diferenţă între valoarea taxei exigibile aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate (TVA colectată) şi a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri şi servicii (TVA deductibilă).

        În situaţia în care există decalaje între faptul generator de TVA şi exigibilitatea acesteia, totalul TVA se înregistrează într-un cont distinct, denumit TVA neexigibilă care, pe măsură ce devine exigibilă, se trece la TVA colectată, respectiv la TVA deductibilă.

        De asemenea, în contul de TVA neexigibilă se înregistrează şi TVA deductibilă sau colectată, pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturile.

        Diferenţa de taxă, în plus sau în minus, între TVA colectată şi TVA deductibilă se înregistrează în conturi distincte (TVA de plată, respectiv TVA de recuperat) şi se regularizează în condiţiile legii.

      75. 4.85. - Impozitul pe venituri de natura salariilor, ce se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate asupra veniturilor impozabile lunare ale personalului unităţii, precum şi impozitul reţinut din drepturile băneşti acordate colaboratorilor de orice fel, potrivit legii.

      76. 4.86. - La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe. Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.

      77. 4.87. - Subvenţiile primite sau de primit de către persoana juridică se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct.

      78. 4.88. - Contabilitatea decontărilor în cazul unităţilor de grup cuprinde operaţiile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea unităţii debitoare, cât şi a celei creditoare, aparţinând aceluiaşi grup, şi, de asemenea, conturile coparticipanţilor referitoare la operaţiunile efectuate în comun, în cazul asocierilor în participaţie.

      79. 4.89. - Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme şi echipamente de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, şi alte creanţe faţă de personalul unităţii se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul.

      80. 4.90. - Creanţele faţă de alte persoane fizice sau juridice se înregistrează în conturile de debitori diverşi.

      81. 4.91. - Sumele datorate de unitate unor terţe persoane juridice sau fizice, altele decât personalul propriu, furnizorii şi clienţii-creditori, se înregistrează în contul de creditori diverşi.

      82. 4.92. - Operaţiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, într-un cont distinct. Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către persoana juridică într-un termen de cel mult trei luni de la data constatării.

      83. 4.93. - Diferenţele de curs valutar ce apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor în valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau faţă de cele la care au fost raportate în situaţiile financiare anuale anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar.

      84. 4.94. - O diferenţă de curs valutar apare când există o modificare a cursului de schimb între data efectuării tranzacţiei şi data decontării oricăror elemente monetare ce rezultă dintr-o tranzacţie în valută.

      85. 4.95. - Atunci când tranzacţia este decontată în decursul aceluiaşi exerciţiu financiar în care a şi survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută în acel

        exerciţiu financiar. Atunci când tranzacţia este decontată într-un exerciţiu financiar ulterior, diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare exerciţiu financiar, ce intervine până în exerciţiul decontării, este determinată ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb, survenită în cursul fiecărui asemenea exerciţiu financiar.

      86. 4.96. - Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în perioada curentă, dar care privesc perioadele sau exerciţiile financiare următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans, respectiv venituri în avans.

        În aceste conturi se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli şi venituri: chiriile, abonamentele şi alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii, abonamente şi alte venituri aferente perioadelor sau exerciţiilor financiare următoare.

        Deoarece rezultatul se stabileşte lunar, delimitarea acestor venituri şi cheltuieli se efectuează lunar.

      87. 4.97. - Pentru deprecierea creanţelor din conturile de clienţi, decontări în cadrul grupului şi debitori, cu ocazia inventarierii la sfârşitul exerciţiului financiar, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.

        Investiţii financiare pe termen scurt, casa şi conturi la bănci

      88. 4.98. - Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării titlurilor de plasament, disponibilităţilor în conturi la bănci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de trezorerie.

      89. 4.99. - Titlurile de plasament reprezintă acţiunile achiziţionate, obligaţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiunile achiziţionate şi alte titluri de plasament achiziţionate în vederea realizării unui câştig într-un termen scurt.

      90. 4.100. - La intrarea în unitate, titlurile de plasament se evaluează la costul de achiziţie, prin care se înţelege preţul de cumpărare, sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.

    4.1O1. - Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament, cum sunt comisioanele şi alte cheltuieli similare, se înregistrează direct în cheltuielile exerciţiului.

      1. 4.102. - Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi valută, cecurile unităţii, creditele bancare pe termen scurt, precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor acordate de bănci în conturile curente.

        Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente prezentate persoanei juridice şi neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează într-un cont distinct.

        Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.

        Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, faţă de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.

        Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare, respectiv venituri financiare.

      2. 4.103. - Contabilitatea disponibilităţilor aflate în bănci/casierie, precum şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate, se ţine distinct în lei şi în valută.

        Contabilitatea disponibilităţilor în valută aflate în conturi la bănci, în casierie, precum şi a acreditivelor în valută, se ţine distinct pentru activităţile fără scop patrimonial şi activităţile economice.

      3. 4.104. - Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Naţională a României.

      4. 4.105. - La încheierea exerciţiului financiar, diferenţele de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilităţilor în valută şi altor valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în valută, acreditivele şi depozitele pe termen scurt în valută la cursul de schimb de la această dată şi cursul de schimb de la data înregistrării în contabilitate, se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz, distinct pentru activităţile fără scop patrimonial şi activităţile economice.

      5. 4.106. - În vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizori, persoanele juridice pot solicita deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora.

      6. 4.107. - Sumele depuse la bănci, precum şi sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea persoanei juridice, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.

      7. 4.108. - În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti între conturile la bănci, precum şi între conturile la bănci şi casieria persoanei juridice.

      8. 4.109. - Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor financiare în lei sau în valută se efectuează cu respectarea regulamentului operaţiunilor de casă, a regulamentelor emise de Banca Naţională a României şi a altor reglementări emise în acest scop.

    4.11O. - Pentru deprecierea titlurilor de plasament, la sfârşitul exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.

    În perioadele următoare, la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar sau la ieşirea din unitate a titlurilor de plasament, provizioanele constituite se suplimentează, diminuează sau anulează, după caz.

    Contabilitatea angajamentelor şi altor elemente extrabilanţiere

      1. 4.111. - Drepturile şi obligaţiile, precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activul şi pasivul unităţii se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului, denumite şi conturi de ordine şi evidenţă.

        În această categorie se cuprind angajamente (giruri, cauţiuni, garanţii) acordate sau primite în relaţiile cu terţii, imobilizări corporale luate cu chirie, valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie, debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare, redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate, efecte scontate neajunse la scadenţă, precum şi alte valori.

        !DATORII PE TERMEN SCUR]:

        Sume ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

      2. 4.112. - O datorie trebuie clasificată ca datorie curentă atunci când:

        1. (a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al persoanei juridice; sau

        2. (b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.

        Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

        !DATORII PE TERMEN LUNGj:

        Sume ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

      3. 4.113. - Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe următoarele categorii: împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen lung, datorii legate de participaţii şi alte împrumuturi şi datorii asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora.

      4. 4.114. - Împrumuturile din emisiunile de obligaţiuni reprezintă contravaloarea obligaţiunilor emise prin subscripţie publică, potrivit legii.

      5. 4.115. - Datoriile privind concesiunile şi alte datorii similare se referă la bunurile preluate cu acest titlu de către unitatea primitoare, potrivit contractelor încheiate.

        Datorii pe termen lung purtătoare de dobândă

      6. 4.116. - Persoanele juridice trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categorie, chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului, dacă:

        1. (a) termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi

        2. (b) există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat înainte ca situaţiile financiare anuale să fie autorizate pentru depunere.

        Capitalizarea plăţilor viitoare de dobândă

      7. 4.117. - Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primită, diferenţa se înregistrează într-un cont de activ. Aceasta se prezintă în bilanţ ca o corecţie a împrumutului din emisiunea de obligaţiuni, iar în notele explicative va fi prezentată distinct. Această diferenţă trebuie amortizată în mod rezonabil, cel mai târziu până în momentul rambursării datoriei.

    !PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIEL

    4.118.- Provizionul pentru riscuri şi cheltuieli reprezintă un pasiv cu exigibilitate sau valoare incertă.

      1. 4.119. - Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie pentru elemente

        cum sunt: incerte;

        1. a) litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii

        2. b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte

          cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;

        3. c) alte provizioane.

        Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli se ţine pe feluri, în funcţie de natura şi scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.

      2. 4.120. - Un provizion pentru riscuri şi cheltuieli va fi înregistrat în contabilitate dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

        1. (a) există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;

        2. (b) este probabilă efectuarea unor plăţi pentru onorarea obligaţiei respective; şi

        3. (c) suma poate fi estimată.

      3. 4.121. - Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate.

        Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorii activelor.

        Pentru stabilirea existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului, se vor lua în considerare toate informaţiile disponibile.

      4. 4.122. Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente.

      5. 4.123. - Dacă se estimează că o parte sau toate cheltuielile legate de un provizion vor fi rambursate de către o terţă parte, rambursarea trebuie recunoscută numai în momentul în care este sigur că va fi primită. Rambursarea trebuie considerată ca un activ separat.

      6. 4.124. - Provizioanele vor fi revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat.

      7. 4.125. - Nu vor fi recunoscute provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.

      8. 4.126. - Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în evaluarea unui provizion.

        ISUBVENŢI

      9. 4.127. - În categoria subvenţiilor se cuprind subvenţiile aferente activelor şi subvenţiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenţii guvernamentale şi alte instituţii similare naţionale şi internaţionale.

      10. 4.128. - Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora principala condiţie este ca persoana juridică beneficiară să cumpere, construiască sau achiziţioneze active cu ciclu lung de fabricaţie.

      11. 4.129. - Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele pentru active.

      12. 4.130. - Subvenţiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venit pe perioadele corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează a le compensa. Aceste subvenţii nu trebuie creditate direct în conturile de capital şi rezerve.

      13. 4.131. - Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în contabilitate ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat.

      14. 4.132. - Restituirea unei subvenţii se efectuează fie prin reducerea veniturilor amânate dacă există, fie, în lipsa acestora, pe seama cheltuielilor. În măsura în care suma rambursată depăşeşte venitul amânat sau dacă nu există un asemenea venit, surplusul, respectiv, valoarea integrală restituită se recunoaşte imediat ca o cheltuială. Restituirea unei subvenţii referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.

        !CAPITALURI PROPRU

      15. 4.133. - Capitalurile proprii reprezintă totalitatea surselor de finanţare stabile, aflate la dispoziţia persoanelor juridice fără scop patrimonial, după deducerea tuturor datoriilor.

      16. 4.134. - Capitalurile proprii cuprind: aporturile, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului.

        Aporturi

      17. 4.135. - Aporturile reprezintă contribuţiile în natură şi/sau în numerar ale membrilor pentru constituirea patrimoniului social al persoanei juridice fără scop patrimonial şi se înregistrează în cont distinct pe baza actelor de constituire ale acesteia, potrivit legii.

      18. 4.136. - Operaţiunile ce se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea sau micşorarea aporturilor la patrimoniul social sunt cele prevăzute de lege sau actele de constituire a unităţii.

        Rezerve din reevaluare

      19. 4.137. - Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale, în conformitate cu prevederile prezentelor reglementări, trebuie reflectate în debitul sau creditul contului "Rezerve din reevaluare", după caz, distinct pentru activităţile fără scop patrimonial şi activităţile economice, cu respectarea prevederilor pct. 4.44 din prezenta secţiune.

      20. 4.138. - Rezerva din reevaluare trebuie prezentată în bilanţ la un subpost separat în cadrul postului de capitaluri proprii.

      21. 4.139. - Rezervele din reevaluare pot fi utilizate numai în condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare.

        Rezerve

      22. 4.140. - Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale şi alte rezerve.

        Rezervele legale se constituie anual din excedentul/profitul obţinut de persoana juridică fără scop patrimonial, în cotele şi limitele prevăzute de lege, şi din alte surse prevăzute de lege.

        Rezervele legale pot fi utilizate numai în condiţiile prevăzute de lege.

        Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din rezultatul net al exerciţiului conform prevederilor din statut.

        Alte rezerve, neprevăzute de lege sau de statut, pot fi constituite facultativ pe seama rezultatului net al exerciţiului pentru: acoperirea pierderilor contabile sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale, cu respectarea prevederilor legale.

        Cu excepţia rezervelor constituite în baza unor prevederi din acte normative, evidenţierea în contabilitate a constituirii rezervelor se face pe seama rezultatului reportat.

        Nu se constituie rezerve din excedentele activităţilor cu destinaţie specială, excedentele respective se reportează în anul următor.

        Rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului

      23. 4.141. - Contabilitatea rezultatului reportat, rezultatului exerciţiului ş1 a repartizării rezultatului exerciţiului se ţine distinct pentru activităţile fără scop patrimonial, activităţile cu destinaţie specială şi activităţile economice, după caz.

    SECTIUNEA 5

    PREV' EDERI REFERITOARE LA CONTUL REZULTATULUI

    EXERCITIULUI

    '

      1. 5.1. - Contul rezultatului exerciţiului cuprinde veniturile şi cheltuielile exerciţiului financiar, grupate pe feluri de activităţi, după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (excedent/profit sau deficit/pierdere, după caz).

        IVENITUR

      2. 5.2. - În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.

        Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau

        nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.

        Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o persoană juridică fără scop patrimonial, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.

        Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente şi care, prin urmare,

        nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.

      3. 5.3. - Contabilitatea veniturilor persoanei juridice rară scop patrimonial se ţine distinct pe feluri de activităţi, respectiv activităţi rară scop patrimonial, activităţi cu destinaţie specială, activităţi economice, iar în cadrul acestora pe categorii de venituri, după natura lor, care se grupează astfel:

        1. 1) venituri din activităţile rară scop patrimonial, care cuprind: venituri din cotizaţiile membrilor şi contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor, venituri din taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare, donaţii, sponsorizări, dobânzile şi dividendele obţinute din plasarea disponibilităţilor rezultate din activitatea rară scop patrimonial, venituri pentru care se datorează impozit pe spectacole, resurse obţinute de la buget, venituri din acţiuni întâmplătoare realizate de organizaţii sindicale/patronale, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului de organizare şi funcţionare, venituri excepţionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea persoanelor juridice rară scop patrimonial, altele decât cele care sunt sau au fost folosite în activitatea economică, alte venituri din activităţile rară scop patrimonial.

        2. 2) venituri cu destinaţie specială, potrivit legii

        3. 3) venituri din activităţile economice

          1. a) venituri din exploatare, care cuprind:

            • - venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate;

            • - venituri din variaţia stocurilor, reprezentând variaţia în plus (creştere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi producţie în curs de la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale

              ale produselor şi producţiei în curs, neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite.

              Variaţia stocurilor de produse finite şi în curs de execuţie pe parcursul perioadei reprezintă o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta faptul că fie producţia a mărit nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor.

              Veniturile din producţia stocată se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul rezultatului exerciţiului, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor):

            • - veniturile din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor şi cheltuielilor efectuate de unitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca active imobilizate corporale şi necorporale;

            • - venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii (finanţarea activităţii de cercetare şi alte finanţări) de care beneficiază unitatea;

            • - alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate şi alte venituri din exploatare;

          2. b) venituri financiare, care cuprind:

            • - venituri din imobilizări financiare;

            • - venituri din investiţii financiare pe termen scurt;

            • - venituri din creanţe imobilizate;

            • - venituri din investiţii financiare cedate;

            • - venituri din diferenţe de curs valutar;

            • - venituri din dobânzi;

            • - venituri din sconturi obţinute; şi

            • - alte venituri financiare.

              Sumele colectate de persoana juridică în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision, nu reprezintă venit din activitatea curentă. În această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.

              Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată, de obicei, printr-un acord între vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului, ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale.

          3. c) venituri extraordinare (de exemplu, daunele pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii unor calamităţi).

        Venituri din vânzări de bunuri

        În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienţi.

        Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

        • - persoana juridică a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;

        • - persoana juridică nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor; şi

        • - veniturile şi, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzacţie pot fi cuantificate.

          Venituri din prestarea de servicii

          Veniturile din prestarea de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora.

          Venituri din dobânzi şi redevenţe

          Veniturile din dobânzi şi redevenţe se recunosc astfel:

        • - dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării venitului respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente;

        • - redevenţele se recunosc pe baza contabilităţii de angajamente, conform contractului.

      4. 5.4. - Veniturile din reluarea provizioanelor se evidenţiază distinct în funcţie de natura acestora.

        Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite se efectuează prin înregistrarea la venituri în cazul în care nu se mai justifică menţinerea provizioanelor constituite, respectiv are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.

        Cifra de afaceri netă cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii ce intră în categoria activităţilor curente ale persoanei juridice, după scăderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite şi taxe aferente.

        Cifra de afaceri, în sensul prezentelor reglementări, se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii şi alte venituri din exploatare, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.

        ICHELTUIEL

      5. 5.5. - Cheltuielile unităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit, aferente activităţilor fără scop patrimonial, activităţilor cu destinaţie specială, potrivit legii şi activităţilor economice, pentru:

        • - consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază

          unitatea;

        • - cheltuieli cu personalul;

        • - executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.

          În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea,

          amortizările şi provizioanele constituite.

      6. 5.6. - Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor,

        astfel:

        1. a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:

          • - cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al

            materialelor de natura obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate; valoarea animalelor şi păsărilor; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;

          • - cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi; redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;

          • - cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu personalul, suportate de persoana juridică);

          • - alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital etc.);

        2. b) cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exerciţiul financiar în curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură financiară şi altele;

        3. c) cheltuieli extraordinare (calamităţi şi alte evenimente extraordinare).

        Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii, se evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor.

      7. 5.7. - În cadrul categoriilor de cheltuieli după natura lor, conturile de cheltuieli respective se dezvoltă obligatoriu în analitice distincte pe feluri de activităţi, respectiv activităţi fără scop patrimonial, activităţi cu destinaţie specială, potrivit legii, şi activităţi economice, iar în continuare se pot dezvolta în analitic în funcţie de anumite reglementări sau potrivit nevoilor proprii.

      8. 5.8. - Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere.

        La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate pe naturi se transmit pe bază de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.

      9. 5.9. - Potrivit prezentelor norme, în contabilitate excedentul/profitul sau deficitul/pierderea se stabilesc lunar, pe feluri de activităţi, cumulat de la începutul anului.

    În acest sens, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri în care se înregistrează, în funcţie de natura lor, veniturile, respectiv, cheltuielile se închid, provizoriu, prin rezultatul exerciţiului.

    Rezultatul definitiv al exerciţiului se stabileşte anual şi reprezintă soldul final al contului de rezultate.

    Repartizarea excedentului/profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare, cu aprobarea adunării generale. Excedentul privind activităţile cu destinaţie specială nu se repartizează.

    Rezultatul exerciţiului, respectiv excedentul/profitul sau deficitul/pierderea, se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului financiar, indiferent de data încasării sau plăţii lor.

    SECTIUNEA 6

    POLI' TICI CONTABILE ŞI NOTE EXPLICATIVE LA SITUATIILE FINANCIARE ANUALE

    '

    !POLITICI CONTABILEI

      1. 6.1. - Aplicarea prezentelor reglementări contabile presupune stabilirea unui set de proceduri de către conducerea fiecărei persoane juridice fără scop patrimonial pentru toate operaţiunile derulate, pornind de la întocmirea documentelor justificative până la întocmirea situaţiilor financiare anuale.

        Aceste proceduri trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii, de către specialişti în domeniul economic şi tehnic, cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de persoana juridică fără scop patrimonial.

        La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate conceptele de bază ale contabilităţii, şi anume: contabilitatea de angajamente, principiul continuităţii activităţii, precum şi celelalte principii înscrise la secţiunea 2 din prezentul capitol.

        Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure fumizarea, prin situaţiile financiare anuale, a unor informaţii care trebuie să fie:

        1. a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; şi

        2. b) credibile, în sensul că:

          • - reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a persoanei juridice fără scop patrimonial;

          • - sunt neutre;

          • - sunt prudente;

          • - sunt complete sub toate aspectele semnificative.

      2. 6.2. - Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile persoanei juridice fără scop patrimonial.

        Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii persoanei juridice fără scop patrimonial.

        Nu sunt considerate modificări ale politicilor contabile:

        1. a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior;

        2. b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.

        INOTE EXPLICATIVEI PREVEDERI GENERALE

      3. 6.3. - Notele explicative la situaţiile financiare anuale conţin informaţii referitoare la metodele de evaluare a activelor, precum şi orice informaţii suplimentare care sunt relevante pentru necesităţile utilizatorilor în ceea ce priveşte poziţia financiară şi rezultatele obţinute.

      4. 6.4. - Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din bilanţ şi contul rezultatului exerciţiului trebuie să existe informaţii aferente în notele explicative. Notele explicative la situaţiile financiare anuale trebuie să includă cel puţin informaţiile cerute de această secţiune, precum şi alte informaţii cerute de prezentele reglementări.

      5. 6.5. - Se va menţiona, totodată, dacă situaţiile financiare anuale au fost întocmite în conformitate cu Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi cu prevederile cuprinse în prezentele reglementări.

        Notele explicative nu sunt limitative.

        Comparabilitatea informaţiilor

      6. 6.6. - Pentru elementele prezentate în notele explicative, se va prezenta, de regulă, suma corespunzătoare anului curent şi celui precedent. În situaţia în care suma corespunzătoare anului precedent nu este comparabilă, aceasta poate fi ajustată, prezentându-se rezultatul ajustării, modul de efectuare şi motivele pentru care aceasta a fost efectuată. În situaţia în care acest lucru nu este posibil, se prezintă acest fapt.

        Aceste prevederi nu se aplică sumelor reprezentând:

        1. a) modificări ale valorii contabile a activelor imobilizate;

        2. b) modificări ale amortizării şi provizioanelor pentru deprecierea activelor imobilizate;

        3. c) modificări ale provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli.

      7. 6.7. - Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate şi repetate ori de cât ori este necesar, pentru buna lor înţelegere:

        1. a) numele persoanei juridice care face raportarea;

        2. b) faptul că situaţiile financiare anuale sunt proprii acesteia;

        3. c) data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situaţiile financiare

          anuale;

        4. d) moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare anuale;

        5. e) exprimarea cifrelor incluse în raportare (mii lei).

      8. 6.8. - Persoana juridică va prezenta următoarele date, în cazul în care ele nu au

        fost prezentate în situaţiile financiare anuale:

        1. a) principalul loc unde îşi desfăşoară activitatea, dacă este diferit de sediul

          oficial;

        2. b) o descriere a naturii activităţii desfăşurate de unitate şi principalele domenii

          de activitate;

        3. c) orice altă informaţie care, în opinia directorilor şi administratorilor, ajută la prezentarea unei imagini fidele asupra persoanei juridice.

          Corectarea erorilor contabile

      9. 6.9. - Erorile contabile pot să apară ca urmare a unui calcul greşit, a aplicării greşite a metodelor contabile, a interpretării greşite a evenimentelor, a fraudelor sau omisiunilor.

    Corectarea unei asemenea erori aferente perioadelor anterioare poate fi efectuată pe seama rezultatului perioadei curente. Atunci când este afectată credibilitatea situaţiilor financiare prezentate, corectarea erorii se efectuează pe seama rezultatului reportat.

    Evenimente ulterioare datei bilantului

    6.1O. - Evenimentele ulterioare datei bil'anţului sunt acele evenimente, atât

    favorabile, cât şi nefavorabile, care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt aprobate în vederea depunerii.

    Pot fi identificate două situaţii:

    1. a) persoanele juridice pot obţine informaţii suplimentare faţă de cele existente la data bilanţului, pentru evenimente care avuseseră deja loc la data bilanţului. Dacă informaţiile suplimentare conduc la necesitatea înregistrării în contabilitate a unor venituri sau cheltuieli, pentru prezentarea unei imagini fidele se vor efectua aceste înregistrări;

    2. b) persoanele juridice pot obţine informaţii pentru evenimente petrecute ulterior datei situaţiilor financiare, dar a căror prezentare este necesară pentru utilizatorii de informaţii. În această situaţie, informaţiile respective se prezintă în notele explicative, fără efectuarea unor înregistrări în contabilitate.

    Exemple de evenimente ulterioare datei bilanţului, care trebuie reflectate în situaţiile financiare anuale:

    • - rezoluţia unui litigiu ulterior datei bilanţului impune ajustarea unui provizion deja recunoscut sau recunoaşterea unui nou provizion;

    • - falimentul unui client, înregistrat ulterior datei bilanţului, confirmă că la data bilanţului exista o pierdere aferentă unei creanţe comerciale şi că persoana juridică trebuie să ajusteze valoarea contabilă a creanţei comerciale.

    Un exemplu de eveniment ulterior datei bilanţului pentru care nu se fac ajustări ale situaţiilor financiare anuale este diminuarea valorii de piaţă a investiţiilor financiare, în intervalul de timp dintre data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale se aprobă în vederea depunerii.

    Atunci când evenimentele au o asemenea importanţă încât neprezentarea lor ar afecta capacitatea utilizatorilor situaţiilor financiare de a face evaluări şi de a lua decizii corecte, o persoană juridică trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente:

    1. (a) natura evenimentului; şi

    2. (b) o estimare a efectului financiar sau o prezentare conform căreia o astfel de estimare nu poate să fie făcută.

    Relatia dintre diferite elemente

    6.11. -' În cazul în care un element de activ sau o datorie este în relaţie cu cel

    puţin două elemente bilanţiere, relaţia sa cu aceste elemente trebuie prezentată în notele explicative, dacă prezentarea este necesară pentru înţelegerea situaţiilor financiare anuale.

    Informaţii suplimentare ce trebuie să fie furnizate în cazul abaterii de la regulile costului istoric

    6.12. - Elementele supuse reevaluării, precum şi modul de efectuare a acesteia trebuie prezentate în notele explicative, pentru fiecare element.

    CAPITOLUL 3

    PLANUL DE CONTURI

                                 Simbol                

             Cont                               Denwnirea contului

    Clasa  Grupa        Sintetic          Analitic    

    gr. I

    gr. II

    gr. I

    2

    3

    4

    5

    6

    CONTURI DE CAPITALURI

    102

    APORTURIŞIREZERVE

    Aporturi

    105

    1050

    1050.01

    1050.02

    Rezerve din reevaluare

    Rezerve din reevaluarea terenurilor

    Rezerve din reevaluarea terenurilor pentru activităţile fără scop patrimonial

    Rezerve din reevaluarea terenurilor pentru activităţile economice

    1051