LEGE nr. 281 din 24 iunie 2003privind modificarea şi completarea Codului de procedura penală şi a unor legi speciale
EMITENT
  • PARLAMENTUL
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003



    Parlamentul României adopta prezenta lege.  +  Articolul ICodul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifica şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5, alineatele 2-4 vor avea următorul cuprins:"Nici o persoană nu poate fi reţinută, arestata sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrangere a libertăţii decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.Dacă cel împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive sau s-a dispus internarea medicală ori o măsura de restrangere a libertăţii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, în tot cursul procesului penal, să se adreseze instanţei competente, potrivit legii.Orice persoană care a fost, în cursul procesului penal, privată de libertate sau căreia i s-a restrâns libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege."2. După articolul 5^1 se introduce articolul 5^2 cu următorul cuprins:"Prezumţia de nevinovatieArt. 5^2. - Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotărâre penală definitivă."3. La articolul 6, alineatul 3 va avea următorul cuprins:"Organele judiciare au obligaţia sa-l încunoştinţeze, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării."4. Articolul 7 va avea următorul cuprins:Limba în care se desfăşoară procesul penal"Art. 7. - În procesul penal procedura judiciară se desfăşoară în limba română.În faţa organelor judiciare se asigura părţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se în limba română."5. Articolul 8 va avea următorul cuprins:"Folosirea limbii oficiale prin interpretArt. 8. - Părţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigura, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţa de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii în instanţa, prin interpret."6. La articolul 10 alineatul 1, după litera i) se introduce litera i^1) cu următorul cuprins:"i^1) exista o cauza de nepedepsire prevăzută de lege;"7. La articolul 13, denumirea marginala şi alineatele 1 şi 3 vor avea următorul cuprins:"Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsireArt. 13. - În caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal..................................................................Dacă nu se constata vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmăririi penale, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. i) şi i^1), iar instanţa de judecată pronunţa încetarea procesului penal."8. La articolul 14, după alineatul 4 se introduce alineatul 5 cu următorul cuprins:"Acţiunea civilă poate avea ca obiect şi tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, - potrivit legii civile."9. Articolul 17 va avea următorul cuprins:"Exercitarea din oficiu a acţiunii civileArt. 17. - Acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.În acest scop, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată va cere persoanei vătămate ca, prin reprezentantul sau legal, ori, după caz, persoanei care îi încuviinţează actele, să prezinte situaţia cu privire la întinderea pagubei materiale şi a daunelor morale, precum şi date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite.Instanţa este obligată să se pronunţe din oficiu asupra repararii pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă."10. La articolul 18, alineatul 2 va avea următorul cuprins:"Când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, procurorul, când participa la judecata, este obligat sa susţină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă."11. La articolul 19, alineatul 1 va avea următorul cuprins:"Art. 19. - Persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea pagubei materiale şi a daunelor morale pricinuite prin infracţiune."12. La articolul 20, alineatele 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:"În cazurile în care acţiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constata din probe noi ca paguba şi daunele morale nu au fost integral reparate, diferenţa poate fi cerută pe calea unei acţiuni la instanţa civilă.De asemenea, persoana vătămată se poate adresa cu acţiune la instanţa civilă pentru repararea pagubelor materiale şi a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunţarea hotărârii penale de prima instanţa."13. La articolul 25 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:"Judecătoria soluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege."14. Articolul 26 va avea următorul cuprins:"Competenţa tribunalului militarArt. 26. - Tribunalul militar:1. judeca în prima instanţa: a) infracţiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infracţiuni săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe; b) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 348-354, săvârşite de civili;2. judeca şi soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege."15. La articolul 27, punctul 4 va avea următorul cuprins:"4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între judecătoriile din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege."16. Articolul 28 va avea următorul cuprins:"Competenţa tribunalului militar teritorialArt. 28. - Tribunalul militar teritorial:1. judeca în prima instanţa: a) infracţiunile menţionate în art. 27 pct. 1 lit. a)-e), săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv; b) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţa de tribunalele militare, cu excepţia infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi a infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi al infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege."17. La articolul 28^1 punctul 1, litera c) va avea următorul cuprins:"c) infracţiunile săvârşite de judecătorii, procurorii şi controlorii financiari ai camerelor de conturi judeţene, precum şi de controlorii financiari de la Curtea de Conturi;"18. La articolul 28^1 punctul 1, literele e) şi f) se abroga.19. La articolul 28^1, punctul 4 va avea următorul cuprins:"4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunale sau între judecătorii şi tribunale din circumscripţia sa ori între judecătorii din circumscripţia unor tribunale diferite aflate în circumscripţia Curţii, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege."20. La articolul 28^1, după punctul 4 se introduce punctul 5 cu următorul cuprins:"5. soluţionează cererile prin care s-a solicitat extrădarea sau transferul persoanelor condamnate în străinătate."21. La articolul 28^2, punctul 1 litera a) şi punctul 4 vor avea următorul cuprins:"a) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi art. 356-361, săvârşite de militari;...................................................................4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competenţa a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege."22. La articolul 29 punctul 1, literele c), d) şi f) vor avea următorul cuprins:"c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii, judecătorii şi procurorii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului; d) infracţiunile săvârşite de maresali, amirali, generali şi chestori;................................................................... f) infracţiunile săvârşite de judecătorii şi magistraţii asistenţi de la Curtea Suprema de Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe şi de procurorii Parchetului Naţional Anticoruptie;"23. La articolul 29 punctul 2, litera c) va avea următorul cuprins:"c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în prima instanţa, de secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, precum şi alte cazuri prevăzute de lege;"24. La articolul 29 punctul 5, după litera c) se introduce litera d) cu următorul cuprins:"d) alte cazuri anume prevăzute de lege."25. La articolul 30, alineatul 3 va avea următorul cuprins:"Când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie sau de către parchetele de pe lângă curţile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori judeţean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte căreia dintre instanţele prevăzute în alin. 1 îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal."26. La articolul 31, alineatul 1 va avea următorul cuprins:"Art. 31. - Infracţiunile săvârşite în afară teritoriului tarii se judeca, după caz, de către instanţele civile sau militare în a căror circumscripţie îşi are domiciliul sau locuieşte făptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România, iar fapta este de competenţa judecătoriei, se judeca de Judecătoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanţa competenţa după materie şi calitatea persoanei, din municipiul Bucureşti, afară de cazul când prin lege se dispune altfel."27. La articolul 35, alineatul 3 va avea următorul cuprins:"Dacă instanţa civilă este superioară în grad, competenţa revine instanţei militare echivalente în grad cu instanţa civilă. Dacă instanţa civilă superioară este Curtea Suprema de Justiţie, competenţa revine acesteia."28. La articolul 40, alineatul 1 va avea următorul cuprins:"Art. 40. - Când competenţa instanţei este determinata de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competenţa sa judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în prima instanţa."29. La articolul 45, după alineatul 1 se introduc alineatele 1^1 şi 1^2 cu următorul cuprins:"Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplică în cazul în care scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale a fost dispusă de un procuror militar.Declinarea de competenţa se dispune prin ordonanţa."30. La articolul 48, litera a) va avea următorul cuprins:"a) a pus în mişcare acţiunea penală, a emis mandatul de arestare preventivă provizorie ori a dispus trimiterea în judecata sau a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanţa de judecată;"31. Articolul 49 va avea următoarea denumire marginala:"Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent şi a grefierului"32. La articolul 49, alineatele 1-3 vor avea următorul cuprins:"Art. 49. - Dispoziţiile art. 46 se aplică procurorului şi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului de şedinţa, când cauza de incompatibilitate exista între ei sau între vreunul dintre ei şi unul dintre membrii completului de judecată.Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 lit. b)-d) se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală, magistratului-asistent şi grefierului de şedinţa.Procurorul care a pus în mişcare acţiunea penală, a emis mandat de arestare sau a dispus trimiterea în judecata nu poate pune concluzii la judecarea cauzei, iar procurorul care a participat ca judecător la soluţionarea cauzei în prima instanţa nu poate pune concluzii la judecarea ei în căile de atac."33. La articolul 52, alineatele 1 şi 5 vor avea următorul cuprins:"Art. 52. - Abţinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţa secreta, fără participarea celui ce declara ca se abţine sau care este recuzat....................................................................Abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţa trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se afla fiecare judecător şi se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. Aceasta, în cazul când găseşte intemeiata abţinerea sau recuzarea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţa egala în grad cu instanţa în faţa căreia s-a produs abţinerea sau recuzarea."34. La articolul 52, după alineatul 5 se introduce alineatul 5^1 cu următorul cuprins:"În cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi preventiv, când se recuza întreaga instanţa, instanţa ierarhic superioară competenţa să soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă în condiţiile prevăzute de lege."35. La articolul 52, după alineatul 6 se introduce alineatul 7 cu următorul cuprins:"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării, şi dosarul se înaintează, de îndată, instanţei de recurs. Recursul se judeca în termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, în camera de consiliu, cu participarea părţilor."36. La articolul 53, alineatul 1 va avea următorul cuprins:"Art. 53. - În cursul urmăririi penale, asupra abtinerii sau recuzării persoanei care efectuează cercetarea penală ori a procurorului se pronunţa procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior."37. La articolul 56, alineatul 4 va avea următorul cuprins:"Cererea facuta de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie suspenda de drept judecarea cauzei."38. La articolul 63, alineatul 2 va avea următorul cuprins:"Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflarii adevărului."39. La articolul 64 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:"Mijloacele de proba obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal."40. La articolul 66, denumirea marginala şi alineatul 1 vor avea următorul cuprins:"Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelorArt. 66. - Invinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovatie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovatia."41. La articolul 70, alineatele 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:"Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţa fapta care formează obiectul cauzei, dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i-se totodată atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit şi împotriva sa. Dacă invinuitul sau inculpatul da o declaraţie, i se pune în vedere sa declare tot ce ştie cu privire la fapta şi la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.Dacă invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaraţie, organul de urmărire penală, înainte de a-l asculta, îi cere sa dea o declaraţie, scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce."42. La articolul 73, alineatul 1 va avea următorul cuprins:"Art. 73. - Declaraţiile învinuitului sau inculpatului se consemnează în scris. În fiecare declaraţie se vor consemna, totodată, ora începerii şi ora încheierii ascultării învinuitului sau inculpatului. Declaraţia scrisă se citeşte acestuia, iar dacă cere, i se da sa o citească. Când este de acord cu conţinutul ei, o semnează pe fiecare pagina şi la sfârşit."43. Articolul 74 va avea următorul cuprins:"Ascultarea învinuitului sau inculpatului la locul unde se aflaArt. 74. - Ori de câte ori invinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel."44. La articolul 76, alineatul 2 va avea următorul cuprins:"Înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o paguba materială sau o dăuna morala, ca se poate constitui parte civilă. De asemenea, i se atrage atenţia ca declaraţia de participare în proces ca parte vătămată sau de constituire ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale, iar în faţa primei instanţe de judecată, până la citirea actului de sesizare."45. După articolul 86 se introduc articolele 86^1-86^5 cu următorul cuprins:"Protecţia datelor de identificare a martoruluiArt. 86^1. - Dacă exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţa ar fi periclitata viaţa, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmează să apară în faţa organului judiciar.Aceasta măsura poate fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecaţii de instanţa, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane îndreptăţite.Datele despre identitatea reală a martorului se consemnează într-un proces-verbal, care va fi păstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori, după caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cel care a dispus măsura.Documentele privind identitatea reală a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiţii de stricta confidenţialitate.În toate cazurile, documentele privind identitatea reală a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanţa sau, după caz, instanţa, prin încheiere, a constatat ca a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecţie a martorului.Declaraţiile martorilor cărora li s-a atribuit o alta identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaraţia martorului, consemnată în cursul judecaţii şi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Pot fi audiati ca martori cărora li s-a atribuit o alta identitate şi investigatorii sub acoperire.Dispoziţiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică şi experţilor.Modalităţi speciale de ascultare a martorulArt. 86^2. - În situaţiile prevăzute în art. 86^1, dacă exista mijloace tehnice corespunzătoare, procurorul sau, după caz, instanţa poate admite ca să fie martorului ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmărire penală sau în sala în care se desfăşoară şedinţa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare.Luarea declaraţiei martorului, în condiţiile arătate în alin. 1, se face în prezenta procurorului.Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei reţele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât sa nu poată fi recunoscut.Declaraţia martorului ascultat, în condiţiile arătate în alin. 1 şi 2, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se reda integral în forma scrisă.În cursul urmăririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se reda cu exactitate declaraţia martorului şi acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmărire penală şi se depune la dosarul cauzei. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa.În cursul judecaţii, declaraţia martorului va fi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanţa, în condiţiile prevăzute în alin. 5.Casetele video şi audio pe care a fost înregistrată declaraţia martorului, în original, sigilate cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanţei de judecată în faţa căreia s-a făcut declaraţia, se păstrează în condiţiile prevăzute în alin. 5. Casetele video şi audio înregistrate în cursul urmăririi penale vor fi înaintate la terminarea urmăririi penale instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi vor fi păstrate în aceleaşi condiţii.Dispoziţiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător.Verificări privind mijloacele de ascultare a martorilorArt. 86^3. - Instanţa de judecată poate admite, la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice privind mijloacele prin care au fost audiati martorii, în condiţiile prevăzute în art. 86^2.Audierea martorilor sub 16 ani în anumite cauzeArt. 86^4. - În cauzele privind infracţiunile de violenta între membrii aceleiaşi familii, instanţa poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat în şedinţa de judecată, admiţându-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrări audio-video, în condiţiile art. 86^2 alin. 2, 4, 5 şi 7.Protejarea deplasarilor martoruluiArt. 86^5. - Procurorul care efectuează sau supraveghează cercetarea penală ori, după caz, instanţa de judecată poate dispune ca organele poliţiei sa supravegheze domiciliul sau reşedinţa martorului ori să-i asigure o reşedinţa temporară supravegheată, precum şi sa-l însoţească la sediul parchetului sau al instanţei şi înapoi la domiciliu sau la reşedinţa.Măsurile prevăzute în alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, după caz, de instanţa, când se constată că pericolul care a impus luarea lor a încetat."46. După articolul 89 se introduce articolul 89^1 cu următorul cuprins:"Art. 89^1. - Formularele în care urmează să se consemneze orice declaraţie, în faza de urmărire penală, vor fi în prealabil înregistrate şi inseriate, ca formulare cu regim special, iar după completare vor fi introduse în dosarul cauzei."47. Secţiunea V^1 din capitolul II al titlului III din partea generală va avea următorul cuprins:"SECŢIUNEA V^1Interceptarile şi înregistrările audio sau videoCondiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilorArt. 91^1. - Interceptarile şi înregistrările pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri ori comunicări se vor efectua cu autorizarea motivată a instanţei, la cererea procurorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru aflarea adevărului. Autorizaţia se da de către preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa, în camera de consiliu. Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor se impun pentru aflarea adevărului, atunci când stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea făptuitorului nu poate fi realizată în baza altor probe.Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ori al unor alte infracţiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai căror făptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace ori în cazul infracţiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare telefonica sau prin alte mijloace de telecomunicaţii.Autorizarea se da pentru durata necesară înregistrării, până la cel mult 30 de zile.Autorizarea poate fi prelungită în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata maxima a înregistrărilor autorizate este de 4 luni.Măsurile dispuse de instanţa vor fi ridicate înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, îndată ce au încetat motivele care le-au justificat.Înregistrările prevăzute în alin. 1 pot fi făcute şi la cererea motivată a persoanei vătămate privind comunicările ce-i sunt adresate, cu autorizarea instanţei de judecată.Autorizarea interceptarii şi a înregistrării convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere motivată, care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifica măsura; motivele pentru care măsura este indispensabila aflarii adevărului; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea.Organele care efectuează interceptarea şi înregistrareaArt. 91^2. - Procurorul procedează personal la interceptarile şi înregistrările prevăzute în art. 91 1 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari şi înregistrări sunt obligate sa păstreze secretul operaţiunii efectuate, încălcarea acestei obligaţii fiind pedepsita potrivit Codului penal.În caz de urgenta, când întârzierea obţinerii autorizării prevăzute în art. 91^1 alin. 1 ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţa motivată, interceptarea şi înregistrarea pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor sau comunicărilor, comunicând aceasta instanţei imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore.Instanţa trebuie să se pronunţe în cel mult 24 de ore asupra ordonanţei procurorului şi, dacă o confirma şi este necesar, va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii şi înregistrării, în condiţiile art. 91^1 alin. 1-3. Dacă instanţa nu confirma ordonanţa procurorului, ea trebuie să dispună încetarea, de îndată, a interceptarilor şi înregistrărilor şi distrugerea celor efectuate.Instanţa dispune, până la terminarea urmăririi penale, aducerea la cunoştinţa, în scris, persoanelor ale căror convorbiri sau comunicări au fost interceptate şi înregistrate, datele la care s-au efectuat acestea.Certificarea înregistrărilorArt. 91^3. - Despre efectuarea interceptarilor şi înregistrărilor menţionate în art. 91^1 şi 91^2, procurorul sau organul de cercetare penală întocmeşte un proces-verbal în care se menţionează autorizaţia data de instanţa pentru efectuarea acestora, numărul sau numerele posturilor telefonice între care s-au purtat convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecărei convorbiri în parte şi numărul de ordine al benzii magnetice sau al oricărui alt tip de suport pe care se face imprimarea.Convorbirile înregistrate sunt redate integral în forma scrisă şi se ataşează la procesulverbal, cu certificarea pentru autenticitate de către organul de cercetare penală, verificat şi contrasemnat de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauza. În cazul în care procurorul procedează la interceptari şi înregistrări, certificarea pentru autenticitate se face de către acesta, iar verificarea şi contrasemnarea, de către procurorul ierarhic superior. Corespondentele în alta limba decât cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret. La procesul-verbal se ataşează banda magnetica sau orice alt tip de suport, care conţine înregistrarea convorbirii, sigilată cu sigiliul organului de urmărire penală.Banda magnetica sau orice alt tip de suport cu înregistrarea convorbirii, redarea scrisă a acesteia şi procesul-verbal se înaintează instanţei care, după ce asculta procurorul şi părţile, hotărăşte care dintre informaţiile culese prezintă interes în cercetarea şi soluţionarea cauzei, încheind un proces-verbal în acest sens. Convorbirile sau comunicările care conţin secrete de stat sau profesionale nu se menţionează în procesul-verbal. Dacă săvârşirea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau comunicări care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispoziţiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.Banda magnetica sau orice alt tip de suport, însoţită de transcrierea integrală şi copii de pe procesele-verbale, se păstrează la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat.Instanţa poate aproba, la cererea motivată a inculpatului, a părţii civile sau a avocatului acestora, consultarea părţilor din înregistrare şi din transcrierea integrală, depuse la grefa, care nu sunt consemnate în procesul-verbal.Instanţa dispune prin încheiere distrugerea înregistrărilor care nu au fost folosite ca mijloace de proba în cauza. Celelalte înregistrări vor fi păstrate până la arhivarea dosarului.Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi justiţiabil nu poate fi folosită ca mijloc de proba.Alte înregistrăriArt. 91^4. - Condiţiile şi modalităţile de efectuare a interceptarilor şi înregistrărilor prevăzute în art. 91^1 -91^3 sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi în cazul înregistrării de convorbiri efectuate prin alte mijloace de telecomunicaţie, autorizate în condiţiile legii.Înregistrările de imaginiArt. 91^5. - Dispoziţiile art. 91^1 şi 91^2 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrării de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevăzută în art. 91^3, cu excepţia redarii în forma scrisă, după caz.Verificarea mijloacelor de probaArt. 91^6. - Mijloacele de proba prevăzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu.Înregistrările prevăzute în prezenta secţiune, prezentate de părţi, pot servi ca mijloace de proba, dacă nu sunt interzise de lege."48. La articolul 97, alineatele 1 şi 3 vor avea următorul cuprins:"Art. 97. - Orice persoană fizica sau persoana juridică, în posesia căreia se afla un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligată sa-l prezinte şi sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, la cererea acestora....................................................................Dacă obiectul sau înscrisul are caracter secret ori confidenţial, prezentarea sau predarea se face în condiţii care să asigure păstrarea secretului ori a confidenţialităţii."49. La articolul 98, alineatul 1 va avea următorul cuprins:"Art. 98. - Instanţa de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmăririi penale, sau din oficiu, în cursul judecaţii, poate dispune ca orice unitate poştală sau de transport sa retina şi sa predea scrisorile, telegramele şi oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect."50. La articolul 98, după alineatul 1 se introduc alineatele 1^1 şi 1^2 cu următorul cuprins:"Măsura prevăzută în alin. 1 se dispune dacă sunt întrunite condiţiile arătate în art. 91^1 alin. 1 şi potrivit procedurii acolo prevăzute.Reţinerea şi predarea scrisorilor, telegramelor şi a oricăror alte corespondente ori obiecte la care se referă alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente şi temeinic justificate şi de procuror, care este obligat sa informeze de îndată despre această instanţă."51. Articolele 100 şi 101 vor avea următorul cuprins:"PercheziţiaArt. 100. - Percheziţia poate fi domiciliara sau corporală.Când persoana căreia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate în art. 98 tăgăduieşte existenta sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor, instanţa de judecată, la cererea procurorului, în cursul urmăririi penale, sau din oficiu, în cursul judecaţii, poate dispune, în scris şi motivat, efectuarea acesteia.În cazuri urgente şi temeinic justificate, în cursul urmăririi penale, şi procurorul poate dispune, în scris şi motivat, efectuarea percheziţiei, fiind obligat sa informeze, de îndată, despre această instanţă.Percheziţia poate fi dispusă numai după ce a fost începută urmărirea penală, cu excepţia infracţiunilor flagrante şi ori de câte ori legea dispune altfel.Percheziţia nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale decât cu consimţământul persoanei în cauza.Percheziţia domiciliara în cursul urmăririi penaleArt. 101. - Percheziţia dispusă în cursul urmăririi penale, potrivit art. 100, se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoţit, după caz, de lucrători operativi."52. Articolul 103 va avea următorul cuprins:"Timpul de efectuare a percheziţieiArt. 103. - Ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziţia domiciliara se pot face între orele 6,00-20,00, iar în celelalte ore numai în caz de infracţiune flagrantă sau când percheziţia urmează să se efectueze într-un local public. Percheziţia începută între orele 6,00-20,00 poate continua şi în timpul nopţii."53. La articolul 104, alineatele 1 şi 3 vor avea următorul cuprins:"Art. 104. - Organul judiciar care urmează a efectua percheziţia este obligat ca, în prealabil, să se legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizaţia data de instanţa sau, după caz, a procurorului....................................................................Aceste operaţiuni se efectuează de organul judiciar în prezenta unor martori asistenţi."54. La articolul 111, denumirea marginala, partea introductivă şi litera a) vor avea următorul cuprins:"Dispoziţii speciale privind unităţile publice şi alte persoane juridiceArt. 111. - Dispoziţiile din prezenta secţiune se aplică în mod corespunzător şi atunci când actele procedurale se efectuează la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau la o altă persoană juridică, dispoziţii care se completează după cum urmează: a) organul judiciar se legitimează şi, după caz, înfăţişează reprezentantului unităţii publice sau al altei persoane juridice autorizaţia data;"55. La articolul 120, alineatul 5 se abroga.56. La articolul 128, alineatul 1 va avea următorul cuprins:"Art. 128. - Când una dintre părţi sau o altă persoană care urmează să fie ascultata nu cunoaşte limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată îi asigura în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de părţi; în acest din urmă caz, el trebuie să fie un interpret autorizat, potrivit legii."57. Articolul 136 va avea următorul cuprins:"Scopul şi categoriile măsurilor preventiveArt. 136. - În cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una dintre următoarele măsuri preventive: a) reţinerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi ţara; d) arestarea preventivă.Scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.Măsura prevăzută în alin. 1 lit. a) poate fi luată de organul de cercetare penală sau de procuror.Măsurile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c) se pot lua de procuror, în cursul urmăririi penale, sau de instanţa de judecată, în cursul judecaţii.Măsura prevăzută în alin. 1 lit. d) poate fi luată de instanţa de judecată şi, în cazurile prevăzute de lege, şi de procuror, ca măsura provizorie, în cursul urmăririi penale.Măsura arestării preventive nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii.Liberarea provizorie se dispune de instanţa de judecată.Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura."58. La articolul 137^1, alineatul 2 va avea următorul cuprins:"Când se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, instanţa de judecată ori, după caz, procurorul încunoştinţează despre măsura luată, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează invinuitul sau inculpatul, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal."59. La articolul 137^1, după alineatul 2 se introduce alineatul 3 cu următorul cuprins:"Cel reţinut poate să ceara să fie încunoştinţat despre măsura luată un membru de familie sau una dintre persoanele arătate în alin. 2. Atât cererea celui reţinut, cat şi încunoştinţarea se consemnează într-un proces-verbal. În mod excepţional, dacă organul de cercetare penală apreciază ca acest lucru ar afecta urmărirea penală, îl informează pe procuror, care va decide cu privire la înştiinţarea solicitată de reţinut."60. Articolul 138 va avea următorul cuprins:"Sesizarea procurorului pentru luarea unor măsuri preventiveArt. 138. - Dacă organul de cercetare penală considera ca este cazul să se ia una dintre măsurile prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b)-d), înaintează în acest sens un referat motivat procurorului.În cazul măsurilor prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b) şi c), procurorul este obligat să se pronunţe în termen de 24 de ore.În cazul măsurii prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, dacă apreciază ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procedează, după caz, potrivit art. 146 sau 149^1."61. La articolul 139, alineatul 3 va avea următorul cuprins:"În cazul în care măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de instanţa sau de procuror, organul de cercetare penală are obligaţia sa-l informeze de îndată pe procuror despre schimbarea sau încetarea temeiurilor care au motivat luarea măsurii preventive."62. La articolul 139, după alineatul 3 se introduc alineatele 3^1-3^5 cu următorul cuprins:"Când măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de procuror sau de instanţa, procurorul, dacă apreciază ca informaţiile primite de la organul de cercetare penală justifica înlocuirea sau revocarea măsurii, dispune aceasta ori, după caz, sesizează instanţa.Procurorul este obligat sa sesizeze şi din oficiu instanţa, pentru înlocuirea sau revocarea măsurii preventive luate de către aceasta, când constata el însuşi că nu mai exista temeiul care a justificat luarea măsurii.Măsura preventivă se revoca din oficiu şi când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, dispunandu-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă nu este arestat în alta cauza.De asemenea, dacă instanţa constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel arestat preventiv suferă de o boala care îl pune în imposibilitatea de a suporta regimul detentiei, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea măsurii arestării, atât în cazul în care a luat ea această măsură, cat şi în cazul arestării provizorii dispuse de procuror.Măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b) şi c)."63. La articolul 140, alineatele 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:"Măsura arestării preventive încetează de drept şi atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare în prima instanţa, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul invinurii, fără a se putea depăşi, în cursul urmăririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.În cazurile arătate în alin. 1 şi 2, instanţa de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul în cazul reţinerii sau arestării preventive provizorii, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penală, are obligaţia sa dispună punerea de îndată în libertate a celui reţinut sau arestat, trimiţând administraţiei locului de deţinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanţa ori un extras cuprinzând următoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonanţei, ale încheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al liberării."64. Articolul 140^1 va avea următorul cuprins:"Plângerea împotriva ordonanţei organului de cercetare penală sau a procurorului privind măsura reţineriiArt. 140^1. - Împotriva ordonanţei organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura preventivă a reţinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penală, iar împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat această măsură se poate face plângere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 278 alin. 1 şi 2.Procurorul se pronunţa prin ordonanţa înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii reţinerii.Când considera ca măsura reţinerii este ilegala sau nu este justificată, procurorul dispune revocarea ei."65. După articolul 140^1 se introduc articolele 140^2 şi 140^3 cu următorul cuprins:"Plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive prevăzute în art. 136 lit. b) şi c)Art. 140^2. - Împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, invinuitul sau inculpatul poate face plângere în termen de 3 zile de la luarea măsurii, la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa.Plângerea se va soluţiona în camera de consiliu.Citarea învinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu împiedica judecarea plângerii.Participarea procurorului la judecarea plângerii este obligatorie.Dosarul va fi înaintat instanţei în termen de 24 de ore, iar plângerea se soluţionează în termen de 3 zile.Instanţa se pronunţa în aceeaşi zi, prin încheiere.Când considera ca măsura preventivă este ilegala sau nu este justificată, instanţa dispune revocarea ei.Plângerea învinuitului sau inculpatului împotriva ordonanţei procurorului, prin care s-a dispus luarea măsurii preventive, nu este suspensivă de executare.Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la soluţionarea plângerii.Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţa în cursul urmăririi penale privind arestarea preventivăArt. 140^3. - Împotriva încheierii instanţei, prin care se dispune, în timpul urmăririi penale, luarea măsurii arestării preventive a învinuitului sau inculpatului, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea arestării preventive, invinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.Recursul se va soluţiona în camera de consiliu.Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în faţa instanţei şi va fi ascultat în prezenta aparatorului sau. În cazul în care acesta se afla internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, căruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie.Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se soluţionează în termen de 48 de ore, în cazul arestării învinuitului, şi în 3 zile, în cazul arestării inculpatului.Instanţa se pronunţa în aceeaşi zi, prin încheiere.Când considera ca măsura preventivă este ilegala sau nu este justificată, instanţa dispune revocarea ei şi punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în alta cauza.Recursul învinuitului sau inculpatului împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive nu este suspensiv de executare.Dosarul se restituie instanţei a carei încheiere a fost atacată în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului."66. Articolul 141 va avea următorul cuprins:"Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţa în cursul judecaţii privind măsurile preventiveArt. 141. - Încheierea data în prima instanţa şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constata încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de executare."67. La articolul 143, alineatul 1 va avea următorul cuprins:"Art. 143. - Măsura reţinerii poate fi luată de organul de cercetare penală faţă de invinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice ca a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Organul de cercetare penală este obligat sa-l încunoştinţeze, de îndată, pe procuror cu privire la luarea măsurii reţinerii."68. La articolul 143, după alineatul 1 se introduc alineatele 1^1 şi 1^2 cu următorul cuprins:"Organul de cercetare penală va aduce la cunoştinţa învinuitului ca are dreptul să-şi angajeze apărător. De asemenea, i se aduce la cunoştinţa ca are dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i-se atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit şi împotriva sa.Măsura reţinerii poate fi luată şi de procuror, în condiţiile alin. 1 şi 1^1, caz în care este încunoştinţat conducătorul parchetului din care face parte."69. La articolul 144, alineatele 1 şi 3 vor avea următorul cuprins:"Măsura reţinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata măsurii reţinerii se deduce timpul cat persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliţiei, prevăzută în art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.....................................................................Când organul de cercetare penală considera ca este necesar a se lua măsura arestării preventive, înaintează procurorului, în primele 10 ore de la reţinerea învinuitului, o dată cu încunoştinţarea la care se referă art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, dacă apreciază ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, procedează, înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1, potrivit art. 146."70. La articolul 144, după alineatul 3 se introduce alineatul 4 cu următorul cuprins:"Când măsura reţinerii este luată de procuror, dacă acesta considera ca este necesar a se lua măsura arestării preventive, procedează, în termen de 10 ore de la luarea măsurii reţinerii, potrivit art. 146."71. La articolul 145, alineatele 1 şi 2 vor avea următorul cuprins:"Art. 145. - Măsura obligării de a nu părăsi localitatea consta în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului de procuror, în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecaţii, de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură. Măsura poate fi luată numai dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. 1.În cursul urmăririi penale, durata măsurii prevăzute în alin. 1 nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită, în condiţiile legii. Măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate şi numai motivat. Prelungirea se dispune de instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile. Dispoziţiile art. 159 alin. 7-9 şi 13 se aplică în mod corespunzător."72. La articolul 145, după alineatul 2 se introduce alineatul 2^1 cu următorul cuprins:"Copia ordonanţei procurorului sau, după caz, a încheierii instanţei, rămasă definitivă, se comunică învinuitului sau inculpatului, respectiv secţiei de poliţie în a carei raza teritorială locuieşte invinuitul sau inculpatul."73. După articolul 145 al secţiunii III din capitolul I al titlului IV din partea generală, se introduce secţiunea III^1, denumita "Obligarea de a nu părăsi ţara", respectiv articolul 145^1, cu următorul cuprins:"SECŢIUNEA III^1Obligarea de a nu părăsi ţaraObligarea de a nu părăsi ţaraArt. 145^1. - Măsura obligării de a nu părăsi ţara consta în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului, de procuror, în cursul urmăririi penale, sau de instanţa de judecată în cursul judecaţii, de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură.Dispoziţiile art. 145 se aplică în mod corespunzător şi în cazul măsurii obligării de a nu părăsi ţara.Copia ordonanţei procurorului sau, după caz, a încheierii instanţei, rămasă definitivă, se comunică, după caz, învinuitului sau inculpatului şi secţiei de poliţie în a carei raza teritorială locuieşte acesta, organelor competente sa elibereze pasaportul, precum şi organelor de frontieră. Organele în drept refuza eliberarea pasaportului sau, după caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata măsurii."74. Articolul 146 va avea următorul cuprins:"Arestarea învinuitului în cursul urmăririi penaleArt. 146. - Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista probe din care rezultă vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, când considera ca în interesul urmăririi penale este necesară arestarea învinuitului, după ascultarea acestuia numai în prezenta aparatorului ales sau când acesta, fiind înştiinţat nu se poate prezenta, a celui numit din oficiu, dispune, prin ordonanţa motivată, arestarea preventivă provizorie a acestuia, arătând temeiurile care justifica luarea măsurii şi fixând durata arestării provizorii, care nu poate depăşi 3 zile.Totodată, procurorul emite mandat de arestare preventivă provizorie a învinuitului. Mandatul cuprinde, în mod corespunzător, menţiunile arătate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele învinuitului şi durata pentru care este dispusă arestarea acestuia.Dacă invinuitul se afla în stare de reţinere, cele 3 zile se calculează de la data emiterii mandatului de reţinere.În termen de 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventivă provizorie, procurorul prezintă dosarul cauzei instanţei căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau instanţei corespunzătoare în a carei circumscripţie se afla locul de detenţie, cu propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a învinuitului, dacă exista temeiuri care să justifice această măsură.La prezentarea dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea mandatului de arestare preventivă provizorie emis de procuror, pe care le comunică atât aparatorului ales sau din oficiu cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa instanţei a învinuitului arestat provizoriu.Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător.Invinuitul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător.Dispoziţiile art. 149^1 alin. 8 şi ale art. 150 se aplică în mod corespunzător.Participarea procurorului este obligatorie.După ascultarea învinuitului, instanţa admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, în aceeaşi zi, prin încheiere motivată.Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, instanţa dispune, prin încheiere, arestarea preventivă a învinuitului, înainte de expirarea duratei arestării provizorii dispuse de procuror, arătând în concret temeiurile care justifica luarea măsurii arestării preventive şi fixând durata acesteia, care nu poate depăşi 10 zile.Totodată, instanţa, admiţând propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a învinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzător menţiunile arătate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele învinuitului şi durata pentru care este dispusă arestarea preventivă a acestuia.Dispoziţiile art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.Împotriva încheierii instanţei se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa."75. La articolul 148 alineatul 1, literele b) şi e) vor avea următorul cuprins:"b) infracţiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii prevăzute de lege este mai mare de un an;.................................................................... e) inculpatul a comis din nou o infracţiune ori din datele existente rezultă necesitatea împiedicării săvârşirii unei alte infracţiuni;"76. La articolul 148 alineatul 1, litera g) se abroga.77. La articolul 148 alineatul 1, litera h) va avea următorul cuprins:"h) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţa alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi exista probe certe ca lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică;"78. La articolul 148 alineatul 1, după litera h) se introduce litera i) cu următorul cuprins:"i) exista date sau indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vătămate sau ca va incerca o înţelegere frauduloasă cu aceasta."79. La articolul 148, alineatul 2 va avea următorul cuprins:"În cazurile prevăzute la alin. 1 lit. c)-f) şi i), măsura arestării inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiune pe viaţa sau închisoare mai mare de 2 ani."80. La articolul 149, alineatul 1 va avea următorul cuprins:"Art. 149. - Durata arestării inculpatului nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită sau menţinută în condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa inculpatului, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare."81. La articolul 149, alineatul 3 se abroga.82. După articolul 149 se introduce articolul 149^1 cu următorul cuprins:"Arestarea inculpatului în cursul urmăririi penaleArt. 149^1. - Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când considera ca în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, după ascultarea acestuia numai în prezenta aparatorului ales sau când acesta, fiind înştiinţat nu se poate prezenta, a celui numit din oficiu, dispune, prin ordonanţa motivată, arestarea preventivă provizorie a acestuia, arătând temeiurile care justifica luarea măsurii şi fixând durata arestării provizorii, care nu poate depăşi 3 zile.Totodată procurorul emite mandat de arestare preventivă provizorie a inculpatului. Mandatul cuprinde, în mod corespunzător, menţiunile arătate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele inculpatului şi durata pentru care este dispusă arestarea acestuia.Dacă invinuitul se afla în stare de reţinere, cele trei zile se calculează de la data emiterii mandatului de reţinere.În termen de 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventivă provizorie, procurorul prezintă dosarul cauzei instanţei căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau instanţei corespunzătoare în a carei circumscripţie se afla locul de detenţie, cu propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, dacă exista temeiuri care să justifice această măsură.Cu ocazia prezentării dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea mandatului de arestare preventivă provizorie emis de procuror, pe care le comunică atât aparatorului ales cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa instanţei a inculpatului arestat provizoriu.Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător.Inculpatul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător.În cazul în care inculpatul se afla în stare de reţinere sau de arestare potrivit art. 146 şi din cauza stării sănătăţii ori din cauza de forta majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa instanţei, propunerea de arestare va fi examinata în lipsa inculpatului, în prezenta aparatorului, căruia i se da cuvântul pentru a formula concluzii.Dispoziţiile art. 150 se aplică în mod corespunzător.Participarea procurorului este obligatorie.Instanţa admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, în aceeaşi zi, prin încheiere motivată.În cazul în care sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, instanţa dispune, prin încheiere, arestarea preventivă a inculpatului, înainte de expirarea duratei arestării provizorii dispuse de procuror, arătând temeiurile care justifica luarea măsurii arestării preventive şi fixând durata acesteia, care nu poate depăşi 30 de zile.Arestarea inculpatului nu poate fi dispusă decât pentru zilele care au rămas după scăderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior reţinut sau arestat. Arestarea preventivă a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestării învinuitului.Dispoziţiile art. 146 alin. 12 şi 13 se aplică în mod corespunzător.Împotriva încheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare.În cazul în care invinuitul care se afla în executarea unui mandat de arestare provizorie emis de procuror sau în executarea unui mandat de arestare preventivă emis de instanţa devine inculpat, procurorul propune instanţei înlocuirea măsurii arestării învinuitului cu măsura arestării inculpatului pentru zilele care au rămas după scăderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior reţinut sau arestat."83. Articolul 150 va avea următorul cuprins:"Ascultarea inculpatuluiArt. 150. - Măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror sau de către instanţa de judecată, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se afla în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata ori se afla în una dintre situaţiile prevăzute în art. 149^1 alin. 8.În cazul în care inculpatul este dispărut, se afla în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat."84. La articolul 152, alineatul 4 va avea următorul cuprins:"Atunci când mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta menţionează pe mandat data prezentării inculpatului şi procedează de îndată la ascultarea lui, după care dispune, prin rezoluţie motivată, asupra arestării inculpatului. Dacă între timp cauza a ajuns la instanţa de judecată, procurorul îl va trimite pe arestat instanţei, iar organul de poliţie îl va conduce pe arestat în faţa instanţei."85. Articolele 155 şi 156 vor avea următorul cuprins:"Prelungirea duratei arestării în cursul urmăririi penaleArt. 155. - Arestarea inculpatului dispusă de instanţa poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, în caz de necesitate şi numai dacă au intervenit elemente noi care să justifice privarea de libertate sau dacă cele ce au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate.În cazul prevăzut în alin. 1, prelungirea duratei arestării inculpatului poate fi dispusă de instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de instanţa corespunzătoare în a carei circumscripţie se afla locul de deţinere.Propunerea pentru prelungirea arestării dispuse în cursul urmăririi penaleArt. 156. - Prelungirea duratei arestării prevăzute în art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectuează urmărirea penală.Propunerea organului de cercetare penală este avizată de procurorul care exercită supravegherea şi înaintată de acesta, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării, instanţei prevăzute în art. 155 alin. 2.Dacă arestarea a fost dispusă de o instanţa inferioară celei competente sa acorde prelungirea, propunerea se înaintează instanţei competente.Propunerea se anexează la adresa de sesizare a instanţei. În cuprinsul adresei se pot arata şi alte motive care justifica prelungirea arestării decât cele cuprinse în propunere.Când în aceeaşi cauza se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru care durata arestării preventive expira la date diferite, procurorul care sesizează instanţa pentru unul dintre inculpaţi va sesiza, totodată, instanţa şi cu privire la ceilalţi inculpaţi."86. Articolele 159 şi 160 vor avea următorul cuprins:"Procedura prelungirii arestării dispuse în cursul urmăririi penaleArt. 159. - Dosarul cauzei va fi depus de procuror, o dată cu sesizarea instanţei, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive şi va putea fi consultat de apărător.Propunerea de prelungire a arestării se soluţionează în camera de consiliu.Inculpatul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător.În cazul în care inculpatul arestat se afla internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei sau în alte cazuri deosebite în care deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, căruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.Participarea procurorului este obligatorie.În cazul în care instanţa acorda prelungirea, aceasta nu va putea depăşi 30 de zile.Instanţa soluţionează propunerea şi se pronunţa asupra prelungirii arestării preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, şi comunică încheierea celor lipsa de la judecata în acelaşi termen.Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive.Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare.Inculpatul este adus la judecarea recursului.Măsura dispusă de instanţa se comunică administraţiei locului de deţinere, care este obligată sa o aducă la cunoştinţa inculpatului.Dacă încheierea primei instanţe care se pronunţa asupra prelungirii arestării preventive nu este atacată cu recurs, instanţa este obligată sa restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs.Instanţa poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputând depăşi 30 de zile. Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Durata maxima a arestării preventive în cursul urmăririi penale este de un an. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a arestării preventive este de 2 ani.Prelungirea arestării inculpatului după trimiterea în judecata, până la prima înfăţişareArt. 160. - Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecata a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare.Instanţa, în camera de consiliu, procedează potrivit art. 300^1 şi, în cazul în care considera necesar, prelungeşte durata arestării până la prima înfăţişare, fără a putea depăşi 30 de zile. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 şi 11 se aplică în mod corespunzător."87. După articolul 160 se introduc articolele 160^a-160^d cu următorul cuprins:"Menţinerea arestării la prima înfăţişareArt. 160^a. - În cauzele în care arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale s-a prelungit, potrivit art. 160, instanţa, la prima înfăţişare, poate dispune menţinerea arestării preventive, în condiţiile art. 160^c şi 300^2.Arestarea inculpatului în cursul judecaţiiArt. 160^b. - Instanţa poate dispune, în cursul judecaţii, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148. În cursul judecaţii în prima instanţa arestarea preventivă este luată pe o durată ce nu poate depăşi 30 de zile.Încheierea primei instanţe şi a instanţei de apel poate fi atacată separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.Când instanţa dispune arestarea inculpatului, emite un mandat de arestare, care va cuprinde, în mod corespunzător, menţiunile prevăzute în art. 151.Faţa de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauza, în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, instanţa poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care să facă necesară privarea sa de libertate.Prelungirea arestării în cursul judecaţiiArt. 160^c. - În cursul judecaţii, în prima instanţa, în cazul în care apar elemente noi care fac necesară prelungirea privarii de libertate, instanţa poate dispune, prin încheiere motivată, prelungirea arestării pentru cel mult 30 de zile de fiecare data, fără a putea depăşi limita prevăzută în art. 140 alin. 2.Dispoziţiile alin. 1 privind prelungirea arestării sunt aplicabile şi în cazul în care arestarea s-a dispus în cursul urmăririi penale şi s-a menţinut în cursul judecaţii în fond a cauzei.Arestarea şi prelungirea arestării inculpatului condamnat de instanţa de fondArt. 160^d. - Dacă inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond la pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţa, dispunandu-se arestarea ori prelungirea arestării prin hotărâre, la termenul fixat conform art. 375 alin. 1 pentru judecarea apelului sau la termenul fixat conform art. 385^12 alin. 1 pentru judecarea recursului, instanţa verifica, din oficiu, legalitatea arestării şi dispune, prin încheiere motivată, prelungirea sau revocarea acestei măsuri.În cazul în care s-a dispus arestarea preventivă în cursul judecării apelului sau recursului, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 160^b şi ale art. 160^c alin. 1."88. După articolul 160^d din capitolul I al titlului IV din partea generală se introduce secţiunea IV^1, respectiv articolele 160^e, 160^f, 160^g şi 160^h cu următorul cuprins:"SECŢIUNEA IV^1Dispoziţii speciale pentru minoriDispoziţii generaleArt. 160^e. - Reţinerea, arestarea provizorie şi arestarea preventivă a minorului se fac potrivit dispoziţiilor prevăzute în secţiunile I, II şi IV, cu derogarile şi completările din prezenta secţiune.Drepturile proprii şi regimul special pentru minoriArt. 160^f. - Minorilor reţinuţi sau arestaţi preventiv li se asigura, pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru detinutii preventiv ce au depăşit 18 ani, drepturi proprii şi un regim special de detenţie preventivă, în raport cu particularităţile vârstei lor, astfel încât măsurile privative de libertate, luate faţă de minori în scopul bunei desfăşurări a procesului penal ori al împiedicării sustragerii lor de la urmărirea penală, judecata ori de la executarea pedepsei, sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihică sau morala a minorului.Invinuitilor sau inculpaţilor minori, reţinuţi ori arestaţi preventiv, li se asigura în toate cazurile asistenţa juridică obligatorie, organele judiciare fiind obligate sa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu dacă minorul nu şi-a ales unul şi pentru ca acesta să poată lua contact direct cu minorul arestat şi sa comunice cu el.Atunci când se dispune reţinerea sau arestarea preventivă a unui invinuit ori inculpat minor se încunoştinţează despre aceasta imediat, în cazul reţinerii, şi în termen de 24 de ore, în cazul arestării, părinţii, tutorele, persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se afla minorul, alte persoane pe care le desemnează acesta, iar în caz de arestare, şi serviciul de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţa căreia i-ar reveni sa judece în prima instanţa cauza, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal.În timpul reţinerii sau arestării preventive, minorii se ţin separat de majori, în locuri anume destinate minorilor arestaţi preventiv.Respectarea drepturilor şi a regimului special prevăzute de lege pentru minorii reţinuţi sau arestaţi preventiv este asigurata prin controlul unui judecător anume desemnat de preşedintele instanţei, prin vizitarea locurilor de deţinere preventivă de către procuror, precum şi prin controlul altor organisme abilitate de lege sa viziteze detinutii preventiv.Reţinerea minorului la dispoziţia organului de cercetare penală sau a procuroruluiArt. 160^g. - În mod cu totul excepţional, minorul între 14 şi 16 ani, care răspunde penal, poate fi reţinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare penală, cu înştiinţarea şi sub controlul procurorului, pentru o durată ce nu poate depăşi 10 ore, dacă exista date certe ca minorul a comis o infracţiune pedepsita de lege cu detenţiunea pe viaţa sau închisoare de 10 ani ori mai mare.Reţinerea poate fi prelungită numai dacă se impune, prin ordonanţa motivată, de procuror, pentru o durată de cel mult 10 ore.Arestarea preventivă a minoruluiArt. 160^h. - Minorul între 14 şi 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este invinuit este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de 10 ani ori mai mare şi o alta măsura preventivă nu este suficienta.Durata arestării inculpatului minor între 14 şi 16 ani este, în cursul urmăririi penale sau al judecaţii în prima instanţa, de cel mult 15 zile. Prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririi penale sau al judecaţii în prima instanţa nu poate fi dispusă decât în mod excepţional, de fiecare data cu cel mult 15 zile. Arestarea preventivă a minorului în cursul urmăririi penale nu poate să depăşească, în total, 60 de zile.Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale sau al judecaţii în prima instanţa pe o durată de cel mult 20 de zile. Durata măsurii preventive poate fi prelungită în cursul urmăririi penale sau în cursul judecaţii în prima instanţa, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale nu poate să depăşească, în total, 90 de zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale poate fi prelungită până la un an.Durata arestării învinuitului minor este de cel mult 3 zile."89. Articolul 160^1 va avea următorul cuprins:"Modalităţile liberării provizoriiArt. 160^1. - În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune."90. La articolul 160^2, alineatele 1 şi 2 vor avea următorul cuprins:"Art. 160^2. - Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpa, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 12 ani.Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care invinuitul sau inculpatul este recidivist ori când exista date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica sa săvârşească alte infracţiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influentarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte."91. După articolul 160^2 se introduc articolele 160^2a şi 160^2b cu următorul cuprins:"Organul care dispune liberarea provizorieArt. 160^2a. - Liberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atât în cursul urmăririi penale, cat şi în cursul judecaţii, de instanţa de judecată.Organul care efectuează controlul respectării obligaţiilorArt. 160^2b. - Controlul modului în care invinuitul sau inculpatul respecta obligaţiile stabilite de instanţa revine judecătorului delegat cu executarea, precum şi procurorului şi organului de poliţie."92. Articolele 160^3 şi 160^4 vor avea următorul cuprins:"Modificarea sau ridicarea controlului judiciarArt. 160^3. - Controlul judiciar instituit de instanţa poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.Condiţiile liberăriiArt. 160^4. - Liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda de instanţa de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cat şi al judecaţii, la cerere, când s-a depus cauţiunea şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 160^2 alin. 1 şi 2.Pe timpul liberării provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat să se prezinte, la chemarea instanţei, sa comunice orice schimbare de domiciliu sau reşedinţa şi să respecte obligaţiile prevăzute în art. 160^2 alin. 3 pe care instanţa le dispune."93. La articolul 160^5, alineatele 1, 3 şi litera b) a alineatului 4 vor avea următorul cuprins:"Art. 160^5. - Cauţiunea garantează respectarea de către invinuit sau inculpat a obligaţiilor ce-i revin în timpul liberării provizorii...................................................................Consemnarea cauţiunii se face pe numele învinuitului sau inculpatului şi la dispoziţia instanţei care a stabilit cuantumul cauţiunii................................................................... b) se constata de instanţa, prin încheiere, că nu mai exista temeiurile care au justificat măsura arestării preventive;"94. La articolul 160^5 alineatul 4, după litera e) se introduce litera f) cu următorul cuprins:"f) cererea de liberare provizorie a fost respinsă potrivit art. 160^8a alin. 6."95. Articolul 160^6 va avea următorul cuprins:"Cererea de liberare provizorie şi organul competent sa o rezolveArt. 160^6. - Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atât în cursul urmăririi penale, cat şi în cursul judecaţii, de către invinuit sau inculpat, soţul ori rudele apropiate ale acestuia.Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face, precum şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.În cazul liberării provizorii pe cauţiune, cererea trebuie să cuprindă şi obligaţia depunerii cauţiunii şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauţiunii.Rezolvarea cererii, în cursul urmăririi penale, revine instanţei căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond, iar în cursul judecaţii, instanţei sesizate cu judecarea cauzei.Cererea depusa la organul de cercetare penală, la procuror ori la administraţia locului de deţinere se înaintează, în termen de 24 de ore, instanţei competente."96. Articolele 160^7 şi 160^8 vor avea următorul cuprins:"Măsurile premergătoare examinării cereriiArt. 160^7. - Instanţa verifica dacă cererea de liberare provizorie cuprinde menţiunile prevăzute în art. 160^6 alin. 2 şi 3 şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia. Când cererea este depusa la instanţa înaintea termenului de judecată, aceste obligaţii revin preşedintelui, care procedează şi la încunoştinţarea persoanei care a făcut cererea despre termenul de judecare a cererii.Când cererea este facuta de o altă persoană decât invinuitul sau inculpatul, din cele arătate în art. 160^6 alin. 1, instanţa îl întreabă pe invinuit sau pe inculpat dacă îşi însuşeşte cererea, iar declaraţia acestuia se consemnează pe cerere.Examinarea şi admiterea în principiu a cereriiArt. 160^8. - Instanţa examinează, de urgenta, cererea, verificand dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia.În cazul cererii de liberare pe cauţiune, dacă instanţa constata ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, stabileşte cuantumul cauţiunii şi termenul în care cauţiunea trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a făcut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cauţiunii, instanţa admite în principiu cererea şi fixează termenul pentru soluţionarea ei.Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi dovada de consemnare a cauţiunii nu a fost depusa, cererea se respinge."97. După articolul 160^8 se introduce articolul 160^8a cu următorul cuprins:"Soluţionarea cereriiArt. 160^8a. - Soluţionarea cererii se face după ascultarea învinuitului sau a inculpatului, a concluziilor aparatorului, precum şi ale procurorului.În cazul în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi cererea este intemeiata, instanţa admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului.Instanţa, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileşte şi obligaţiile ce urmează a fi respectate de invinuit sau inculpat.Copia dispozitivului încheierii rămase definitive ori un extras al acesteia se trimite administraţiei locului de deţinere şi organului de poliţie în a cărui raza teritorială locuieşte invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se încunoştinţează.Administraţia locului de deţinere este obligată sa ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului.În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost facuta de către o altă persoană şi nu a fost însuşită de invinuit sau de inculpat, instanţa respinge cererea."98. Articolele 160^9 şi 160^10 vor avea următorul cuprins:"Recursul împotriva încheierilor privind liberarea provizorieArt. 160^9. - Împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către invinuit sau inculpat ori de către procuror, la instanţa superioară.Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore.Recursul se judeca în termen de doua zile.Recursul se va soluţiona în camera de consiliu.Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie.Instanţa se pronunţa în aceeaşi zi asupra admiterii sau respingerii recursului.Recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare.Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi în cazul modificării sau ridicării controlului judiciar.Revocarea liberăriiArt. 160^10. - Liberarea provizorie poate fi revocată dacă: a) se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifica arestarea învinuitului sau inculpatului; b) invinuitul sau inculpatul nu îndeplineşte, cu rea-credinţa, obligaţiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevărului ori săvârşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat.Revocarea liberării provizorii se dispune de instanţa, prin încheiere, cu ascultarea învinuitului sau inculpatului asistat de apărător. Revocarea se dispune şi în lipsa învinuitului sau inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezintă la chemarea facuta.În caz de revocare a liberării provizorii, instanţa dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului şi emite un nou mandat de arestare.Împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus revocarea liberării provizorii se poate face recurs.Dispoziţiile art. 160^9 se aplică în mod corespunzător."99. La articolul 162, alineatul 1 va avea următorul cuprins:"Art. 162. - Dacă procurorul, în cursul urmăririi penale, constata ca invinuitul sau inculpatul se afla în vreuna dintre situaţiile arătate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizează instanţa care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a măsurii de siguranţă corespunzătoare. În cursul judecaţii măsura de siguranţă corespunzătoare este dispusă, de asemenea, în mod provizoriu de instanţa de judecată."100. La articolul 162, după alineatul 1 se introduce alineatul 1^1 cu următorul cuprins:"Instanţa dispune luarea măsurilor de siguranţă prevăzute în alin. 1 numai după ascultarea învinuitului ori inculpatului şi în prezenta aparatorului şi a procurorului."101. La articolul 162, alineatul 2 va avea următorul cuprins:"Instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării medicale provizorii şi, totodată, sesizează comisia medicală competenţa sa avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculosi."