Amendamente nr. 189/1990

AMENDAMENTE din 16 martie 1990 la Codul IBC, adoptate de Organizaţia Maritima Internationala prin Rezoluţia MSC.16(58) a Comitetului Securităţii Maritime la Londra la 24 mai 1990 şi, respectiv prin Rezoluţia MEPC.40(29) a Comitetului pentru Protecţia Mediului Marin la Londra la 16 martie 1990

EMITENT

ORGANIZAŢIA MARITIMĂ INTERNAȚIONALĂ

Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 189 bis din 26 martie 2003

ANEXA Nr. 1')

*) Anexele nr. 1-3 sunt reproduse în facsimil.

1. 5 Codul tratează în mod special construcţia şi echipamentul navei. În scopul asiguram siguranţei transportului produselor, problema se va studia în ansamblul său. Alte aspecte importante ale siguranţei transportului produselor, cum ar fi: formarea personalului, exploatarea, controlul traficului şi manipularea în port sunt în curs de examinare sau trebuie să fie examinate de către Organizaţie.

2. 6 Elaborarea Codului a fost mult sprijinită prin act1VItatea pertinentă a Asociaţiei internaţionale a societăţilor de clasificare (IACS) şi a Comisiei Electrotehnice Internaţionale (IEC).

3. 7 Capitolul 16 al Codului, care tratează cerinţele de exploatare a navelor cisternă pentru produse chimice, pune în evidenţă regulile altor capitole privind exploatarea şi, de asemenea, face referiri la alte caracteristici importante cu privire la siguranţă care sunt proprii exploatării navelor cisternă pentru ,procluse chimice:

4. 8 Prezentarea Codului este similară cu cea a Codului internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate (Codul IGC) adoptat de Comitetul Securităţii Maritime la cea de-a patruzeci şi opta sesiune a sa. În conformitate cu prevederile Codului IGC, navele pentru transportul gazelor pot de asemenea să transporte în vrac produse chimice lichide menţionate în acesta.

5. 9 Ediţia Codului publicată în 1998 se bazează pe textul original adoptat de MSC prin rezoluţia MSC.4(48). Ca răspuns la rezoluţia 15 a Conferinţei internaţionale din 1973 privind poluarea marină, la cea de-a douăzeci şi doua sesiune a sa MEPC a adoptat prin rezoluţia MEPC.19(22) Codul IBC extins la aspecte privind prevenirea poluării marine în scopul implementării Anexei II la MARPOL 73/78.

1O Referitor la amendamente, ediţia din 1998 a Codului include amendamentele adoptate prin următoarele rezoluţii:

	Rezolutia	Data adoptării	Data acceptării	Data intrării În vi2oare
1	MSC.10(54)	29 aprilie 1987	29 aprilie 1988	30 octombrie 1988
2	MSC.14(57) MEPC.32(27)	11 aprilie 1989 17 martie 1989	12 aprilie 1990 12 aprilie 1990	13 octombrie 1990 13 octombrie 1990
3	MSC.28(61) MEPC.55(33)	11 decembrie 1992 30 octombrie 1992	1 ianuarie 1994 1 ianuarie 1994	1 iulie 1994 1 iulie 1994
4	MSC.50(66) MEPC.69(38)	4 iunie 1996 1O iulie 1996	1 ianuarie 1998 1 ianuarie 1998	1 iulie 1998 1 iulie 1998
5	MSC.58(67) MEPC. 73(39)	5 decembrie 1996 1O martie 1997	1 ianuarie 1998 1O ianuarie 1998	1 iulie 1998 1O iulie 1998*

* Notă: Părţile sunt invitate să procedeze la implementare până pe 1 iulie 1998

11 Ţinând seama de data intrării în vigoare a amendamentelor din 1983 la SOLAS 74 ( adică 1 iulie 1986) şi de data implementării Anexei II la MARPOL 73/78, acest Cod a devenit obiectul cerinţelor obligatorii în virtutea acestor Convenţii. De altfel, amendamentele la Cod care au ca obiect siguranţa sau poluarea marină trebuie să fie adoptate şi puse în practică în conformitate cu procedurile menţionate în Articolul VIII la SOLAS 74 şi respectiv Articolul 16 la MARPOL 73/78.

Capitolul l

Generalităţi

1. 1.1 Aplicare

   1. 1.1.1 Codul se aplică navelor indiferent de mărime, inclusiv celor cu un tonaj brut mai mic de

      500 tone, care transportă în vrac mărfuri formate din substanţe chimice lichide periculoase sau nocive, altele decât petrolul sau produsele similare inflamabile, după cum urmează:

      1. .1 produse care prezintă riscuri importante de incendiu, suplimentar faţă de cele ale produselor petroliere şi ale produselor similare inflamabile;

      2. .2 produse care prezintă riscuri imponante suplimentar faţă de-inflamabilitate sau alte riscuri decât inflamabilitatea_

      Produsele, care au fost studiate şi asupra cărora s-a hotărât că, din punct de vedere al siguranţei şi poluării nu prezintă riscuri în asemenea măsură încât să justifice aplicarea Codului, sunt enumerate în capitolul 18_

   2. 1.1.2 Lichidele prevăzute de Cod sunt lichidele a căror presiune absolută a vaporilor nu depăşeşte 2,8 bar la temperatura de 37,8°C.

      1.l.2A În sensul Convenţiei SOLAS din 1974, Codul nu se aplică navelor care transportă produse incluse în capitolul 17 doar pe baza caracteristicilor lor poluante şi identificate astfel numai cu litera

      ,,P" în coloana „_d''

      1. 1.1.2 B În sensul Convenţiei MARPOL 73/78, Codul se aplică numai navelor cisternă pentru produse chimice, aşa cum au fost definite în regula 1(1) din Anexa II la aceasta, care transportă substanţe lichide nocive, clasificate în categoria A, B sau C şi identificate astfel prin literele „A",

         ,,B" sau „ C" în coloana „_c"

      2. 1.1.3 Dacă se intenţionează să se transporte în vrac un produs care nu este specificat în lista din capitolul 17 sau 18, Administraţia şi Administraţiile porturilor implicate în acest transport trebuie să prevadă condiţiile preliminare corespunzătoare de transport, ţinând cont de criteriile pentru evaluarea riscului prezentat de produsele chimice în vrac_ Organizaţia trebuie să fie notificată asupra condiţiilor în scopul luării în considerare pentru includerea produsului în Cod. Pentru evaluarea riscului de poluare a unui produs de acest fel şi atribuirea categoriei lui de poluare trebuie să se respecte procedura specificată în regula 3(4) a Anexei II la MARPOL 73/78.

      3. 1.1.4 Dacă nu se prevede în mod expres altfel, Codul se aplică navelor a căror chilă a fost pusă sau care se află într-un stadiu în care :

         1. .1 începe construcţia identificabilă cu o navă; şi

         2. .2 a început asamblarea navei având cel puţin 50 de tone sau I% din masa estimată a întregului material de construcţie, luându-se valoarea cea mai mică;

            la 1 iulie 1986 sau după această dată .

      4. 1.1.5 O navă, indiferent de data construcţiei, care este transformată în navă cisternă pentru produse chimice la data de 1 iulie 1986 sau după această dată, va fi considerată drept navă cisternă pentru produse chimice construită la data la care începe această transformare. Această prevedflre

         privind transformarea nu trebuie să se aplice la modificarea unei navei care face obiectul regulii 1(12) a Anexei II la MARPOL 73/78.

      5. 1.1.6 Dacă în Cod se face referire la un paragraf, atunci trebuie aplicate şi toate prevederile subparagrafelor acelui paragraf.

2. 1.2 Riscuri

   Riscurile pe care le prezintă produsele prevăzute de Cod sunt următoarele:

   1. 1.2.1 Riscul de incendiu este definit prin punctul de inflamabilitate, punctul de fierbere, limitele de inflamabilitate şi temperatura de autoaprindere a produsului chimic.

   2. 1.2.2 Petîcolul pentru sănătate este definit prin:

      1. .1 efectul toxic sau iritant asupra pielii sau mucoaselor ochilor, nasului, gâtului şi plămânilor când aceste produse se găsesc în stare gazoasă sau sub formă de vapori în combinaţie cu presiunea vaporilor; sau

      2. .2 efectul iritant asupra pielii, dacă acesta se găseşte în stare lichidă; sau

      3. .3 efectul toxic, ţinând cont de valorile pentru:

      DL50 (pe cale orală): o doză care este mortală pentru 50% din subiecţii supuşi testării, dacă aceasta se administrează pe cale orală;

      DL50 (pe cale cutanată): o doză care este mortală pentru 50% din subiecţii supuşi testării, dacă aceasta se administrează pe cale cutanată ;

      CL50 : concentraţia care este mortală la inhalare pentru 50% din subiecţii supuşi testării.

   3. 1.2.3 Riscul de poluare a apei este definit prin toxicitatea produsului pentru om, solubilitatea sa în apă, volatilitatea sa, mirosul sau gustul său şi densitatea sa relativă.

   4. 1.2.4 Riscul de poluare a atmosferei este definit prin :

      1. .1 limita maximă de expunere (E.E.L) sau CLso j

      2. .2 presiunea vaporilor;

      3. .3 solubilitatea în apă;

      4. .4 densitatea relativă a lichidului;

      5. .5 densitatea de vapori.

   5. 1.2.5 Riscul de reactivitate, definit prin reactivitatea produsului cu:

      1. .1 alte produse chimice; sau

      2. .2 apa; sau

      3. .3 el însuşi (inclusiv polimerizarea)

   6. 1.2.6 Riscul de poluare marină este definit prin:

      1. .1 bioacumularea şi riscul care decurge din aceasta pentru viaţa acvatică, sănătatea omului sau calitatea alimentelor de origine marină;

      2. .2 distrugerea resurselor vii;

      3. .3 pericolul pentru sănătatea omului; şi

      4. .4 deteriorarea peisajului natural.

3. 1.3 Definiţii

   Definiţiile de mai jos se aplică, cu excepţia cazurilor în care se prevede în mod expres altfel (Alte definiţii sunt date în alte capitole.)

   1. 1.3.1 Încăperile de locuit sunt acele spaţii folosite ca încăperi sociale, coridoare, spălătoare, cabine, birouri, infirmerii, săli de cinematograf, săli de jocuri şi distracţii, frizerii, oficii care nu conţin instalaţii de gătit şi alte spaţii similare. Încăperile sociale sunt acele porţiuni din încăperile de locuit care sunt utilizate ca holuri, săli de masă, saloane şi încăperi similare permanent închise.

      1. 1.3.2.1 Administraţie înseamnă Guvernul statului al cărui pavilion nava este autorizată sa-1 arboreze.

      2. 1.3.2.2 Administraţia portului înseamnă autoritatea competentă a ţării în al cărei port nava este încărcată sau descărcată.

      1. 1.3.3 Punct de fierbere este temperatura la care un produs are o presiune de vapori egală cu presiunea atmosferică.

      2. 1.3.4 Lăţime (B) înseamnă lăţimea maximă a navei, măsurată la mijlocul său peste coaste pentru navele cu corp metalic şi peste bordaj pentru navele cu corp din orice alt material. Lăţimea (B) se măsoară în metri.

      3. 1.3.5 Zona de marfă este acea parte a navei care cuprinde tancurile de marfă, tancurile de reziduuri, compartimentele pompelor de marfă, inclusiv compartimentele pompelor, coferdamurile, spaţiile de balast sau spaţiile goale adiacente tancurilor de marfă sau tancurilor de reziduuri, precum şi zonele de punte situate pe întreaga lungime şi lăţime a părţii din navă de deasupra spaţiilor mai sus menţionate. Dacă tancurile independente sunt instalate în spaţiile magaziilor, coferdamuri, spaţiile de balast sau spaţiile goale situate la extremitatea pupa a spaţiului de magazie situat cel mai în pupa sau la extremitatea prova a spaţiului de magazie situat cel mai în prova, atunci ele sunt excluse din zona de marfă.

      4. 1.3.6 Compartimentul pompelor de marfă reprezintă încăperea care conţine pompele şi accesoriile lor destinate manipulării produselor vizate de Cod.

      5. 1.3.7 Încăperi de serviciu pentru marfă sunt încăperile situate în interiorul zonei de marfă care sunt utilizate ca ateliere, dulapuri şi magazii cu o suprafaţă mai mare de 2 m2, utilizate pentru echipamentul de manipulare a mărfii şi care au.

      6. 1.3.8 Tancul de marfa este o incintă etanşă destinată mărfii.

      7. 1.3.9 Nava cisternă pentru produse chimice este o navă de marfă construită sau adaptată şi folosită pentru transportul în vrac al oricărui produs lichid enumerat în capitolul 17.

      8. 1.3.10 Coferdamul este spaţiul de separare cuprins între doi pereţi adiacenţi sau două punţi adiacente din oţel. Acest spaţiu poate fi un spaţiu gol sau un spaţiu de balast.

      9. 1.3.11 Posturile de comandă sunt acele încăperi în care se află echipamentul radio sau echipamentul principal de navigaţie al navei sau în care este amplasată sursa de energie pentru avarie sau în care este centralizat echipamentul de detectare sau de comandă pentru instalaţiile de stingere a incendiului. Acestea nu includ şi echipamentul special de comandă pentru instalaţiile de stingere a incendiului care poate fi practic amplasat în zona de marfă.

      10. 1.3.12 Limitele de inflamabilitate sunt condiţiile care definesc starea în care. se află un amestec de combustibil şi oxidant în care aplicarea unei surse externe de aprindere, suficient de puternică, permite să se producă instantaneu aprinderea într-un aparat de încercare dat.

      11. 1.3.13 Punctul de inflamabilitate este temperatura exprimată în grade Celsius, la care un lichid degajă o cantitate suficientă de vapori inflamabili pentru a se produce aprinderea. Valorile indicate în Cod sunt acelea determinate prin „încercarea în creuzet închis" cu aparatură aprobată pentru determinarea punctului de inflamabilitate.

      12. 1.3.14 Încăperea de marfă este un spaţiu închis de structura navei în care se găseşte un tanc independent de marfă.

      13. 1.3.15 Independent înseamnă că, spre exemplu, o instalaţie cu tubulaturi sau o instalaţie de aerisire nu este racordată în nici un fel la altă instalaţie şi nu este prevăzută cu mijloace care să permită o posibilă racordare la alte instalaţii.

      14. 1.3.16 Lungime (L) înseamnă 96% din lungimea totală la linia de plutire situată la o distanţă deasupra chilei egală cu 85% din înălţimea de construcţie minimă, măsurată de la faţa superioară a chilei, sau distanţa de la faţa exterioară a etravei până la axul cârmei la acea linie de plutire, luându-se valoarea cea mai mare. La navele proiectate pentru a naviga cu chila înclinată, linia de plutire la care este măsurată lungimea trebuie să fie paralelă cu linia de plutire la plină încărcătură. Lungimea (L) se măsoară în metri.

      15. 1.3.17 Încăperi de maşini de categoria A sunt acele încăperi şi puţurile aferente acestor încăperi care conţin:

          1. .1 maşini cu combustie internă folosite pentru propulsia principală; sau

          2. .2 maşini cu combustie internă folosite în alte scopuri decât propulsia principală dacă puterea lor totală este de cel puţin 375 kW; sau

          3. .3 orice căldare cu combustibil lichid sau orice instalaţie de combustibil lichid.

      16. 1.3.18 Încăperile de maşini sunt toate încăperile de maşini de categoria A şi toate celelalte încăperi care conţin maşinile de propulsie, căldările, instalaţiile de combustibil lichid, maşinile cu abur şi maşinile cu combustie internă, generatoarele şi motoarele electrice importante, staţiile de încărcare a combustibilului, instalaţiile frigorifice, stabilizatoarele de ruliu, instalaţiile de ventilaţie şi de aer condiţionat aferente maşinii, precum şi încăperile similare şi puţurile aferente acestor încăperi.

      1.3.18A MARPOL 73/78 înseamnă Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, aşa cum a fost modificată de Protocolul din 1978 referitor la aceasta.

      1. 1.3.18 B Substanţă lichidă nocivă înseamnă orice substanţă la care se referă apendicele II din Anexa II la MARPOL 73/78 sau care este evaluată provizoriu pe baza prevederilor regulii 3(4) din această anexă prin clasificarea în categoria A, B, C sau D.

      2. 1.3.19 Instalaţie de combustibil lichid este echipamentul folosit pentru pregătirea combustibilului lichid destinat alimentării căldării cu combustibil lichid sau echipamentul destinat alimentării cu combustibil încălzit a unui motor cu combustie internă şi cuprinde orice pompe de presiune, filtre şi încălzitoare care lucrează cu combustibil la o presiune mai mare de 1,8 bar.

      3. 1.3.20 Organiza,tie înseamnă Organiza a Maritimă Internaţională (IMO).

      4. 1.3.21 Permeabilitatea pentru un compartiment reprezintă procentul din volumul compartimentuiui care poate fi ocupat de apă în cazul inundării.

      5. 1.3.22 Compartimentul pompelor este o încăpere situată în zona de marfă, care conţine pompele şi accesoriile destinate manipulării balastului şi a combustibilului lichid .

      1. 1.3.22 A Normele recunoscute sunt normele internaţionale sau naţionale aplicabile şi considerate acceptabile de către Administraţie sau norme definite şi întrebuinţate de către o organizaţie care corespunde normelor adoptate de către Organizaţie şi care este recunoscută de către Administraţie.

      2. 1.3.23 Densitatea relativă pentru un lichid este raportul dintre masa unui volum al unui produs şi masa unui volum egal de apă dulce. În cazul lichidelor cu solubilitate limitată, densitatea relativă arată dacă produsul pluteşte sau se scufundă în apă.

      3. 1.3.24 Separat înseamnă, spre exemplu, că o instalaţie cu tubulaturi de marfă sau o instalaţie de aerisire pentru marfă nu este racordată la altă tubulatură de marfă sau instalaţie de aerisire pent marfă. Această separare poate fi obţinută prin proiectare sau prin metodele de exploatare. In interiorul unui tanc de marfă nu trebuie folosite metodele de exploatare, ci şi trebuie să se utilizeze una din următoarele metode:

         1. .1 să se demonteze piesele de cuplare sau valvulele şi să se obtureze capetele tubulaturilor;

         2. .2 să se monteze în serie două flanşe de tip "trece-nu trece" şi să se prevadă un mijloc de detectare a scurgerilor în porţiunea de tubulatură cuprinsă între cele două flanşe de tip "trece-nu trece".

      4. 1.3.25 Încăperile de serviciu sunt acele încăperi utilizate pentru bucătării, oficii, care conţin instalaţii de gătit, dulapuri, încăperi pentru poştă şi valori, spaţii de depozitare, ateliere care nu fac parte din încăperile de maşini şi din încăperi similare, precum şi puţurile aferente acestor încăperi.

      5. 1.3.26 Convenţia SOL.AS din 1974 este Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare .

      6. 1.3.27 Amendamentele SOL.AS din 1983 reprezintă amendamentele la Convenţia SOLAS 1974 adoptate de către Comitetul Securităţi Maritime al Organizaţiei la 17 iunie 1983, la cea de-a patruzeci şi opta sesiunea a sa prin rezoluţia MSC.6(48).

      1. 1.3.27 A Normele pentru proceduri şi amenajări înseamnă normele pentru proceduri şr amenajări pentru descărcarea substanţelor lichide nocive cerute de Anexa II la MARPOL 73/78 adoptată de

         Comitetul pentru Protecţia Mediului Marin la cea de a douăzeci şi doua sesiune a sa, prin rezoluţia MEPC.18(22), aşa cum a fost amendată de Organiza e.

      2. 1.3.28 Densitatea de vapori sau densitatea relativă a vaporilor este raportul dintre masa unui volum de vapori sau gaz (rară prezenţa aerului) şi masa unui volum egal de aer la aceeaşi presiune şi temperatură. Densitatea vaporilor mai mică sau mai mare decât 1 arată că vaporii sunt mai uşori sau mai grei decât aerul.

      3. 1.3.29 Presiunea vaporilor înseamnă presiunea absolută de echilibru a vaporilor saturaţi de deasupra lichidului, exprimată în bar, la o temperatură dată.

      4. 1.3.30 Spaţiul gol este un spaţiu închis situat în zona de marfă, în exteriorul unui tanc de marfă, altul decât o încăpere de marfă, un spaţiu de balast, tanc de combustibil, compartiment al pompelor de marfă, compartiment al pompelor, sau orice spa u utilizat în mod normal de către personal.

4. 1.4 Echivalenţe

   1. 1.4.1 Dacă prevederile Codului impun montarea sau transportarea la bordul unei nave a unei anumite instalaţii, a unui anumit material, dispozitiv, aparat, element al echipamentului sau a unui tip al acestora, sau adoptarea unei anumite prevederi, sau conformitatea cu o procedură sau amenajare, Administraţia poate autoriza montarea sau transportarea la bord a unei alte instalaţii, a unui alt material, dispozitiv, aparat, element al echipamentului sau a unui tip al acestora, sau adoptarea oricărei alte prevederi, proceduri sau amenajări pentru acea navă, dacă s-a stabilit, în urma încercărilor sau prin alt mod, că această instalaţie, acest material, dispozitiv, aparat sau element al echipamentului sau un tip al acestora, sau că această prevedere, procedură sau amenajare, au o eficacitate cel puţin egală cu cea prevăzută de Cod. Totuşi, Administraţia nu poate autoriza adoptarea de metode sau proceduri de exploatare ca alternativă la o anumită instalaţie, un anumit material, dispozitiv, aparat, element al echipamentului sau la un tip al acestora, care sunt prevăzute de Cod, numai dacă această înlocuire este permisă în mod special de Cod.

   2. 1.4.2 Dacă Administraţia autorizează astfel substituirea unei instalaţii, a unui material, dispozitiv, aparat, element al echipament sau a unui tip al acestora, sau a unei prevederi, proceduri, sau amenajări, sau a unei noi proiectări sau aplicări, ea trebuie să comunice Organizaţiei particularităţile acestora însoţite de un raport justificativ, pentru ca Organizaţia să le poată comunica şi altor guverne contractante la Convenţia SOLAS din 1974 şi părţilor la MARPOL 73/78, în scopul informării inspectorilor lor.

5. 1.5 Inspecţii şi certificare

   1. 1.5.1 Procedura de inspecţie

      1. 1.5.1.1 Inspecţia navelor, în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor regulilor şi acordarea de scutiri de la acestea, trebuie efectuată de către inspectorii Administraţiei. Totuşi, Administraţia poate încredinţa inspecţiile fie inspectorilor numiţi în acest scop, fie organizaţiilor recunoscute de ea.

      2. 1.5.1.2 Administraţia care numeşte inspectorii sau organizaţiile recunoscute pentru efectuarea inspecţiilor, trebuie cel puţin să împuternicească orice inspector numit sau organizaţie recunoscută pentru ca să:

         1. .1 solicite reparaţii la navă; şi

         2. .2 efectueze inspecţii dacă sunt solicitate de autoritatea Statului portului respectiv.

            Administraţia trebuie să notifice Organizaţiei responsabilităţile specifice şi condiţiile delegării autorităţii acordate inspectorilor numiţi sau organizaţiilor recunoscute, pentru a fi difuzate guvernelor contractante.

      3. 1.5.1.3 Dacă un inspector numit sau organizaţia recunoscută stabileşte că starea navei sau a echipamentului său nu corespunde de fapt menţiunilor din certificat sau este în aşa fel încât nava nu poate să iasă în mare rară pericol pentru ea însăşi sau persoanele aflate la bord, acest inspector sau organizaţia trebuie să se asigure imediat că sunt luate măsuri de remediere şi trebuie să comunice Administraţiei în timp util. Dacă nu sunt luate aceste măsuri de remediere, certificatul respectiv trebuie să fie retras, iar Administraţia informată imediat; şi, dacă nava se află într-un port al unui alt guvern contractant, autoritatea statului portului trebuie, de asemenea, să fie informată imediat.

      4. 1.5.1.4 În fiecare caz, Administraţia trebuie să garanteze efectuarea completă şi eficientă a inspecţiei şi să se angajeze să asigure masurile necesare pentru îndeplinirea acestei obligaţii.

   2. 1.5.2 Cerinţe privind inspecţia

      1. 1.5.2.1 În cazul unei nave cisternă pentru produse chimice structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele (altele decât elementele pentru care s-au eliberat Certificatul de siguranţă a construcţiei pentru nava de marfă, Certificatul de siguranţă a echipamentului pentru nava de marfă şi Certificatul de siguranţă radio pentru nava de marfă şi Certificatul de siguranţă radiotelegrafică pentru nava de marfă sau Certificatul de siguranţă radiotelefonică pentru nava de marfă) trebuie să fie supuse următoarelor inspecţii:

         1. .1 O inspecţie iniţială, efectuată înainte ca nava să fie pusă în exploatare sau înainte de a i se elibera pentru prima dată Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase, care trebuie să includă o examinare completă a structurii sale, a echipamentelor, instalaţiilor, amenajărilor şi materialelor sale în măsura în care acest Cod se aplică navei. Această inspecţie trebuie să fie astfel încât să se asigure că structura navei, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele corespund prevederilor aplicabile ale acestui Cod.

         2. .2 O inspecţie periodică la intervalele specificate de Administraţie, dar fără a depăşi 5 ani, care trebuie să fie astfel încât să se asigure că structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialul corespund prevederilor aplicabile acestui Cod.

         3. .3 Cel puţin o inspecţie intermediară în timpul perioadei de valabilitate a Certificatului internaţional A de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase. In cazurile în care se efectuează numai o singură inspecţie intermediară în orice perioadă de valabilitate a certificatului, aceasta trebuie efectuată cu cel mult 6 luni înainte sau cel mult 6 luni după data care marchează jumătatea perioadei de valabilitate a certificatului. Inspecţiile intermediare trebuie să permită asigurarea că echipamentul de siguranţă şi alte echipamente, precum şi instalaţiile de pompare şi tubulatura aferentă, corespund prevederilor aplicabile din acest Cod şi sunt în bună stare de funcţionare. Aceste inspecţii trebuie menţionate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase.

         4. .4 O inspecţie anuală obligatorie în decurs de trei luni înainte sau după data de aniversare a Certificatului internaţional de conformitate pentru transportul în vrac.. al produselor chimice periculoase, care trebuie să includă o examinare generală pentru asigurarea că structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele rămân în toate privinţele satisfăcătoare pentru exploatarea căreia îi este destinată nava. Această

            inspecţie trebuie menţionată în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase.

         5. .5 O inspecţie suplimentară, generală sau parţială după caz, care trebuie să fie efectuată dacă se consideră necesar după o anchetă conform subparagrafului 1.5.3.3, sau ori de câte ori nava suferă reparaţii sau înlocuiri importante. Această inspecţie trebuie să fie astfel încât să se asigure că reparaţiile sau înlocuirile necesare au fost efectiv realizate, că materialele folosite la aceste reparaţii sau înlocuiri şi calitatea execuţiei acestora sunt satisfăcătoare, şi că nava poate să iasă în mare fără pericol pentru ea însăşi sau persoanele aflate la bord.

   3. 1.5.3 Menţinerea stării tehnice a navei după efectuarea inspecţiei

      1. 1.5.3.1 Starea tehnică a navei şi a echipamentului său trebuie menţinute conform prevederilor Codului astfel încât nava să poată ieşi în mare fără pericol pentru ea însăşi sau persoanele aflate la bord.

      2. 1.5.3.2 După efectuarea oricărei inspecţii a navei prevăzută la paragraful 1.5.2, nu trebuie făcută nici o modificare la structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele care au făcut obiectul inspecţiei, fără autorizaţia Administraţiei, cu excepţia înlocuirii directe a acestora.

      3. 1.5.3.3 Ori de câte ori se produce un accident la o navă sau este descoperită o defecţiune, care fie afectează siguranţa navei, fie eficienţa sau completitudinea mijloacelor sale de salvare sau a unui alt echipament, comandantul sau armatorul navei trebuie să informeze cu prima ocazie Administraţia, inspectorul numit sau organizaţia recunoscută răspunzătoare pentru eliberarea certificatului respectiv, care trebuie să iniţieze cercetări pentru a stabili dacă este necesară o inspecţie conform prevederilor subparagrafului 1.5.2.1.5. Dacă nava se află în portul unui alt guvern contractant, comandantul navei sau armatorul trebuie să informeze imediat autoritatea respectivă a Statului portului, iar inspectorul numit sau organizaţia recunoscută trebuie să se convingă că această informare a fost făcută.

   4. 1.5.4 Eliberarea Certificatului internaţional de conformitate

      1. 1.5.4.1 Un certificat numit Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase al cărui model este reprodus în apendice, trebuie să fie eliberat după inspecţia iniţială sau o inspecţie periodică a oricărei nave cisternă pentru produse chimice care efectuează voiaje internaţionale şi care corespunde cerinţelor aplicabile Codului.

      2. 1.5.4.2 Certificatul eliberat în conformitate cu prevederile acestei secţiuni va fi disponibil în orice moment la bordul navei pentru inspecţie.

   5. 1.5.5 Eliberarea sau vizarea Certificatului internaţional de conformitate de către alt guvern

      1. 1.5.5.1 O Parte la Convenţia SOLAS 1974 şi la MARPOL 73/78 poate, la cererea unei alte Părţi, să dispună ca o navă împuternicită să arboreze pavilionul unui alt Stat, să fie inspectată şi, dacă se apreciază că cerinţele Codului sunt îndeplinite, să elibereze sau să autorizeze eliberarea certificatului pentru această navă, şi, după caz , să vizeze sau să autorizeze vizarea Certificatului în conformitate cu Codul. Orice certificat astfel eliberat trebuie să conţină o declaraţie care să stabilească că el a fost eliberat la cererea guvernului ţării în care nava este înmatriculată.

   6. 1.5.6 Durata si valabilitatea Certificatului intemaţional de conformitate

      1. 1.5.6.1 Un Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase va fi eliberat pentru o perioadă specificată de Administraţie, care nu va depăşi 5 aru începând de la data inspecţiei iniţiale sau a inspecţiei periodice.

      2. 1.5.6.2 Nu trebuie permisă nici o prelungire a perioadei de valabilitate de cinci ani a certificatului.

      3. 1.5.6.3 Certificatul îşi va înceta valabilitatea:

         1. .1 dacă inspecţiile nu sunt efectuate în cadrul perioadelor specificate la paragraful 1.5.2;

         2. .2 la trecerea navei sub pavilionul altui Stat. Un certificat nou trebuie eliberat numai dacă guvernul emitent al noului Certificat este pe deplin satisfăcut că nava corespunde cerinţelor subparagrafelor 1.5.3.1 şi 1.5.3.2. În cazul în care are loc un transfer între guvernele contractante, dacă cererea este tăcută într-un interval de 12 luni de la efectuarea transferului, Guvernul Statului al cărui pavilion nava îl arborase anterior, va transmite, cât mai repede posibil Administraţiei copii ale certificatelor cu care nava a fost prevăzută înainte de transfer şi copii ale rapoartelor inspecţiilor pertinente, dacă acestea din urmă sunt disponibile.

Capitolul 2

Capacitatea de supravieţuire a navei şi amplasarea tancurilor de marfă

1. 2.1 Generalităţi

   1. 2.1.1 Navele, care intră sub incidenţa Codului, trebuie să supravieţuiască efectelor normale ale inundării care rezultă după o avarie ipotetică a corpului navei provocată de o forţă exterioară. În plus, pentru a asigura protecţia navei şi a mediului înconjurător, tancurile de marfă trebuie protejate la penetrare în caz de avarie minoră suferită de navă ca urmare, spre exemplu, a unui şoc datorită izbirii de cheu sau de un remorcher, şi să fie protejate, într-o anumită măsură, faţă de o avarie datorată unei coliziuni sau • unei eşuări, prin localizarea lor la distanţe minime determinate, spre interior faţă de bordajul navei. Atât avaria ipotetică cât şi amplasarea tancurilor de marfă în raport cu bordajul navei trebuie să fie dependente de gradul de pericol pe care îl prezintă produsele ce urmează a fi transportate.

   2. 2.1.2 Navele prevăzute de Cod trebuie să fie proiectate în conformitate cu una din următoarele norme:

      1. .1 O navă tipul 1 este o navă cisternă pentru produse chimice destinată transportului produselor prevăzute în capitolul 17, care prezintă riscuri foarte grave pentru mediul înconjurător şi siguranţa navei şi care necesită măsuri maxime de prevenire a unei deversări a acestei mărfi.

      2. .2 O navă de tipul 2 este o navă cisternă pentru produse chimice destinată transportului produselor prevăzute în capitolul 17, care prezintă riscuri grave pentru mediul înconjurător şi siguranţa navei şi care necesită măsuri importante de prevenire a unei deversări a acestei mărfi.

      3. .3 O navă de tipul 3 este o navă cisternă pentru produse chimice destinată transportului produselor prevăzute în capitolul 17, care prezintă riscuri suficient de grave pentru mediul înconjurător şi siguranţa navei şi care necesită măsuri de prevenire a deversărilor de o amploare moderată în scopul creşterii capacităţii de supravieţuire a navei în cazul unei avarii.

         Astfel, o navă de tipul 1 este o navă cisternă destinată transportului produselor considerate ca prezentând cel mai mare risc general, în timp ce navele de tipul 2 şi de tipul 3 sunt destinate transportului produselor care prezintă riscuri cu importanţă progresiv scăzută. In consecinţă, o navă de tipul 1 trebuie să supravieţuiască celei mai severe norme de avarie, iar tancurile sale de marfă navei trebuie să fie amplasate la distanţa maximă prevăzută în raport cu bordajul exterior.

   3. 2.1.3 Tipul de navă cerut pentru transportul fiecărui produs este indicat în coloana „e" a

      tabelului de la capitolul I 7.

   4. 2.1.4 Dacă o navă este destinată să transporte mai mult de un produs dintre cele enumerate în capitolul 17, norma de avarie trebuie să corespundă acelui produs care are cele mai severe cerinţe referitor la tipul de navă. Totuşi, cerinţele privind amplasarea fiecărui tanc de marfă sunt acelea pentru tipurile de navă prevăzute pentru respectivele produse care urmează a fi transportate.

2. 2.2 Bordul liber şi stabilitatea în stare intactă

   1. 2.2.1 Navelor prevăzute de Cod li se poate atribui un bord liber mtrum autorizat de către Convenţia internaţională asupra liniilor de încărcare în vigoare. Totuşi, pescajul corespunzător bordului liber atribuit nu trebuie să fie mai mare decât pescajul maxim autorizat de acest Cod.

   2. 2.2.2 Stabilitatea navei în toate condiţiile de navigaţie pe mare trebuie să corespundă unei norme considerate acceptabilă de către Administraţie.

   3. 2.2.3 Pentru a calcula efectul suprafeţelor libere a lichidelor consumabile pentru cazurile de încărcare, trebuie să se considere că, pentru fiecare tip de lichid, cel puţin o pereche de tancuri laterale sau un singur tanc central are o suprafaţă liberă şi tancul sau combinaţia de tancuri care va fi luată în considerare trebuie să fie aceea unde efectul suprafeţei libere este cel mai mare. Efectul suprafeţei libere în compartimentele neavariate trebuie să fie calculat în conformitate cu o metodă considerată acceptabilă de către Administraţie.

   4. 2.2.4 În mod normal, balastul solid nu trebuie folosit în spaţiile dublului fund din zona de marfă. Totuşi, dacă din considerente de stabilitate, amplasarea balastului solid în aceste spaţii devine inevitabilă, dispunerea acestui balast trebuie să fie dictată de necesitatea asigurării faptului că sarcinile de şoc care rezultă din avarierea fundului nu sunt transmise direct la structura tancului de marfă.

   5. 2.2.5 Comandantul navei trebuie să primească Informaţia asupra încărcării şi stabilităţii navei. Această Informaţie trebuie să conţină detalii referitoare la cazurile tipice de exploatare şi la cazurile de navigatie în balast, prevederile pentru evaluarea altor cazuri de încărcare şi un rezumat al informaţiil r referitoare la capacitatea de supravieţuire a navei. În plus, Informaţia trebuie să conţină suficiente date pentru a-i permite comandantului să încarce şi să exploateze nava în siguranţă şi în conformitate cu uzanţele maritime.

3. 2.3 Orificiile de evacuare prin bordaj situate sub puntea de bord liber

   1. 2.3.1 Instalarea şi comanda valvulelor pentru evacuările prin bordaj, care provin din spaţiile situate sub puntea de bord liber sau din spaţiile limitate de suprastructuri şi rufuri situate pe puntea de bord liber şi prevăzute cu uşi etanşe la apă, trebuie să corespundă cerinţelor regulii pertinente a Convenţiei internaţionale asupra liniilor de încărcare în vigoare, cu excepţia faptului că alegerea valvulelor trebuie să se limiteze la:

      1. .1 o valvulă automată cu reţinere, cu un dispozitiv direct de închidere acţionat dintr-un loc situat deasupra punţii de bord liber; sau

      2. .2 dacă distanţa verticală dintre linia de plutire de încărcare de vară şi extremitatea interioară a tubulaturii de evacuare este mai mare de 0,01 L, două valvule automate cu reţinere rară dispozitiv direct de închidere, cu condiţia ca valvula din interior să fie mereu accesibilă pentru examinare în condiţii de exploatare.

   2. 2.3.2 În sensul acestui capitol expresiile „plutire la încărcare maximă de vară "şi „punte de bord liber" au semnificaţiile aşa cum sunt definite în Convenţia internaţională asupra liniilor de încărcare în vigoare.

   3. 2.3.3 Valvulele automate cu reţinere menţionate la subparagrafele 2.3.1.1 şi 2.3.1.2 trebuie să fie pe deplin eficiente pentru a împiedica pătrunderea apei în navă, ţinând cont de cerinţele pentru afundare, asietă şi bandare prevăzute la secţiunea 2.9 referitoare la supravieţuire, şi trebuie să corespundă normelor recunoscute.

4. 2.4 Cazuri de încărcare

   Capacitatea de supravieţuire a navei după avarie trebuie să fie analizată pe baza informaţiilor comunicate Administraţiei pentru toate cazurile de încărcare prevăzute şi variaţiile de pescaj şi asietă. Nu se va ţine cont de cazurile de navigaţie în balast, când nava cisternă pentru transportul produselor chimice nu transportă produsele vizate de Cod sau transportă numai reziduuri ale acestor produse.

5. 2.5 Ipoteze referitoare la avarie

   1. 2.5.1 Dimensiunile maxime ale avariei ipotetice trebuie să fie următoarele:

      1. .1 Avarie de bordaj

         1. 1.1 Extindere longitudinală

            1/3 L213 sau 14,5m, luându-se valoarea mai mică

         2. 1.2

         3. 1.3

            Extindere transversală:

            (măsurată de la bordaj perpendicular pe diametral, la nivelul liniei de încărcare de vară) Extindere verticală:

            B/5 sau 11,Sm, luându-se planul valoarea mai mică

            în sus nelimitat

            (de la linia teoretică a învelişului fundului în planul diametral)

      2. .2

.2.1

.2.2

.2.3

Avarie de fund:

Extinderea longitudinală:

Extinderea transversală:

Extinderea verticală

Pe o lungime de 0,3 L măsurată de la perpendiculara prova a navei

1/3 L213 sau 14,5m, luându-se valoarea mai

mică

B/6 sau 10 m

luându-se valoarea mai mică

B/15 sau 6 m,

luându-se valoarea mai mică (măsurată de la linia teoretică a învelişului fundului în planul diametral (vezi 2.6.2)

Pe orice parte a navei

1/3 L213 sau 5m, luându-se valoarea mai mică

B/6 sau 5m, luându-se valoarea mai mică

B/15 sau 6m,

luându-se valoarea mai mică (măsurată de la. linia teoretică a învelişului fundului în planul diametral (vezi 2.6.2)

1. 2.7.3 Dacă avaria penetrează un tanc care conţine lichid, trebuie să se considere că lichidul acestui compartiment este complet pierdut şi înlocuit cu apă de mare până la nivelul de echilibru final.

2. 2.7.4 Fiecare perete despărţitor etanş la apă situat în zona de extindere maximă a avariei, care a fost definit la paragraful 2.5.1 şi care se consideră că a suferit o avarie în poziţiile indicate la paragraful 2.8.1, trebuie considerat avariat. Dacă avarie este mai mică decât dimensiunea maximă ce va fi luată în considerare în conformitate cu prevederile paragrafului 2.5.2, numai pereţii despărţitori sau o combinaţie dintre aceşti pereţi etanşi la apă situaţi în interiorul acestei zone de avarie de dimensiuni mici, trebuie să fie consideraţi avariaţi.

3. 2.7.5 Nava trebuie să fie proiectată în aşa fel încât să se reducă inundarea asimetrică până la un nivel minim compatibil cu dispunerile eficiente.

4. 2.7.6 Dispozitivele de echilibrare care necesită mijloace mecanice cum ar fi valvulele sau tubulaturile de echilibrare, dacă există, nu trebuie să fie luate în considerare la reducerea unghiului de bandare sau la asigurarea stabilităţii reziduale minime conform cerinţelor de la 2.9, ci trebuie asigurată o stabilitate reziduală suficientă în toate stadiile de echilibrare. Spaţiile care sunt legate prin canale cu secţiune mare pot fi considerate drept spaţii comune.

5. 2.7.7 Dacă tubulaturile, canalele, puţurile sau tunelurile se situează în limitele avariei ipotetice, aşa cum s-a definit la 2.5, trebuie luate măsuri pentru ca inundarea progresivă să nu se extindă la alte compartimente decât cele considerate a fi inundate în fiecare caz de avarie.

6. 2.7.8 Nu trebuie să se ţină cont de flotabilitatea suprastructurilor situate direct deasupra bordajului avariat. Totuşi, părţile neinundate ale suprastructurilor situate în afara zonei de extindere a avariei pot să fie luate în considerare cu condiţia ca:

   1. .1 ele să fie separate de spaţiul avariat prin pereţi etanşi la apă şi să corespundă cerinţelor paragrafului 2.9.3 în ceea ce priveşte aceste spaţii intacte; şi

   2. .2 deschiderile practicate în aceşti pereţi despărţitori să poată fi închise prin intermediul uşilor glisante etanşe la apă acţionate de la distanţă, iar deschiderile neprotejate să nu fie imersate în intervalul minim de stabilitate reziduală prevăzut la 2.9; totuşi, se poate permite imersarea oricăror altor deschideri prevăzute cu închidere etanşă la intemperii.

1. 2.8 Norme referitoare la avarie

   1. 2.8.1 Navele trebuie să poată supravieţui avariilor prevăzute la secţiunea 2.5, ţinând cont de ipotezele referitoare la inundare din secţiunea 2.7, având o extindere determinată de tipul navei conform următoarelor norme:

      1. .1 O navă de tipul 1 trebuie să suporte o avarie oriunde pe lungimea sa;

      2. .2 O navă de tipul 2 cu lungimea mai mare de 150 m trebuie să suporte o avarie oriunde pe lungimea sa;

      3. .3 O navă de tipul 2 cu o lungime mai mică sau egală cu 150 m trebuie să poată suporta o avarie oriunde pe lungimea sa, fără ca aceasta să afecteze vreunul dintre cei doi pereţi care delimitează o încăpere de maşini amplasată la pupa navei;

      4. .4 O navă de tipul 3 cu o lungime mai mare de 225 m trebuie să poată suporta o avarie în orice punct de pe lungimea sa;

      5. .5 O navă de tipul 3 cu o lungime mai mare sau egală cu 125 m, dar care nu depăşeşte lungimea de 225 m, trebuie să poată suporta o avarie oriunde pe lungimea sa, rară ca aceasta să afecteze vreunul dintre cei doi pereţi care limitează o încăpere de maşini amplasată la pupa navei;

      6. .6 O navă de tipul 3 cu o lungime mai mică de 125 m trebuie să poată suporta o avarie oriunde pe lungimea sa, fără ca aceasta să afecteze încăperea de maşini în cazul în care este situată în pupa navei. Totuşi, Administraţia trebuie să ţină seama de capacitatea navei de a supravieţui inundării încăperii de maşini.

   2. 2.8.2 În cazul navelor mici de tipul 2 şi 3, care nu corespund în întregillle cerinţelor pertinente: ale paragrafelor 2.8.1.3 şi 2.8.1.6, Administraţia poate acorda derogări speciale numai dacă sunt luate măsuri pentru asigurarea unui grad de siguranţă echivalent. Natura acestor măsuri alternative trebuie aprobată şi menţionată clar, iar documentele aferente trebuie puse la dispoziţia Administraţiei portuare. Orice derogare de acest tip trebuie menţionată legal în Certificatul internaţional de conformitate la care se referă paragraful 1.5.4.

2. 2.9 Cerinţe referitoare la supravieţuire

   1. 2.9.1 Navele care fac obiectul Codului trebuie să poată supravieţui avariei ipotetice specificate la

      2.5 în conformitate cu nonnele prevăzute Ia 2.8, în condiţii de echilibru stabil şi trebuie să corespundă unnătoarelor criterii :

   2. 2.9.2 În fiecare stadiu de inundare:

      1. .1 linia de plutire, ţinând cont de afundare, bandare şi asietă, trebuie să fie situată sub marginea inferioară a oricărei deschideri prin care se poate produce o inundare progresivă sau o inundare rapidă. Aceste deschideri trebuie să includă tubulaturile de aerisire şi deschiderile care sunt închise cu ajutorul uşilor sau capacelor etanşe la intemperii şi se pot exclude acele deschideri închise prin capacele gurilor de vizitare cu soclu şi fără soclu etanşe la apă, capacele mici etanşe la apă ale gurilor tancurilor de marfă care menţin o etanşeitate ridicată a punţii, uşile glisante etanşe la apă, acţionate de la distanţă şi hublourile de bordaj de tip fix;

      2. .2 unghiul maxim de bandare datorat inundării asimetrice nu trebuie să depăşească 25°; totuşi acest unghi poate să atingă 30°, dacă puntea nu intră în apă;

      3. .3 stabilitatea reziduală în timpul stadiilor intermediare de inundare va fi satisfăcătoare din punct de vedere al Administraţiei. Totuşi, ea nu trebuie să fie niciodată semnificativ mai mică decât cea prevăzută la 2.9.3.

   3. 2.9.3 În situaţia finală de echilibru după inundare :

1. .1 diagrama braţelor de redresare va avea o extindere minimă de 20 °c dincolo de poziţia de echilibru în corelaţie cu un braţ maxim de redresare rezidual de cel puţin O,1 m pe un interval de 20°; aria cuprinsă sub diagrama braţelor de redresare nu va fi mai mică de 0,0175 m rad. Deschiderile neprotejate nu trebuie să intre în apă atunci când unghiul de înclinare al navei se situează în acest interval, în afară de cazul în care spaţiul respectiv se consideră inundat. În cadrul acestui interval se permite intrarea în apă a oricărei deschideri menţionate în paragraful 2.9.2.1 şi a altor deschideri care pot fi închise etanş Ia intemperii; şi

2. .2 sursa de energie de avarie trebuie să fie în stare de funcţionare.

Capitolul 3

Amenajarea navei

1. 3.1 Separarea mărfii

   1. 3.1.1 Dacă nu se prevede în mod expres altfel, tancurile care conţin o marfă sau reziduuri de marfă care fac obiectul Codului, trebuie să fie separate de încăperile de locuit, serviciu şi de încăperile de maşini şi tancurile de apă potabilă şi spa ile destinate proviziilor pentru consumul uman, printr-un coferdam, un spaţiu gol, un compartiment de pompe marfă, un compartiment de pompe, un tanc gol, un tanc de combustibil lichid sau alte spaţii similare.

   2. 3.1.2 Mărfurile, reziduurile de marfă sau amestecurile ce conţin mărfuri, care reacţionează într- un mod periculos cu alte mărfuri, alte reziduuri sau alte amestecuri trebuie :

      1. .1 să fie separate faţă de aceste „alte mărfuri" printr-un coferdam, un spaţiu gol, un compartiment de pompe de marfă, un compartiment de pompe, un tanc gol sau un tanc care conţine o marfă reciproc compatibilă;

      2. .2 să aibă pompe şi instalaţii de tubulaturi separate care să nu treacă prin alte tancuri de marfă conţinând aceste mărfuri, dacă nu sunt amplasate într-un tunel; şi

      3. .3 să aibă instalaţii de aerisire tancuri individuale.

   3. 3.1.3 Tubulatura de marfă nu trebuie să treacă prin nici o încăpere de locuit, de serviciu sau încăpere de maşini alta decât compartimentele pompelor de marfă sau compartimentele de pompe.

   4. 3.1.4 Mărfurile care fac obiectul Codului nu trebuie să fie transportate în nici unul din tancurile picului prova sau picului pupa.

2. 3.2 Încăperi de locuit, de serviciu, Încăperi de maşini şi posturi de comandă

   1. 3.2.1 Nici o încăpere de locuit, de serviciu sau nici un post de comandă nu se va amplasa în interiorul zonei de marfă, cu excepţia amplasării deasupra unei nişe a compartimentului pompelor de marfă sau a unei nişe a compartimentului de pompe, în conformitate cu prevederile regulii II- 2/56 a Amendamentelor SOLAS din 1983, şi nici un tanc de marfă sau reziduuri de marfă nu se va amplasa în pupa extremităţii prova a oricărei încăperi de locuit.

   2. 3.2.2 În scopul protecţiei la pericol datorat vaporilor periculoşi, trebuie să se acorde o atenţie specială amplasării orificiilor de aspiraţie şi a deschiderilor în încăperile de locuit, de serviciu, în încăperile de maşini şi în posturile de comandă în raport cu tubulatura instalaţiei de marfă, instalaţia de aerisire de la tancurile de marfă şi cu evacuările din încăperile de maşini care provin de la dispozitive de ardere a gazelor.

   3. 3.2.3 Intrările, aerisirile şi deschiderile încăperilor de locuit, ale încăperilor de serviciu, de maşini şi ale posturilor de comandă nu trebuie să fie orientate spre zona de marfă Ele trebuie să fie situate în pupa peretelui transversal care se află înspre zona de marfă şi/sau pe pereţii laterali ai suprastructurii sau ai rufului, ori pe ambele, la o distanţă cel puţin egală cu 4% din lungimea (L) a

      navei, dar nu mai puţin de 3 m de la extremitatea suprastructurii sau a rufului dinspre zona de marfă. Totuşi, această distanţă nu trebuie să depăşească 5 m. În limitele menţionate mai sus nu se va amplasa nici o uşă, dar se permite amplasarea acelor uşi de la spaţiile care nu au acces în încăperile de locuit şi d serviciu şi a posturilor de comandă, ca de exemplu, uşile pentru postul de comandă al mărfii··şi mag1lziile de materiale. Dacă sunt prevăzute astfel de uşi, izolaţia pereţilor încăperilor

      trebuie să fie de clasă „A-60". Se pot prevedea panouri demontabile prinse în şuruburi care să permită scoaterea echipamentelor, în limitele specificate mai sus. Uşile şi ferestrele timoneriei pot fi amplasate în limitele specificate mai sus în măsura în care ele sunt concepute să asigure etanşeitatea rapidă şi eficientă la gaze şi Ia vapori a timoneriei. Ferestrele şi hublourile dinspre zona de marfă şi din bordurile suprastructurii şi rufurilor, prevăzute în limitele specificate mai sus, trebuie să fie de tip fix (Îară să se poată deschide). Aceste hublouri situate la primul nivel de pe puntea principală, trebuie prevăzute în interior cu capace din oţel sau alt material echivalent.

3. 3.3 Compartimentele pompelor de marfă

   1. 3.3.1 Compartimentele pompelor de marfă trebuie amenajate astfel încât să permită:

      1. .1 trecerea liberă, în orice moment, de Ia orice platformă a scării şi de la paiol; şi

      2. .2 accesul liber, la toate valvulele necesare pentru manipularea mărfii, a unei persoane purtând echipamentul personal de protecţie prevăzut.

   2. 3.3.2 Trebuie să se prevadă dispozitive permanente pentru ridicarea unei persoane rănite cu ajutorul unei parâme de salvare evitând orice obstacol proeminent.

   3. 3.3.3 Trebuie instalate mâini curente pe toate scările şi platformele.

   4. 3.3.4 Scările de acces normal nu trebuie să fie instalate vertical şi trebuie să fie prevăzute cu platforme la intervale corespunzătoare.

   5. 3.3.5 Trebuie prevăzute mijloace pentru a permite drenarea şi eliminarea oricărei scurgeri susceptibilă să se producă la pompele de marfă şi valvulele din compartimentele pompelor de marfă. Instalaţia de santină care deserveşte compartimentul pompelor de marfă, va fi comandată din exteriorul compartimentului. Trebuie prevăzute unul sau mai multe tancuri de reziduuri destinate depozitării apei de santină contaminate sau apei de la spălarea tancurilor. Trebuie prevăzută o cuplare cu uscatul prin intermediul unui racord standard sau alt dispozitiv, pentru transferul lichidelor contaminate la instalaţiile de colectare de la uscat.

   6. 3.3.6 Trebuie prevăzute manometre pentru măsurarea presmnn de refulare a pompelor, în exteriorul compartimentului pompelor de marfă.

   7. 3.3.7 Dacă mecanismul este acţionat printr-o linie de arbori care traversează un perete sau o punte, trebuie să se prevadă Ia trecerea prin perete sau punte etanşări la gaze a căror etanşeitate este menţinută printr-o ungere eficientă sau alte metode care să asigure durabilitatea etanşării la gaze.

4. 3.4 Accesul la spaţiile din zona de marfă

   1. 3.4.1 Accesul la coferdamuri, tancuri de balast, tancuri de marfă şi alte spaţii din zona de marfă trebuie să se facă direct de pe puntea deschisă şi de o manieră astfel încât să permită inspectarea completă a acestor spaţii. Accesul la spaţiile dublului fund se poate face printr-un compartiment al pompelor de marfă, un compartiment de pompe, un coferdam adânc, un tunel de tubulaturi sau prin compartimente similare, cu condiţia de a se ţine seama de aspectele privind ventilarea.

   2. 3.4.2 Deschiderile, tambuchiurile sau gurile de vizitare orizontale şi care sunt destinate accesului, trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a permite unei persoane purtând un aparat de respiraţie autonom cu aer şi un echipament de protecţie, să urce sau să coboare orice scară fără să fie incomodat şi de asemenea, să permită ridicarea unei persoane rănite pornind din partea cea mai

      de jos a spaţiului considerat. Dimensiunile minime ale acestor deschideri trebuie să fie de 600 x 600 mm.

   3. 3.4.3 Deschiderile verticale de acces sau gurile de vizitare care permit traversarea spaţiului pe toată lungimea şi lăţimea sa trebuie să aibă o deschidere minimă de 600 x 800 mm si să fie situate la o înălţime de cel mult 600 mm de la tabla fundului, dacă nu sunt prevăzute grătare sau alte reazeme pentru picioare .

   4. 3.4.4 În cazuri speciale, Administraţia poate accepta dimensiuni mai mici dacă se poate demonstra, spre satisfacerea Administraţiei, că este posibilă trecerea pnn acele deschideri sau evacuarea unei persoane rănite.

5. 3.5 Instalat.ii de santină s.i balast

   1. 3.5.1 Pompele, tubulaturile de balast, tubulaturile de aerisire şi alte echipamente similare care deservesc tancurile de balast permanent trebuie să fie independente de echipamentul similar care deserveşte tancurile cu marfă si de însăşi tancurile de marfă. Traseele de descărcare pentru tancurile de balast permanent situate în imediata vecinătate a tancurilor de marfă trebuie să fie instalate în afara încăperilor de maşini şi a încăperilor de locuit. Traseele de umplere pot fi instalate în încăperile de maşini cu condiţia ca aceste trasee să asigure umplerea de la nivelul punţii tancului şi să fie prevăzute cu valvule cu reţinere.

   2. 3.5.2 Umplerea cu balast a tancurilor de marfă se poate efectua de la nivelul punţii cu ajutorul pompelor ce deservesc tancurile de balast, cu condiţia ca tubulatura de umplere să nu fie prevăzută cu nici un racord permanent la tancurile sau tubulatura de marfă şi acestea să fie prevăzute cu valvule cu reţinere.

   3. 3.5.3 Instalaţiile de santină pentru compartimentele pompelor de marfă, compartimente pompe, spaţii goale, tancuri de reziduuri, tancuri din dublul fund şi compartimente similare trebuie să fie amplasate în întregime în zona de marfă, cu excepţia spaţiilor goale, a tancurilor din dublul fund şi a tancurilor de balast care se separă de tancurile care conţin marfă sau reziduuri de marfă printr-un perete etanş dublu.

6. 3.6 Marcarea pompelor şi a tubulaturilor

   Trebuie luate măsuri de marcare distinctă a pompelor, valvulelor şi traseelor de tubulaturi în scopul identificării rolului pe care îl au şi a tancurilor pe care acestea le deservesc.

7. 3.7 Instalaţii de încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa navei

   1. 3.7.1 Tubulatura de marfă poate fi instalată astfel încât să permită încărcarea şi descărcarea navei pe la prova sau pupa navei. Nu sunt permise instalaţiile de tip detaşabil.

   2. 3.7.2 Instalaţiile de încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa nu trebuie să fie utilizate pentru transferul produselor care necesită să fie transportate în nave de tipul 1. Instalaţiile de încărcare şi descărcare de la prova sau pupa nu trebuie să fie utilizate pentru transferul mărfurilor care degajă vapori toxici ce trebuie să satisfacă cerinţele paragrafului 15.12.1, dacă Administraţia nu le aprobă în mod special.

   3. 3.7.3 Suplimentar la secţiunea 5.1 trebuie aplicate şi următoarele prevederi:

      1. .1 Tubulatura situată în exteriorul zonei de marfă va fi amplasată la cel puţin 760 mm de bordaj în interiorul navei pe puntea deschisă. Această tubulatură va fi uşor de identificat şi prevăzută cu o valvulă cu închidere la cuplarea acesteia cu tubulatura instalaţiei de marfă din interiorul zonei de marfă. În această zonă ea trebuie să permită separarea cu ajutorul unei tubulaturi scurte demontabile de cuplare şi al flanşelor oarbe când tubulatura nu este utilizată.

      2. .2 Racordul de cuplare cu uscatul trebuie să fie prevăzut cu o valvulă cu închidere şi cu o flanşă oarbă.

      3. .3 Tubulatura va fi prevăzută cu îmbinări sudate cap la cap cu pătrundere completă şi complet radiografiate. Îmbinările cu flanşe sunt permise numai la tubulaturile situate în zona de marfă şi în cea a racordurilor de cuplare cu uscatul.

      4. .4 Trebuie prevăzute mijloace de protecţie la împroşcarea cu• lichid la cuplările menţionate în aliniatul .1, cum ar fi tăvi colectoare cu un volum suficient şi mijloace pentru evacuarea scurgerilor din tăvi.

      5. .5 Trebuie luate măsuri în vederea autodrenării tubulaturii spre zona de marfă şi de preferat, într-un tanc de marfă. Administraţia poate accepta şi alte tipuri de măsuri pentru drenarea tubulaturii.

      6. .6 Trebuie luate măsuri în vederea purjării unei asemenea tubulaturi după utilizare si menţinerii lor în siguranţă la gaz când nu sunt utilizate. Tubulaturile de aerisire racordate la dispozitivul de purjare trebuie să fie amplasate în zona de marfă. Îmbinările respective cu tubulatura trebuie să fie prevăzute cu o valvulă cu închidere şi o flanşă oarbă.

   4. 3.7.4 Intrările, aerisirile şi deschiderile încăperilor de locuit, încăperilor de serviciu, încăperilor de maşini şi posturilor de comandă nu trebuie să fie orientate spre amplasamentul racordului de legătură cu uscatul al instalaţiile de încărcare si descărcare pe la prova si pupa. Ele trebuie să fie situate pe peretele lateral al suprastructurii sau al rufului la o distanţă egală cu cel puţin 4% din lungimea navei, dar nu mai mică de 3 m, de la extremitatea suprastructurii sau a rufului care se află înspre amplasamentul racordului de legătură cu uscatul al instalaţiilor de încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa. Totuşi, această distanţă nu e nevoie să depăşească 5 m. Hublourile dinspre amplasamentul racordului de legătură cu uscatul şi cele amplasate pe pereţii laterali ai suprastructurii sau rufului, în limita de distanţă mai sus menţionată, trebuie să fie de tip fix (fără posibilitate de deschidere). Suplimentar, în timpul utilizării instalaţiilor de încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa, toate uşile, porţile şi alte deschideri din bordul corespunzător al suprastructurii sau rufului trebuie să fie menţinute închise. În cazul navelor mici, care nu corespund prevederilor paragrafului 3.2.3 şi ale acestui paragraf, Administraţia poate aproba derogări de la prevederile mai sus menţionate.

   5. 3.7.5 Tubulaturile de aerisire şi alte deschideri ale spaţiilor închise care nu sunt menţionate în paragraful 3.7.4 trebuie să fie protejate contra jeturilor de lichid care pot proveni de la un furtun sau de la o cuplare care suferă o explozie.

   6. 3.7.6 Căile de evacuare nu trebuie să se termine în zona ramelor cerute la paragraful 3.7.7 sau la o distanţă mai mică de 3 m dincolo de aceste rame.

   7. 3.7.7 Trebuie instalate rame continue cu înălţimi corespunzătoare, pentru a reţine orice deversări pe punte şi la distanţă faţă de zonele încăperilor de locuit şi de serviciu.

   8. 3.7.8 Echipamentul electric situat în interiorul ramelor cerute de paragraful 3.7.7 sau pe o distanţă de 3 m dincolo de aceste rame trebuie să corespundă cerinţelor capitolului 1O.

3. 7.9 Instalaţiile pentru stingerea incendiului în zonele de încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa, trebuie să corespundă paragrafului 11.3.16.

3.7.10 Trebuie să fie prevăzute mijloace de comunicare între postul de control marfă şi amplasamentul racordului de legătură cu uscatul şi, dacă este necesar, trebuie să fie aprobate din punct de vedere al siguranţei. Trebuie luate măsuri pentru oprirea de la distanţă a pompelor de marfă din zona de amplasare a racordului de legătură cu uscatul.

Capitolul 4

Stocarea mărfii

1. 4.1 Definiţii

   4.1.l Tanc independent este un tanc de stocare a mărfii, care nu are elemente comune cu structura corpului navei sau care nu face parte din această structură. Un tanc independent este construit şi instalat în aşa fel încât să nu fie supus, dacă este posibil, tensiunilor care rezultă din solicitările sau mişcările corpului alăturat (sau în orice caz să fie minime). Un tanc independent nu este esenţial pentru integritatea structurală a corpului navei.

   4.l.2 Tanc structural este un tanc de stocare a mărfii care face parte din structura corpului navei şi care este solicitat în aceeaşi manieră şi de aceleaşi sarcini care se exercită pe structura adiacentă a corpului navei. În mod normal, tancul structural este esenţial pentru integritatea structurală a corpului navei.

   4.1.3 Tanc cu golire gravitaţională este un tanc la care presiunea efectivă de calcul nu este mai mare de O,7 bar la partea superioară a tancului. Un tanc cu golire gravitaţională poate fi de tip independent sau integral. Tancul cu golire gravitaţională trebuie construit şi încercat în conformitate cu normele recunoscute, ţinând cont de temperatura de transport şi densitatea relativă a mărfii.

   4.l.4 Tanc de presiune este un tanc cu presiunea efectivă de calcul mai mare de O,7 bar. Un tanc de presiune trebuie să fie independent şi să aibă o configuraţie care să permită aplicarea criteriilor de proiectare a recipientele sub presiune, în conformitate cu normele recunoscute.

2. 4.2 Cerinţe pentru tipul de tanc aferent produselor individuale

Atât cerinţele pentru instalaţiile construcţiei, cât şi cele de proiectare pentru tipurile de tanc destinat produselor individuale, sunt indicate în coloana ,/"a tabelului din Capitolul 17.

Capitolul 5

Transferul mărfii

1. 5.1 Eşantionajul ţevilor

   1. 5.1.1 Sub rezerva prevederilor paragrafului 5.1.4, grosimea (t) a peretelui ţevilor nu trebuie să fie mai mică decât cea determinată cu formula :

      unde:

      t + b + c

      0

      t=--- [mm]

      1-

      100

      to= grosimea teoretică

      t0 =PD/(20Ke+P) [mm]

      în care:

      P = presiunea de calcul, (bar), menţionată la paragraful 5.1.2

      D = diametrul exterior, (mm)

      K = tensiunea admisibilă, (N/mm2), menţionată la paragraful 5.1.S

      e = coeficientul de eficienţă egal cu 1,O pentru ţevile trase şi pentru ţevile sudate longitudinal sau elicoidal, livrate de producători autorizaţi pentru ţevi sudate, care sunt considerate echivalente tevilor trase, în cazul în care se efectuează o examinare nedistructivă a sudurilo conform normelor recunoscute. În celelalte cazuri, un coeficient de eficienţă mai mic de 1,0, conform normelor recunoscute, poate fi cerut în funcţie de procesul de fabricaţie.

      b = adaos la îndoire (mm). Valoarea lui b trebuie să fie aleasă în aşa fel încât tensiunea calculată în ţeava îndoită, datorată doar presiunii interne, nu trebuie să depăşească tensiunea admisibilă. Dacă această justificare nu se face, b trebuie să fie:

      =b Dto [mm]

      2,5,

      în care:

      r = raza medie de îndoire, (mm)

      c = adaos de coroziune (mm). Dacă se prevede posibilitatea unei corodări sau eroziuni, grosimea peretelui ţevii trebuie să fie majorată peste valoarea cerută de alte cerinţe de calcul.

      a = toleranţa negativă la grosimea ţevii din procesul de fabricaţie, (%)

      5.l.2 Presiunea de calcul P care figurează în formula pentru t0 din paragraful S.l.l este presiunea maximă măsurată la care instalaţia poate fi menţinută în funcţiune, ţinând seama de presiunea maximă măsurată a oricărei supape de siguranţă din instalaţie.

      1. 5.1.3 Tubulatura şi elementele din cadrul instalaţiei de tubulaturi care nu sunt protejate de o supapă de siguranţă sau care pot fi izolate de supapele lor de siguranţă, trebuie astfel concepute încât să poată rezista, cel puţin, la cea mai ridicată din următoarele valori:

         1. .1 pentru tubulaturi şi elemente de tubulaturi susceptibile să conţină o cantitate de lichid, la presiunea vaporilor saturaţi la 45°C;

         2. .2 presiunea de reglare a supapelor de siguranţă, de descărcare de pe refularea pompelor aferente;

         3. .3 înălţimea de pompare totală, maximă posibilă, a pompelor de descărcare aferente dacă pe refularea pompei nu este montată valvula de siguranţă.

      2. 5.1.4 Presiunea efectivă de calcul nu trebuie să fie mai mică de 10 bar, cu excepţia conductelor cu extremitate deschisă pentru care această presiune nu trebuie să fie mai mică de 5 bar.

      3. 5.1.5 În cazul ţevilor, tensiunea admisibilă K, care va fi luată în considerare în formula pentru to

      de la paragraful 5.1.1, este cea mai mică dintre următoarele valori:

      R,,.

      sau Re

      A B

      unde:

      Rrn rezistenţa minimă de rupere la temperatura ambiantă (N/mm2);

      Re limita minimă de curgere la temperatura ambiantă (N/mm2). Dacă pe curba tensiune­ deformare nu apare un domeniu de curgere, se consideră ca limită de curgere tensiunea la care alungirea este de 0,2%.

      Valorile pentru A şi B trebuie să fie cel puţin egale cu: A= 2,7 şi B= 1,8.

      1. 5.1.6.1 Grosimea minimă a pereţilor ţevilor trebuie să corespundă normelor recunoscute.

      2. 5.1.6.2 Dacă, din punct de vederea al rezistenţei mecanice, este necesară prevenirea avanem, deformării, încovoierii sau flambajului excesiv al ţevilor datorită sarcinilor suplimentare transmise prin suporţi, deformării navei sau altor cauze, grosimea peretelui trebuie majorată faţă de cea prevăzută la paragraful 5.1.1 sau, dacă acest lucru este imposibil de realizat în practică sau determină tensiuni locale excesive, aceste sarcini trebuie reduse, prevenite sau eliminate prin alte metode de proiectare.

      3. 5.1.6.3 Flanşele, valvulele şi alte accesorii trebuie să corespundă normelor recunoscute ţinând seama de presiunea de calcul definită la paragraful 5.1.2.

      4. 5.1.6.4 Pentru flanşele care nu corespund unei norme, dimensiunile flanşelor ş1 şuruburilor respective trebuie să fie considerate satisfăcătoare de către Administraţie.

2. 5.2 Execuţia tubulaturii şi detalii de îmbinare

   1. 5.2.1 Cerinţele prezentei secţiuni se aplică tubulaturii situate în interiorul ş1 m exteriorul tancurilor de marfă. Totuşi se pot accepta derogări de la aceste cerinţe în conformitate cu normele recunoscute pentru tubulaturi deschise şi pentru tubulatura situată în interiorul tancurilor de marfă cu excepţia tubulaturii de marfă care deserveşte alte tancuri de marfă .

   2. 5.2.2 Tubulaturile de marfă trebuie să fie îmbinate prin sudură, excepţie făcând:

      1. .1 cuplările de tip aprobat la valvule şi compensatorii de dilataţie; şi

      2. .2 alte cazuri excepţionale aprobate în mod expres de către Administraţie.

   3. 5.2.3 Se admit unnătoarele cuplări directe, rară flanşe, la tronsoanele de tubulaturi:

      1. .1 În toate cazurile se pot utiliza îmbinări sudate cap la cap cu pătrundere completă la rădăcină.

      2. .2 Îmbinările cu mufe sudate şi sudura aferentă, având dimensiunile considerate satisfăcătoare de către Administraţie, nu trebuie să fie utilizate decât la tubulaturi deschise al căror diametru exterior este mai mic sau egal cu 50 mm. Acest tip de îmbinare nu se va utiliza când se apreciază producerea unei fisurări corozive.

      3. .3 Cuplări filetate, în conformitate cu nonnele recunoscute - utilizabile numai pentru traseele de tubulaturi auxiliare şi tubulaturile destinate aparaturii de măsură şi control cudiametre exterioare de25.mmsau mai mici.

   4. 5.2.4 Pentru preluarea dilataţiei ţevilor în mod nonnal se prevăd lire de dilataţie sau coturi pe traseele de tubulaturi.

      1. .1 Compensatoare cu burduf, în concordanţă cu nonnele recunoscute, pot fi luate în considerare funcţie de situaţie.

      2. .2 Îmbinările cu manşon nu trebuie să fie utilizate.

   5. 5.2.5 Sudarea, tratamentul de încălzire după sudare şi examinarea nedistructivă trebuie să se facă în conformitate cu nonnele recunoscute.

3. 5.3 Cuplări cu flanşe

   1. 5.3.1 Flanşele trebuie să fie de tip cu guler pentru sudare, flanşe libere şi sudate sau pentru mufe sudate. Totuşi, nu trebuie folosite flanşe pentru mufe sudate la o dimensiune nominală mai mare de 50mm.

   2. 5.3.2 Flanşele trebuie să satisfacă nonnele recunoscute în ceea ce priveşte tipul, fabricaţia şi probele lor.

4. 5.4 Cerinţe privind încercarea tubulaturii

   1. 5.4.1 Cerinţele prezentei secţiuni se aplică tubulaturilor situate în interiorul şi în exteriorul tancurilor de marfă. Se poate, totuşi, accepta derogări de la aceste cerinţe, conform normelor recunoscute, pentru tubulatura situată în interiorul tancurilor de marfă şi pentru tubulatura cu extremitate deschisă.

   2. 5.4.2 După asamblare, fiecare circuit de tubulatură de marfă trebuie să fie supus unei încercări hidrostatice la o presiune egală cu cel puţin 1,5 ori presiunea de calcul. Dacă circuitele de tubulaturi sau elementele acestor circuite sunt în întregime fabricate şi echipate cu toate accesoriile, încercarea hidrostatică poate să fie executată înainte de montarea lor la bordul navei. Îmbinările sudate la bordul navei trebuie supuse unei încercări hidrostatice la o presiune egală cu cel puţin 1,5 ori presiunea de calcul.

   3. 5.4.3 După asamblarea la bord, fiecare circuit de tubulaturi pentru marfă trebuie să fie supus la o încercare pentru verificarea scurgerilor la o presiune care depinde de metoda adoptată.

5. 5.5 Amplasarea tubulaturii

   1. 5.5.1 Tubulatura de marfă nu trebuie instalată sub punte între peretele exterior al spaţiilor de depozitare marfă şi bordul navei, dacă nu se poate menţine distanţa suficientă cerută pentru protecţia la avarie (vezi secţiunea 2.6); dar aceste distanţe pot fi reduse în cazul în care avarierea tubulaturii nu ar putea antrena o deversare a mărfii, asigurând, totuşi, un spaţiu suficient pentru inspecţiile prevăzute.

   2. 5.5.2 Tubulatura de marfă amplasată sub puntea principală poate ieşi din tancul pe care-I deserveşte şi să traverseze pereţii tancului sau spaţiile comune care înconjoară tancurile de marfă, tancurile de balast, tancurile goale, compartimentele de pompe sau compartimentele de pompe marfă învecinate (în sens longitudinal sau transversal) cu condiţia, ca pe de o parte ea să fie prevăzută Ia interiorul tancului pe care-I deserveşte cu o valvulă de închidere cu acţionare de pe puntea deschisă şi pe de altă parte că ea să nu producă incompatibilitate între mărfuri, în caz de avarie la tubulatură. În mod excepţional, dacă un tanc de marfă se învecinează cu un compartiment de pompe marfă valvula cu închidere cu acţionare de la distanţă de pe puntea deschisă, poate fi amplasată pe peretele tancului, pe partea compartimentului de pompe marfă, cu condiţia să se prevadă suplimentar o valvulă de închidere între valvula situată pe perete şi pompa de marfă. Se poate, totuşi, instala în afara tancului de marfă o valvulă complet închisă, cu comandă hidraulică, cu condiţia ca această valvulă:

      1. .1 să fie astfel concepută încât să înlăture riscul de scurgere;

      2. .2 să fie montată pe peretele tancului de marfă pe care-I deserveşte;

      3. .3 să fie protejată corespunzător împotriva avariei mecanice;

      4. .4 să fie instalată Ia o distanţă de la bordaj aşa cum se cere pentru protecţia la avarie; şi

      5. .5 să fie manevrată de pe puntea deschisă.

   3. 5.5.3 În orice compartiment al pompelor de marfă, dacă o pompă deserveşte mai mult de un tanc, pe tubulatura aferentă fiecărui tanc trebuie să se prevadă o valvulă de închidere.

   4. 5.5.4 Tubulatura de marfă instalată în tunelele de tubulaturi, trebuie de asemenea să satisfacă cerinţele paragrafelor 5.5. I şi 5.5.2. Tunelurile pentru tubulaturi trebuie să satisfacă toate cerinţele la care sunt supuse tancurile de marfă în ceea ce priveşte construcţia, amplasarea, ventilaţia şi echipamentul electric. Trebuie avut în vedere compatibilitatea mărfurilor în caz de avariere a tubulaturii. Tunelul nu trebuie să aibă alte deschideri decât cele care dau pe puntea deschisă şi în compartimentul pompe marfă sau în compartimentul de pompe.

   5. 5.5.5 Tubulatura de marfă care traversează pereţii trebuie dispusă astfel încât să evite toate tensiunile excesive la pereţi şi nu trebuie să se utilizeze flanşe cu şurub la trecerea prin pereţi.

6. 5.6 Dispozitive de comandă pentru transferul mărfii

   1. 5.6.1. Pentru a permite o comandă adecvată pentru marfă, instalaţiile de transfer pentru marfă trebuie prevăzute cu următoarele elemente:

      1. .1 o valvulă de închidere care să poată fi comandată manual, pe fiecare circuit de încărcare-descărcare a tancului, aproape de locul unde tubulatura pătrunde în tanc;

         dacă se foloseşte o pompă individuală cu acţionare de la distanţă, pentru a descărca conţinutul unui tanc nu este necesar să se prevadă o valvulă de închidere pe circuitul de descărcare a acestui tanc ;

      2. .2 o valvulă de închidere pe fiecare racord de cuplare cu un furtun pentru marfă;

      3. .3 dispozitive de oprire comandate de la distanţă pentru toate pompele de marfă şi echipamentele similare.

   1. 5.6.2 Comenzile care trebuie utilizate în timpul transferului sau în timpul transportului mărfurilor vizate de Cod, altele decât cele ce se găsesc în compartimentul pompelor de marfă, care sunt tratate în alte părţi din Cod, nu trebuie să fie amplasate sub puntea deschisă.

   2. 5.6.3 Pentru anumite produse, cerinţele suplimentare apiicabile controlului transferului mărfii sunt indicate în coloana „o" a tabelului din capitolul 17.

7. 5.7 Furtun urile de marfă ale navei

   1. 5.7.1 Furtunurile pentru lichid şi vapori utilizate Ia transferul mărfii trebuie să fie compatibile cu marfa şi rezistente la temperatura mărfii.

   2. 5.7.2 Furtunurile supuse la presiunea din tanc sau la presiunea de refulare a pompelor trebuie să fie dimensionate pentru o presiune de rupere cel puţin egală cu de 5 ori presiunea maximă la care va fi supus furtunul în timpul efectuării transferului mărfii.

   3. 5.7.3 Fiecare tip nou de furtun de marfă, împreună cu accesoriile de la extremităţi, trebuie supus unei încercări de prototip Ia o presiune cel puţin egală cu de 5 ori presiunea sa maximă de lucru specificată. În timpul încercării de prototip, temperatura furtunului trebuie să fie egală cu temperatura de serviciu maximă prevăzută. Furtunurile supuse încercării de prototip nu trebuie să fie utilizate pentru lucru în instalaţia de marfă. Prin urmare, înainte de a fi pus în exploatare, fiecare bucată nouă de furtun pentru marfă trebuie ca, după fabricare, să fie supusă la o încercare hidrostatică la temperatura ambiantă, la o presiune cel puţin egală cu de 1,5 ori presiunea sa maximă de lucru specificată, dar nu mai mare de două cincimi din presiunea sa de rupere. Pe furtunuri trebuie marcat cu vopsea sau prin alte mijloace, presiunea sa maximă de lucru specificată şi, dacă furtunul este utilizat la alte temperaturi decât temperatura ambientală a mediului de lucru, temperaturile sale maxime şi minime de lucru, după caz. Presiunea maximă de lucru specificată nu trebuie să fie mai mică de 1O bar.

Capitolul 6

Materiale de construcţie

1. 6.1 Generalităti

   '

   1. 6.1.1 Materialele de construcţie folosite la execu a tancului, precum si a tubulaturii, pompelor, valvulelor, aerisirilor aferente şi materialele pentru îmbinarea acestora, trebuie să reziste la temperatura şi presiunea mărfii transportate conform normelor recunoscute. Oţelul este considerat drept materialul obişnuit de construcţie.

   2. 6.1.2 Dacă este cazul, la alegerea materialului de construcţie se va ţine cont de următoarele elemente:

      1. .1 rezistenţa la efectul de crestătură, la temperatura de exploatare;

      2. .2 efectul de coroziune al mărfii;

      3. .3 posibilitatea apariţiei unor reacţii periculoase între marfă şi materialul de construcţie;

      4. .4 compatibilitatea cu căptuşeala.

2. 6.2 Cerinţe speciale pentru materiale

   1. 6.2.1 Cerinţele speciale aplicabile pentru anumite produse în ceea ce priveşte materialele de constructie sunt indicate în coloana „m" a tabelului din capitolul 17, aşa cum sunt precizate în paragrafele 6.2.2, 6.2.3 şi 6.2.4.

   2. 6.2.2 Următoarele materiale de construcţie nu trebuie utilizate pentru tancuri, tubulaturi, valvule, accesorii şi alte echipamente care ar putea veni în contact cu produse sau vapori ai acestora dacă sunt indicate în coloana „m" a tabelului din capitolul 17.

      NI Aluminiu, cupru, aliaje de cupru, zinc, oţel galvanizat şi mercur N2 Cupru, aliaje de cupru, zinc, oţel galvanizat

      N3 Aluminiu, magneziu, zinc, oţel galvanizat şi litiu N4 Cupru şi aliaje conţinând cupru

      NS Aluminiu, cupru şi aliaje ale acestora

      N6 Cupru, argint, mercur, magneziu şi alte metale susceptibile de a forma acetiluri, precum şi aliajele acestora

      N7 Cupru si aliaje de cupru conţinând cupru mai mult de 1% N8 Aluminiu, zinc, oţel galvanizat şi mercur

   3. 6.2.3 Materialele utilizate în mod normal la aparatele electrice, cum ar fi cuprul, aluminiul şi materialul de izolaţie trebuie să fie pe cât posibil protejate, de exemplu, prin capsulare, pentru a preveni contactul cu vaporii produselor notate cu simbolul Z, în coloana „m" a tabelului din capitolul 17.

   4. 6.2.4 Următoarele materiale de construcţie care ar putea intra în contact cu anumite produse sau vapori ai acestora, trebuie să fie folosite pentru tancuri, tubulaturi, valvule, accesorii şi alte echipamente dacă este indicat în coloana „m" a tabelului din capitolul 17.

      Yl Oţel pe care este aplicată o căptuşeală sau un strat de protecţie corespunzător, aluminiu sau oţel inoxidabil

      Y2 Aluminiu sau oţel inoxidabil pentru concentraţii ale produsului de 98% sau

      mai man

      Y3 Oţel inoxidabil special rezistent la acizi pentru concentraţii ale produsului mai mici de 98%

      Y4 Oţel inoxidabil austenitic masiv

      Y5 Oţel pe care este aplicată o căptuşeală sau un strat de protecţie corespunzător sau oţel inoxidabil

   5. 6.2.5 Materiale de construcţie ce au un punct de topire mai mic de 925°C, precum aluminul şi aliajele acestuia,nu trebuie utilizate pentru tubulatura exterioară folosită în operaţiile de manipulare a mărfii la bordul navelor pentru transportul produselor cu temperatura de inflamabilitate ce nu depăşeşte 60°C (încercare în creuzet închis), dacă aceasta nu este specificat în coloana „m" a tabelul din capitolul 17. Tronsoanele scurte ale tubulaturilor externe conectate la tancurile de marfă pot fi instalate dacă acestea trebuie să fie prevăzute cu izolaţie rezistentă la incendiu.

Capitolul 7

Controlul temperaturii mărfii

1. 7.1 Generalităţi

   1. 7.1.1 Dacă se prevede vreo instalaţie de încălzire sau de răcire a mărfii, ea trebuie construită, instalată şi încercată spre satisfacţia Administraţiei. Materialele utilizate la construcţia dispozitivelor pentru controlul temperaturii trebuie să fie compatibile cu produsele ce urmează a fi transportate.

   2. 7.1.2 Agentul de încălzire sau răcire trebuie să fie de un tip aprobat pentru a fi utilizat cu marfa respectivă. Trebuie să se ţină seama de temperatura de la suprafaţa serpentinelor de încălzire sau a conductelor pentru a se evita reacţii periculoase rezultate dintr-o supraîncălzire sau o răcire excesivă locală a mărfii (vezi de asemenea paragraful 15.13.6).

   3. 7.1.3 Instalaţiile de încălzire sau răcire trebuie să fie prevăzute cu valvule care să izoleze instalaţia pentru fiecare tanc şi să permită reglarea manuală a debitului.

   4. 7.1.4 Orice instalaţie de încălzire sau răcire trebuie să dispună de dispozitive care să permită menţinerea în instalaţie, în orice condiţie, alta decât goală, a unei presiuni superioare presiunii maxime pe care o poate exercita conţinutul tancului de marfă asupra instalaţiei.

   5. 7.1.5 Dispozitivele care trebuie prevăzute pentru măsurarea temperaturii mărfii se aleg astfel:

      1. .1 Dispozitivele utilizate pentru măsurarea temperaturii mărfii trebuie să fie de tip restrictiv sau de tip închis, respectiv când, pentru substanţe individuale se cere un dispozitiv de sondare de tip restrictiv sau închis, aşa cum este indicat în coloana ,l' din tabelul 17.

      2. .2 Un dispozitiv de tip restrictiv pentru măsurarea temperaturii trebuie să corespundă definiţiei dispozitivului restrictiv de sondare indicat în subparagraful 13.1.1.2, de exemplu, un termometru portabil coborât în interiorul unui tub de sondă de tip restrictiv.

      3. .3 Un dispozitiv închis de măsurare a temperaturii trebuie să corespundă definiţiei pentru dispozitivului închis de sondare menţionată în subparagraful 13.1.1.3, de exemplu, un termometru cu citire la distanţă al cărui senzor este amplasat în tanc.

      4. .4 Dacă o supraîncălzire sau o suprarăcire excesivă riscă să determine o situaţie periculoasă, trebuie prevăzut un dispozitiv de alarmă care să supravegheze temperatura mărfii (vezi de asemenea cerinţele de exploatare de la secţiunea 16.6).

   6. 7.1.6 Dacă produsele la care se aplică cerinţele paragrafelor 15.12, 15.12.1 sau 15.12.3 conform indicaţiilor din coloana „o" a tabelului din capitolul 17, se încălzesc sau se răcesc, agentul de încălzire sau de răcire utilizat trebuie să dispună de:

      1. .1 un circuit independent de alte destinaţii ale instalaţiilor navei, cu excepţia unei alte instalaţii de încălzire sau de răcire a mărfii şi care nu pătrunde în încăperea de maşini; sau

      2. .2 un circuit exterior tancului care transportă produse toxice; sau

      3. .3 un circuit în care o parte din agent este prelevat pentru a se verifica dacă nu este contaminat de către marfă, înainte ca agentul să fie recirculat către alte circuite ale navei sau către încăperile de maşini. Echipamentul pentru prelevare trebuie instalat în interiorul zonei de marfă şi să poată detecta prezenţa oricăror mărfuri toxice în curs de încălzire sau răcire. Dacă este utilizată această metodă, fluidul de retur din serpentină trebuie supus unei încercări nu numai la începutul încălzirii sau răcirii unui produs toxic, ci şi de fiecare dată când serpentina este folosită după transportul unui produs toxic neîncălzit sau nerăcit.

2. 7.2 Cerinţe suplimentare

Pentru anumite produse cerinţele suplimentare enunţate la capitolul 15 sunt indicate în coloana „o"

a tabelului din capitolul 17.

Capitolul 8

Aerisirea tancurilor de marfă şi dispozitive de degazare

1. 8.1 Aplicare

   1. 8.1.1. Acest capitol se aplică navelor construite la sau după 1 ianuarie 1994.

      1. 8.1.2 Navele construite înainte de 1 ianuarie 1994 trebuie să satisfacă cerinţele capitolului 8 din prezentul Cod care a fost în vigoare înainte de această dată.

      2. 8.1.3 În sensul acestei reguli, termenul „navă construită" corespunde definiţiei date în regula II- 1/1.3.1 din Convenţia SOLAS 1974, aşa cum a fost amendată.

      3. 8.1.4 Navele construite la sau după 1 iulie 1986 dar înainte de 1 ianuarie 1994 care corespund în totalitate cerinţelor Codului aplicabile la acea dată pot fi considerate ca satisfăcând cerinţele regulii II-2/59 a Convenţiei SOLAS din 1974.

      4. 8.1.5 Pentru navele cărora li se aplică Codul, cerinţele acestui capitol trebuie să se aplice în locul regulilor 11-2/59.1 şi 59.2 ale Convenţiei SOLAS 1974, aşa cum a fost amendată.

2. 8.2 Aerisirea tancurilor de marfă

   1. 8.2.1 Toate tancurile de marfă trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie de aerisire corespunzătoare mărfii ce urmează a fi transportată şi aceste instalaţii trebuie să fie independente faţă de tubulaturile de aerisire şi instalaţiile de aerisire ale altor compartimente ale navei. Instalaţiile de aerisira. a

      ......t ncurilor trebuie să fie concepute în aşa fel încât să se reducă la minim posibilitatea acumulării pe punţi ' a vapo-rilor de marfă şi pătrunderii lor în încăperile de locuit, de serviciu şi încăperile de

      maşini şi posturile de comandă şi, în cazul vaporilor inflamabili, să reducă posibilitatea pătrunderii sau acumulării în locurile sau zonele care conţin surse de inflamabilitate. Instalaţiile de aerisire a tancurilor trebuie să fie astfel amplasate încât să se evite pătrunderea apei în tancurile de marfă şi să lase vaporii să iasă direct pe verticală, sub formă de jeturi libere.

   2. 8.2.2 Instalaţiile de aerisire trebuie conectate la partea superioară a fiecărui tanc de marfă şi, în măsura în care este practic posibil, tubulaturile de aerisire pentru marfă, trebuie să se autodreneze înapoi în tancurile de marfă în toate situaţiile normale de funcţionare de canarisire şi asietă. Dacă este necesar să se dreneze tubulaturile de aerisire situate deasupra nivelului oricărei supape de presiune/depresiune trebuie să se monteze robinete de purjare prevăzuţi cu capac sau dop de drenare.

   3. 8.2.3 Trebuie luate măsuri pentru a se asigura că presiunea lichidului din orice tanc nu va depăşi presiunea de calcul a acestuia. În acest scop pot fi acc·eptate alarme de nivel maxim, dispozitive de control pentru preaplin sau supape de descărcare corespunzătoare, împreună cu procedee de măsurare a nivelului şi de umplere a tancurilor. Dacă pentru limitarea suprapresiunilor din tancurile de marfă se foloseşte o valvulă de închidere automată, valvula trebuie să corespundă cerinţelor respective din secţiunea 15.19.

   4. 8.2.4 Dispozitivele de aerisire ale tancurilor trebuie să fie construite şi utilizate astfel încât nici presiunea, nici depresiunea creată în tancurile de marfă pe perioada încărcării sau descărcării să nu depăşească parametrii de calcul ai tancului. La dimensionarea instalaţiei de aerisire a tancurilor se va ţine seama de următorii factori principali:

      1. .1 debitul de calcul de încărcare şi descărcare;

      2. .2 evoluţia evacuării gazelor pe perioada încărcării: pentru aceasta trebuie să se ţină seama de multiplicarea debitului maxim de încărcare printr-un factor egal cu cel puţin 1,25;

      3. .3 densitatea amestecului de vapori a mărfii;

      4. .4 pierderile de presiune în interiorul tubulaturii de aerisire ş1 prin toate valvulele şi accesoriile;

      5. .5 reglaje la presiune/depresiune a dispozitivelor de siguranţă.

   5. 8.2.5 Tubulaturile de aerisire, aferente tancurilor de marfă construite din materiale rezistente la coroziune sau aferente tancurilor căptuşite, sau protejate pentru a rezista mărfurilor speciale din• punct de vedere al aplicării cerinţelor Codului, trebuie să fie de asemenea căptuşite sau protejate cu un material rezistent la coroziune sau construite dintr-un material similar.

   6. 8.2.6 Comandantul trebuie să fie informat asupra debitelor maxime admisibile de încărcare şi descărcare pe fiecare tanc sau grupă de tancuri care sunt compatibile cu caracteristicile de proiectare a instalaţiilor de aerisire.

3. 8.3 Tipuri de instalaţii de aerisire pentru tancuri

1. 8.3.1 O instalaţie de aerisire de tip deschis pentru tancuri înseamnă o instalaţie care nu opune nici o rezistenţă hidraulică, cu excepţia pierderilor de frecare la curgerea liberă a vaporilor de marfă la intrarea sau ieşirea din tanc în timpul operaţiunilor normale. O instalaţie de aerisire de tip deschis poate fi constituită din aerisiri individuale pentru fiecare tanc sau din asemenea aerisiri individuale ce pot fi unite pentru a forma unul sau mai multe colectoare comune, cu luarea în considerare a cerinţelor referitoare la separarea mărfii. În nici un caz nu trebuie montate valvule de închidere pe aerisirile individuale sau pe colectoare.

1. .6 Spaţii închise sau semiînchise în care se găsesc tubulaturile conţinând marfă; spaţii închise sau semiînchise situate imediat deasupra tancurilor de marfă (de exemplu punţi intermediare) sau având pereţi deasupra şi pe verticală cu pereţii tancurilor de marfă; spaţii închise sau semiînchise situate imediat deasupra compartimentului pompelor de marfă sau deasupra coferdamurilor verticale adiacente tancurilor de marfă, numai, dacă nu sunt separate de o punte etanşă la gaz şi să fie corespunzător ventilate; şi compartimente pentru furtunurile de marfă:

   1. 6.1 Corpuri de iluminat de tip în execuţie antiexplozivă. Instalaţia de iluminat trebuie divizate cel puţin în două circuite. Toate întrerupătoarele şi dispozitivele de protecţie trebuie să întrerupă toţi polii sau fazele şi să fie montate într-un loc nepericulos.

   2. 6.2 Traseele de cabluri.

2. .7 Spaţiile închise sau semiînchise, care au acces direct în oricare din compartimentele periculoase mai sus menţionate, trebuie să aibă instalaţii electrice corespunzătoare cerinţelor aplicabile spaţiilor sau zonei în care au acces.

1. 10.3 Legarea la masă

   Din punct de vedere electric, tancurile de marfă independente trebuie legate la masă la corpul navei. Toate îmbinările cu garnituri de la tubulatura de marfă şi cuplajele furtunurilor trebuie ca din punct de vedere electric să fie legate la masă.

2. 10.4 Cerinţe din punct de vedere electric pentru produse individuale

Cerinţele din punct de vedere electric pentru produse individuale sunt indicate in coloana „i' a tabelului din capitolul 17.

Capitolul 11

Protecţia contra incendiului şi stingerea incendiului

1. 11.1 Aplicare

   1. 11.1.1 Prevederile capitolului II-2 al Amendamentelor SOLAS din 1983 aplicabile navelor cisternă trebuie să se aplice navelor prevăzute de Cod, indiferent de tonajul lor, inclusiv navelor cu un tonaj brut sub 500, cu excepţia faptul că:

      1. .1 regulile 60, 61, 62 şi 63 nu trebuie aplicate;

      2. .2 regula 56.2 referitoare la amplasarea postului principal de comandă a operaţiunilor de încărcare a mărfii poate să nu se aplice;

      3. .3 regula 4, aşa cum se aplică navelor de marfă, şi regula 7 trebuie să se aplice ca la navele cisternă cu un deplasament brut mai mare sau egal cu 2000 tone;

      4. .4 prevederile secţiunii 11.3 din Cod trebuie aplicate în locul celor de la regula 61 .şi

      5. .5 prevederile secţiunii 11.2 din Cod trebuie aplicate în locul celor de la regula 63.

   2. 11.1.2 Indiferent de prevederile paragrafului 11.1.1, navele destinate transportului de produse care sunt neinflamabile (menţionate NF în coloana „i" a tabelului cu prevederi minime) nu sunt obligate să corespundă părţii D a capitolului II-2 al Amendamentelor SOLAS din 1983, cu condiţia să satisfacă prevederile părţii C din acelaşi capitol, exceptând regula 53 şi prevederile secţiunilor 11.2 şi 11.3 din Cod care nu este necesar se aplice acestor nave.

   3. 11.1.3 Pentru nave angajate exclusiv în transportul produselor cu punctul de inflamabilitate mai mare de 60°C (marcat cu „Da", în coloana „i" a tabelului cu cerinţe minime) cerinţele capitolului Il- 2 al Amendamentelor SOLAS din 1983, se pot aplica aşa cum se specifică în regula II-2/55.4 în locul prevederilor din acest capitol.

2. 11.2 Compartimentele pompelor de marfă

   1. 11.2.1 Compartimentul pompelor de marfă de la oncare navă trebuie să fie prevăzut cu o instalaţie fixă pentru stingerea incendiului astfel:

      1. .1 o instalaţie de stingere cu bioxid de carbon, aşa cum se specifică în regulile II-2 /5.1 şi II-2/5.2 ale Amendamentelor SOLAS din 1983. La posturile de comandă trebuie afişate instrucţiuni pentru a preciza că instalaţia nu poate fi utilizată decât pentru stingerea incendiului şi nu pentru inertizarea tancurilor de marfă, datorită riscului autoaprinderii cauzată de electricitatea statică. Alarmele la care se referă regula II- 2/5.1.6 a Amendamentelor SOLAS din 1983 trebuie să prezinte siguranţă în cadrul utilizării în prezenţa unui amestec inflamabil de vapori de marfă şi aer. Pentru aplicarea prezentei cerinţe, în încăperile de maşini trebuie prevăzută o instalaţie de stingere corespunzătoare. Totuşi, în toate cazurile cantitatea de gaz transportată trebuie să fie suficientă pentru furnizarea unei cantităţi de gaz liber, egală cu 45% din volumul brut al compartimentului de pompe pentru marfă; sau

      2. .2 o instalaţie de stingere cu hidrocarburi halogenate aşa cum se specifică în regulile II-2/5.1 şi II-2/5.3 ale Amendamentelor SOLAS din 1983. La posturile de comandă trebuie afişate instrucţiuni pentru a preciza că instalaţia nu poate fi utilizată decât pentru stingerea incendiului şi nu pentru inertizare, datorită riscului autoaprinderii din cauza electricităţii statice. Alarmele la care se referă regula II-2/5.1.6 a Amendamentelor SOLAS din 1983 trebuie să prezinte siguranţă în cadrul utilizării în prezenţa unui amestec inflamabil de vapori de marfă şi aer. Pentru aplicarea prezentei cerinţe, trebuie prevăzută o instalaţie de stingere corespunzătoare în încăperile de maşini, dar care să utilizeze cantităţile minime de agent prevăzute funcţie de volumul brut al compartimentului de pompe de marfă după cum urmează:

         halon 1301	7%
         halon 1211	5,5 %
         halon 2402	0,3 kg/m3

   2. 11.2.2 La bordul navelor care sunt destinate pentru transportul unui număr restrâns de mărfuri, compartimentele pompelor de marfă trebuie protejate printr-o instalaţie corespunzătoare de stingere a incendiului aprobată de Administraţie.

   3. 11.2.3 O instalaţie de stingerea incendiului constituită fie dintr-o instalaţie fixă de protecţie cu apă pulverizată sub presiune, sau instalaţie cu spumă cu coeficient mare de spumare, poate fi prevăzută pentru compartimentul pompelor de marfă, dacă pentru marfa ce va fi transportată bioxjdul de carbon sau agenţii echivalenţi nu sunt agenţi de stingere corespunzători. Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase trebuie să reflecte această cerinţă de conaiţionare.

3. 11.3 Zona de marfă

   1. 11.3.1 Fiecare navă trebuie să fie prevăzută cu o instalaţie fixă pentru stingerea incendiului cu spumă pe punte în conformitate cu cerinţele paragrafului 11.3.2 până la 11.3.12.

   2. 11.3.2 Se va folosi un singur tip de aparat pentru debitarea emulsiei care trebuie să aibă o acţiune eficace asupra unui cât mai mare număr de mărfuri ce urmează să fie transportate. Pentru alte mărfuri la care folosirea spumei este ineficace sau incompatibilă, trebuie prevăzute mijloace suplimentare considerate satisfăcătoare de către Administraţie. În mod normal nu se admite folosirea spumelor proteice.

   3. 11.3.3 Instalaţia de generare a spumei trebuie să permită debitarea unei cantităţi de spumă care să protejeze toată zona punţii situate deasupra tancurilor de marfă, precum şi a unui tanc oarecare de marfă care corespunde unei părţi din puntea supusă deteriorării.

   4. 11.3.4 Instalaţia de stingere cu spumă pe punte trebuie să permită o punere în funcţiune simplă şi rapidă. Postul principal de comandă pentru instalaţie trebuie să fie amplasat într-un loc corespunzător în afara zonei de marfă, adiacent încăperilor de locuit, şi cu acces uşor şi funcţional în caz de incendiu în zonele protejate.

   5. 11.3.5 Debitul de alimentare a soluţiei de spumă nu trebuie să fie inferior următoarelor valori :

      1. .1 2 litri/minut pe metru pătrat de suprafaţă a zonei punţii tancurilor de marfă, această suprafaţă fiind constituită din lăţimea maximă a navei multiplicată cu lungimea totală a spaţiilor ocupate de tancurile de marfă.

      2. .2 20 litri/minut pe metru pătrat din secţiunea orizontală a unui singur tanc care are cea mai mare secţiune orizontală;

      3. .3 1O litri/minut pe metru pătrat de suprafaţă protejată de către cel mai mare tun de spumă, această suprafaţă găsindu-se împrejurul şi în faţa tunului; totuşi debitul nu trebuie să fie inferior valorii de 1250 litri/minut. Pentru navele cu un deadweight mai mic de 4000 tone, capacitatea minimă a tunului pentru spumă trebuie considerată satisfăcătoare de către Administraţie.

      <