NORME METODOLOGICE din 18 aprilie 2003 (*actualizate*)de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001**) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989(actualizate până la data de 27 octombrie 2005*)
EMITENT
  • GUVERNUL




    • ----------------*) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 14 mai 2003. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. până la data de 27 octombrie 2005, cu modificările aduse de: RECTIFICAREA nr. 498 din 18 aprilie 2003; HOTĂRÂREA nr. 1.385 din 2 septembrie 2004; HOTĂRÂREA nr. 1.095 din 15 septembrie 2005***).**) Legea nr. 10/2001 a fost republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 279 din 4 aprilie 2005 şi ulterior în MONITORUL OFICIAL nr. 798 din 2 septembrie 2005.***) HOTĂRÂREA nr. 1.095 din 15 septembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 956 din 27 octombrie 2005 nu determina modificări exprese asupra Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HOTĂRÂREA nr. 498 din 18 aprilie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 14 mai 2003, iar referirile la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 din cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 1095/2005 sunt evidentiate prin note în cuprinsul acestei forme actualizate. Pentru o analiza completa, a se studia în totalitate HOTĂRÂREA nr. 1.095 din 15 septembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 956 din 27 octombrie 2005.Prezentele norme metodologice vizează aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, denumita în continuare lege, şi totodată urgentarea aplicării sale prin clarificarea unor concepte şi situaţii juridice izvorâte în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a notificărilor depuse de persoanele îndreptăţite.  +  Capitolul 1 Principiile de soluţionare a notificărilor1. În procesul de soluţionare a notificărilor depuse de persoanele îndreptăţite instituţiile şi persoanele implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea următoarelor principii şi proceduri necesare aplicării corecte şi unitare a legii: a) prevalenta restituirii în natura în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), ale art. 7 şi ale art. 9 alin. (1) din lege a imobilelor pentru care s-au depus notificări. Numai în cazul în care această măsură nu este posibila sau este expres înlăturată de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege; b) celeritatea soluţionării notificărilor pentru care, potrivit legii, s-au depus toate actele doveditoare, conform prevederilor art. 22 şi 28 din lege. În cazul în care pentru acelaşi imobil s-au depus doua sau mai multe notificări de către mai multe persoane care se pretind a fi îndreptăţite, dosarele respective se vor conexă, urmând a se soluţiona după ce toţi solicitanţii au depus actele doveditoare sau au comunicat în mod expres că nu mai au alte dovezi de depus. În lipsa acestora dosarul respectiv se va soluţiona numai după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea actelor doveditoare, respectiv după data de 14 mai 2003; c) asigurarea respectării stabilitatii raporturilor de proprietate prin conservarea şi respectarea drepturilor dobanditorilor de buna-credinţa, potrivit prevederilor art. 18 lit. d) şi implicit potrivit prevederilor art. 46 alin. (2) şi (4) din lege; d) entitatile obligate la restituire au plenitudine de competenţa în soluţionarea notificărilor care fac obiectul procedurii administrative. Obligaţia de restituire se concretizează fie în decizia/dispoziţia de restituire, fie în oferta pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, fie în decizia/dispoziţia motivată de respingere a cererii; plenitudinea de competenţa rezultă din prevederile art. 23 alin. (1) şi (4) şi ale art. 48 din lege; principiul plenitudinii de competenţa nu este aplicabil în cazul prevăzut de art. 16 din lege; e) sarcina probei proprietăţii şi a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedarii abuzive revine persoanei care se pretinde a fi indreptatita, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. a) şi ale art. 22 din lege. În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formala a preluării de către stat (de exemplu: decizia administrativă nu este gasita, iar imobilul respectiv se regaseste în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului), soluţionarea notificării se va face în funcţie şi de acest element - faptul ca imobilul se regaseste în patrimoniul statului constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă - deci, fără titlu; f) prevederile legii au caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare şi, în măsura în care acestea din urma conţin alte măsuri, prevederile legii se aplică cu prioritate în raport cu respectivele măsuri. De asemenea, măsurile reparatorii prevăzute de lege prevalează asupra altor proceduri care tind sa înlăture de la restituirea în natura bunuri care fac obiectul acesteia (de exemplu: începând cu data intrării în vigoare a legii, imobilele preluate în mod abuziv nu pot intră în averea debitorului în cazul declanşării procedurii falimentului, potrivit prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; indisponibilizarile generate de calificarea regimului de proprietate prin actele subsidiare emise în temeiul Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu completările ulterioare, se menţin numai în măsura în care acestea fac obiectul procedurii prevăzute de art. 16 din lege).2. Persoanele şi entitatile implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea reglementărilor referitoare la proprietate cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta convenţie, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.Prezintă relevanta deosebită pentru domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 respectarea exigenţelor art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţie, potrivit căruia:"Art. 1. - Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi principiile generale de drept internaţional.Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului pe care îl au statele de a pune în vigoare legi pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinţă bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contribuţii ori amenzi."  +  Capitolul 2 Norme metodologice de aplicare, raportate la fiecare articol din legeÎn înţelesul prezentelor norme metodologice, sintagmele şi formularile prevăzute de lege au următoarele semnificatii:- unitate deţinătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, prefectura sau orice alta instituţie publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul sau, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital de stat, organizaţii cooperatiste);- entitatea investită cu soluţionarea notificării este, după caz, unitatea deţinătoare sau persoana juridică abilitata de lege să soluţioneze o notificare cu privire la un bun care nu se afla în patrimoniul sau (Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului, Ministerul Finanţelor Publice, prefecturile, alte autorităţi publice centrale sau locale implicate).1. Art. 1 din lege: (1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940*) asupra rechizitiilor şi nerestituite se restituie, de regula în natura, în condiţiile prezentei legi. (2) În cazurile în care restituirea în natura nu este posibila se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite, în acordare de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri băneşti. (3) Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.----------------*) Legea nr. 139/1940 a fost abrogată de art. 40 din LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 6 aprilie 1974. LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974 a fost abrogată de art. 41 din LEGEA nr. 132 din 15 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 18 iulie 1997.Norme metodologice:1.1. Domeniul de aplicare prevăzut la art. 1 alin. (1) din lege este stabilit numai la acele preluări abuzive produse în intervalul 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (denumit în continuare perioada de referinţa), singura excepţie expresă admisă de lege fiind rechizitiile efectuate în temeiul Legii nr. 139/1940*).Invocarea oricăror alte temeiuri de preluare abuzivă anterioare sau posterioare acestei perioade de referinţa nu este admisibilă în cadrul procedurii prevăzute de lege.----------------*) Legea nr. 139/1940 a fost abrogată de art. 40 din LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 6 aprilie 1974. LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974 a fost abrogată de art. 41 din LEGEA nr. 132 din 15 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 18 iulie 1997.1.2. Excepţia prevăzută de lege, respectiv Legea nr. 139/1940*), este de stricta interpretare şi se referă numai la acele bunuri rechiziţionate în temeiul legii respective care se aflau şi se afla situate pe teritoriul actual al României.----------------*) Legea nr. 139/1940 a fost abrogată de art. 40 din LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 6 aprilie 1974. LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974 a fost abrogată de art. 41 din LEGEA nr. 132 din 15 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 18 iulie 1997.1.3. Aprecierea preluării ca fiind abuzivă se va circumstantia în funcţie de următoarele elemente: a) incidenţa "preluării abuzive" nu este prezumată, ci, în funcţie de fiecare situaţie, entitatea obligată prin lege să soluţioneze notificarea, trebuie să aprecieze situaţia respectiva ca incadrandu-se în prevederile legii - cazurile enunţate la art. 2 alin. (1) din lege. Pentru cazul special prevăzut la art. 11 din lege situaţia respectiva se încadrează atunci când deposedarea s-a făcut prin expropriere, preluarea fiind considerată a fi aprioric abuzivă (lipsa unor despăgubiri echitabile); b) preluarile de imobile pentru datorii, altele decât cele fiscale (impozite neplătite de proprietar din motive independente de voinţa proprietarului), izvorâte din contracte de creditare pentru construirea sau, după caz, pentru achiziţionarea imobilului, ca urmare a neplatii ratelor aferente creditului respectiv de către debitor din vina acestuia, nu se încadrează în categoria preluarilor abuzive; cu toate acestea, în cazul în care imobilul preluat era grevat la data preluării de o ipoteca constituită în favoarea creditorului, iar ulterior aceasta ipoteca a fost radiată, în tot sau în parte, ca urmare a unor acte normative, urmează a se considera ca bunul respectiv a fost preluat abuziv de la proprietar şi ca atare se poate dispune restituirea în natura a imobilului respectiv liber de orice sarcini, potrivit art. 9 alin. (1) din lege (îndeplinirea obligaţiilor izvorâte din contractul de creditare garantat cu o ipoteca nu este imputabilă proprietarului, ci celui care l-a lipsit de vocaţia de a respecta contractul de creditare); c) nu constituie preluare abuzivă şi deci nu fac obiectul legii următoarele categorii de situaţii:(i) confiscarea unor bunuri de către stat ca urmare a aplicării măsurii confiscării dispuse de instanţa judecătorească ca pedeapsa complementara pentru săvârşirea unor infracţiuni economice grave;(îi) confiscarea unor bunuri ca urmare a săvârşirii unor crime contra umanităţii sau crime de război săvârşite în perioada 6 septembrie 1940-9 mai 1945 (cum ar fi: persoanele vinovate de crime de război, gardieni de lagare sau alte persoane care se încadrează în prevederile Legii nr. 312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul tarii sau crime de război, cu completările ulterioare). Deşi Legea nr. 312/1945, cu completările ulterioare, este un act normativ în temeiul căruia s-au confiscat imobile ca pedeapsa penală complimentară, care a fost emis după 6 martie 1945, măsurile sanctionatorii se referă la situaţii anterioare acestei date de referinţa. De aceea, în aceste cazuri nu se pot recunoaşte drepturi reparatorii unor persoane pentru fapte incriminate şi de legislaţia penală în vigoare (ar echivala cu acordarea de măsuri reparatorii pentru pedepse complimentare dispuse cu privire la fapte penale grave comise în perioada dictaturii fasciste/antonesciene/hortyste);(iii) distrugerile de construcţii în timp de război, ca urmare a unor bombardamente, incendii sau altele asemenea; terenurile pe care acestea s-au aflat fac obiectul legii în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (4) din aceasta.1.4. Soluţii privind cazul unor acte normative emise sub imperiul Constituţiei din 1965 sau al anumitor situaţii juridice conexe, prin care s-au preluat imobile:A. Legea nr. 4/1973*) privind dezvoltarea construcţiei de locuinţe şi vânzarea de locuinţe din fondul de stat către populaţie, republicată, cu modificările ulterioare - potrivit art. 5 din respectiva lege o persoană nu putea avea în proprietate personală decât o singura casa de locuit, iar dacă dobandea o a doua locuinta (art. 52 alin. 1) impunea ca una dintre ele (la alegerea proprietarului) să fie instrainata în termen de un an de la dobândire; dacă aceasta dispoziţie nu era respectata, una dintre cele doua locuinţe trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.Pentru procedura administrativă de restituire prevăzută de lege urmează a se considera ca, în ipoteza în care persoana care a dobândit o a doua locuinta şi a înstrăinat-o în termenul prevăzut de lege către o altă persoană, proprietarul vânzător a fost indestulat cu preţul primit şi ca atare nu se mai pot pretinde alte măsuri reparatorii. Însă, în cazul în care proprietarul căruia îi revenea obligaţia de înstrăinare nu a dat curs acestei obligaţii şi locuinta respectiva a fost trecută în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri, urmează a se considera ca preluarea a fost abuzivă şi ca atare persoana indreptatita va avea beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de lege, cu următoarele distincţii:- în ipoteza în care locuinta respectiva nu a fost instrainata de către stat, se poate dispune restituirea în natura cu obligaţia rambursarii de către persoana indreptatita a despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflaţiei (chiriaşii vor avea beneficiul măsurilor proteguitoare prevăzute de lege);- în ipoteza în care locuinta respectiva a fost instrainata legal, se vor acorda persoanei îndreptăţite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferenţa dintre despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflaţie, şi valoarea reală a locuinţei preluate;- în ipoteza în care decizia statului nu a fost emisă sau nu a fost emisă corect, preluarea fiind fără titlu valabil, se vor acorda persoanei îndreptăţite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.----------------*) Legea nr. 4/1973 a fost abrogată de art. 41 din LEGEA Nr. 50 din 29 iulie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 163 din 7 august 1991.B. Decretul nr. 223/1974*) privind reglementarea situaţiei unor bunuri - cu privire la acest act normativ urmează a se face distincţia între:1. cazul trecerii imobilului, fără plata, în proprietatea statului cu titlu de sancţiune pentru cei care au plecat fraudulos din ţara sau care, fiind plecaţi în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în ţara; şi2. cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din ţara şi a înstrăinat locuinta sa către stat.Pentru primul caz sunt posibile doua situaţii:- în ipoteza în care locuinta respectiva nu a fost instrainata de stat către o terta persoana, se va dispune restituirea în natura cu obligaţia respectării drepturilor chiriaşilor prevăzute de lege;- în ipoteza în care locuinta respectiva a fost instrainata legal către o terta persoana, se vor acorda persoanei îndreptăţite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.Pentru cel de-al doilea caz stabilirea conduitei persoanei era atributul exclusiv al acesteia, urmând a se considera ca preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind indestulata rezonabil prin preţul primit sau având vocaţia de a fi indestulata rezonabil dacă instraina imobilul respectiv înainte de formalizarea intentiei de a părăsi definitiv ţara. În acest caz soluţionarea administrativă a cererii persoanei care se pretinde indreptatita va fi respingerea motivată a cererii.--------------*) Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat de DECRETUL-LEGE nr. 9 din 31 decembrie 1989, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 9 din 31 decembrie 1989.C. Legea nr. 58/1974***) privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale - prezintă relevanta deosebită prevederile art. 30 şi 31 din respectiva lege, prin care s-a stabilit ca terenurile din intravilan (perimetrul construibil) pot fi dobândite numai prin moştenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.Având în vedere ca legiuitorul de după 1989 a soluţionat aceasta problema în favoarea dobanditorilor construcţiilor, recunoscând acestora dreptul/vocaţia de a obţine titluri de proprietate pentru terenul aferent construcţiei cumpărate, urmează a se considera ca notificarea prin care se invoca faptul ca acest act normativ constituie preluare abuzivă să fie respinsă, cu motivatia ca aceste situaţii nu cad sub incidenţa legii.1.5. În cazul în care unitatea deţinătoare sau entitatea investită cu soluţionarea notificării apreciază, pe baza actelor doveditoare depuse de persoana care se pretinde indreptatita şi pe baza analizei împrejurărilor de fapt şi drept ale situaţiei invocate în notificare, ca: a) preluarea nu a fost abuzivă (de exemplu: s-a primit o plata rezonabila - Decretul nr. 223/1974**); imobilul s-a înstrăinat de către proprietar - Legea nr. 4/1973, republicată*), cu modificările ulterioare, şi altele asemenea); b) dreptul de proprietate şi calitatea de moştenitor nu sunt dovedite; c) proprietarul nu avea vocaţia de a fi persoana indreptatita potrivit legii (de exemplu: este criminal de război, persoana ale carei bunuri au fost confiscate ca pedeapsa complimentară, este renuntator şi altele asemenea), va emite o decizie motivată de respingere a notificării. În cazul în care se apreciază ca notificarea respectiva a constituit un abuz din partea petentului, devin incidente prevederile art. 40^2 şi 40^3 din lege.----------------*) Legea nr. 4/1973 a fost abrogată de art. 41 din LEGEA Nr. 50 din 29 iulie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 163 din 7 august 1991.**) Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat de DECRETUL-LEGE nr. 9 din 31 decembrie 1989, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 9 din 31 decembrie 1989.***) Legea nr. 58/1974 a fost abrogată de DECRETUL-LEGE nr. 9 din 31 decembrie 1989, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 9 din 31 decembrie 1989.1.6. Decizia de respingere a notificării, intemeiata pe motivele prevăzute la pct. 1.5, poate fi atacată de persoana care se pretinde indreptatita la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se afla sediul unităţii deţinătoare, prin asimilare cu ipoteza ofertei refuzate prevăzută la art. 24 alin. (7) şi (8) din lege, în termen de 30 de zile de la comunicare.1.7. Măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. (2) din lege, permite unităţii deţinătoare, obligată la restituire, să ofere persoanei îndreptăţite prin compensare în echivalent orice bunuri sau servicii disponibile care sunt acceptate de persoana indreptatita. În acest sens, unitatea deţinătoare poate propune persoanei îndreptăţite, ca măsura reparatorie alternativa, acordarea de bunuri: terenuri, construcţii aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile aflate în circuitul civil, care sunt proprietatea acesteia. În cazul instituţiilor publice care au în administrare imobile disponibile, aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale, şi se apreciază ca acestea pot face obiectul compensării cu un alt imobil necesar activităţii respectivei instituţii publice, bunurile disponibile cu regim de proprietate publică se pot dezafecta şi trece în proprietatea privată a statului sau, după caz, a unităţii administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998, cu completările ulterioare, urmând ca, o dată intrat în circuitul civil, imobilul respectiv să fie atribuit prin compensare ca măsura reparatorie persoanei îndreptăţite la restituire. În aceste cazuri decizia/dispoziţia motivată de restituire prin compensare cu alt imobil în echivalent va urma regimul prevăzut la art. 24 alin. (4) din lege.1.8. Dacă unitatea deţinătoare obligată la restituire este agent economic, aceasta poate acorda în cadrul ofertei de compensare diverse servicii pe care aceasta le prestează în cadrul obiectului sau de activitate (cum ar fi: construirea unei locuinţe, repararea, renovarea sau întreţinerea unei alte construcţii deţinute de solicitant, efectuarea unor lucrări de racordare la utilitatile publice, efectuarea de lucrări de instalaţii, amenajarea unor alte spaţii deţinute de persoana indreptatita ca spaţii de recreere sau producţie ori altele asemenea).1.9. În cazul compensării cu bunuri sau servicii, decizia/dispoziţia de compensare va fi însoţită de contractul de furnizare sau, după caz, de contractul de prestări de servicii care urmează regimul contractual de drept comun. Rezilierea contractului respectiv din vina exclusiva a unităţii obligate la restituire atrage desfiinţarea de drept a deciziei/dispoziţiei de compensare. În aceste cazuri decizia/dispoziţia motivată de restituire prin compensare cu alte bunuri sau servicii în echivalent va urma regimul prevăzut la art. 24 alin. (5) din lege.1.10. Modele orientative ale principalelor decizii/dispoziţii care se emit în aplicarea legii sunt prevăzute în anexele nr. 1, 2 şi 3.2. Art. 2 din lege: (1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege: a) imobilele naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, precum şi cele naţionalizate fără titlu valabil; b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natura politica, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist; c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi alte imobile donate statului, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donatiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă; d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de voinţa proprietarului sau cele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989; e) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial sau în Buletinul Oficial; f) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940*) asupra rechizitiilor şi care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensaţii echitabile; g) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia; h) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat. (2) Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.----------------*) Legea nr. 139/1940 a fost abrogată de art. 40 din LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 6 aprilie 1974. LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974 a fost abrogată de art. 41 din LEGEA nr. 132 din 15 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 18 iulie 1997.Norme metodologie:2.1. Preluarile de imobile efectuate în baza Legii nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, cu modificările ulterioare, sunt prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil.A. Preluarile de imobile în baza celorlalte acte normative de naţionalizare (este cazul Decretului nr. 232/1948*) pentru naţionalizarea unor întreprinderi de cai ferate particulare, Decretului nr. 302/1948 pentru naţionalizarea instituţiilor sanitare particulare, Decretului nr. 303/1948 pentru naţionalizarea industriei cinematografice şi reglementarea comerţului cu produse cinematografice, Decretului nr. 134/1949 pentru naţionalizarea unităţilor sanitare ca: farmaciile urbane din resedinte şi neresedinte de judeţ şi centre importante muncitoresti, laboratoare chimico-farmaceutice, drogherii medicinale, depozite de medicamente şi laboratoare de analize medicale, cu completările ulterioare, Decretului nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările ulterioare, Decretului nr. 418/1952 pentru naţionalizarea farmaciilor particulare) sunt considerate ca fiind preluate "cu titlu", în măsura în care s-au respectat condiţiile stabilite de acestea.-----------Punctul 2.1. lit. A din Normele metodologice a fost rectificat potrivit RECTIFICARII nr. 498 din 18 aprilie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 346 din 21 mai 2003.B. În cazul în care entitatea notificată soluţionează o notificare având ca obiect imobile care au fost preluate prin actele normative enunţate la lit. A, aceasta este în măsura să se pronunţe şi cu privire la calificarea "fără titlu", în cazul în care apreciază ca preluarea respectiva nu s-a încadrat în condiţiile actului de naţionalizare.C. În faza administrativă de soluţionare a notificărilor unitatea deţinătoare nu este ţinuta a respecta eventuale calificări cuprinse în decizii sau hotărâri ale instanţelor judecătoreşti dispuse în alte cauze similare.D. În cazul în care persoana indreptatita, deşi a optat pentru procedura administrativă de restituire prevăzută de lege, invoca şi prezintă o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă care vizează imobilul notificat pentru restituire în natura prin care s-a stabilit, în temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, cu completările ulterioare, ca preluarea s-a făcut "fără titlu" sau "fără titlu valabil", unitatea notificată este obligată să respecte calificarea respectiva sau, după caz, sa pună în executare hotărârea judecătorească imediat.E. În cazul în care, pentru imobilul notificat de către o persoană care se pretinde indreptatita, exista o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prin care s-a admis acţiunea în revendicare a unei alte persoane, unitatea notificată este obligată sa respingă notificarea respectiva pentru acest motiv şi, după caz, sa pună în executare respectiva hotărâre judecătorească imediat.2.2. La art. 2 alin. (1) lit. b) din lege invocarea existenţei unei "infracţiuni de natura politica" implica depunerea ca act doveditor a hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura politica, care a prevăzut ca măsura complimentară confiscarea averii. În aceste cazuri entitatea obligată la restituire va analiza şi va aprecia incidenţa beneficiului legii în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz, prin raportarea infracţiunii invocate în textul hotărârii de condamnare la prevederile constituţionale actuale şi la ordinea juridică actuala. Prezintă forta probanta numai originalul sau copia legalizată a hotărârii judecătoreşti invocate.2.3. La art. 2 alin. (1) lit. c) din lege formularea "imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate" vizează acele donaţii făcute în baza Decretului nr. 410/1949 privind donatiunea unor întreprinderi de arte grafice şi Decretului nr. 478/1954 privitor la donaţiile făcute statului. În cazul donatiilor efectuate pe calea dreptului comun se va acorda beneficiul legii numai dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donatiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. În acest caz persoana indreptatita are beneficiul legii dacă depune originalul sau copie legalizată de pe respectiva hotărâre până la data de 14 mai 2003.2.4. La art. 2 alin. (1) lit. d) din lege cele doua ipoteze avute în vedere de legiuitor se referă fie la "neplata impozitelor din motive independente de voinţa proprietarului" - acestea pot fi: arestarea persoanei pentru motive politice, deportarea acesteia pe motive politice, internare forţată în unităţi sanitare, fuga din ţara pentru evitarea unei pedepse ca urmare a opoziţiei faţă de regimul comunist, incidenţa unor alte măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate -, fie la cazul imobilelor "considerate a fi fost abandonate în perioada de referinţa în baza unor dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti"; în acest caz persoana care invoca aceasta situaţie trebuie să depună acte doveditoare din care să rezulte în mod direct sau indirect o legătură de cauzalitate cu abandonul proprietăţii.2.5. La art. 2 alin. (1) lit. e) din lege, în cazul în care printr-un act normativ publicat în Monitorul Oficial sau în Buletinul Oficial s-a stabilit o preluare generica pentru o situaţie determinata iar, ulterior preluării, s-a mai emis un act normativ publicat în Monitorul Oficial sau în Buletinul Oficial, prin care se individualizau bunurile (măsura viza doar consolidarea preluării dispuse anterior) urmează a se considera ca imobilele preluate astfel nu cad sub incidenţa prevederii lit. e). În acest caz preluarea va fi calificată ca fiind "cu titlu".2.6. La art. 2 alin. (1) lit. f) din lege formularea alternativa "şi care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensaţii echitabile" are următoarele consecinţe: a) în cazul bunurilor nerestituite este necesar ca persoana ce se pretinde indreptatita să facă dovada proprietăţii asupra imobilului respectiv la data rechiziţionării (actul de proprietate împreună cu bonul sau chitanţa provizorie, potrivit art. 9 din Legea nr. 139/1940*)); în acest caz se va solicita persoanei îndreptăţite să prezinte o declaraţie autentificată data pe propria răspundere, prin care aceasta declara ca pentru imobilul rechizitionat nu s-au acordat despăgubiri potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 139/1940; b) în ipoteza în care se solicita numai compensaţii echitabile (deci în completare), persoana care se pretinde a fi indreptatita trebuie să prezinte dovada proprietăţii asupra imobilului respectiv la data rechiziţionării (actul de proprietate împreună cu bonul sau chitanţa provizorie, potrivit art. 9 din Legea nr. 139/1940) şi totodată sa precizeze suma estimată ca fiind diferenţa care în, opinia sa, completează în mod echitabil valoarea imobilului rechizitionat. Pentru rezolvarea unor astfel de cereri entitatea obligată să soluţioneze notificarea va aprecia în funcţie de alt imobil martor dacă suma solicitată în completare este sau nu este echitabila.----------------*) Legea nr. 139/1940 a fost abrogată de art. 40 din LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 6 aprilie 1974. LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974 a fost abrogată de art. 41 din LEGEA nr. 132 din 15 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 18 iulie 1997.2.7. La art. 2 alin. (1) lit. g) din lege trimiterea la alin. (1) al art. 6 din Legea nr. 213/1998, cu completările ulterioare, este de stricta interpretare şi ca atare nu se referă la acele situaţii individuale în care, în temeiul alin. (3) al aceluiaşi articol din legea menţionată, instanţa s-a pronunţat cu privire la valabilitatea titlului (aceste calificări având relevanta numai pentru cauza soluţionată de instanţele judecătoreşti).În cadrul procedurii administrative de rezolvare a notificărilor, entitatea implicata în aplicarea legii are libertatea de a aprecia, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz, dacă actul normativ constituie titlu valabil sau titlu nevalabil pentru preluarea imobilului respectiv.2.8. La art. 2 alin. (1) lit. h) din lege se statuează competenţa entitatii investite cu soluţionarea notificării de a califica, în cadrul procedurii administrative de soluţionare a notificării, împrejurarea ca preluarea s-a făcut fără titlu valabil, fără a mai fi necesară parcurgerea unei alte proceduri care ar implica preexistenta unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate în temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, cu completările ulterioare.2.9. La art. 2 alin. (2) din lege, când unitatea implicata apreciază, pe baza actelor doveditoare depuse, ca imobilul respectiv se încadrează în categoria imobilelor preluate fără titlu valabil, aceasta va proceda în regim de urgenta la soluţionarea notificării prin emiterea deciziei/dispoziţiei de restituire în natură.3. Art. 3 din lege*):---------------*) Este reprodus textul rezultat în urma modificării şi completării Legii nr. 10/2001 prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 184/2002. (1) Sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natura sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; b) persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care detinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv; c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; indreptatirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoana juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor sa fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoana juridică cu cea desfiintata sau interzisă, precum şi partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă şi-au reluat activitatea în condiţiile legii. (2) Ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei legi.Norme metodologice:3.1. La art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, în cadrul procedurii administrative, sarcina probei deţinerii proprietăţii incumba persoanei care pretinde dreptul (potrivit principiului actori incumbit probatio). Cu toate acestea, în cazul în care imobilul respectiv se regaseste în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului, soluţionarea notificării se va face în funcţie şi de acest element, în cazul în care nu exista acte doveditoare privind preluarea imobilului (faptul ca imobilul se regaseste în patrimoniul statului constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă, deci fără titlu).3.2. La art. 3 alin. (1) lit. b) din lege sintagma asociaţi ai persoanei juridice se va considera ca având semnificatia şi de "acţionari la persoana juridică", deoarece altfel ar insemna o abordare restrictiva care ar viza numai asociaţii din cadrul unei societăţi cu răspundere limitată (regimul unor astfel de societăţi nu era reglementat în perioada vizata - 1948) sau al unei societăţi în participaţiune. Textul se va corobora şi cu prevederea art. 32 alin. (3) şi (4) din lege, care face referire la "acţiuni" (deci nu la "părţi sociale" sau "aporturi").3.3. La art. 3 alin. (2) din lege ministerele sau celelalte instituţii publice ale statului ori ale unităţilor administrativ-teritoriale, organizate ca persoane juridice, nu fac parte din categoria persoanelor juridice îndreptăţite la restituire potrivit procedurii prevăzute de lege. Pentru instituţiile publice care au în administrare bunuri ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale reglementarea unor probleme de proprietate sau, după caz, de administrare se face prin acte administrative, fie potrivit Legii nr. 213/1998, cu completările ulterioare, fie potrivit Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. De asemenea, în cazul societăţilor comerciale cu capital de stat sau în cazul celor privatizate nu se poate acorda beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de lege, deoarece, pe de o parte, temeiul dobândirii capitalului de către noii acţionari este contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni şi, pe de altă parte, nu se poate invoca principiul succesivitatii persoanei juridice întrucât ar echivala cu acordarea unor drepturi necuvenite în raport cu noii acţionari (imbogatire fără just temei). Semnalam ca numai foştii asociaţi sau acţionari de la data preluării abuzive beneficiază de măsuri reparatorii.În cazul în care exista astfel de notificări sau alte cereri prin care se invoca incidenţa legii, acestea se vor respinge ca inadmisibile.4. Art. 4 din lege: (1) În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, dreptul de proprietate se constata sau se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun. (2) De prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite. (3) Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicita în temeiul prezentei legi.Norme metodologice:4.1. La art. 4 alin. (1) din lege, în cazul în care restituirea aceluiaşi imobil este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, care nu sunt rude şi care invoca un titlu de proprietate ce atesta existenta unei coproprietati la data preluării abuzive, se va emite o decizie de restituire în care se vor consemna cotele ideale prevăzute în titlul de proprietate invocat. În cazul în care numai o parte din foştii proprietari au solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora. Ulterior emiterii deciziei de restituire, coproprietarii pot ieşi din indiviziune pe calea dreptului comun.4.2. La art. 4 alin. (2) din lege norma referitoare la accesul moştenitorilor persoanei îndreptăţite la beneficiul legii implica o analiza calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moştenitor, dacă acestea exista, testamente) pentru stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar. Având în vedere complexitatea materiei, se recomanda entitatilor investite cu soluţionarea notificărilor sa apeleze fie la serviciile unor notari publici (pe baza unor contracte de colaborare), fie ale juristilor din cadrul entitatii respective. Menţionăm ca legiuitorul a lăsat, într-o primă faza, aceasta analiza şi calificare (a calităţii de moştenitor) la aprecierea unităţii deţinătoare sau a entitatii investite cu soluţionarea notificării. În cazul în care se depune "certificat de calitate" emis de un notar public, potrivit legii, entitatea investită va soluţiona notificarea şi pe baza acestuia.4.3. În cazul în care restituirea aceluiaşi imobil este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, care sunt succesoare ale titularului şi care sunt rude de acelaşi grad (deci care au vocaţie legală sau testamentară, după caz, la moştenire), şi comisia de analiza a notificărilor nu poate stabili cotele cuvenite fiecăruia dintre succesori, decizia de restituire se va emite pe numele tuturor, urmând ca stabilirea cotelor de proprietate ale acestora să se facă potrivit dreptului comun intern aplicabil moştenirii (persoanele respective vor face partajarea conventionala sau, în lipsa înţelegerii părţilor, se vor adresa instanţei judecătoreşti pentru stabilirea cotelor şi, eventual, pentru ieşirea din indiviziune).4.4. În toate cazurile stabilirea calităţii de moştenitor (legal sau testamentar) se face potrivit legii civile române.4.5. În cazul acestei legi, termenul de acceptare a succesiunii coincide cu termenul pentru depunerea notificării şi este cel rezultat în urma prelungirii termenului iniţial prevăzut de art. 21 alin. (1), respectiv 12 luni de la intrarea în vigoare a respectivei legi (6+3+3 = 12 luni), deci până la 14 februarie 2002.4.6. Prima teza a alin. (3) al art. 4 din lege este de stricta interpretare şi vizează numai ipoteza în care cu privire la imobilul ce face obiectul legii a avut loc o dezbatere succesorală finalizată printr-un certificat de moştenitor care a cuprins fie succesibili neacceptanti, fie succesibili renuntatori. Pentru succesibilii neacceptanti noul termen de acceptare pentru care a operat repunerea de drept este cel rezultat în urma prelungirii termenelor iniţiale, respectiv 12 luni (6,3,3), deci până la 14 februarie 2002. A considera ca în acest caz termenul respectiv ar fi de numai 6 luni (termenul de drept comun) ar crea un regim discriminatoriu între persoane egal îndreptăţite de lege la restituire. Având în vedere ca textul legal face referire numai la succesibilii neacceptanti, per a contrario, rezultă ca succesibilii renuntatori nu beneficiază de prevederile legii (deci se recunoaşte valabilitatea renunţării exprese a unuia sau a unora dintre succesori, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunţării exprese sa profite succesibilii acceptanţi împreună cu cei neacceptanti notificatori, care au fost repuşi de drept în termen).5. Art. 5 din lege:Nu sunt îndreptăţite la restituire sau la alte măsuri reparatorii persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.Norme metodologice:5.1. Pentru asigurarea exigenţelor art. 5 din lege nu este necesară lista nominală a persoanelor care au beneficiat de măsuri reparatorii în baza unor tratate internaţionale, deoarece este suficienta existenta acordului internaţional pentru imobilele naţionalizate.Pentru imobilele cu destinaţia de locuinţe, preluate în baza Decretului nr. 223/1974*), este necesar ca în toate cazurile în care notificarea este formulată de persoane, cetăţeni străini sau apatrizi ori de cetăţeni români, pentru realizarea drepturilor unor persoane (proprietari deposedati) care au emigrat în statele prevăzute în anexa la lege să se solicite depunerea unei declaraţii autentificate date pe propria răspundere, prin care notificatorii declara ca ei sau ascendenţii lor, proprietari ai imobilului la data preluării, nu au făcut obiectul acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie şi totodată se obliga la restituirea imobilului sau, după caz, la plata de despăgubiri în cazul constatării ulterioare a incidentei prevederilor art. 5 din lege.--------------*) Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat de DECRETUL-LEGE nr. 9 din 31 decembrie 1989, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 9 din 31 decembrie 1989.5.2. Lipsa acestor declaraţii atrage amânarea soluţionării cererii de restituire până la depunerea acestora, dar nu mai târziu de 14 mai 2003. Măsura este justificată de necesitatea contracararii unei repetari a restituirii din partea statului român.5.3. Se vor admite declaraţii autentificate persoanei care se pretinde indreptatita date la ambasadele, consulatele sau misiunile diplomatice ale României din ţara de reşedinţa sau la autorităţile competente sa autentifice acte din ţara de reşedinţa, cu condiţia ca acestea să fie traduse şi legalizate de un notar public din România.5.4. Entitatea investită cu soluţionarea notificării formulate de cetăţeni străini sau apatrizi va include în decizia/dispoziţia motivată de restituire o prevedere prin care se va menţiona ca măsura dispusă se acordă sub rezerva respectării obligaţiilor asumate de persoana indreptatita în declaraţia autentificată.6. Art. 6 din lege: (1) Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţelege terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinatiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii, inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora. (2) Măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.Norme metodologice:6.1. Incidenţa legii intervine pentru: a) imobilele cu destinaţia de locuinta; b) imobilele (construcţii sau/şi terenuri) cu destinaţie comercială (imobile cu alta destinaţie decât aceea de locuinta); c) terenurile din intravilan neocupate de construcţii sau care nu au făcut obiectul reconstituirii ori constituirii dreptului de proprietate în baza legilor speciale anterioare (denumite în continuare terenuri disponibile), indiferent de afectatiunea juridică actuala a acestora, fiind fără relevanta juridică calificarile Legii nr. 213/1998, cu completările ulterioare, sau alte acte normative subsidiare acesteia.Întrucât legiuitorul a stabilit ca norme de conexiune directa cu regimul proprietăţii publice prevederile art. 16 din lege, deţinătorul imobilului care, la data soluţionării notificării, este calificat ca fiind bun proprietate publică are competenţa de a dispune fie: a) menţinerea regimului de proprietate publică, caz în care motivarea deciziei/dispoziţiei consta în faptul ca "restituirea în natura nu este posibila datorită necesităţii menţinerii afectatiunii de utilitate publică" şi ca atare va emite o ofertă de restituire în echivalent. În acest caz este necesar ca imobilul respectiv sa fi fost propus pentru a fi înscris în lista aprobată de Guvern potrivit art. 16 alin. (2) din lege; b) restituirea bunului în natura, apreciind ca menţinerea afectatiunii de utilitate publică a imobilului respectiv nu se mai justifica, caz în care în decizia de restituire în natura se va face referire expresă şi justificată cu privire la oportunitatea dezafectarii respectivului imobil.6.2. Norma prevăzută la alin. (2) al art. 6 din lege vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele şi instalaţiile preluate o dată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. Consecinţele acestei norme sunt următoarele: a) se referă la acele bunuri care se aflau în imobilul preluat, indiferent de destinaţia acestuia; o dată dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului se prezuma ca instalaţiile şi utilajele au aparţinut aceluiaşi proprietar; b) pentru aceste bunuri se pot acorda nu numai măsurile reparatorii [asa cum sunt definite potrivit art. 1 alin. (2) din lege], ci şi măsura restituirii în natura potrivit calificării de la art. 3 formula introductivă; c) bunurile respective trebuie să fie cele preluate o dată cu imobilul şi sa existe fizic la unitatea notificată (aceasta fiind semnificatia termenilor "înlocuite" sau "distruse") sau sa nu fi fost casate; d) incidenţa beneficiului legii se apreciază în funcţie de data naşterii dreptului la măsuri reparatorii, respectiv data intrării în vigoare a legii (deci este necesar ca bunul respectiv sa existe fizic în patrimoniul unităţii deţinătoare la data intrării în vigoare a legii şi totodată este necesar ca acesta sa nu fi fost casat la aceeaşi dată - nu exista un proces-verbal de constatare a casării încheiat până la data de 14 februarie 2001).7. Art. 7 din lege: (1) De regula, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. (2) Dacă restituirea în natura este posibila, persoana indreptatita nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.Norme metodologice:7.1. Norma prevăzută la alin. (1) al art. 7 din lege consacra principiul restituirii în natura şi numai acolo unde această măsură nu este posibila urmează să se acorde alte măsuri reparatorii prevăzute de lege (semnificatia sintagmei nu este posibila este complexa fie ca restituirea nu este posibila datorită afectatiunii, fie ca bunul nu mai exista, fie ca exista o prevedere expresă care indica o alta măsura reparatorie alternativa).7.2. Prefecturile investite cu soluţionarea notificărilor prin care se solicita despăgubiri băneşti au obligaţia sa verifice dacă varianta solicitată de persoana indreptatita este singura posibila. În cazul în care se constata (în urma analizei situaţiei juridice a imobilului pentru care se cere despăgubire şi a situaţiei unităţii deţinătoare) ca soluţia restituirii în natura era posibila, vor comunică în scris persoanei îndreptăţite noua soluţie şi vor transmite notificarea deţinătorului imobilului posibil de a fi restituit în natură. În acest caz unitatea deţinătoare devine unitatea obligată la restituire, potrivit legii.8. Art. 8 din lege: (1) Nu intra sub incidenţa prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. (2) Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunităţilor minorităţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Până la adoptarea acestor reglementări este interzisă înstrăinarea imobilelor în cauza sau schimbarea destinaţiei acestora.Norme metodologice:8.1. Restituirea în natura a terenurilor (inclusiv cele arabile) aflate în intravilanul localităţilor intra sub incidenţa procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil (deci nu este ocupat de construcţii ale terţilor ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariţia legii, persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate în temeiul legilor anterioare).Ţinând seama ca legiuitorul a avut în vedere şi acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea şi nerestituite cuprinsă la art. 1 din lege, rezultă ca domeniul de reglementare al legii are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă şi acele terenuri din intravilanul localităţilor care, până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.8.2. În cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (2) al art. 8 din lege, acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile în cadrul procedurilor prevăzute de lege.9. Art. 9 din lege: (1) Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se afla în prezent, se restituie în natura în starea în care se afla la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini. (2) În cazul imobilelor care aveau numai alta destinaţie decât aceea de locuinta şi care au fost demolate sau a căror restituire în natura, în tot sau în parte, nu este posibila, restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite.Norme metodologice:9.1. Sintagma indiferent în posesia cui se afla în prezent are semnificatia, pe de o parte, ca incidenţa legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deţinătorului (minister, instituţie publică etc.) şi, pe de altă parte, are semnificatia stabilirii momentului în funcţie de care se face calificarea unităţii deţinătoare, respectiv cel care detinea imobilul respectiv la data intrării în vigoare a legii (prezent se raportează la momentul naşterii juridice a dreptului la restituire). În cazul în care, după data intrării în vigoare a legii, un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entităţi, aceasta din urma devine entitate deţinătoare investită cu soluţionarea notificării. Entitatea iniţial notificată are obligaţia de a transmite notificarea şi documentaţia aferentă entitatii deţinătoare şi totodată de a înştiinţa în mod expres persoana indreptatita despre aceasta situaţie.9.2. Sintagma libere de orice sarcini nu are semnificatia exonerarii de răspundere a unităţii deţinătoare în raport cu terţe persoane ca urmare a neexecutării unor contracte civile sau comerciale care vizau imobilul respectiv. În cazul societăţilor comerciale cu capital de stat (majoritar sau minoritar - cazul în care cota deţinută de stat acoperă valoarea imobilului), aceasta sintagma instituie prevalenta restituirii în natura a imobilului către persoana indreptatita, indiferent dacă aceasta s-ar afla în concurs cu alţi creditori ai persoanei juridice debitoare (creditori ipotecari sau cu garanţii privilegiate, inclusiv creditorii unităţii debitoare în cadrul procedurii falimentului). Prevalenta restituirii în natura în raport cu alte proceduri legale este o consecinţa şi a prevederii art. 52 din lege care inlatura de la aplicare orice alte prevederi contrare care tind sa indisponibilizeze bunul de la restituirea în natură.9.3. Norma cuprinsă la alin. (2) al art. 9 din lege se referă, pe de o parte, la posibilitatea restituirii în natura, în tot sau în parte, a unor terenuri pe care s-au aflat construcţii cu destinaţie comercială şi care au fost demolate şi, pe de altă parte, se referă la cazul în care deşi construcţiile mai exista pe terenul respectiv, acestea (imobil - construcţii şi teren) nu pot fi restituite, deoarece se menţine afectatiunea de interes public. Pentru ipoteza a doua se pot atribui, cu acordul persoanei îndreptăţite, numai măsuri reparatorii strict individualizate: a) titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare (emise de Ministerul Finanţelor Publice); b) acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital (de către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului fie dintre cele tranzacţionate la bursa, fie pe piaţa secundară autorizata); c) compensarea cu alte bunuri sau servicii în echivalent, situaţie care poate implica şi acordarea unui alt imobil la schimb.10. Art. 10 din lege: (1) În situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi demolate total sau parţial restituirea în natura se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, urmând să se respecte documentaţiile de urbanism legal aprobate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. (2) În cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat construcţii, persoana indreptatita poate obţine restituirea în natura a părţii de teren rămase libera, urmând să se respecte documentaţiile de urbanism legal aprobate. (3) Se restituie în natura terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile. (4) În cazul imobilelor preluate în mod abuziv şi distruse ca urmare a unor calamitati naturale persoana indreptatita beneficiază de restituirea în natura pentru terenul liber. Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent. (5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi imobilelor rechiziţionate în baza Legii nr. 139/1940*) şi distruse în timpul războiului, dacă nu au primit despăgubiri. (6) Valoarea corespunzătoare a construcţiilor preluate în mod abuziv şi demolate se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare la data demolarii, actualizată cu indicele inflaţiei la data plăţii efective. (7) Valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natura, se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare. (8) În situaţiile prevăzute la alin. (1), (2) şi (4) măsurile reparatorii în echivalent sunt cele prevăzute la art. 9 alin. (2), la alegerea persoanei îndreptăţite. (9) În situaţiile prevăzute la alin. (1), (2) şi (4), pentru imobilele care aveau numai alta destinaţie decât aceea de locuinta măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc potrivit art. 9 alin. (2).----------------*) Legea nr. 139/1940 a fost abrogată de art. 40 din LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 6 aprilie 1974. LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974 a fost abrogată de art. 41 din LEGEA nr. 132 din 15 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 18 iulie 1997.Norme metodologice:10.1. Ipoteza restituirii în natura a construcţiilor nedemolate sau demolate parţial şi a terenului liber, cu respectarea documentaţiilor de urbanism legal aprobate, are scopul de a limita restituirea în natura numai la acele suprafeţe de terenuri disponibile, respectiv numai acele terenuri care nu sunt prevăzute în documentaţiile de urbanism legal aprobate ca fiind destinate construirii unor noi obiective de utilitate publică (construirea de locuinţe sociale sau pentru tineri, construirea de spitale sau şcoli ori alte obiective de utilitate publică - parcuri etc.). În cazul în care o parte din terenul iniţial aferent construcţiei are o astfel de afectatiune, restituirea se va limita numai la construcţia existenta şi la terenul disponibil. Pentru partea de construcţie demolata şi pentru terenul nedisponibil restituirea se va converti în măsurile reparatorii în echivalent strict determinate la alin. (8) al art. 10 din lege (titluri de valoare nominală, acţiuni, compensare). Alegerea uneia dintre cele trei variante sau a variantelor combinate, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din lege, se face de către persoana indreptatita.10.2. În ipoteza în care construcţiile au fost demolate integral se va dispune restituirea în natura numai a terenului disponibil, iar pentru construcţiile şi terenul imposibil de restituit în natura urmează a se acordă beneficiul oricarora dintre cele trei măsuri prevăzute la art. 9 alin. (2) din lege.10.3. În toate cazurile entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuala a terenului solicitat şi a subfetei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenta pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcari amenajate etc.), existenta şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apa, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adaposturi militare şi altele asemenea). În cazul în care se constata astfel de situaţii, restituirea în natura se va limita numai la acele suprafeţe de teren disponibile sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.10.4. Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natura a terenurilor în ipoteza în care pe acestea se afla edificate ilegal fie construcţii, indiferent de destinaţia acestora, fie construcţii uşoare sau demontabile. În aceste cazuri entitatea investită cu soluţionarea notificării va analiza regimul juridic al construcţiilor deja edificate şi în ipoteza în care va constata ca acestea au fost construite sau, după caz, amplasate fără autorizările legale, va emite decizia de restituire în natura persoanei îndreptăţite potrivit legii. Se vor restitui în natura terenurile pe care au fost amplasate construcţii uşoare sau demontabile (garaje, chioscuri şi altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizata (construcţiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioada determinata - autorizaţia era temporară). În acest ultim caz proprietarul este ţinut a respecta prevederile art. 14 alin. (2) din lege.10.5. În cazul în care pe terenul notificat se afla edificate construcţii care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare, se poate dispune restituirea şi a terenului aferent acestora dacă persoana indreptatita achită unităţii deţinătoare o despăgubire reprezentând valoarea reală actuala a construcţiei respective. Despăgubirea aferentă construcţiei se stabileşte de unitatea deţinătoare pe baza unei expertize extrajudiciare dispuse de aceasta. În toate cazurile aceasta despăgubire nu poate fi mai mica decât valoarea contabila de înregistrare a construcţiei în activul patrimonial al unităţii deţinătoare la momentul emiterii deciziei de restituire. Oportunitatea aplicării acestei măsuri revine exclusiv unităţii deţinătoare.10.6. Prevederea cuprinsă la art. 10 alin. (4) din lege vizează restituirea în natura a terenului pe care a fost amplasata o construcţie distrusa ca urmare a unor calamitati naturale (distrugerea trebuie să fie cauzată de calamitati naturale - ploi, incendii, inundaţii, grindina, cutremure), cu condiţia ca acesta să fie liber (sa nu fie ocupat fizic sau sa nu fie afectat unei utilităţi sociale).10.7. Norma prevăzută la alin. (5) al art. 10 din lege este de stricta interpretare şi vizează numai ipoteza imobilelor rechiziţionate în baza Legii nr. 139/1940*), care au fost distruse în timpul războiului şi pentru care nu s-au primit despăgubiri cu ocazia rechiziţionării. Extensia restituirii în natura prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (4) al art. 10 din lege vizează numai ipoteza în care terenul respectiv nu este ocupat (deci, pentru construcţiile distruse ca urmare a războiului nu se acordă despăgubiri, deoarece ar insemna acordarea unui regim favorizant pentru astfel de situaţii în raport cu acele construcţii distruse, dar care n-au fost rechiziţionate; distrugerea este determinata de un eveniment neimputabil statului; acestea ar fi pierit indiferent de proprietar; forta majoră este motiv de exonerare şi pentru stat).----------------*) Legea nr. 139/1940 a fost abrogată de art. 40 din LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 6 aprilie 1974. LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974 a fost abrogată de art. 41 din LEGEA nr. 132 din 15 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 18 iulie 1997.10.8. Pentru determinarea valorii unor bunuri preluate în mod abuziv entitatea investită cu soluţionarea notificării, prin decizie interna, va constitui o comisie interna de evaluare formată, în măsura posibilităţilor, din specialişti în construcţii, economişti şi jurişti.Comisia interna de evaluare va aplica următoarele proceduri:A. Pentru construcţiile preluate în mod abuziv şi demolate comisia interna de evaluare va avea ca baza de calcul valoarea aferentă construcţiei demolate, care se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare la data demolarii, la care se aplică indicele de inflaţie/coeficientul de actualizare aferent perioadei cuprinse între anul preluării şi anul soluţionării notificării.1. În cazul în care persoana indreptatita prezintă un act doveditor care atesta valoarea imobilului la data demolarii sau la o dată apropiată acesteia, se va utiliza respectiva valoare (valoare dovedită) ca element de referinţa pentru aplicarea indicelui de inflaţie/coeficientului de actualizare.2. În cazul în care persoana indreptatita nu prezintă dovezi cu privire la valoarea construcţiei demolate (nu are sau nu le poate procura, dând declaraţie pe propria răspundere că nu are dovezi cu privire la valoarea construcţiei şi ca va returna sumele însuşite necuvenit, în cazul în care se dovedeşte contrariul), se va proceda la identificarea actului normativ incident perioadei demolarii şi, pe baza actelor doveditoare (depuse de persoanele îndreptăţite) care cuprind date ce permit descrierea imobilului (actul de proprietate, certificatul de moştenitor sau orice alt act emis de o autoritate din perioada respectiva), se va stabili valoarea estimată la momentul demolarii a construcţiei respective. În cazul în care construcţia descrisă nu se poate încadra în prevederile actului normativ incident perioadei respective, comisia interna de evaluare va stabili, în mod ad-hoc, o valoare orientativa la momentul demolarii a construcţiei respective (se va estima prin raportare la situaţia unor alte construcţii similare din perioada respectiva). La valoarea estimată astfel calculată se va aplica indicele de inflaţie/coeficientul de actualizare.3. Valoarea estimativă (finala) a construcţiei demolate în perioada de referinţa a legii se va calcula prin raportarea la coeficientul de actualizare stabilit prin art. I al titlului II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, astfel: valorile de la momentul demolarii (valoarea dovedită, valoarea estimată sau valoarea orientativa) se vor transforma în dolari S.U.A. (prin raportarea la cursul leu/dolar S.U.A. din anul preluării imobilului), suma astfel rezultată se va inmulti cu cursul mediu leu/dolar din anul emiterii deciziei/dispoziţiei prin care se soluţionează notificarea.4. Cursul leu/dolar aferent anului 2003 se va calcula ca medie a valorii cursului comunicat de Banca Naţionala a României între 7 ianuarie 2003 şi cursul de la data soluţionării notificării.Exemplu: valoarea la momentul demolarii era de 40.000 de lei, cursul leu/dolar S.U.A. de la data preluării era 10 lei/1 dolar S.U.A., rezultând suma de 4.000 dolari S.U.A.; suma respectiva se înmulţeşte cu valoarea medie a cursului leu/dolar din anul 2003 (anul soluţionării notificării), aproximativ 34.000 lei, rezultând suma de 136.000.000 lei, aceasta fiind valoarea estimată în limita căreia se vor acorda măsurile reparatorii în echivalent.B. Pentru terenurile preluate abuziv şi care nu pot fi restituite în natura stabilirea valorii acestora se face potrivit actelor normative în vigoare. Având în vedere ca incidenţa legii se limitează la acele terenuri care se situeaza în intravilanul localităţilor, stabilirea valorii acestora urmează a se face potrivit valorii de piaţa. În acest caz valoarea estimativă se va stabili de către comisia interna de evaluare din cadrul unităţii deţinătoare, care va avea în vedere valoarea de vânzare a unui teren martor din anul soluţionării notificării, prin utilizarea raportului lei/mp. Valoarea astfel rezultată va face obiectul negocierii cu persoana indreptatita, care poate opune expertiza de specialitate efectuată pe cheltuiala sa. Suma astfel rezultată va fi utilizata pentru acordarea sau stabilirea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.C. În cazul construcţiilor nedemolate şi imposibil de restituit în natura, stabilirea valorii estimative a acestora urmează a se face prin expertiza efectuată de comisia interna de evaluare a unităţii deţinătoare (se va avea în vedere valoarea construcţiei respective, rezultată în urma aplicării actelor normative incidente, sau valoarea de vânzare a unei construcţii similare din aceeaşi zona). Acestei valori estimative persoana indreptatita îi poate opune o expertiza de specialitate efectuată pe cheltuiala acesteia.11. Art. 11 din lege: (1) Imobilele expropriate şi ale căror construcţii nu au fost demolate se pot restitui integral în natura persoanelor îndreptăţite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispoziţiilor legale. Dacă persoana indreptatita a primit o despăgubire, restituirea în natura este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflaţiei. (2) În cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natura cu construcţiile rămase, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Dacă persoana indreptatita a primit o despăgubire, restituirea este condiţionată de rambursarea diferenţei dintre valoarea despăgubirii primite şi valoarea construcţiilor demolate, actualizată cu indicele inflaţiei. (3) În cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul parţial, persoana indreptatita poate obţine restituirea în natura a părţii de teren rămase libera, pentru cea ocupată de construcţii noi şi pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. (4) În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. (5) Valoarea construcţiilor expropriate în vederea demolarii se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare la data exproprierii şi se actualizează cu indicele inflaţiei la data plăţii efective. (6) Valoarea terenurilor aparţinând imobilelor expropriate în vederea demolarii se stabileşte potrivit actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei legi. (7) În situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileşte prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcţii, din valoarea corespunzătoare a părţii din imobilul expropriat - teren şi construcţii - care nu se poate restitui în natura, stabilită potrivit alin. (5) şi (6). (8) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite. (9) În situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), pentru imobilele care aveau numai alta destinaţie decât aceea de locuinta măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc potrivit art. 9 alin. (2).Norme metodologice:11.1. Prin utilizarea sintagmei generice imobilele expropriate legiuitorul a avut în vedere includerea sub incidenţa legii a tuturor exproprierilor făcute în perioada de referinţa, indiferent de calificarea titlului în temeiul cărora acestea au fost expropriate (ca fiind valabil sau nu). Important pentru stabilirea incidentei acestor norme speciale este dovedirea faptului ca preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri dispuse ca atare în baza unui act normativ generic sau individual de expropriere (nu are relevanta asupra incidentei legii faptul ca exproprierea a privit numai construcţiile sau numai terenurile, deoarece aceasta era o formă abuzivă de a restrânge cuantumul despăgubirilor). În aceste cazuri persoana indreptatita este ţinuta a indica sau, după caz, a depune în cadrul notificării sau actelor doveditoare actul normativ ori decizia administrativă în temeiul căreia s-a făcut sau s-a dispus exproprierea.11.2. Imobilele expropriate (construcţii nedemolate şi teren) care sunt libere (deci care nu au primit afectatiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau nu au fost înstrăinate legal) se pot restitui integral persoanei îndreptăţite. Entitatea investită cu soluţionarea notificării are plenitudine de competenţa în a aprecia, în funcţie de necesităţile localităţii (realizarea planului de urbanism, realizarea unor investiţii de utilitate publică), dacă dispune restituirea în natura sau acorda beneficiul celorlalte măsuri reparatorii. Soluţia este justificată de necesitatea asigurării dezvoltării localităţilor. Sintagma despăgubiri primite vizează acele despăgubiri calculate şi încasate efectiv de proprietarul imobilului care a fost expropriat. În cazul în care despăgubirile nu au fost încasate şi exista dovezi certe în acest sens, restituirea în natura sau acordarea de alte măsuri reparatorii nu se condiţioneaza de rambursarea despăgubirii.11.3. În cazul în care persoana indreptatita susţine că nu s-au încasat despăgubiri pentru imobilul expropriat şi nici unitatea deţinătoare nu poate dovedi plata acestora, se va solicita persoanei îndreptăţite prezentarea unei declaraţii autentificate prin care aceasta declara pe propria răspundere ca pentru imobilul respectiv nu s-au încasat despăgubiri şi totodată îşi asuma obligaţia rambursarii acestora în cazul în care, ulterior acordării beneficiului legii, se constata şi dovedeşte ca totuşi s-au acordat despăgubiri.11.4. Modul de calcul al despăgubirilor de rambursat se face prin raportare la coeficientul de inflaţie stabilit după modelul prevăzut la articolul precedent.Exemplu: în cazul în care pentru imobilul expropriat s-a primit suma de 40.000 lei, iar cursul oficial de schimb de la data preluării era de 1 dolar S.U.A./10 lei, rezultă suma de 4.000 dolari S.U.A. Suma astfel obţinută se înmulţeşte cu valoarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul soluţionării notificării (aprox. 34.000 lei/1 dolar S.U.A. în anul 2003) rezultând: 4.000 x 34.000 = 136.000.000 lei care trebuie restituiti de către persoana indreptatita pentru a se dispune măsura restituirii în natura a imobilului notificat.11.5. Prevederea alin. (3) al art. 11 din lege are în vedere ipoteza în care construcţiile expropriate au fost integral demolate, iar lucrările de execuţie a noilor lucrări pentru care s-a dispus exproprierea ocupa parţial terenul. În acest caz persoana indreptatita poate beneficia de măsura restituirii în natura a terenului liber, iar pentru construcţiile demolate şi terenul ocupat de construcţii noi, precum şi terenul aferent acestora (terenul necesar bunei funcţionari a construcţiilor) se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent. Şi în acest caz aprecierea oportunităţii restituirii în natura aparţine unităţii deţinătoare (consecinţa formulării poate obţine).În cazul în care s-a primit o despăgubire, aceasta se va reactualiza şi se va deduce din valoarea măsurilor reparatorii calculată potrivit prevederilor art. 11 alin. (7) din lege.11.6. Ipoteza de la alin. (4) al art. 11 din lege vizează situaţia în care terenul expropriat este integral ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, caz în care se vor stabili numai măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil.11.7. Prevederile alin. (5) şi (6) ale art. 11 din lege vizează modalitatea de calcul al valorii construcţiilor expropriate şi a terenurilor expropriate. Pentru stabilirea acestora se vor urma aceleaşi proceduri prevăzute pentru aplicarea art. 10 din lege.12. Art. 12 din lege: (1) În situaţia imobilelor preluate cu titlu valabil, deţinute de stat, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, dacă persoana indreptatita a primit o despăgubire, restituirea în natura este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflaţiei. (2) Persoana indreptatita poate opta, în situaţiile prevăzute la alin. (1), în cazul în care despăgubirea primită nu a fost corespunzătoare valorii imobilului, pentru completarea în echivalent a despăgubirii de la valoarea actualizată cu indicele inflaţiei a despăgubirii primite până la valoarea corespunzătoare a imobilului. (3) Valoarea corespunzătoare pentru construcţii se stabileşte potrivit prevederilor art. 11 alin. (5), iar cea pentru teren se stabileşte potrivit prevederilor art. 11 alin. (6). (4) Măsurile reparatorii prin echivalent pentru situaţiile prevăzute la alin. (2) se stabilesc prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite.Norme metodologice:12.1. Prevederile art. 12 din lege au în vedere procedura de urmat pentru situaţia în care s-a apreciat de către unitatea deţinătoare sau de entitatea investită cu soluţionarea notificării ca imobilul respectiv a fost preluat cu titlu valabil. Ca alternativa la restituirea în natura, este posibila opţiunea soluţionării notificării prin completarea despăgubirii primite cu diferenţa dintre despăgubirea primită şi actualizată cu coeficientul de actualizare şi suma aferentă valorii actualizate a imobilului respectiv. Suma astfel rezultată se va acoperi prin acţiuni sau titluri de valoare nominală.Exemple:1. un imobil calificat ca fiind preluat cu titlu valabil se afla în patrimoniul unei instituţii publice; pentru imobilul respectiv proprietarul deposedat a primit cu titlu de despăgubire suma de 50.000 lei care reprezenta la data plăţii 5.000 de dolari (deci, la un curs de 1 dolar S.U.A./10 lei). Pentru a se dispune restituirea în natura, persoana indreptatita va trebui sa restitui