DECIZIA nr. 286 din 26 martie 2026referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii bugetului de stat pe anul 2026
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 240 din 27 martie 2026



    Elena-Simina Tănăsescu- președinte
    Asztalos Csaba-Ferenc- judecător
    Mihai Busuioc- judecător
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dacian-Cosmin Dragoș- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Benke Károly- prim-magistrat-asistent
    1. Pe rol se află soluționarea obiecției de neconstituționalitate a Legii bugetului de stat pe anul 2026, obiecție formulată de 28 de senatori aparținând Grupului Parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor.2. Obiecția de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 4.157 din 23 martie 2026 și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.528A/2026.3. În motivarea obiecției de neconstituționalitate sunt formulate critici de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă.(1.) Critici de neconstituționalitate extrinsecă(1.1.) Încălcarea art. 1 alin. (3) și (5), a art. 2 alin. (1), a art. 61 alin. (1), a art. 64 alin. (1) și a art. 138 din Constituție4. Se susține, în esență, că procedura legislativă accelerată utilizată în cazul legii criticate este incompatibilă cu importanța și complexitatea legii bugetare. În acest sens, autorii obiecției prezintă cronologia procedurii legislative cu privire la legea criticată, derulată în perioada 13-20 martie 2026, și susțin că termenul de numai o zi lucrătoare pentru depunerea amendamentelor este vădit insuficient. Se arată că urgența invocată este în realitate autoprodusă, prin faptul că Guvernul a întârziat să depună proiectul de buget conform calendarului legal (termenul legal era data de 15 noiembrie 2025), și, în aceste condiții, nu poate constitui o justificare constituțională validă pentru comprimarea drepturilor parlamentare la dezbatere și deliberare. Comprimarea procesului deliberativ la 7 zile golește de conținut principiul reprezentativității democratice și ignoră importanța constituțională specială a legilor bugetare. De asemenea, se arată că avizul Consiliului Economic și Social (CES), care semnalează inconsistențe macroeconomice grave, supraestimarea absorbției fondurilor europene și impactul regresiv al unor măsuri, a fost practic ignorat, iar faptul că au fost admise amendamente substanțiale, în special la art. 7 alin. (2) și (8) din legea criticată, confirmă că forma finală a legii diferă semnificativ de forma inițială și că aceste modificări substanțiale nu au putut fi examinate adecvat în numai 3 zile calendaristice. 5. În susținerea criticii de neconstituționalitate, autorii fac referire la standardele internaționale privind procedura de adoptare a legilor (spre exemplu, documentul Rule of law checklist, adoptat de Comisia de la Veneția la a 106-a sesiune plenară, 11-12 martie 2016) și invocă Standardele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică privind Principiile bunei guvernanțe bugetare, precum și Codul de transparență fiscală, elaborat de Fondul Monetar Internațional. (1.2.) Încălcarea art. 141 coroborat cu art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție6. Se susține că avizul CES are un caracter divizat, fiind votat favorabil doar de reprezentanții patronatelor, în timp ce reprezentanții părții sindicale și reprezentanții fundațiilor și asociațiilor neguvernamentale ale societății civile în acest consiliu au votat pentru avizarea nefavorabilă a legii. Prin ignorarea rezervelor semnificative exprimate de reprezentanții mediului sindical și ai societății civile sunt încălcate dispozițiile constituționale privind CES, statul de drept și social și principiul legalității. Se arată că avizul CES ar fi trebuit resolicitat după ce proiectul de lege a fost modificat substanțial prin amendamentele admise, spre exemplu, la art. 4 și la art. 7 alin. (2) și (8) din legea criticată. În susținerea acestei critici sunt invocate aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 221 din 2 iunie 2020, deciziile nr. 139, nr. 140 și nr. 141 din 13 martie 2019 și Decizia nr. 393 din 5 iunie 2019, și documentul Rule of law checklist, adoptat de Comisia de la Veneția la cea de-a 106-a sesiune plenară (Veneția, 11-12 martie 2016). În consecință, autorii obiecției consideră că nesolicitarea unui aviz actualizat al CES cu privire la forma finală a Legii bugetului de stat pe anul 2026, modificată substanțial prin amendamentele admise, constituie o încălcare a art. 1 alin. (3) și (5) raportat la art. 141 din Constituție. (1.3.) Încălcarea art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (3) și art. 120 alin. (1) din Constituție7. Se susține că legea criticată nu respectă integral voința populară exprimată prin referendumul local din municipiul București din 24 noiembrie 2024 privind repartizarea impozitelor și taxelor locale. Amendamentul admis la art. 7 alin. (2) din legea criticată, prin care se transferă Consiliului General al Municipiului București (CGMB) competența de a decide, prin hotărâre, repartizarea sumelor corespunzătoare cotei de 85% din impozitul pe venit între bugetul local al municipiului și bugetele sectoarelor, recunoaște parțial voința exprimată în cadrul referendumului, care a vizat atât impozitele pe venit, cât și taxele și impozitele. Se subliniază, totodată, asimetria implementării rezultatelor referendumului, de vreme ce legea criticată nu conține nicio prevedere privind finanțarea unui program antidroguri, aspect care a fost, de asemenea, supus referendumului. Ignorarea sau implementarea parțială a mandatelor unui referendum local cu participare semnificativă și cu rezultate clare subminează încrederea cetățenilor în instituțiile democratice și este incompatibilă cu valorile statului de drept, democratic. (1.4.) Încălcarea art. 79 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție8. Se arată că avizul Consiliului Legislativ nu a putut acoperi în mod real conținutul final al legii criticate, modificat substanțial prin amendamentele admise. Deși raportul comun al comisiilor sesizate în fond confirmă că proiectul de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, avizul a vizat însă exclusiv forma inițială a proiectului de lege depus de Guvern, nu forma finală rezultată din amendamentele admise de comisii, în special la art. 7 alin. (2) din lege, astfel că era necesară verificarea corelării normelor noi cu întregul sistem de drept, aspect de competența Consiliului Legislativ.(1.5.) Încălcarea art. 102 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 61 alin. (2) și art. 110 din Constituție9. Se susține că legea criticată este incompatibilă cu programul de guvernare aprobat de Parlament și cu principiile responsabilității executive, de vreme ce Guvernul exercită puterea executivă în limitele programului de guvernare acceptat de Parlament, iar bugetul de stat este instrumentul principal prin care Guvernul traduce în termeni financiari prioritățile din Programul de guvernare. (2.) Critici de neconstituționalitate intrinsecă(2.1.) Încălcarea art. 138 alin. (2) din Constituție coroborat cu art. 36 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice10. Se susține că legea criticată nu respectă obligația de fundamentare a bugetului public național pe baze prudente și realiste, deoarece determină supraestimarea absorbției fondurilor europene, inconsistențe macroeconomice interne și riscuri bugetare. Adoptarea unui buget cu fundamentări excesiv optimiste, nerealiste, în contradicție cu istoricul execuțiilor bugetare și cu prudența impusă de art. 36 din Legea nr. 500/2002, contravine obligației constituționale prevăzute de art. 138 alin. (2) și afectează calitatea controlului parlamentar și drepturile beneficiarilor ale căror prestații ar putea fi afectate de incapacitatea bugetului de a se executa conform prevederilor sale.(2.2.) Încălcarea art. 138 alin. (5) coroborat cu art. 148 alin. (4) și art. 1 alin. (5) din Constituție11. Se arată că Legea bugetului de stat pe anul 2026 stabilește venituri bugetare de 390.606,8 milioane lei și cheltuieli bugetare (credite bugetare) de 526.291,3 milioane lei. În aceste condiții, un deficit bugetar de 6,2% din produsul intern brut (PIB) este incompatibil cu obligațiile constituționale și europene ale României având în vedere că România face obiectul procedurii de deficit excesiv inițiate de Consiliul Uniunii Europene în conformitate cu art. 126 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Regulamentul (CE) nr. 1.467/1997 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv. De asemenea, legea criticată încalcă Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare. În opinia autorilor obiecției, art. 138 alin. (5) din Constituție permite depășirea sumelor aprobate prin legea bugetară numai în împrejurări excepționale, cu aprobarea Parlamentului, iar adoptarea în mod deliberat a unui buget cu un deficit de 6,2% din PIB, fără nicio justificare care să încadreze împrejurările actuale în categoria celor excepționale, contravine acestei filozofii constituționale. În susținerea criticilor se invocă incompatibilitatea legii criticate cu Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, în special din perspectiva Strategiei fiscal-bugetare 2026-2028, precum și aspecte privind, spre exemplu, riscurile bugetare viitoare generate de nivelul deficitului actual, raportul dintre datoria publică și sustenabilitatea financiară a statului, în condițiile creșterii datoriei guvernamentale brute a României.(2.3.) Încălcarea art. 73 alin. (3) coroborat cu art. 76 alin. (1) și art. 1 alin. (5) din Constituție12. Se susține că legea bugetului de stat, adoptată ca lege ordinară, conține derogări nepermise de la dispoziții cuprinse în legi organice (Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010) și încalcă astfel dispozițiile constituționale privind domeniile rezervate legii organice și adoptarea legilor organice, precum și jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Autorii obiecției fac referire punctual la: art. 75 alin. (1) din lege, care derogă de la art. 49 alin. (4) din Legea nr. 500/2002; art. 23 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 43, art. 57 alin. (1) și (2), art. 68 alin. (1) din lege, care conțin derogări sistematice de la diverse prevederi ale Legii nr. 500/2002; art. 7 alin. (1) din lege, care instituie cotele de defalcare a impozitului pe venit către bugetele locale „prin derogare de la prevederile art. 32 și 33 din Legea nr. 273/2006“; art. 7 alin. (2) din lege, care instituie un mecanism special de repartizare a impozitului pe venit la nivelul municipiului București, prin derogare de la regimul general stabilit prin Legea nr. 273/2006. De asemenea, se arată că art. 31 alin. (1) din legea criticată derogă de la art. 12 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 69/2010 și că și alte articole din legea criticată încalcă regula privind virările de credite bugetare, stabilită de legea organică. În opinia autorilor obiecției, practica „derogării prin legea bugetului de stat“ este defectuoasă și reprezintă o eludare a procedurii constituționale, inacceptabilă într-un stat de drept, deoarece creează dificultăți pentru destinatarii legii în ceea ce privește aplicarea concretă a acesteia, cu efecte asupra respectării drepturilor cetățenilor. (2.4.) Încălcarea art. 16 alin. (1) coroborat cu art. 120 alin. (1) din Constituție13. Se susține că art. 7 alin. (8) din legea criticată, referitor la alocarea de fonduri publice (150 milioane lei) în favoarea exclusivă a sectorului 4 al municipiului București, pentru finanțarea obiectivelor de investiții expres menționate, încalcă principiul egalității și nediscriminării. Această prevedere legală instituie un tratament juridic inegal față de celelalte unități administrativ-teritoriale, în absența unei justificări obiective și rezonabile și a unui criteriu obiectiv de selecție. Crearea unui mecanism de alocare preferențială către o singură unitate administrativ-teritorială individual identificată denaturează principiul autonomiei locale financiare, iar autonomia financiară a celorlalte sectoare ale municipiului București este în mod indirect prejudiciată prin această alocare.(2.5.) Încălcarea art. 139 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (5) din Constituție14. Se susține că art. 7 alin. (2) din legea criticată, ce deleagă competența fiscală privind repartizarea impozitului pe venit la nivelul municipiului București către Consiliul General al Municipiului București, care decide prin hotărâre repartizarea cotei de 85% din impozitul pe venit între Primăria Municipiului București și sectoare, creează astfel un mecanism de distribuție fiscală discreționară la nivel local, cu un caracter imprevizibil, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție. Totodată, nu există nicio justificare constituțională pentru care mecanismul de alocare a impozitului pe venit la nivelul municipiului București să fie fundamental diferit față de mecanismul aplicabil celorlalte municipii.(2.6.) Încălcarea art. 148 alin. (4) coroborat cu art. 1 alin. (5) din Constituție15. Se arată că utilizarea componentei de împrumut din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pentru majorarea capitalului social al Băncii de Investiții și Dezvoltare - S.A. (BID), potrivit art. 67 din legea criticată, ridică probleme de neconstituționalitate din perspectiva potențialei neconformități cu condițiile cuprinse în Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență, în special art. 17 alin. (3) din acesta, a riscului de rambursare, a termenului imperativ de plată stabilit și a lipsei transparenței privind utilizarea capitalului majorat, precum și a inexistenței unor mecanisme specifice de monitorizare și raportare către Parlament privind modul în care BID utilizează capitalul majorat din fonduri PNRR în scopuri conforme cu Regulamentul (UE) 2021/241. (2.7.) Încălcarea art. 61 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (4), art. 124, 133 și 142 din Constituție16. Se arată că mecanismul de control al execuției bugetare, prin limite lunare de credite acordate de ministrul finanțelor, potrivit art. 75 din legea criticată, echivalează cu o delegare a competenței bugetare a Parlamentului către ministrul finanțelor și încalcă astfel competența exclusivă a Parlamentului de a aproba bugetul. Posibilitatea ministrului finanțelor de a stabili lunar limitele de credite bugetare pentru autorități publice de rang constituțional, precum Curtea Constituțională, Consiliul Superior al Magistraturii, instanțele judecătorești, Ministerul Public, constituie, prin ea însăși, un factor de presiune indirectă a executivului asupra lor, cu impact asupra independenței acestora. Se mai susțin caracterul excesiv al mecanismului prevăzut de art. 75 din legea criticată și lipsa proporționalității, ceea ce reamplasează raportul de forțe în favoarea executivului, subminând echilibrul constituțional ce decurge din principiul separației și echilibrului puterilor.(2.8.) Încălcarea art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție17. Se susține că art. 80 din legea criticată, lege ordinară, are ca efect modificarea cotelor de distribuire a contribuției asiguratorii pentru muncă (CAM), intervenind într-un domeniu rezervat legii organice. Majorarea cotei CAM, alocată bugetului de stat la 50%, în detrimentul fondurilor de asigurări sociale cu destinație specifică, transformă CAM dintr-o contribuție cu caracter de asigurare socială într-un impozit cu destinație bugetară generală. Creșterea cotei alocate bugetului de stat în detrimentul fondurilor cu destinație socială poate crea dificultăți în asigurarea resurselor suficiente pentru plata șomajului, a despăgubirilor pentru accidente de muncă și a serviciilor de sănătate, afectând dreptul la muncă, dreptul la ocrotirea sănătății și nivelul de trai. (2.9.) Încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție18. Invocând exigențele de calitate a legii, astfel cum au fost evidențiate și în jurisprudența Curții Constituționale, autorii obiecției arată că legea criticată prezintă deficiențe de claritate și previzibilitate. Astfel, legea operează cu trimiteri normative în lanț la acte normative modificate, ceea ce face ca identificarea normei aplicabile să fie extrem de dificilă. Legea criticată stabilește mecanisme de repartizare bazate pe criterii neclare sau insuficient de precise [spre exemplu, art. 8 alin. (2) lit. b) din lege privind calculul pro rata pentru repartizarea fondurilor teatrelor, operelor și filarmonicilor; art. 7 alin. (3) din lege privind criteriile de eligibilitate pentru diverse tipuri de unități administrativ-teritoriale care să beneficieze de sume de echilibrare a bugetelor locale, care, potrivit autorilor obiecției, nu definește precis conceptele de „teritoriu necooperant“, „potențial fiscal redus“ sau „deținere de resurse insuficiente“].19. De asemenea, se invocă lipsa justificării unor limite numerice și plafoane specifice [de exemplu, plafonul de 43.793 mii lei pentru fondul la dispoziția consiliului județean, conform art. 6 alin. (6), sau plafonul de 285.000 mii lei/an pentru repartizarea către județele deficitare, conform art. 6 alin. (3) lit. a)] fără a se prezenta în expunerea de motive sau în nota de fundamentare metodologia sau fundamentarea tehnică a acestor limitări numerice. Totodată, se invocă suprapunerea dispozițiilor din legea criticată cu prevederile legilor sectoriale (sănătate, educație, infrastructură, administrație publică) și se susține că deficiențele de calitate a legii afectează destinatarii principali ai acesteia: ordonatorii principali și secundari de credite, unitățile administrativ-teritoriale și contribuabilii. (2.10.) Încălcarea art. 61 alin. (1) coroborat cu art. 138 din Constituție20. Se susține că legea criticată deleagă excesiv către executiv competența de redistribuire a fondurilor publice aprobate de Parlament și creează riscul ca bugetul efectiv executat la sfârșitul anului 2026 să difere semnificativ de bugetul aprobat de Parlament, fără ca Parlamentul să fi aprobat aceste diferențe. Astfel, dispozițiile legii criticate [spre exemplu, art. 21, art. 31 alin. (7), art. 59 și art. 72] abilitează Guvernul sau ministrul finanțelor să efectueze redistribuiri majore de credite bugetare pe parcursul anului, fără o rectificare bugetară.(2.11.) Încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție coroborat cu art. 31 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, a art. 47 alin. (1) coroborat cu art. 34 din Constituție, precum și a art. 32 alin. (1) și (4) din Constituție21. Se susține că, din perspectiva exigențelor constituționale și a normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nota de fundamentare a legii criticate și raportul privind impactul socioeconomic al Legii bugetului de stat pe anul 2026 au un caracter insuficient, deoarece nu reflectă analiza de impact a măsurilor de consolidare fiscală, nu cuprind o justificare a amendamentelor admise la art. 7 alin. (2) și (8) din legea criticată și nu prezintă scenarii alternative și o analiză a vulnerabilității. 22. Legea criticată prevede alocarea unor fonduri insuficiente domeniilor sănătății și asistenței sociale, în contrast cu obligațiile constituționale ale statului social în privința asigurării dreptului la ocrotirea sănătății și a dreptului la un nivel de trai decent.23. Prin stabilirea alocării unor fonduri insuficiente pentru educație, și contrar prevederilor infraconstituționale în materia educației, legea criticată încalcă obligația constituțională de finanțare a învățământului de stat. Această subfinanțare cronică a sistemului de educație exprimă insuficiența fondurilor pentru plata salariilor personalului didactic, insuficiența fondurilor pentru investiții în infrastructura școlară și creează premisele abandonului școlar și inegalităților educaționale. (2.12.) Încălcarea art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție coroborat cu art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale24. În opinia autorilor obiecției, impactul deficitului bugetar excesiv și al inflației de 6,5% constă în încălcarea dreptului de proprietate al contribuabililor și al pensionarilor, precum și al generațiilor viitoare, în condițiile în care numeroase categorii de creanțe față de stat (prestații sociale, pensii din sectorul public, salarii bugetare) sunt indexate incomplet sau sunt neindexate raportat la această rată a inflației. Redirecționarea a 50% din CAM către bugetul de stat în detrimentul fondurilor cu destinație specifică poate afecta capacitatea acestor fonduri de a onora drepturile asiguraților, diminuând valoarea economică a creanțelor lor față de sistemul de asigurări sociale.(2.13.) Încălcarea art. 120 alin. (1) coroborat cu art. 121 și 122 din Constituție25. Se susține că legea criticată aduce atingere autonomiei financiare locale prin prisma insuficienței sumelor defalcate din TVA pentru unitățile administrativ-teritoriale (art. 4 din lege), criteriilor netransparente privind mecanismul de echilibrare a bugetelor locale prin sume defalcate, potrivit art. 6 alin. (3) din lege. Criteriile de calificare ca „județ deficitar“ și mecanismul de calcul al sumelor de echilibrare nu sunt suficient de transparente pentru a garanta o distribuție obiectivă și echitabilă a fondurilor de echilibrare, ceea ce încalcă principiul autonomiei locale și al descentralizării. Mecanismul limitelor lunare de credite bugetare, prevăzut de art. 75 din lege, chiar dacă se aplică formal ordonatorilor principali de credite finanțați integral de la bugetul de stat (care sunt în principal ministere), are efect de undă și asupra autorităților locale în măsura în care acestea depind de transferuri de la bugetul central. Un mecanism prin care Ministerul Finanțelor controlează lunar fluxul de fonduri către toate instituțiile publice este incompatibil cu principiul autonomiei locale. De asemenea, este invocată absența unor mecanisme de consultare a autorităților locale în procesul bugetar, cu privire la problemele care afectează resursele și competențele locale, aspect de natură să încalce prevederile art. 9 din Carta europeană a autonomiei locale, ratificată prin Legea nr. 199/1997, care consacră dreptul comunităților locale la resurse proprii suficiente și la consultare în materia resurselor financiare.(2.14.) Încălcarea art. 53 coroborat cu art. 34, art. 41 alin. (3) și art. 47 alin. (1) din Constituție26. Se susține că restrângerile aduse exercițiului drepturilor economice și sociale ale cetățenilor (dreptul la ocrotirea sănătății, dreptul la protecție în caz de șomaj și dreptul la prestații sociale) nu îndeplinesc condițiile constituționale de proporționalitate, fiind în contradicție cu regulile constituționale privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.(2.15.) Încălcarea principiului continuității legislative și al stabilității raporturilor juridice care decurge din art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție27. Autorii obiecției arată că modificarea frecventă și imprevizibilă a mecanismelor de alocare bugetară reflectă instabilitate normativă, determină imposibilitatea planificării bugetare a unităților administrativ-teritoriale, afectează credibilitatea autorităților locale față de creditori, parteneri și cetățeni și încalcă așteptările legitime ale unităților administrativ-teritoriale, fiind în contradicție cu principiului stabilității raporturilor juridice.(2.16.) Încălcarea art. 56 alin. (2) din Constituție28. Autorii obiecției mai susțin că sistemul fiscal instituit de legea criticată nu respectă principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, deoarece generația actuală de contribuabili, prin intermediul deficitului bugetar, transferă o sarcină fiscală către generațiile viitoare, fără acordul lor. (2.17.) Încălcarea art. 137 alin. (1) coroborat cu art. 138 alin. (1) din Constituție29. Se susține că legea criticată determină multiplicarea fondurilor extrabugetare și a veniturilor proprii în detrimentul principiilor unității și universalității bugetare și consfințește existența unor categorii de cheltuieli și venituri publice care funcționează în afara cadrului bugetar propriu-zis aprobat de Parlament. Fragmentarea activității financiare a statului în multiple bucăți cu grade diferite de control parlamentar este incompatibilă cu viziunea constituțională a unui buget public național unitar.30. În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, obiecția de neconstituționalitate a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere.31. Președintele Camerei Deputaților consideră că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată.32. Cu privire la motivele de neconstituționalitate extrinsecă potrivit cărora Legea bugetului de stat pe anul 2026 a fost adoptată prin „procedura accelerată, incompatibilă cu importanța și complexitatea legii bugetare“, arată că legea criticată a parcurs în mod corect, complet, regulamentar și constituțional întreaga procedură impusă de procesul legislativ. Guvernul și-a exercitat dreptul de inițiativă legislativă, acesta deținând rolul central și exclusiv în elaborarea și inițierea bugetului public național, în acord cu art. 138 alin. (2) din Constituție. Invocă dispozițiile art. 118 din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, și arată că, deși legea criticată a fost dezbătută în procedură de urgență, Parlamentul a asigurat un timp rezonabil pentru parcurgerea etapelor parlamentare obligatorii - termen de depunere a amendamentelor, dezbateri în comisii, dezbateri în ședința comisiilor reunite de buget ale Senatului și Camerei Deputaților, dezbateri în plen. Susținerile privind lipsa unei consultări efective sau insuficiența timpului de dezbatere vizează aspecte de oportunitate și de organizare a procedurii parlamentare, care nu pot fi convertite, în lipsa unei încălcări exprese a normelor constituționale, în motive de neconstituționalitate. Constituția nu consacră un drept fundamental la consultare în procedura legislativă și nu condiționează validitatea legii de existența unui consens social sau instituțional.33. Cu privire la critica referitoare la avizul CES, invocă dispozițiile art. 141 din Constituție și aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale și precizează că Parlamentul nu este ținut de aplicarea recomandărilor din avizul acestui organ consultativ, însă este ținut de existența acestui aviz în procesul de legiferare. Din fișa legii aflată pe site-ul Camerei Deputaților reiese existența avizului CES. Avizul CES nu este susceptibil să condiționeze validitatea constituțională a legii adoptate decât în măsura în care acesta nu ar fi fost cerut sau nu s-ar fi așteptat până la elaborarea avizului. Caracterul divizat al avizului CES sau existența unor opinii nefavorabile exprimate de anumite categorii reprezentate în cadrul acestuia nu pot conduce la concluzia încălcării Constituției. 34. Se consideră că argumentele invocate cu privire la abordarea rezultatului referendumului local din municipiul București, organizat în data de 24 noiembrie 2024, nu pot fi reținute ca veritabile critici de neconstituționalitate extrinsecă a legii. Introducerea rezultatului referendumului în legea bugetului de stat, lege anuală, ar fi putut ridica serioase probleme de constituționalitate, având în vedere că aceasta implică mai degrabă modificări corespunzătoare la legile de bază. Cu toate acestea, dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2026 transferă Consiliului General al Municipiului București competența de a repartiza, prin hotărâre, suma corespunzătoare unei cote de 85% din impozitul pe venit estimat către bugetul municipiului București și către bugetele locale ale sectoarelor municipiului București. 35. Criticile vizând nesolicitarea avizului Consiliului Legislativ pentru forma finală a proiectului de lege, după ce au fost adoptate amendamente la nivelul comisiilor reunite ale Camerelor Parlamentului, sunt, în opinia președintelui Camerei Deputaților, neîntemeiate. Invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și arată că avizul Consiliului Legislativ are caracter consultativ, astfel încât nerespectarea conținutului său și nesolicitarea unui nou aviz ca urmare a dezbaterilor din comisii nu atrag neconstituționalitatea legii, în ansamblul său. Precizează că observațiile formulate în Avizul nr. 228 din 12 martie 2026 emis de Consiliul Legislativ au fost preluate în proiectul de lege depus și că acest organ nu se pronunță cu privire la oportunitatea soluțiilor legislative preconizate.36. Referitor la motivele de neconstituționalitate intrinsecă, invocate în raport cu art. 138 alin. (2) din Constituție, coroborat cu art. 36 din Legea nr. 500/2002, se reține că argumentele invocate exprimă în realitate aprecieri asupra oportunității politice, asupra realismului unor estimări bugetare și asupra calității fundamentării economico-fiscale a legii bugetare. Din analiza art. 138 alin. (2) din Constituție nu reiese un standard de control al gradului de optimism al prognozelor macroeconomice, iar divergența dintre estimările Guvernului și opiniile unor autorități consultative nu poate fi convertită într-o încălcare directă a Constituției. De altfel, fundamentarea bugetară presupune în mod inerent utilizarea unor estimări, proiecții și scenarii macroeconomice, construite pe baza datelor disponibile la momentul elaborării bugetului. Faptul că anumite instituții - precum Consiliul Economic și Social ori Consiliul Fiscal - exprimă rezerve față de unele ipoteze normative utilizate de Guvern nu înseamnă că respectivele norme devin, prin aceasta, neconstituționale, ci reprezintă o manifestare firească a pluralismului instituțional în materia politicilor publice și bugetare.37. În același sens, argumentele referitoare la supraestimarea absorbției fondurilor europene, la inconsistențe macroeconomice interne sau la riscuri bugetare asociate unor indicatori de bază privesc, în esență, temeinicia și credibilitatea construcției bugetare, nu conformitatea sa cu Legea fundamentală. 38. Se consideră că afirmația autorilor obiecției de neconstituționalitate potrivit căreia „Parlamentul ar fi fost lipsit de posibilitatea exercitării efective a funcției sale bugetare“ nu poate fi reținută, deoarece proiectul de buget a fost înaintat Parlamentului, însoțit de documentele și explicațiile prevăzute de cadrul normativ incident, iar Parlamentul a putut dezbate, amenda și adopta legea bugetară, exigențele prevăzute de art. 138 alin. (2) din Constituție fiind astfel respectate. În același timp, critica formulată se întemeiază pe aprecieri privind oportunitatea, realismul și robustețea construcției bugetare, aspecte care aparțin sferei de evaluare politică și tehnico-economică a autorităților competente, iar nu contenciosului constituțional.39. Cu privire la criticile privind pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 138 alin. (5) coroborat cu art. 148 alin. (4) și art. 1 alin. (5) din Constituție, se arată că Legea fundamentală nu consacră un plafon numeric al deficitului bugetar și nu stabilește criterii constituționale directe privind nivelul acestuia, ci reglementează cadrul general al elaborării și executării bugetului public. Art. 138 alin. (5) din Constituție vizează condițiile în care sumele aprobate prin legea bugetară pot fi depășite în cursul execuției, iar nu stabilirea ex ante a unui anumit nivel al deficitului. Totodată, potrivit art. 148 alin. (4) din Constituție, autoritățile statului au obligația de a asigura îndeplinirea obligațiilor rezultate din actul aderării, însă această dispoziție nu transformă regulile de disciplină fiscală europeană în standarde de control al constituționalității legii bugetare. Eventualele neconcordanțe între nivelul deficitului și angajamentele asumate în cadrul procedurilor europene țin de sfera raporturilor dintre stat și instituțiile Uniunii Europene și de mecanismele specifice de monitorizare și corecție, iar nu de controlul de constituționalitate. Argumentele referitoare la riscurile macroeconomice viitoare, la sustenabilitatea datoriei publice sau la impactul asupra stabilității financiare exprimă evaluări de natură economică și prognoze asupra evoluției viitoare a finanțelor publice, fără a constitui veritabile critici de neconstituționalitate. 40. Se consideră că sunt neîntemeiate criticile de neconstituționalitate raportate la art. 73 alin. (3) din Constituție, deoarece acestea pornesc de la o interpretare rigidă și incompletă a raportului dintre legea bugetară și legile organice. Derogarea nu este echivalentă cu modificarea. Derogările din Legea bugetului de stat pe anul 2026 sunt limitate în timp, pe durata anului bugetar, și nu afectează structura legilor organice de la care derogă. Referitor la art. 80 din Legea bugetului de stat pe anul 2026, precizează că, prin conținutul său, această normă aparține domeniului fiscal-bugetar, supus reglementării prin legi ordinare, și nu domeniului ce vizează raporturile de muncă, supus reglementării prin lege organică. În susținerea punctului de vedere invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998 și Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015.41. În continuare, se arată că dispozițiile art. 7 din legea criticată nu încalcă principiul egalității în drepturi. Astfel, la baza construcției bugetului de stat pe anul 2026 s-a avut în vedere o linie unitară în ceea ce privește procentele/cotele referitoare la repartizarea unor sume încasate la bugetul de stat cu titlu de impozit pe venit care se repartizează bugetelor locale ale județelor, bugetelor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pe al căror teritoriu își desfășoară activitatea plătitorii de impozit pe venit. Invocă dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 și ale art. XV alin. (2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2025 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, și arată că suma de 150.000 mii lei ce se virează în contul distinct de venituri deschis pe codul de identificare fiscală al sectorului 4 al municipiului București este destinată unor obiective de investiții ce se află în derulare. Totodată, repartizarea către bugetele locale ale sectoarelor a unor sume pe baza solicitărilor scrise nu poate fi tratată decât ca o măsură de uniformizare, în sensul de a aplica tuturor cetățenilor același regim juridic, pornind de la premisele Referendumului local organizat în municipiul București în anul 2024.42. Cu privire la criticile referitoare la incompatibilitatea Legii bugetului de stat pe anul 2026 cu programul de guvernare aprobat de Parlament, președintele Camerei Deputaților semnalează o confuzie între planul juridic și planul politic, de vreme ce programul de guvernare este un document politic, iar bugetul este un instrument tehnico-anual. A pretinde o corespondență rigidă între ele ignoră marja de apreciere a Guvernului în funcție de realitățile economice. 43. Criticile de neconstituționalitate referitoare la instituirea mecanismului limitelor lunare de credite prevăzut de art. 75 din legea criticată sunt neîntemeiate în opinia președintelui Camerei Deputaților. Parlamentul stabilește, prin legea bugetară, nivelul și destinația creditelor bugetare, iar art. 75 din legea criticată nu permite modificarea acestora, ci doar reglementează ritmul și programarea utilizării lor în cursul execuției bugetare. Mai mult, stabilirea unor limite lunare nu echivalează cu o delegare a competenței legislative, ci reprezintă o atribuție inerentă executivului, circumscrisă rolului său de administrare și implementare a bugetului aprobat. Nu se creează credite noi și nu se modifică opțiunea bugetară a Parlamentului.44. Nici argumentul referitor la afectarea independenței instituțiilor constituționale nu poate fi reținut. Independența constituțională a unor autorități publice, precum instanțele judecătorești, Consiliul Superior al Magistraturii sau Curtea Constituțională, privește exercitarea atribuțiilor lor constituționale și legale fără ingerințe din partea altor autorități publice, iar nu excluderea absolută a acestora din mecanismele generale ale finanțelor publice și ale execuției bugetare. Atât timp cât mecanismul instituit de art. 75 din legea criticată are caracter general, impersonal și nediscriminatoriu, fiind aplicabil tuturor ordonatorilor principali de credite ai autorităților finanțate integral de la bugetul de stat, nu se poate prezuma că acesta constituie, în sine, un instrument de presiune politică asupra unor instituții constituționale. 45. În același sens, stabilirea unor limite lunare de credite reprezintă un instrument rezonabil și adecvat de gestionare a fluxurilor bugetare pe parcursul exercițiului financiar, menit să asigure corelarea dintre autorizarea anuală a cheltuielilor și posibilitățile efective de execuție, de încasare și de menținere a echilibrelor bugetare. Natura anuală a bugetului nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune existența unor mecanisme multianuale de planificare și monitorizare a execuției, tocmai pentru a evita disfuncționalități, dezechilibre sau concentrări neraționale ale angajamentelor și plăților într-un anumit interval de timp.46. Nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a principiului separației și echilibrului puterilor în stat, care nu presupune o etanșeizare absolută a autorităților publice și nici excluderea unor raporturi funcționale între acestea, ci impune exercitarea atribuțiilor fiecărei autorități în limitele stabilite de Constituție și de lege, cu respectarea echilibrului instituțional. Or, în materia bugetară, cooperarea funcțională dintre Parlament, care aprobă bugetul, și Guvern, care îl execută, reprezintă o expresie firească a acestui echilibru constituțional. Instituirea unor instrumente administrative de coordonare a execuției bugetare nu semnifică o subordonare a unor autorități constituționale față de executiv, atât timp cât nu afectează exercițiul propriu-zis al atribuțiilor lor constituționale și nu alterează cadrul financiar aprobat de legiuitor.47. Se apreciază ca fiind neîntemeiată și critica de neconstituționalitate referitoare la lipsa clarității, preciziei și previzibilități normelor juridice. În acord cu art. 50 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2026 fac trimiteri exprese la alte acte normative, indicând întocmai titlul, numărul, celelalte elemente de identificare ale actelor normative la care se face trimitere, precum și mențiuni referitoare la completări, modificări ori republicări ale acestora. Astfel, sunt respectate cerințele constituționale și regulile de tehnică legislativă cu privire la caracterul precis și clar al normelor juridice.48. Totodată, apreciază că dispozițiile art. 7 alin. (3) și ale art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea bugetului de stat pe anul 2026 stabilesc clar și precis mecanismul de repartizare a fondurilor și criteriile de eligibilitate și, prin urmare, nu încalcă prevederile constituționale referitoare la accesibilitatea și previzibilitatea normelor juridice. De asemenea, dispozițiile criticate din Legea bugetului de stat pe anul 2026 respectă dispozițiile art. 15 alin. (3) și ale art. 63 din Legea nr. 24/2000, privind regulile de tehnică legislativă referitoare la normele derogatorii. Legea criticată prevede atât articolele de la care se derogă, cât și actele normative, iar aplicarea sa în timp este restrânsă doar pentru bugetul de stat pe anul 2026. Instituirea unei norme derogatorii nu implică suprapunerea normei de la care se derogă, ci norma derogatorie va fi aplicată în detrimentul celei din urmă. Astfel, nu sunt aplicate concomitent și norma derogatorie și cea de la care se derogă, iar, în situația de față, nu se reduce previzibilitatea sistemului normativ.49. Stabilirea în cuprinsul Legii bugetului de stat pe anul 2026 a unor „limite numerice și plafoane specifice“ respectă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, care nu garantează destinatarilor normei posibilitatea să verifice metodologia sau „caracterul obiectiv al acestor determinări numerice“.50. De asemenea, stabilirea prin legea criticată a unor reguli privind redistribuirea creditelor bugetare și utilizarea Fondului de rezervă nu echivalează cu o delegare nepermisă a atribuțiilor Parlamentului, iar criticile formulate sub acest aspect se întemeiază pe confuzia dintre competența de aprobare a bugetului, aparținând Parlamentului, și competența de execuție a acestuia, revenind Guvernului.51. În opinia președintelui Camerei Deputaților, criticile de neconstituționalitate cu privire la insuficiența fondurilor alocate domeniilor sănătății și asistenței sociale, precum și educației raportate la obligația constituțională de finanțare a acestor domenii vizează, în principal, elemente care țin de oportunitatea reglementărilor. Stabilirea nivelului concret al cheltuielilor bugetare, inclusiv în domeniile sănătății, asistenței sociale sau educației, ține de opțiunea legiuitorului exprimată în funcție de prioritățile economice și sociale și de constrângerile bugetare existente, precum și de modul de alocare a resurselor publice, iar Curtea Constituțională nu poate cenzura astfel de opțiuni de politică bugetară, întrucât ar echivala cu o substituire în atribuțiile legiuitorului. 52. Referitor la invocarea insuficiența notei de fundamentare și a raportului privind impactul socioeconomic al legii criticate, se arată că prin lege nu se impune cumularea expunerii de motive/notei de fundamentare/referatului de aprobare cu studiul de impact, iar decizia elaborării studiului de impact este lăsată de legiuitor la latitudinea Guvernului, care decide de la caz la caz necesitatea elaborării acestuia în mod distinct. Precizează că proiectul de buget pe anul 2026 prezentat Parlamentului cuprinde în anexe Raportul privind situația macroeconomică pe anul 2026 și proiecția acesteia pe anii 2027-2029, precum și Declarația de conformitate a Guvernului României. 53. Totodată, critica de neconstituționalitate referitoare la lipsa justificării „de substanță“ a amendamentelor admise nu poate fi reținută întrucât, potrivit art. 7 alin. (6) din Legea nr. 24/2000, dispozițiile privind evaluarea preliminară ori fundamentarea reglementărilor nu se aplică în cazul inițiativelor deputaților și senatorilor. 54. Se apreciază că nu este încălcat dreptul fundamental de proprietate, deoarece efectele indirecte ale inflației sau ale deficitului bugetar nu evidențiază o ingerință în dreptul de proprietate, ci exprimă consecințe economice generale, inerente funcționării sistemului financiar. Invocarea unei pretinse inechități sau a unei diminuări a valorii reale a unor prestații nu poate fundamenta o încălcare a dreptului de proprietate, întrucât acestea țin de opțiunile de politică economică ale statului. 55. Nu pot fi reținute nici criticile de neconstituționalitate privind pretinsa insuficiență a sumelor defalcate din TVA, mecanismul de echilibrare a bugetelor locale, aplicarea mecanismului limitelor lunare de credite bugetare, lipsa consultării autorităților locale, deoarece acestea vizează, în realitate, nivelul și modul de alocare a resurselor financiare, aspecte ce țin de oportunitatea politicii bugetare. Invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014 și Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, și arată că autonomia financiară a unităților administrativ-teritoriale presupune existența unor resurse proprii și posibilitatea gestionării acestora, dar nu implică un drept necondiționat la un anumit nivel de finanțare și nici excluderea intervenției legiuitorului în stabilirea mecanismelor de echilibrare bugetară. Totodată, Constituția nu consacră o obligație generală și directă de consultare a autorităților locale în procedura de adoptare a legii bugetare. În consecință, dispozițiile legii criticate nu aduc atingere principiului autonomiei locale, ci se înscriu în cadrul competenței legiuitorului de a reglementa sistemul finanțelor publice și mecanismele de echilibrare bugetară. 56. Totodată, se arată că prevederile legii bugetare criticate exprimă consecințe economice generale, inerente funcționării sistemului financiar, fără a institui o restrângere a exercițiului drepturilor economice și sociale ale cetățenilor. 57. Referitor la pretinsa încălcare a art. 56 alin. (2) din Constituție, se invocă jurisprudența Curții Constituționale privind principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, spre exemplu, Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994 și Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, și se arată că, în esență, criticile formulate nu relevă o veritabilă încălcare a principiului antereferit, ci exprimă aprecieri de ordin economic și doctrinar cu privire la sustenabilitatea bugetară. 58. Precizează că Legea fundamentală nu consacră un model unic și nediferențiat de organizare a bugetului public, ci stabilește cadrul general al acestuia, lăsând legiuitorului o marjă de apreciere în configurarea structurii și mecanismelor de gestionare a resurselor financiare. Existența unor componente distincte sau a unor evidențieri separate ale anumitor categorii de venituri și cheltuieli nu echivalează, prin ea însăși, cu o încălcare a principiului unității bugetare, atât timp cât acestea sunt reglementate prin lege și integrate în cadrul bugetului public național. În acest context, activitățile finanțate din venituri proprii, fondurile cu destinație specială sau mecanismele de transfer intrasectorial reprezintă instrumente legitime de organizare și execuție bugetară, menite să asigure o gestionare eficientă și adaptată a resurselor publice. De asemenea, susținerile privind afectarea transparenței fiscale și a principiului legalității vizează, în realitate, aspecte de oportunitate și tehnică legislativă, iar nu o veritabilă problemă de constituționalitate.59. Se subliniază, în final, că o mare parte dintre argumentele invocate de autorii obiecției cu privire la Legea bugetului de stat pe anul 2026 se referă, în principal, la elemente care țin de oportunitatea reglementării și că adesea autorii sesizării enumeră cu caracter generic pretinsele încălcări, fără a le și raporta la textele constituționale, nerespectând exigențele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. 60. Președintele Senatului consideră că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 61. Cu privire la critica prin care se susține utilizarea unei proceduri legislative accelerate, incompatibilă cu importanța și complexitatea legii bugetare, președintele Senatului invocă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 138 alin. (2) referitor la elaborarea proiectul bugetului de stat și a celui al asigurărilor sociale de stat și în art. 65 alin. (2) lit. b) privind aprobarea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat în ședința comună a Camerelor Parlamentului, reflectate în planul reglementărilor infraconstituționale de art. 28 din Legea nr. 500/2002 și de art. 60 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 4/1992. De asemenea, se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 904 din 28 decembrie 2021 și arată că legea criticată a urmat întocmai procedura legislativă, respectând în totalitate cerințele constituționale și regulamentare impuse, iar Guvernul și-a exercitat dreptul de inițiativă legislativă conform competenței consacrate expres de art. 138 alin. (2) din Constituție. În aplicarea directă a acestor norme, proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2026 a fost depus la data de 13 martie 2026, iar programul de dezbatere și adoptare a fost stabilit de birourile permanente cu consultarea liderilor grupurilor parlamentare, respectând integral cadrul regulamentar. 62. Se mai arată că din analiza practicii parlamentare recente rezultă că legile bugetului de stat au fost adoptate în intervale scurte de timp. Astfel, spre exemplu, bugetul pe anul 2025 a fost dezbătut și adoptat în 5 zile, iar bugetul pe anul 2024 a fost dezbătut și adoptat în 6 zile.63. Totodată, în temeiul art. 64 alin. (1) din Constituție privind exercitarea autonomiei organizatorice a Camerelor Parlamentului, precum și al art. 60 alin. (2) din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, cele două Camere și-au exercitat suveran competența, stabilind cadrul procedural aplicabil ședințelor comune. Programul de dezbatere și adoptare a proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2026 a fost aprobat în ședința Birourilor permanente reunite din 13 martie 2026, program ce a suportat modificări în urma ședinței Birourilor permanente reunite din 16 martie 2026. Programul de dezbatere și adoptare a proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2026 a fost aprobat cu consultarea liderilor grupurilor parlamentare. Dezbaterea generală și pe articole s-a desfășurat conform art. 64-67 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului: prezentarea raportului comun, luări de cuvânt limitate la reprezentanții grupurilor parlamentare (art. 65), dezbaterea pe articole a proiectului legii fiecărui buget (art. 66), discutarea amendamentelor și posibilitatea de a pune în discuție amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisii, admise și respinse (art. 67). 64. Invocându-se Decizia Curții Constituționale nr. 85 din 13 februarie 2019, se arată că Parlamentul a respectat toate etapele obligatorii ale procesului legislativ, asigurând un interval rezonabil pentru parcurgerea etapelor parlamentare obligatorii, depunerea amendamentelor de către grupurile parlamentare, deputați și senatori, dezbaterile în cadrul comisiilor sesizate, lucrările comisiilor reunite pentru buget-finanțe ale celor două Camere, precum și dezbaterile în plenul reunit.65. Se apreciază că susținerile autorilor sesizării potrivit cărora ar fi existat o lipsă a unei dezbateri efective sau un timp insuficient pentru analiză vizează, în realitate, aspecte ce țin de oportunitatea și de organizarea internă a procedurii parlamentare. Acestea nu pot fi transformate în critici de neconstituționalitate în absența unei încălcări exprese și concrete a unei dispoziții constituționale.66. Prin urmare, critica invocată nu se susține nici factual (procedura a respectat întocmai termenele aprobate în baza Regulamentului activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului), nici constituțional sau regulamentar. Curtea Constituțională, în jurisprudența sa constantă privind procedurile legislative speciale, a reținut că respectarea regulilor interne ale Parlamentului (inclusiv cele din Regulamentul comun) exclude neconstituționalitatea, atât timp cât nu se aduce atingere unor prevederi exprese ale Legii fundamentale - ceea ce nu s-a întâmplat în speță.67. Referitor la pretinsa încălcare a art. 141 coroborat cu art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, cu privire la avizul CES, se evocă natura juridică a acestui organ consultativ al Parlamentului și al Guvernului și atribuțiile sale, prevăzute de Legea nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, și se arată că parcursul legislativ al Legii bugetului de stat pe anul 2006 indică faptul că CES a comunicat Punctul de vedere nr. 1.873 din 12 martie 2026, favorabil cu observații. De asemenea, invocând Deciziile Curții Constituționale nr. 83 din 15 ianuarie 2009, nr. 139 din 13 martie 2019, nr. 221 din 2 iunie 2020, precizează că nu poate fi admisă critica formulată, având în vedere că avizul CES a fost solicitat, Guvernul primind un punct de vedere. Totodată, menționează că obligația de solicitare a avizului CES, subsumată exigenței calității legii, ca dimensiune a principiului legalității, a fost îndeplinită, aspect care, de altfel, a fost constatat și de autorii sesizării.68. Distinct, arată că autorii obiecției de neconstituționalitate nu justifică substanțialitatea amendamentelor în raport cu întregul proiect de lege, astfel încât să fie necesară o nouă sesizare a CES. 69. Cu privire la critica privind nerespectarea integrală a voinței populare exprimate prin referendumul local din municipiul București din 24 noiembrie 2024 privind repartizarea impozitelor și taxelor locale se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 904 din 28 decembrie 2021 și se precizează că legea bugetului de stat nu trebuie în mod obligatoriu să trateze aspecte cu privire la rezultatele unui referendum, mai ales al unuia local. Soluționarea aspectelor ridicate în conținutul referendumului implică mai degrabă amendarea unor acte normative de natură primară, respectiv a unor acte cu caracter normativ emise de autoritățile administrației publice locale. Prin urmare, este opțiunea legiuitorului să legifereze prin legea bugetului de stat aspecte care fac obiectul referendumului, în funcție de prioritățile și strategiile publice. 70. Se mai reține că, în procedura legislativă la Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, se află o inițiativă legislativă intitulată Proiect de Lege privind transpunerea rezultatului referendumului local asupra aprobării de către Consiliul General al Municipiului București a repartizării între Primăria Municipiului București și primăriile de sector a impozitelor pe venit și a taxelor și impozitelor locale colectate de la bucureșteni, desfășurat în 24 noiembrie 2024 (PL-x nr. 176/2026), ce are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și modificarea și completarea altor acte normative, inițiativa legislativă vizând transpunerea rezultatului referendumului local desfășurat în 24 noiembrie 2024.71. În opinia președintelui Senatului, criticile formulate de autorii obiecției cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 138 alin. (2) din Constituție, coroborat cu art. 36 din Legea nr. 500/2002, sunt neîntemeiate, întrucât argumentele invocate nu relevă o veritabilă critică de constituționalitate, ci exprimă, în realitate, aprecieri asupra oportunității politice, asupra realismului unor estimări bugetare și asupra calității fundamentării economico-fiscale a legii bugetare. Bugetul are, prin natura sa, un caracter anticipativ, iar invocarea unor eventuale diferențe dintre execuția bugetară viitoare și nivelul estimat prin lege nu poate fundamenta o critică de neconstituționalitate. Controlul de constituționalitate privește conformitatea normei cu Constituția la momentul adoptării sale, nu validarea ex post a tuturor premiselor economice utilizate de legiuitor sau de Guvern.72. Afirmația autorilor obiecției potrivit căreia Parlamentul ar fi fost lipsit de posibilitatea exercitării efective a funcției sale bugetare nu poate fi reținută atât timp cât proiectul de buget a fost înaintat Parlamentului, însoțit de documentele prevăzute de cadrul normativ incident, iar Parlamentul a putut dezbate, amenda și adopta legea bugetară și, ca atare, exigențele prevăzute la art. 138 alin. (2) din Constituție au fost respectate. Constituția nu condiționează validitatea legii bugetare de acordul tuturor organismelor consultative asupra ipotezelor macroeconomice și nici de inexistența oricărui risc fiscal. Susținerea potrivit căreia obligația de fundamentare „pe baze prudente și realiste“ ar echivala automat cu o exigență de rang constituțional este disproporționată. Cel mult, o atare situație ar ridica o eventuală problemă de legalitate, de conformare la disciplina finanțelor publice sau de oportunitate bugetară, dar nu, în mod direct și automat, de constituționalitate.73. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituție, susținută prin prisma lipsei clarității, preciziei și previzibilității normelor juridice, se arată că dispozițiile din legea supusă controlului de constituționalitate respectă regulile de tehnică legislativă stabilite de Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Legea criticată face trimiteri exprese la alte acte normative, indicând întocmai titlul, numărul, celelalte elemente de identificare ale actelor normative la care se face trimitere, precum și mențiuni referitoare la completări, modificări ori republicări ale acestora, fiind îndeplinite cerințele constituționale și de tehnică legislativă cu privire la caracterul precis și clar al normelor juridice, care, astfel redactate, permit destinatarilor legii să prevadă consecințele și să se conformeze dispozițiilor legale.74. De asemenea, se consideră că dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. b) din legea criticată, prin stabilirea clară și precisă a mecanismului de repartizare a fondurilor către instituțiile solicitante, nu încalcă prevederile constituționale referitoare la accesibilitate și previzibilitate. Totodată, faptul că în Legea bugetului de stat pe anul 2026 nu sunt definite conceptele enumerate de către autorii obiecției nu demonstrează că se creează un spațiu de interpretare imprevizibil, întrucât aceste concepte au înțeles comun, sunt intrinseci domeniului fiscal-bugetar și își găsesc determinarea în cadrul sistemului normativ de specialitate, nefiind necesară definirea conceptelor respective în cuprinsul legii criticate.75. Totodată, critica privind reglementarea în cuprinsul Legii bugetului de stat pe anul 2026 a unor aspecte care țin în mod normal de legile sectoriale nu poate fi reținută, deoarece instituirea unei norme derogatorii nu implică, nici pe departe, suprapunerea normei de la care se derogă, ci norma derogatorie va fi aplicată în detrimentul celei din urmă. Astfel, nu sunt aplicate concomitent și norma derogatorie, și cea de la care se derogă, iar, în situația prezentă, nu se reduce previzibilitatea sistemului normativ. Legea supusă controlului de constituționalitate prevede atât articolele de la care se derogă, cât și actele normative, iar aplicarea sa în timp este restrânsă doar pentru bugetul de stat pe anul 2026.76. În opinia președintelui Senatului, nu poate fi reținută nici critica cu privire la stabilirea în cuprinsul Legii bugetului de stat pe anul 2026 a unor limite numerice și plafoane specifice, fără a se prezenta în expunerea de motive sau în notele de fundamentare metodologia sau fundamentarea tehnică a acestor limitări numerice, întrucât dispozițiile legale criticate respectă exigențele de calitate a legii, impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție.77. Guvernul consideră că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată.78. Se susține că adoptarea legii criticate printr-o procedură accelerată nu încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 2 alin. (1), ale art. 61 alin. (1), ale art. 64 alin. (1) și ale art. 138 din Constituție, întrucât acestea nu impun un anumit termen pentru dezbaterea unor legi în Parlament. Din argumentele prezentate nu rezultă că ar fi fost încălcate dispoziții imperative privind respectarea unor termene minime. În acest context, Parlamentul și-a îndeplinit rolul de unică autoritate legiuitoare, în acord cu dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție. Totodată, prevederile Constituției obligă Guvernul să elaboreze proiectul legii bugetului de stat, iar Parlamentul să îl aprobe. Dacă proiectul a fost însoțit de o strategie fiscal-bugetară și de prognoze oficiale, cerința de fundamentare este îndeplinită. Complexitatea legii nu impune constituțional un număr fix de zile de dezbatere, ci respectarea fluxului procedural. Mai mult decât atât, referitor la termenul scurt de adoptare a legii, Curtea a statuat deseori că nu se poate pronunța pe „oportunitatea“ unui calendar strâns.79. Cu privire la caracterul divizat al avizului CES și ignorarea rezervelor semnificative exprimate de reprezentanții mediului sindical și ai societății civile se arată că aceste aspecte nu prezintă relevanță, singura cerință constituțională fiind aceea a solicitării avizului de către inițiator. Se mai arată că niciun text de lege nu impune obținerea unui nou aviz CES după depunerea amendamentelor. Se precizează că în același sens este și jurisprudența Curții Constituționale.80. Cu privire la încălcarea celor hotărâte prin referendumul local din municipiul București din data de 24 noiembrie 2024 privind repartizarea impozitelor și taxelor locale se arată că un astfel de referendum are caracter consultativ, iar la elaborarea bugetului a fost avută în vedere tocmai jurisprudența Curții Constituționale, care s-a pronunțat prin mai multe decizii asupra faptului că bugetul este elaborat de Guvern pe baza legilor aflate în fondul activ al legislației, legi care stabilesc atât veniturile, cât și cheltuielile statului. Prin urmare, construcția planului financiar aferent anului 2026 a avut în vedere doar acele venituri ale bugetului de stat care sunt repartizate de acesta către unitățile administrativ-teritoriale, în timp ce celelalte aspecte care au făcut obiectul referendumului ar putea fi realizate și transpuse în practică doar prin modificarea cadrului legal existent, în mod separat de legile bugetare anuale, cu respectarea principiului constituțional al autonomiei locale consacrat de art. 120 din Constituție. Prin urmare, prin reglementarea propusă sunt vizate doar aspecte tehnice care își găsesc deja reglementarea și fac parte din fondul activ al legislației, prin construcția bugetară propusă stabilindu-se doar un mod distinct de repartizare a veniturilor bugetare specific anului 2026. 81. Cu privire la încălcarea art. 79 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (3) din Constituție, în sensul că avizul Consiliului Legislativ nu ar fi putut acoperi în mod real conținutul final al legii criticate, modificat substanțial prin amendamentele admise, se arată că, prin Deciziile nr. 12 din 15 ianuarie 2019 și nr. 239 din 3 iunie 2020, Curtea a statuat că nu există obligația de a se solicita avizarea ori de câte ori proiectul de lege suferă diverse modificări în Camera de reflecție sau în cea decizională. 82. Referitor la o eventuală contradicție între programul de guvernare și Legea bugetului de stat pe anul 2026, se menționează că din motivarea autorilor obiecției nu sunt decelabile prevederi constituționale de natură a fi încălcate și se demonstrează, totodată, convergența dintre prevederile legii criticate și Programul de guvernare. 83. Se arată că fundamentarea Legii bugetului de stat pentru anul 2026 a fost realizată respectând obiectivele construcției bugetare pentru anul 2026 și orizontul 2027-2028, așa cum au fost stabilite prin Strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2026-2028 și care nu contravin prevederilor art. 36 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, și că în planul bugetar-structural național pe termen mediu 2025-2031 România și-a stabilit ca obiectiv central al politicii de deficit bugetar reintrarea pe o traiectorie de ajustare începând cu anul 2025, de o manieră care să îi permită încadrarea în valoarea de referință stabilită de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene la sfârșitul orizontului de timp acoperit de Planul bugetar structural național pe termen mediu 2025-2031 și, implicit, crearea premiselor de ieșire de sub incidența procedurii europene de deficit excesiv. Sub aspectul art. 138 alin. (5) din Constituție, construcția bugetară pentru anul 2026, așa cum este reflectată în documentele de planificare, trebuie să demonstreze o corelare strictă între sursele de finanțare și volumul cheltuielilor. În condițiile în care indicatorii din Strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2026-2028 evidențiază o presiune crescută asupra serviciului datoriei publice, sustenabilitatea pe termen lung a acestor cheltuieli devine un punct central în evaluarea constituționalității legii bugetului de stat. 84. Cu privire la derogările multiple de la cadrul normativ primar în materie bugetară și stabilirea prin lege ordinară a cotelor de distribuire a CAM se arată că domeniul legii organice este foarte clar delimitat prin textul Constituției, astfel încât legiuitorul este obligat să adopte legi organice numai în domeniile expres prevăzute, domeniul bugetar nefiind expres enumerat de Constituție printre cele de natură organică. Normele legate de finanțele publice, în special cele care vizează aspecte tehnice ce țin de repartizarea veniturilor și cheltuielilor bugetare, sunt aspecte care nu se încadrează în situațiile limitative de la art. 73 din Constituție, fiind astfel norme cu caracter ordinar. Astfel, aplicând criteriul material al normei de reglementare, se consideră că, prin conținutul lor juridic, normele de la care se instituie derogări prin legea supusă controlului de constituționalitate reprezintă norme juridice cu caracter ordinar, întrucât vizează aspecte tehnice ce țin de construcția bugetară.