Excepția de neconstituționalitate — asigurări sociale
DECIZIE nr. 22 din 21 aprilie 1993 excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din Legea nr. 49/1992
În vigoare. Act în vigoare.
Despre ce este acest act
Curtea Constituțională a declarat neconstituțional articolul V din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea legislației de asigurări sociale, deoarece prevedea o intrare în vigoare retroactivă la data de 1 aprilie 1992, încălcând principiul neretroactivității legii prevăzut în articolul 15 alin. (2) din Constituție. Actul afectează aplicația normelor de asigurări sociale pentru persoanele care plăteau contribuții în perioada respectivă. Soluția dispozitivului este acceptarea excepției de neconstituționalitate și declararea articolului V ca fiind nevalid.
Pe scurt
- Identificator
- Decizie nr. 22/1993
- Tip act
- Decizie
- Emitent
- Curtea Constituţională
- Data adoptării
- 21 aprilie 1993
- Număr de forme
- 1
- Domeniu
- constitutional, social security pensions
- Sursa oficială
- legislatie.just.ro
De ce spunem asta
- default:latest consolidation, no total abrogation found — ACTIVE by default
Ce acte modifică acest act
Actele pe care acest act le modifică, le completează sau le abrogă.
- Admite neconstitutionalitatea: LEGE nr. 49 din 25 mai 1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale — 25 mai 1992
Textul actului
| EMITENT |
Ion Filipescu - preşedinteMiklos Fazakas - judecătorIoan Muraru - judecătorRaul Petrescu - procurorFlorentina Geangu - magistrat-asistentPe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale invocată de Popescu Corneliu Liviu în Dosarul nr. 429/1992 al Tribunalului municipiului Bucureşti - Secţia contencios-administrativ.Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 14 aprilie 1993 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, pronunţarea amanandu-se pentru azi, 21 aprilie 1993.CURTEA CONSTITUŢIONALĂavând în vedere actele şi lucrările dosarului retine următoarele:Prin cererea înregistrată la Tribunalul municipiului Bucureşti - Secţia contencios-administrativ, formând obiectul Dosarului nr. 429/1992, reclamantul Popescu Corneliu Liviu a chemat în judecata Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor solicitând anularea art. 1 lit. a) alin. 1 şi 2 din Precizările nr. 947/181679 - emise în comun de cele doua ministere - privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale. Solicitarea reclamantului a fost determinata de faptul ca normele invocate au adus la o majorare a contribuţiei de asigurări sociale pe care o plăteşte pentru activitatea desfăşurată.La termenul de judecată de la 12 noiembrie 1992 reclamantul a invocat neconstituţionalitatea art. V din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, articol pe baza căruia s-au emis precizările menţionate şi care au determinat declanşarea litigiului.Reclamantul considera ca art. V din Legea nr. 49/1992 este neconstitutional deoarece încalcă principiul neretroactivitatii legii consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi dispoziţiile art. 78 al acesteia privind intrarea în vigoare a legii şi, în consecinţa, solicita instanţei sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei invocate.În îndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 23 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa "opineaza favorabil" în ce priveşte cererea reclamantului, iar prin Încheierea din 19 noiembrie 1992 sesizează Curtea Constituţională cu privire la excepţia ridicată şi dispune suspendarea judecării cauzei.În vederea soluţionării excepţiei au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.În punctul de vedere exprimat de către Guvern se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este fără interes legitim, determinat de faptul ca deciziile Curţii Constituţionale au efect numai pentru viitor şi pe cale de consecinţa reclamantului ar fi în imposibilitate de a solicita restituirea contribuţiei de asigurări sociale plătită.Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctul lor de vedere.CURTEA CONSTITUŢIONALĂexaminând încheierea de sesizare şi actele dosarului în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere exprimate de autorităţile solicitate, raportul prezentat de judecătorul raportor, precum şi concluziile procurorului prezentate în şedinţa publică din 14 aprilie 1993 şi vazand dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 78 şi art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 12, art. 24 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992 şi dispoziţiile Legii nr. 49/1992, retine următoarele:În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea constata mai întâi ca este competenţa a soluţiona cauza în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al prevederilor art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, iar sesizarea s-a făcut cu respectarea cerinţelor legale.Prin art. V din Legea nr. 49/1992 se stabileşte ca "Dispoziţiile prezentei legi se aplică de la data de 1 aprilie 1992". Această lege a fost adoptată de către Camera Deputaţilor şi de către Senat, în şedinţe separate, la 21 mai 1992, a fost promulgată de Preşedintele României la data de 22 mai 1992 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 26 mai 1992.Potrivit art. 78 din Constituţie, legea intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României sau la data prevăzută în textul ei.Potrivit Constituţiei, art. 15 alin. (2), legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.Din coroborarea celor două texte constituţionale rezultă ca legea, cu excepţia legii penale mai favorabile, intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României sau la data prevăzută expres în textul acesteia. Data prevăzută în textul legii nu poate fi decât posterioară datei publicării în Monitorul Oficial al României şi nicidecum anterioară acesteia, ca în speta, deoarece potrivit principiului neretroactivitatii legii, care a dobândit o valoare constituţională prin art. 15 alin. (2), legiuitorul este obligat sa nu emita legi cu caracter retroactiv.Singura excepţie de la principiul neretroactivitatii este prevăzută în mod expres de legea fundamentală şi ea priveşte legile penale mai favorabile.Legea nr. 49/1992 nu este lege penală şi, ca atare, intra sub incidenţa prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.În consecinţa, art. V din Legea nr. 49/1992 care dispune ca aceasta se aplică de la data de 1 aprilie 1992 este neconstitutional, deoarece încalcă principiul neretroactivitatii legii.În aceasta situaţie urmează a se aplică regula generală a intrării în vigoare a unei legi, şi anume, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv 26 mai 1992.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 13 alin. 1 pct. A. lit. c), art. 24 alin. (4), art. 25 alin. (1) şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate formulată de Popescu Corneliu Liviu în faţa Tribunalului municipiului Bucureşti - Secţia contencios-administrativ, cu care Curtea Constituţională a fost sesizată prin Încheierea din 19 noiembrie 1992 a acestui tribunal.Constata ca art. V din Legea nr. 49/1992 este neconstitutional.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 21 aprilie 1993.PREŞEDINTE,Prof. dr. doc. Ion FilipescuMagistrat-asistent,Florentina Geangu-------------------