STRATEGIE NAȚIONALĂ din 26 noiembrie 2025de apărare a țării pentru perioada 2025-2030
EMITENT
  • PARLAMENTUL ROMÂNIEI
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1092 din 26 noiembrie 2025



     Notă
    Aprobată prin HOTĂRÂREA nr. 48 din 26 noiembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1092 din 26 noiembrie 2025.    Independență și solidaritate - viziunea României pentru o lume în schimbare  +  CUVÂNT-ÎNAINTELa peste trei decenii de la Revoluția din decembrie 1989, România contemporană, membră a NATO și a UE, în urma unei acumulări consistente în plan economic și social, traversează totuși o perioadă de incertitudini și impredictibilitate. Românii au dreptate să privească îngrijorați evoluțiile din imediata lor apropiere sau pe cele mai îndepărtate, cu impact direct sau mijlocit asupra vieților lor. Mai mult, cetățenii noștri sunt îndreptățiți să se întrebe nu doar ce efect va avea dinamica geopolitică actuală asupra siguranței, stabilității și prosperității lor, ci și dacă statul român este pregătit să înfrunte provocările și pericolele contemporane și pe cele imediat previzibile.Este România de astăzi suficient de puternică, se întreabă ei, pentru a rezista șocurilor actuale și viitoare și pentru a menține drepturile și libertățile lor fundamentale, în primul rând cele la pace, siguranță și prosperitate? „Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2025-2030“ pleacă de la aceste întrebări îndreptățite ale cetățenilor noștri și descrie condițiile pentru ca așteptările legitime ale românilor să se îndeplinească.Documentul de față îl are în centru chiar pe el, cetățeanul român, destinatarul direct al paginilor de mai jos, actor privilegiat și beneficiar prioritar al tuturor măsurilor propuse de Strategie. Acest document nu este, prin urmare, despre statul român, ci despre obligațiile fundamentale ale instituțiilor publice față de români. O Românie modernă și sigură, bucurându-se de pace și de avantajele ei unice, este așadar un stat construit în jurul cetățenilor săi, în serviciul drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora, cu instituții moderne, transparente și integre, orientate exclusiv către slujirea binelui public.Premisele „Strategiei naționale de apărare a țării pentru perioada 2025-2030“ sunt consolidarea valorilor democrației liberale, prezervarea neștirbită a drepturilor și libertăților cetățenești, optimizarea administrației și adaptarea instituțiilor la exigențele românilor. De o egală importanță sunt consolidarea statului, prin debirocratizare, digitalizare și adoptarea noilor tehnologii, precum și gestiunea responsabilă a cheltuielilor și a datoriei publice. În fine, dar nu în ultimul rând, se cuvine menționată aplicarea principiilor competiției oneste și ale selecției întemeiate pe merit, prin crearea de oportunități pentru desfășurarea neîngrădită a libertății economice și a creativității antreprenoriale, singurele surse autentice de dezvoltare comunitară și prosperitate individuală. Toate acestea reclamă o abordare transparentă și colaborativă, cu instituții funcționând într-o logică de cooperare onestă și responsabilă, deschise controlului cetățenesc și oferind astfel garanții reale că România devine un stat rezistent la șocuri interne sau externe, capabil să răspundă în mod adecvat noilor amenințări și riscuri de securitate.Fiindcă îi are în centru pe cetățenii români, această Strategie se proiectează pe fundalul istoriei națiunii române, se întemeiază pe valorile sale fundamentale identitare, culturale și spirituale, pe aspirația românilor de a se manifesta, distinct și solidar, ca membri ai familiei popoarelor europene și de a exprima, în ansamblul civilizației occidentale, un fel inconfundabil de a fi. Strategia de față este, așadar, a românilor și ilustrează felul în care, într-o regiune cu provocări specifice, într-o vecinătate europeană complexă, România alege să răspundă provocărilor actuale de securitate, urmărindu-și interesele naționale, în deplină solidaritate cu partenerii și aliații. În sensul celor de mai sus, acest document avansează conceptul de „independență solidară“, ca exigență strategică și ca imperativ de acțiune, pe componentele securitate și diplomație, pentru România. Acest concept reflectă o formă de autonomie strategică care se bazează pe doi piloni esențiali: dezvoltarea tuturor capabilităților care pot concura la realizarea securității naționale și apărarea țării, respectiv fundamentarea acțiunilor de politică externă și de securitate ale României pe cooperare și sprijin reciproc în cadrul alianțelor euroatlantice și nu pe izolare sau autosuficiență.Această Strategie furnizează răspunsuri pe termen mediu la un context de securitate mai dramatic decât oricând. Agresiunea rusă împotriva Ucrainei a readus războiul în Europa, forțează modificarea brutală a frontierelor și, în logica de mult apusă a sferelor de influență, încearcă redefinirea echilibrelor geopolitice continentale. Invadarea Ucrainei de către Rusia reclamă reacția noastră imediată și mobilizarea unor resurse importante pentru ca vecinii noștri să reziste agresiunii și să obțină nu doar o încetare temporară a ostilităților, ci și o pace justă și durabilă, în acord cu dreptul internațional. Agresiunea rusă, cu efectele ei de impredictibilitate și instabilitate la Marea Neagră, se adaugă însă celorlalte provocări, imediate sau mai îndepărtate, la securitatea țării noastre: creșterea competiției geopolitice globale, revenirea la logica blocurilor economice și de securitate concurente, protecționismul comercial și lupta pentru controlul noilor tehnologii și al metalelor rare, revoluția Inteligenței Artificiale/IA în domeniul civil, dar mai ales în cel militar etc. În planul vieții noastre sociale, se constată efectele negative ale agresiunii hibride prin manipularea informației și utilizarea malignă a rețelelor sociale, cu efecte nemijlocite asupra limitării dezbaterii publice și îngrădirii opțiunilor electorale ale cetățenilor. Acest fenomen global și-a găsit, din nefericire, o expresie românească, obligând instituții fundamentale la reacție, dar generând și scepticismul multor cetățeni cu privire la capacitatea statului de a anticipa și a preveni agresiuni de această natură. În fine, persistența fenomenului corupției, vector și multiplicator de risc, șubrezește statul, slăbește impardonabil capacitatea noastră defensivă, în sens larg, și diluează pactul de încredere dintre instituții și cetățeni. Să o spunem fără ocolișuri: cetățenii noștri ar putea ezita să apere o Românie coruptă, dar vor fi pe deplin solidari cu o țară care le apără cu bună-credință libertățile și interesele.Toate cele de mai sus și altele despre care Strategia va vorbi impun o concluzie: maturizarea României s-a produs, fapt care reclamă, în următoarea secvență istorică, adecvarea completă a țării noastre la propria vocație istorică și la exigențele severe ale timpului. E neplăcut, dar este cazul să admitem: prin hărnicia, sacrificiile și creativitatea românilor, economia țării noastre a avansat mai rapid decât instituțiile care compun arhitectura statului. Această asimetrie nu mai poate totuși continua, fiindcă pretenția românilor de a fi serviți prompt și eficient de statul lor este complet legitimă. Iar cetățenii noștri semnalează că pacea și siguranța reprezintă prima și cea mai importantă responsabilitate a statului.Pe un fond de continuitate, această Strategie introduce câteva schimbări de optică și acțiune, dictate chiar de permanența intereselor fundamentale ale României. Orientarea politicii noastre externe, de securitate și de apărare va rămâne fundamental aceeași, chiar dacă va înregistra adaptări impuse de noile circumstanțe și, mai ales, de pragul de maturitate atins de România. Conceptul de „independență solidară“ propus în acest document reprezintă o cheie de lectură a contextului geopolitic și de acțiune, care se traduce prin două elemente foarte simple: pe de-o parte, România își va urmări responsabil și matur propriile interese, manifestându-se, pe de altă parte, ca și până acum, drept un asociat loial al partenerilor și aliaților. Suntem convinși că doar în acest fel valoarea noastră adăugată în UE și în NATO își va atinge cu adevărat potențialul. Ne vom manifesta, așadar, ca un membru activ și responsabil al UE și al NATO. Vom rămâne același promotor decis al Parteneriatului Strategic cu SUA și al unei relații transatlantice din ce în ce mai strânse, mai profunde și mai diversificate. Ne vom manifesta, ca până acum, drept susținătorul cel mai activ al Republicii Moldova, pe temeiul unității noastre de limbă, cultură, spiritualitate și destin istoric. Vom rămâne, de asemenea, un partener serios și un punct de sprijin solid pentru Ucraina și bravul popor ucrainean. Ne vom achita de angajamentele față de parteneri și aliați, inclusiv în privința cheltuielilor dedicate apărării și securității, vom apăra cu egală dârzenie dreptul internațional și Carta ONU și vom rămâne un interlocutor serios, în forurile multilaterale, pentru soluționarea în comun a problemelor de interes și cuprindere globală. Toate acestea rămân neschimbate, chiar dacă preocuparea noastră de căpătâi va fi identificarea și promovarea intereselor noastre naționale, așa cum ne-o cer în fond cetățenii noștri.Documentul de față este primul de o asemenea importanță în cursul mandatului meu. Îl propun românilor cu onestitate, respect și încredere, ca un semnal despre responsabilitatea asumată de mine de a apăra drepturile și libertățile lor fundamentale, în primul rând dreptul de a fi apărați și de a trăi în siguranță. Experiența ultimelor alegeri, dramatică și pentru mine, și pentru români, ne-a schimbat și ne cheamă la dialog și reconciliere, în vremuri în care provocările interne și primejdiile externe fac unitatea națională mai prețioasă ca oricând. Această Strategie vine însoțită și de angajamentul meu de a mobiliza toate instrumentele puse la dispoziție de Constituția României pentru ca românii să se bucure în continuare de dividendele păcii și pentru a putea să punem astăzi temeiul unei Românii mai bune, mai prospere și mai libere chiar de mâine. Toți împreună!
    PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
    NICUȘOR-DANIEL DAN      +  Capitolul 1 Principiile Strategiei naționale de apărare1.1. Concept1. „Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2025-2030“ identifică cu realism amenințările, riscurile, vulnerabilitățile actuale sau probabile de securitate, dar și oportunitățile care ar permite țării noastre să ofere cetățenilor ei și mai multă siguranță personală, securitate comunitară și, corelativ, prosperitatea la care aspiră în mod legitim.2. Conceptul-cheie al „Strategiei naționale de apărare a țării pentru perioada 2025-2030“, independența solidară, se naște deopotrivă din analiza lucidă a actualității și dintr-o viziune pe termen mediu cu privire la țara noastră. La peste două decenii de la integrarea în NATO și la 18 ani de când a devenit membră a UE, fructificând beneficiile acestor procese integrative, România se prezintă astăzi ca o țară mai sigură de sine, de propriile capacități și de propriul potențial. Dacă vocea României nu este încă la înălțimea dimensiunii reale a țării noastre, cu precădere la scara regiunii, este și pentru că evoluția societății și a economiei românești a devansat, adesea substanțial, adaptarea instituțiilor naționale la noile realități.3. În sensul celor de mai sus, independența solidară este rezultatul câtorva procese obiective: creșterea puternică a economiei naționale, inclusiv a capacității ei de a se proiecta investițional în afara frontierelor; acumularea de către aparatul diplomatic, precum și de către instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională a unei experiențe semnificative, inclusiv în teatre de conflict; sporirea calitativă a așteptărilor și a exigențelor românilor, care cer din ce în ce mai sonor instituțiilor publice și macrosistemelor critice performanțe compatibile cu un stat modern și dezvoltat. Toate aceste linii evolutive indică o nouă realitate: în pofida ezitărilor și a sincopelor, România se găsește astăzi în pragul maturității naționale și statale depline, pregătită potențial să își soluționeze vulnerabilitățile și să utilizeze optim oportunitățile naturale și istorice de care dispune.4. Acest nou concept strategic nu se naște și nici nu operează în vid. Dacă România poate avea astăzi ambiții mai mari este pentru că a beneficiat - și continuă să o facă - de avantajele apartenenței la NATO și UE. România de astăzi s-a născut și prin fructificarea avantajelor de neînlocuit ale apartenenței la două dintre formatele cele mai prestigioase pe plan global. Nu este deloc un paradox că, alături de procesele amintite în paragraful anterior, apartenența la NATO și UE a creat condițiile pentru trecerea la acest nou concept strategic pentru România: independența solidară. Prin manifestarea loială a solidarității cu aliații și partenerii săi, România și-a consolidat statutul și poziția în cadrul NATO și UE. În sens simetric, urmărindu-și consecvent propriile interese și contribuind cu expertiza sa unică la politicile aliate și europene, România a știut să dea o valoare deplină solidarității sale cu aliații și partenerii. Se poate, prin urmare, afirma că cele două jumătăți ale conceptului de independență solidară se vor consolida reciproc, ilustrând că adevărata independență nu se poate priva de loialitate și că valoarea celei din urmă este fortificată de cea dintâi.5. În același timp, această Strategie dă o importanță covârșitoare Parteneriatului Strategic cu SUA, pilon de neînlocuit al securității noastre și platformă de avansare a prosperității României. Prezența militară a SUA în țara noastră, precum și investițiile americane, cu precădere în domenii strategice și de frontieră tehnologică, vor putea să ducă Parteneriatul nostru în etapa maturității sale depline, optimizând fundamentele securității noastre naționale.6. „Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2025-2030“ propune un parteneriat cu națiunea română. Chiar dacă în paginile următoare va fi preponderent vorba despre instituții și politici publice, este fundamental faptul că actorul principal și beneficiarul cel mai important al Strategiei este poporul român. Apărarea țării și creșterea relevanței sale pe scena internațională pleacă de la premisa unității naționale în jurul intereselor fundamentale ale României, un consens pe care românii l-au demonstrat când obiectivele integrării în NATO și în UE au fost enunțate. Importanța națiunii în definirea acestei Strategii nu va face decât să crească după adoptarea sa de către Parlamentul României, începând cu faza de planificare și de traducere în politici publice și decizii. Adițional, după adoptarea sa și în vederea punerii sale în practică, „Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2025-2030“ va face obiectul unui efort consecvent de consultări și comunicare publică. Acest document nu este, prin urmare, parte a unei simple interacțiuni între experți, ci o secvență a dialogului Președintelui României cu națiunea pe care o reprezintă. 7. Documentul de față operează plecând de la o platformă de evaluare realistă a amenințării multidimensionale pe care o reprezintă acțiunile ostile ale Federației Ruse, precum și de la riscurile create de contextul de securitate relevant pentru România. Astfel, nu se poate neglija că, începând cu anexarea Peninsulei Crimeea în 2014, Federația Rusă a modificat în propriul avantaj echilibrul strategic la Marea Neagră, prin crearea unor noi capacități anti-acces și interdicție de zonă (A2AD). Adițional, după declanșarea războiului de agresiune împotriva Ucrainei, Federația Rusă a generat în arealul pontic o instabilitate de natură să afecteze interesele de securitate și economice ale României. Încălcările recente ale spațiului aerian al României confirmă evaluarea anterioară și adaugă preocupări noi pe agenda cetățenilor și instituțiilor noastre. Este esențial de amintit și instrumentarul hibrid pe care Federația Rusă îl utilizează pentru a-și atinge obiectivele și care, subminând solidaritatea națională și sabotând pactul social, afectează capacitatea țării noastre de a-și apăra interesele.8. Amenințarea strategică creată de Federația Rusă afectează și Republica Moldova, statul cu care ne unesc limba, istoria, cultura și destinul european. Această circumstanță impune drept unul dintre obiectivele acestei Strategii consolidarea și diversificarea angajamentului României în raport cu cel mai important dintre vecinii noștri.9. Inventarul provocărilor prezentat de „Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2025-2030“ este deopotrivă bogat și complex. Astfel, acest document evocă: instabilitatea regiunii noastre extinse, a Mării Negre și a Balcanilor Occidentali; „multipolarizarea“, în egală măsură economică și strategică, a scenei globale; reemergența competiției dintre marile puteri și blocurile asociate lor; relevanța protecționismului comercial, a concurenței privind atât accesul la tehnologiile de vârf și resursele critice, cât și controlul asupra acestora; multiplicarea focarelor de conflict și potențialul de alimentare a unor fenomene negative, precum fluxurile migratorii ilegale, criminalitatea organizată și terorismul. Toate aceste provocări erodează sever normele internaționale și funcționarea organizațiilor chemate să le apere, oferind astfel mai puțină protecție statelor mici sau de putere medie.10. O gamă atât de extinsă de preocupări pune această Strategie în fața unei opțiuni paradoxale. Astfel, în beneficiul unei evaluări complete a provocărilor de securitate la adresa României, „Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2025-2030“ operează cu o definiție cuprinzătoare a securității naționale, desfășurată pe mai multe dimensiuni/domenii: politico-administrativ; diplomatic; de apărare, ordine publică, informații, contrainformații și securitate; educațională, culturală, de sănătate, socială și demografică; economică și energetică; securitate cibernetică, de mediu și, în fine, privind protecția/apărarea civilă. În egală măsură, fără să neglijeze relevanța tuturor domeniilor evocate mai sus, această Strategie oferă un rol prioritar diplomației, informațiilor și contrainformațiilor, armatei naționale și economiei României. Argumentul definitiv în favoarea acestei prioritizări ni-l oferă dinamica războiului din Ucraina și importanța precumpănitoare a celor patru domenii prioritare de mai sus.11. Viziunea cuprinzătoare cu privire la securitatea națională se întemeiază pe conștientizarea interacțiunii naturale și crescânde dintre evoluțiile interne și dinamica internațională, ceea ce impune deopotrivă participarea responsabilă a cetățenilor la apărarea intereselor naționale și, în egală măsură, întărirea capacității anticipative și de reacție a instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării și securității. Un domeniu de o importanță specială este economia națională, chemată, pe de-o parte, să creeze resurse pentru planurile de înzestrare a armatei țării și, pe de altă parte, să contribuie direct la producția de echipament și tehnologie militară. Pe lângă industria militară propriu-zisă, domeniul economic contribuie la asigurarea securității naționale prin sectoare strategice sau importante precum: producția de energie, inclusiv extracția de hidrocarburi, mineritul, cu precădere de materii prime rare, siderurgia, agricultura sustenabilă, IT C și tehnologii de frontieră, în special IA etc. „Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2025-2030“ indică fără echivoc faptul că economia este atât fundamentul oricărei aspirații naționale, cât și factorul decisiv în relațiile internaționale, cel puțin pentru viitorul previzibil.12. „Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2025-2030“ are ambiția de a semnala o nouă etapă în dezvoltarea istorică a României. După consolidarea rolului de membru al NATO și al UE și după aderarea proximă la OCDE, România trebuie să își propună extinderea influenței sale în regiunea de interes imediat și proiectarea mai fermă a intereselor românești pe plan internațional. Statutul României în ordinea regională și internațională trebuie să reflecte dimensiunile sale teritoriale, demografice și economice, inclusiv sub aspectul resurselor naturale, precum și poziția sa geostrategică. În secvența istorică următoare, România are vocația să își asume o poziție de jucător geopolitic la nivelul capacităților reale ale țării, deopotrivă considerabile și neglijate. Țara noastră are argumente să se proiecteze pe termen mediu drept principala putere a Europei de Sud-Est și a doua mare putere la est de Germania, după Polonia, acționând ca un furnizor de securitate predictibil și un pilon de stabilitate pentru Regiunea Mării Negre și a Balcanilor de Vest. Într-un alt registru, România va acționa pentru consolidarea pilonului european al NATO. 13. Un asemenea nivel de ambiție ilustrează un posibil nou proiect național și reclamă participarea solidară a cetățenilor, alimentată de un pact înnoit de creștere a încrederii între aceștia și instituțiile statului român. Combaterea onestă și integrată (în plan strategic, operațional și comunicațional) a corupției este o precondiție a acestui nou contract social și una dintre temeliile securității naționale.1.2. Valori și principii14. Securitatea națională a României este fundamentată pe respectarea și promovarea statului de drept, a democrației, a drepturilor și libertăților cetățenilor, valori supreme afirmate în Constituția României. 15. Valorile și principiile fundamentale ale țării noastre avute în vedere în cadrul „Strategiei naționale de apărare a țării pentru perioada 2025-2030“ au un rol crucial în definirea intereselor și a obiectivelor naționale de securitate, deoarece au la bază respectarea Constituției României și a unui sistem de valori identic cu cel împărtășit de celelalte state membre ale UE și NATO. 16. Valorile și principiile definesc cadrul predictibil în care se vor desfășura eforturile statului român în domeniul securității. Aceste valori și principii corespund identității naționale a poporului român în evoluția sa istorică, ca urmare a opțiunii democratice, europene și euroatlantice asumate de cetățenii României și de statul român.17. Strategia are la bază următoarele principii: – preeminența interesului național, responsabilitate cetățenească, politică și instituțională supremă;– implicarea cetățenilor în eforturile de asigurare a securității naționale și angajamentul coordonat al instituțiilor de stat, ca parte a abordării integrate la nivelul întregului guvern;– independența solidară, care se reflectă în preferința pentru acțiunea în cooperare cu aliații și partenerii României, precum și dezvoltarea capacității de a acționa independent pentru protejarea interesului național, înțelegând această capacitate ca pe o componentă fundamentală a rezilienței colective aliate, manifestând deplină transparență față de partenerii strategici;– abordarea proactivă, în sensul urmăririi continue a evoluțiilor și luării din timp a tuturor măsurilor necesare, cu anticiparea și, pe cât posibil, prevenirea evoluțiilor defavorabile;– eficiența, privită în termeni de acțiune promptă sau preventivă, utilizând capacitățile pregătite din timp;– pragmatismul, ca modalitate de concentrare asupra îndeplinirii eficiente a obiectivelor, în paralel cu respectarea neabătută a valorilor asumate;– predictibilitatea, înțeleasă drept continuarea abordărilor strategice de până în prezent și ajustările necesare determinate de evoluțiile recente ale mediului internațional de securitate;– onestitatea, care pune relația stat - cetățean într-un registru de normalitate, printr-o abordare a instituțiilor: bazată pe moralitate, cinste, corectitudine și integritate; care să conducă la restabilirea și întărirea încrederii populației în autorități.  +  Capitolul 2 Evaluarea contextului global de securitate2.1. Tendințe majore și potențialul impact asupra securității statelor și siguranței cetățeanului, în perspectiva anului 203018. Ne aflăm în cel mai dificil context internațional de securitate de după Al Doilea Război Mondial, caracterizat de schimbarea profundă a echilibrului internațional, de volatilitate crescândă și incertitudine, determinate de erodarea accelerată a ordinii bazate pe reguli, reafirmarea politicii de putere a marilor actori globali și intensificarea competiției strategice în multiple domenii: militar, economic, tehnologic și informațional.19. Contextul global de securitate este marcat de o reconfigurare a modului în care unele țări se raportează la partenerii și aliații lor, prin adaptări rapide, dinamică crescută și alianțe ad-hoc. Evoluțiile recente de securitate și proiecțiile pentru următorii cinci ani indică un grad crescut de impredictibilitate a mediului geopolitic. Am intrat într-o perioadă de incertitudine la nivel global, în care ordinea internațională din trecut este modificată radical de competiția și relațiile în continuă schimbare dintre marile puteri, de acte de agresiune, care se suprapun dezvoltării tendințelor autoritare și extremiste în numeroase țări. Creșterea tensiunii în plan militar, generată de escaladarea atacurilor Federației Ruse împotriva Ucrainei și multiplicarea provocărilor sale împotriva statelor occidentale, prezintă un risc imediat pentru România și Europa, în timp ce interacțiunea dintre SUA, China, Rusia și UE este determinantă pentru conturarea pe termen lung a unui nou echilibru global. Acest climat geopolitic prezintă riscuri pentru România atât în domeniul securității, cât și în cel economic și comercial.20. Promovarea intereselor naționale ale României prin acțiuni de politică externă trebuie să aibă la bază asocierea conceptelor de securitate-prosperitate-libertate-unitate și să aplice principiul independenței solidare cu partenerii și aliații noștri din UE și din NATO.21. Instabilitatea geopolitică, în special în regiunea Mării Negre și a Balcanilor de Vest, în Orientul Mijlociu și în unele zone din Africa și Indo-Pacific, este dublată de diminuarea capacității organismelor internaționale de a aplica soluții durabile de încetare a ostilităților. Indecizia sau lipsa unor acțiuni ferme pentru a descuraja acțiuni de agresiune, revizuire prin forță a frontierelor sau schimbări de regim au afectat formatele multilaterale și regionale și au dus la restructurarea și revalorizarea blocurilor politico-militare. Se remarcă tendința statelor guvernate autoritar de a se grupa și coordona pentru alterarea ordinii internaționale bazate pe reguli, pentru a contracara statele care împărtășesc principiile democratice.22. Ritmul accelerat al evoluției tehnologice influențează toate domeniile de importanță strategică. Tehnologiile informatice emergente, inteligența artificială și celelalte evoluții asociate celei de-a IV-a Revoluții Industriale sunt potențial benefice pentru calitatea vieții și nivelul de trai, dar, în același timp, amplifică vulnerabilitățile curente și creează altele noi. Competiția pentru supremație în domenii precum inteligența artificială, microprocesoarele de mare capacitate, mega-centrele de date și procesare, tehnologiile cuantice sau biotehnologia generează schimbări semnificative în plan social, economic și geopolitic, fiind deosebit de relevante în domeniile securității și apărării, cu efecte disruptive pentru dezvoltarea capabilităților militare. În special inteligența artificială poate crea dependențe și clivaje care vor amplifica dezechilibrele naționale și mondiale. Crește, de asemenea, probabilitatea ca aceste tehnologii să fie utilizate în scopuri agresive de actori statali sau nonstatali, organizații criminale și grupări teroriste. Competiția marilor puteri se manifestă și în militarizarea spațiului, ceea ce impune statelor cu decalaje de evoluție pe aceste segmente un efort de adaptare la progresele în materie.23. Digitalizarea tot mai multor domenii și utilizarea tot mai extinsă a rețelelor sociale influențează semnificativ parametrii dezvoltării societăților, cu efecte pozitive, cum sunt eficientizarea administrativă și a producției, lărgirea bazei de cunoaștere și informare, a cercetării științifice și a inovării. În același timp, această evoluție creează condiții pentru manipulare și dezinformare agresivă, hiperpolarizare politică și socială, erodarea percepției comune asupra realității și adâncirea vulnerabilităților inerente regimurilor democratice. Percepția și voința umană devin ținte ale celei mai avansate forme de manipulare, respectiv războiul cognitiv.24. Protecționismul economic afectează derularea normală a schimburilor comerciale la nivel internațional și perspectivele de creștere economică mondială. La aceasta se adaugă acțiunile de control și limitare a accesului la resurse critice și metale rare, care pot adânci decalajul tehnologic între state.25. Infrastructura critică terestră ori maritimă (de suprafață și submarină), relevantă pentru sistemele naționale de securitate, energie, comunicații și tehnologia informației, va continua să fie, probabil cu intensitate crescută, ținta unor atacuri deliberate (convenționale și/sau hibride) cu scopul de a perturba sau de a compromite funcțiile și serviciile esențiale ale statului.26. Sunt previzibile radicalizarea și consolidarea curentelor și mișcărilor extremiste, radical-populiste, antisistem și antidemocratice. Stimulate mai ales de situații de criză, acestea vor continua să exploateze teme sensibile, generând amplificarea tensiunilor sociale, a discursurilor care instigă la ură, rasism sau xenofobie, ducând la scăderea încrederii în valorile democratice și instituțiile statului.27. Persistă și se vor amplifica riscurile și amenințările transnaționale, îndeosebi cele generate de traficul de droguri și de persoane, migrația ilegală, crima organizată transfrontalieră și terorism, ceea ce va continua să pună presiune asupra frontierelor și serviciilor publice cu potențial de a genera reacții sociale nedorite.28. Efectele schimbărilor climatice și posibila reapariție a unor pandemii influențează condițiile de viață la nivel global, cu efecte negative în sfera securității, a sănătății și a economiei, alimentând conflicte locale sau transfrontaliere și presiunea migraționistă.2.2. Provocări de securitate la nivel global și regional cu impact asupra securității României29. Poziția geografică a României ne expune amenințărilor convenționale și hibride generate, în principal, de Federația Rusă, dar nu numai. România trebuie să fie pregătită pentru gestionarea pericolelor severe create de războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei.30. În plan militar, războiul din Ucraina a condus la reconfigurarea sistemelor de apărare în Europa, cu impact major și pe termen lung pentru securitatea națională. Acțiunile provocatoare ale Federației Ruse, susținute de consolidarea forțelor sale armate, demonstrează abordarea ostilă a Moscovei în raport cu NATO, UE și statele membre.31. Continuarea operațiilor militare ale Federației Ruse și anexarea de noi teritorii în Ucraina multiplică considerabil riscurile și amenințările la adresa securității României. O eventuală graniță pe Dunăre cu Federația Rusă ar fi o amenințare directă la adresa securității noastre și ar deschide calea unor evoluții impredictibile, cu efect potențial inclusiv asupra independenței și a suveranității Republicii Moldova. O Ucraină independentă, suverană, un bun vecin integrat în structurile europene, cu instituții democratice puternice este în interesul securității noastre, fapt ce justifică eforturile multiple făcute de România pentru susținerea Ucrainei în războiul de agresiune declanșat de Federația Rusă.32. În sprijinul posturii sale revizioniste, Federația Rusă și-a consolidat parteneriatele cu regimuri autoritare, ceea ce afectează pe termen lung interesele și securitatea României, a partenerilor și aliaților noștri. Asistăm la o creștere a disponibilității competitorilor care nu împărtășesc valorile occidentale de a se asocia și a coopera cu Federația Rusă pentru menținerea capacității sale militare și a potențialului acesteia de destabilizare a regiunii și de a contesta ordinea globală bazată pe reguli.33. Postura militară a Federației Ruse, agresiunea sa împotriva Ucrainei și, cu precădere după 2014, militarizarea semnificativă a Peninsulei Crimeea pun în pericol securitatea regiunii Mării Negre, periclitând siguranța navigației, a infrastructurilor critice onshore și offshore și a exploatării resurselor energetice prin platforme marine, cu efecte negative asupra stabilității unor state din vecinătatea imediată a României, cu precădere a Republicii Moldova.34. Transformarea regiunii Mării Negre într-o zonă de stabilitate, conectivitate și prosperitate, în care problematica de securitate este gestionată prin dialog și cooperare, reprezintă un element semnificativ pentru dezvoltarea posturii strategice a României. În prezent, țara noastră este un actor regional cu rol relevant în asigurarea securității și a stabilității în regiunea Mării Negre și pe Flancul Estic al NATO, alături de aliații și partenerii săi, inclusiv prin abordarea pe care o are față de războiul din Ucraina. Creșterea cooperării cu Turcia și Bulgaria, ca state aliate, dar și cu alte state riverane este importantă în acest context, inclusiv pentru asigurarea libertății de navigație și a dezvoltării inițiativelor energetice în bazinul Mării Negre.35. Situația incertă și volatilă de securitate din regiunea Mării Negre împreună cu amenințările convenționale și hibride menționate mai sus afectează interesele legitime ale României în zona contiguă și zona economică exclusivă și reprezintă o provocare pentru transformarea României, începând cu 2027, în cel mai mare producător de gaze din UE.36. Starea operațională a flotei militare a României și întârzierea unor achiziții de nave și echipamente necesare pentru întărirea capacității sale funcționale reprezintă provocări pentru consolidarea capabilităților de asigurare a securității naționale. Situația șantierelor navale din România impune măsuri de creștere a capacității industriale de producție a acestora pentru a acoperi necesitățile de înzestrare operațională atât cu nave militare, cât și cu platforme navale multirol pentru garda de coastă.37. În plan economic, dezvoltarea României poate fi afectată de tendințele globale și regionale tot mai evidente de restricționare a comerțului liber și limitare a accesului la resurse, coroborate cu proliferarea acțiunilor de coerciție economică și război tarifar, dar și cu un nivel ridicat al corupției și al criminalității economice.38. Tranziția energetică globală și restructurarea economiei mondiale, prin construirea unor noi alianțe internaționale, introduc noi dependențe și vulnerabilități legate de accesul la materiile prime critice, asociate cu tehnologiile verzi și securitatea lanțurilor de aprovizionare, domenii din ce în ce mai vizate de concurența geopolitică.39. Evoluțiile tehnologice necesită o regândire a strategiilor de digitalizare a instituțiilor și de modernizare a capabilităților noastre de apărare, precum și o abordare unitară la nivelul administrației publice, sub umbrela unei strategii de transformare digitală a României. Este previzibilă creșterea atacurilor cibernetice, a manipulării informaționale pe scară largă și a interferențelor maligne. Acestea pot viza funcționarea democrației, prin influențarea sau limitarea dezbaterii democratice din societate, manipularea proceselor electorale și creșterea neîncrederii în instituții, a economiei, prin atacuri cibernetice în sectoare critice sau crearea de diviziuni între categorii socioeconomice. Utilizarea tot mai frecventă și agresivă a instrumentarului hibrid de către actori revizioniști precum Federația Rusă, dar nu numai, urmărește să intimideze și să slăbească coeziunea NATO și a UE și să divizeze societățile democratice, inclusiv cea românească.40. În plan social, tendințele demografice, negative în Europa și ascendente în zone instabile economic și securitar, coroborate cu sărăcirea continuă a populației din aceste regiuni, pot afecta coeziunea și reziliența României prin presiuni imigraționiste și polarizare socială. Instabilitatea regională, subdezvoltarea, lipsa drepturilor, conflictele și presiunile climatice în diferite state de pe glob favorizează migrația ilegală. Sunt posibile noi creșteri ale fluxului de migranți către Europa, având țara noastră ca rută de tranzit sau destinație. În același timp, migrația ilegală poate contribui la intensificarea fenomenului terorist.41. În domeniul mediului înconjurător, toate statele sunt afectate de schimbările climatice și de riscurile asociate acestora, combinate cu alte elemente de presiune la adresa habitatului uman: amenințările pandemice; dezechilibrele provocate de asimetria evoluțiilor demografice la nivel global; încetinirea creșterii economice; aprofundarea inegalităților; penuria alimentară.  +  Capitolul 3 Amenințări și riscuri la adresa statului și cetățeanului român. Vulnerabilități și oportunități3.1. Amenințări^1^1 Acțiuni, fapte sau stări de fapt, capabilități, strategii, intenții ori planuri, manifestate inclusiv sub forma unor inacțiuni, ce pot afecta valorile, interesele și obiectivele naționale de securitate și/sau sunt de natură să pună în pericol direct sau indirect securitatea națională, prin afectarea funcționării normale a instituțiilor statului, a vieții și integrității fizice a cetățenilor, înalților reprezentanți/unor colectivități și a organizării comunităților umane.42. Securitatea României este afectată de o gamă extinsă de amenințări recurente și emergente, care se manifestă în planurile politic, militar, economic, social, tehnologic și informațional. În ultima perioadă, tipul și modul de manifestare a amenințărilor la adresa securității României s-au diversificat, acoperind atât spectrul convențional, cât și cel hibrid.43. Acțiunile ostile ale Federației Ruse constituie principalele amenințări la adresa securității naționale, Moscova fiind responsabilă de perpetuarea instabilității în regiune și pe întregul continent european, prin războiul de agresiune împotriva Ucrainei, militarizarea Mării Negre și consolidarea capacităților militare ofensive. Este de așteptat ca Federația Rusă să intensifice acțiunile hibride desfășurate direct și prin interpuși împotriva unor state membre NATO, inclusiv împotriva României, la limita aplicării articolului 5 al Tratatului nord-atlantic. De asemenea, utilizând tot mai mult noile tehnologii, ar putea recurge la: activități cibernetice ostile, acte de sabotaj, operațiuni informaționale și acțiuni avansate de manipulare - menite să altereze percepțiile asupra realității, să discrediteze autoritățile române și să afecteze procesele de luare a deciziilor de nivel strategic.44. O eventuală extindere a conflictului militar din Ucraina către zone din proximitatea țării noastre ar reprezenta o amenințare majoră la adresa securității României.45. Atacurile cibernetice vor continua să reprezinte amenințări pregnante pe termen lung, acționând ca factori multiplicatori împotriva securității naționale. Principala amenințare la adresa securității cibernetice a României este reprezentată de operațiunile informatice ofensive derulate de entități asociate serviciilor secrete ruse.46. Spionajul reprezintă o amenințare pe termen lung la adresa țării noastre, fiind de așteptat ca servicii de informații ostile să își diversifice și să își adapteze permanent modul de operare, inclusiv prin valorificarea evoluțiilor tehnologice și prin utilizarea unor intermediari.47. Acțiunile din spectrul hibrid generate de actori ostili, manifestate în special prin dezinformare, fake-news, manipularea spațiului informațional, influențe maligne, însă și prin atacuri cibernetice, angrenarea zonei de intelligence și alte instrumente ale puterii, rămân amenințări persistente, cu efecte cumulative pe termen lung. Agresiunile din zona informațională au ca scop modelarea și/sau influențarea percepției publice, în vederea subminării coeziunii sociale și a încrederii în instituțiile democratice, în UE și în NATO. De asemenea, pot produce polarizare și falii ideologice.48. Afectarea infrastructurilor critice, inclusiv a celor destinate sistemului național de apărare a platformelor offshore, a coridoarelor de energie din Marea Neagră sau a cablurilor de telecomunicații submarine, constituie o amenințare emergentă la adresa securității naționale și a celei regionale.49. Amenințările la adresa intereselor economice strategice ale României sunt generate de acțiuni/inacțiuni ale unor entități care vizează promovarea propriilor obiective economico-financiare în detrimentul celor naționale. România trebuie să aibă o economie competitivă, pe care să se întemeieze prosperitatea cetățenilor, care să poată susține industria națională de apărare și care să nu fie limitată de dependențe critice de state care nu împărtășesc valorile noastre.50. Radicalizarea, la nivel european, a discursurilor și ideologiilor politice, ascensiunea populismului și a extremismului, polarizarea societăților prin provocări majore pentru securitatea europeană și a României amplifică tensiunile sociale, erodează consensul politic și cresc riscul de expunere la influențe externe ostile.51. Acțiunile teroriste generează amenințări la adresa securității naționale și a siguranței cetățenilor, cu diversificări și accentuări în funcție de dinamica fenomenului terorist în plan global, care pot avea impact și asupra prezenței românești și a intereselor țării noastre din străinătate.52. Demersurile unor actori (non)statali care afectează și subminează statul de drept și ordinea constituțională, precum și planurile și acțiunile care au ca scop suprimarea sau știrbirea suveranității, unității, independenței sau indivizibilității statului român constituie, de asemenea, amenințări.3.2. Riscuri^2 și vulnerabilități^3^2 Probabilitatea de producere/manifestare a oricărui eveniment, a oricărei situații, condiții cu potențial de manifestare incert, a cărui/cărei concretizare ar conduce la afectarea în orice mod a funcționării normale a instituțiilor statului, a organizării și funcționării comunităților^3 Deficiență funcțional-sistemică/structurală care poate fi exploatată sau poate contribui la materializarea unei amenințări sau unui risc, determinând slăbirea capacității statului de a diminua impactul evenimentelor cu potențial de afectare gravă a funcționării normale a instituțiilor sale, a vieții și integrității fizice a cetățenilor, înalților reprezentanți/unor colectivități și a organizării comunităților umane, precum și a capacității de apărare și promovare a valorilor, intereselor și obiectivelor naționale de securitate53. Tendințele de populism, curentele antieuropene și anti-UE, polarizarea politică și presiunile asupra statului de drept în unele state membre UE pot contribui la fragmentarea proiectului european și la diminuarea capacității Uniunii de a acționa coerent ca actor strategic. Gestionarea acestor tendințe maligne nu trebuie să inhibe dezbaterile oneste în rândul societății civile și al clasei politice.54. Posibilitatea ca instabilitatea din Europa de Est, Balcanii de Vest și Caucazul de Sud să se accentueze în urma acțiunilor concertate ale unor actori statali și nonstatali, pe de o parte, prin presiuni externe, război hibrid și conflicte prelungite, iar, pe de altă parte, prin investiții în infrastructura strategică:– perpetuarea agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei va crește insecuritatea în regiune, cu implicații majore la adresa securității României;– o eventuală amânare pe termen lung a integrării europene a Republicii Moldova și a Ucrainei va accentua riscurile de securitate pentru România;– destabilizarea regională în Balcanii de Vest, alimentată de interferențe externe, de reacții naționaliste și de lipsa unor progrese substanțiale în procesele de aderare la UE, poate genera frustrări politice și reacții naționalist-izolaționiste care pot degenera în conflicte interne și regionale, accentuând riscurile de securitate pentru România;– instabilitatea din Caucazul de Sud poate afecta proiectele de conectivitate comercială și energetică de interes pentru România;– insecuritatea din Orientul Mijlociu și Africa creează premisele de export al unor riscuri spre Europa și țara noastră.55. Emergența unor alianțe antioccidentale poate crea poli de putere adverși care vizează destabilizarea și, la limită, reconfigurarea arhitecturii de securitate euroatlantice și a ordinii internaționale actuale.56. Proliferarea sistemelor de armament convențional și neconvențional, a munițiilor de precizie și a dronelor de luptă, dezvoltate prin integrarea tehnologiilor cu dublă utilizare, conduc la o nouă cursă a înarmării și amplifică semnificativ riscurile la adresa capacității de apărare a României.57. Competiția neloială și agresivă, subvenționarea mascată a unor sectoare de către alte state pentru a cuceri piețe, achizițiile strategice cu scopul de a crea dependențe sau de a deține controlul asupra unor sectoare critice pot crea pe termen mediu dezavantaje majore pentru economia națională și pentru capacitatea sa de a contribui la securitatea națională.58. Neajunsurile în asigurarea securității energetice la nivel regional și a protecției infrastructurilor critice pot fi exploatate de către actori interesați ca mijloc de presiune politică și ca pârghie de control. Infrastructura critică din zona contiguă și zona economică exclusivă ale României este expusă unor atacuri hibride în condițiile continuării stării de război provocate de Federația Rusă.59. Migrația ilegală creează riscuri la adresa securității naționale, pe fondul eficienței reduse a instrumentelor existente la nivel instituțional. România va rămâne totuși un spațiu alternativ de tranzit spre vestul Europei, cu un flux redus comparativ cu celelalte state din regiune. O tendință îngrijorătoare este instrumentalizarea migrației ilegale și a nemulțumirilor sociale interne conexe pentru a alimenta discursul extremist.60. Amplificarea efectelor adverse rezultate din schimbările climatice poate conduce la creșterea frecvenței și severității dezastrelor naturale, cu impact asupra populației și infrastructurii. Totodată, temerile legate de afectarea mediului pot fi exploatate de actori externi pentru a bloca anumite politici ale României sau ale aliaților săi.61. Capacitatea redusă a administrației publice. Lipsa unui sistem consistent de date care să fundamenteze decizia administrativă, lipsa integrării și chiar a cooperării între diferite sectoare ale administrației publice, un mod de lucru care inhibă responsabilitatea funcționarilor publici și lipsa unor viziuni sectoriale fac ca administrația publică să nu reacționeze adecvat și prompt la problemele pe care trebuie să le rezolve. La aceste evoluții se adaugă povara administrativă, care duce la o eficiență diminuată a activităților specifice.62. Corupția vulnerabilizează în mod profund statul de drept și afectează eficacitatea instituțiilor și bunăstarea cetățeanului, sporind inclusiv criminalitatea economică, cu efecte directe asupra economiei naționale, competiției loiale și libertății economice, respectiv asupra atingerii obiectivelor de dezvoltare socioeconomică ale statului român.63. Evaziunea fiscală de mare amploare privează bugetul de stat de sume substanțiale, induce dezechilibre (macro)economice și distorsiuni asupra mediului concurențial și afectează drepturile de salariat ale cetățeanului.64. Activitățile grupărilor de criminalitate organizată creează riscuri la adresa securității naționale, având efecte multiple asupra societății, afectând sănătatea populației, mediul înconjurător, bunăstarea și siguranța comunităților, echilibrul concurențial, resursele pentru serviciile publice. Dincolo de infracționalitatea în sine, criminalitatea organizată poate viza funcționarea statului democratic, prin infiltrarea structurilor administrative și corupție, care asigură grupărilor de criminalitate organizată perpetuarea activităților și a beneficiilor ilegale.65. Degradarea condițiilor socioeconomice și nivelului de trai al mai multor categorii ale populației duce la pauperizare și accentuarea nemulțumirilor sociale.66. Insuficiența resurselor umane și financiare necesare domeniului protecției civile reprezintă principala vulnerabilitate, afectând capacitatea de pregătire și răspuns la urgențe, dezastre naturale sau accidente cu victime multiple.67. Politicile fiscale inadecvate, capacitatea redusă de combatere a evaziunii fiscale și colectarea deficitară a taxelor și a impozitelor afectează capacitatea statului de a-și asigura resursele necesare funcționării serviciilor publice critice și realizării investițiilor în domeniul securității naționale.68. Valorificarea insuficientă și/sau nejudicioasă a fondurilor europene, ca urmare a acțiunilor/inacțiunilor la nivelul autorităților cu responsabilități și a manifestării de interese private, menține disparitățile de dezvoltare economică și socială între România și alte piețe/regiuni din UE.69. Precaritatea educației și abandonul școlar, precum și numărul scăzut de absolvenți de studii superioare, prin raportare la populația generală, au impact negativ asupra dezvoltării țării și conduc la riscul de a croniciza lipsa de capital uman specializat. 70. Accentuarea declinului demografic al populației și lipsa unei perspective de redresare a acestei tendințe, inclusiv prin creșterea speranței de viață medii, perturbă piața muncii, accentuând presiunile asupra bugetului de stat și a sistemelor sociale.71. Deficiențele sistemice, accentuate de ingerințe nelegale în procesul de transformare digitală a sectorului public și a serviciilor oferite cetățenilor, generează riscuri la adresa infrastructurilor IT C utilizate în domenii esențiale, precum securitate și apărare, sănătate, fiscal-vamal, educație, respectiv muncă și protecție socială. Prin utilizarea noilor tehnologii crește riscul producerii unor incidente cibernetice majore, la nivel național sau transfrontalier, în sectoare de importanță critică (inclusiv lanțurile de aprovizionare). 72. Fragmentarea responsabilităților între instituții în ceea ce privește analiza și contracararea dezinformării și a amenințărilor hibride, lipsa unei metodologii de evaluare a impactului campaniilor de dezinformare și insuficienta implicare a societății civile, a mediului academic și a sectorului privat limitează eficiența răspunsului național.73. Nivelul scăzut al performanței sistemului național de cercetare, dezvoltare și inovare este determinat de: accesul redus la resurse financiare; valorificarea sub potențial a instrumentelor de finanțare externă sau de la bugetul de stat; dificultățile în atragerea și menținerea resursei umane specializate; insuficienta racordare la activitatea de cercetare internațională; inconsistența aplicării reformelor instituționale; deficiențele în realizarea transferului tehnologic. 74. Disfuncțiile în domenii-cheie, precum sănătatea, educația, protecția socială și administrația, pot crea vulnerabilități sistemice, amplificate de utilizarea noilor tehnologii de către grupări ostile și propagarea infracționalității cibernetice. 75. Există riscul perpetuării deficiențelor în sectoare critice, precum gestionarea resurselor (minerale, de apă, forestiere etc.), energetic, transporturi, de telecomunicații și în industria de apărare, inclusiv pe fondul corupției.76. Perturbarea funcționării statului de drept ca urmare a polarizării și discursului extremist, antidemocratic și antieuropean rămâne un pericol pentru România. Este previzibilă menținerea unui grad crescut de receptivitate la mesaje de dezinformare a unei părți a populației, însoțite de fenomene de contestare a autorității și a statului de drept.77. Nivelul scăzut al gândirii critice, al alfabetizării media și al culturii de securitate, dar și persistența unor lacune ale cadrului legislativ constituie vulnerabilități care conduc la o reziliență scăzută a societății în raport cu extremismul, radicalizarea și manipularea informațională. 78. Absența entuziasmului civic, pe fondul neîncrederii individului, nu atât în raport cu instituțiile statului, cât față de actul de exercitare a autorității de către funcționarii din administrația publică, constituie o altă vulnerabilitate.3.3. Oportunități79. Valorificarea eficientă a politicilor, a resurselor, a instrumentelor europene și ale NATO, precum și a parteneriatelor strategice, în special a celui cu SUA, și a politicilor promovate în organizațiile multinaționale poate conduce la gestionarea în comun a riscurilor și a amenințărilor convenționale și hibride la adresa securității, precum și la consolidarea poziției geostrategice a României în regiune.80. Potențialul instrumentelor UE și ale NATO, dar și al parteneriatelor bilaterale poate fi folosit pentru a consolida capacitatea militară națională, prin creșterea investițiilor în domeniul apărării, dezvoltarea industriei naționale de apărare și extinderea portofoliului de capabilități (de exemplu, dezvoltarea, în premieră, de capabilități naționale în domeniul spațial, cu potențial de valorificare inclusiv în plan militar). Fructificarea instrumentelor amintite poate revitaliza sectoare critice din industria națională de apărare și iniția un proces de transformare și retehnologizare a acesteia prin:– angajarea de personal cu înaltă pregătire profesională, atragerea de know-how și implementarea de tehnologii performante;– încheierea de parteneriate cu producători externi de echipamente militare, inclusiv în cadrul unor operațiuni de cooperare tehnologică/industrială conexe programelor majore de înzestrare militară, și cooperarea în cadrul programelor de cercetare-dezvoltare și al proceselor de producție;– constituirea pe teritoriul național de capacități industriale care să producă tehnică militară modernă și să asigure mentenanța acesteia;– încurajarea investițiilor în tehnologii sau industrii cu valoare adăugată mare și capacitate de utilizare duală, atât în economia civilă, cât și în industria de apărare.81. În contextul cererii globale de produse militare pentru următorii ani, România are mai multe avantaje competitive: tradiția industriei de apărare, personal calificat, locații deja adaptate producției militare și o puternică prezență a industriei automotive, feroviare și a celei de tehnologie. Industria națională de apărare are potențialul să devină o sursă de exporturi pentru Europa Centrală și de Sud-Est și să asigure aprovizionarea cu echipamente militare, muniție și tehnologie dincolo de nevoile României.82. Creșterea relevanței rutelor de import-export care traversează teritoriul național, ca urmare a reorientării fluxurilor financiare și comerciale din regiunea Mării Negre, poate conduce la transformarea României într-un centru de conectivitate între Europa și Asia, respectiv Orientul Mijlociu. Dezvoltarea relațiilor României cu state din regiunea Indo-Pacific, dar și din Orientul Mijlociu și Africa poate genera oportunități - de exemplu, atragerea de investiții/capital în sectoare relevante (infrastructură de transport/portuară, agricultură, energie) și plasarea României pe coridoarele emergente de resurse energetice. 83. Contextul oferit de Abordarea Strategică a UE privind Marea Neagră și demersurile similare derulate la nivelul NATO au potențialul de a crea și consolida o infrastructură națională strategică sustenabilă, care să poată sprijini forțele naționale și aliate și să poată contribui la consolidarea rezilienței naționale pe timp de criză. Astfel, pot fi dezvoltate și operaționalizate coridoarele de mobilitate, precum și infrastructura critică cu dublă utilizare, în scopul facilitării mobilității militare și economice. 84. Valorificarea noilor tehnologii, cu precădere a inteligenței artificiale, poate conduce la accelerarea și eficientizarea proceselor de digitalizare și la reducerea decalajelor de dezvoltare față de alte state. În acest sens, sunt oportune stabilirea de parteneriate public-privat, atragerea mediului academic, de cercetare și a unor companii private specializate în domeniu. 85. Accesarea mecanismelor de finanțare internaționale disponibile și încheierea unor parteneriate public-privat au potențialul de a conduce la dezvoltarea capabilităților de asigurare a securității cibernetice la nivel național.86. Valorificarea potențialului național de resurse energetice și a intereselor mediilor investiționale străine pentru piața autohtonă poate contribui la consolidarea securității energetice a României și a celei regionale.87. Dezvoltarea de parteneriate între fermieri, procesatori, comercianți cu amănuntul, consumatori și mediul academic contribuie la construirea unui sistem alimentar performant și durabil.88. Se impune accesarea fondurilor UE destinate protecției mediului, inclusiv pentru investiții în tehnologii verzi și energie regenerabilă, cu asigurarea unui echilibru și în ceea ce privește costurile, competitivitatea economică și sustenabilitatea (inclusiv ecologică).89. Accesarea și utilizarea cu prioritate a fondurilor UE în educație și cercetare asigură creșterea accesului la educație de calitate, crearea de programe de educație media și digitală, precum și promovarea unei culturi de securitate și a gândirii critice necesare combaterii manipulării informaționale. 90. Este necesară creșterea utilizării avantajelor oferite de fluviul Dunărea și a Canalului Dunăre - Marea Neagră din punct de vedere logistic, pentru intensificarea schimburilor economice, precum și din rațiuni de mobilitate militară.91. Românii din diaspora, care s-au adaptat unor societăți și economii mai productive, reprezintă o uriașă oportunitate pentru România prin competențele deja dobândite de cei care se întorc, prin posibilitatea de a mijloci schimburi comerciale și prin investiții în România.  +  Capitolul 4 Interese și obiective naționale de apărare și securitate4.1. Interese naționale de securitate92. Interesele naționale de securitate ale României sunt menite să asigure securitatea și prosperitatea cetățenilor săi, din țară și din diaspora, și reprezintă fundamentul pentru dezvoltarea obiectivelor naționale care garantează existența și identitatea statului, stabilitatea și continuitatea acestuia. Interesele naționale de securitate ale României sunt următoarele:– prezervarea independenței, suveranității, unității și integrității teritoriale a țării - condiție sine qua non pentru perpetuarea și dezvoltarea componentelor materiale și spirituale ale culturii și civilizației românești, în acord cu valorile democratice asumate; – apărarea și consolidarea democrației constituționale și a statului de drept;– protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor;– consolidarea sentimentului de siguranță al cetățenilor și a încrederii acestora în capacitatea statului de a crea condiții pentru îmbunătățirea calității vieții și îndeplinirea aspirațiilor lor în condiții optime;– protejarea libertății economice și a economiei naționale de concurența agresivă și neloială a unor state care nu împărtășesc aceleași valori și principii cu țara noastră;– promovarea identității naționale, inclusiv în rândul românilor din diaspora, concomitent cu prezervarea și valorificarea patrimoniului cultural și natural național;– consolidarea profilului de țară al României pe trei dimensiuni: la nivel regional, pe Flancul Estic, cu accent pe regiunea Mării Negre, precum și în Balcanii de Vest; în cadrul NATO și UE; în relație cu partenerii strategici;– întărirea posturii de descurajare și apărare a NATO în regiunea Mării Negre, prin efort național și prin întărirea prezenței militare aliate pe Flancul Estic, în corelație cu evoluțiile mediului de securitate regional;– asigurarea stabilității economico-financiare prin consolidarea securității energetice, transformarea digitală și dezvoltarea infrastructurilor critice, inclusiv a celor destinate sistemului național de apărare;– întărirea sistemului de justiție și combaterea sistematică a corupției în instituțiile publice și private; combaterea evaziunii fiscale, a spălării banilor și îmbunătățirea gradului de colectare a taxelor; – consolidarea capacității administrative a României și reducerea decalajelor de dezvoltare între regiuni pentru a asigura modernizarea, transparentizarea și îmbunătățirea serviciilor publice având ca beneficiar principal cetățeanul;– garantarea dreptului la educație, dezvoltarea unei politici educaționale solide, care să crească performanța tinerelor generații și să ofere oportunități sporite; – garantarea dreptului la sănătate, întărirea sistemului public sanitar pentru a oferi servicii optime cetățenilor și pentru a putea gestiona eventuale dezastre, situații de urgență, epidemii sau pandemii; combaterea consumului de droguri; – asigurarea unei dezvoltări durabile și valorificarea optimă a resurselor naturale, în acord cu necesitățile economice actuale și pe termen lung, care să conducă la bunăstarea economică și socială a cetățenilor României, cu protejarea mediului înconjurător, contracararea efectelor schimbărilor climatice;– creșterea coeziunii și rezilienței societale în raport cu extremismul și radicalizarea, cu atenție specială pentru mediul online, cu respectarea libertății de opinie și a pluralismului în societate; cultivarea toleranței.4.2. Obiective naționale de securitate^4^4 Repere clar definite și cuantificabile care ghidează acțiunea instituțiilor cu atribuții în domeniul securității naționale în implementarea intereselor naționale de securitate.93. În condițiile evoluțiilor de securitate actuale și ale celor previzionate, România trebuie să fie pregătită să acționeze pentru îndeplinirea obiectivelor naționale de securitate în mod independent, precum și în oricare dintre următoarele configurații: în cadrul NATO, al UE și al unor parteneriate sau coaliții ale voluntarilor, ad-hoc sau în cadrul unor organizații multilaterale.94. Apărare, ordine publică și securitate națională– consolidarea capacității de apărare pentru îndeplinirea îndatoririlor constituționale și a angajamentelor asumate în cadrul NATO și UE, precum și pentru protejarea valorilor și intereselor naționale, în cadrul apărării naționale consolidate, inclusiv prin dezvoltarea industriei naționale de apărare;– dezvoltarea capabilităților de descurajare și apărare, preponderent prin modernizarea instituțiilor relevante pentru securitatea națională, derularea optimă a programelor de înzestrare a Armatei României, pregătirea personalului militar și dezvoltarea industriei naționale de apărare, aflate în proprietate publică și privată;– asigurarea transparenței în cheltuielile pentru apărare, printr-un proces bazat pe mecanisme robuste de transparență și responsabilitate;– pregătirea economiei, teritoriului și populației pentru apărare, inclusiv prin dezvoltarea infrastructurii cu dublă utilizare și prin sporirea mobilității militare;– consolidarea capacității de acțiune din domeniul ordinii publice și siguranței cetățeanului, dezvoltarea măsurilor de răspuns la crize și situații de urgență/protecție civilă/apărare civilă, precum și asigurarea unui management operațional performant, bazat pe interoperabilitate, versatilitate și complementaritate;– dezvoltarea expertizei și competenței României în gestionarea situațiilor de criză și protecția civilă;– creșterea nivelului de securitate cibernetică la nivel național, consolidarea capacității de detectare și investigare a atacurilor cibernetice și fortificarea posturii proactive;– crearea de noi tehnologii și accelerarea cercetării științifice și inovării, în special în domenii de importanță strategică, dezvoltarea și gestionarea inteligenței artificiale, inclusiv prin valorificarea programelor UE, precum și asigurarea securității cercetării științifice, ca măsură de protecție a ecosistemului de cunoaștere;– creșterea transparenței și responsabilității utilizării tehnologiilor digitale în sectorul public, prin adoptarea de standarde de guvernanță a datelor, extinderea registrelor de date deschise și introducerea unor cerințe de transparență și auditare pentru algoritmii utilizați în procesele decizionale care afectează drepturile și libertățile cetățenilor;– dezvoltarea capabilităților de combatere a amenințărilor asimetrice, cu accent pe amenințările hibride și terorism;– protecția informațiilor clasificate în toate domeniile de activitate;– prevenirea și contracararea activităților derulate de grupuri de interese ostile, grupări de criminalitate organizată sau entități străine inamice, având ca scop obținerea de beneficii ilegale, alterarea procesului decizional statal sau afectarea unor domenii relevante pentru securitatea națională, inclusiv în mediul online;– prevenirea și combaterea infracționalității de orice fel. 95. Mediul cetățenesc și coeziunea societală– protejarea valorilor democrației liberale și a statului de drept, anticiparea și combaterea agresiunilor informaționale, în condițiile prezervării libertății de expresie;– consolidarea valorilor identitare naționale, inclusiv prin păstrarea, protejarea, restaurarea, valorificarea și promovarea patrimoniului cultural și istoric al României;– combaterea practicilor discriminatorii de orice natură;– anticiparea și contracararea manifestărilor radicale, extremiste sau teroriste, inclusiv în mediul online, și creșterea rezilienței societale în raport cu extremismul și radicalizarea;– dezvoltarea culturală și spirituală a cetățenilor României în condiții de egalitate de șanse și în afara oricăror discriminări.96. Administrație– adaptarea instituțiilor statului la noile realități de securitate, prin reforme instituționale și modernizarea legislației relevante, precum și prin integrarea tehnologiilor emergente și disruptive, dezvoltarea de capacități digitale avansate și crearea unor mecanisme flexibile care să permită reacții rapide și eficiente la amenințările în continuă schimbare;– creșterea eficienței sistemelor naționale de prevenire și gestionare a situațiilor de criză, interne și externe, militare sau de natură civilă, a mecanismelor de cooperare interinstituțională și a capabilităților de combatere a amenințărilor de orice tip, inclusiv hibride, pentru asigurarea rezilienței naționale și societale, precum și pentru funcționarea continuă a instituțiilor și a serviciilor esențiale;– întărirea capacității administrative și de asigurare a serviciilor publice esențiale;– dezvoltarea durabilă și adaptată schimbărilor sociale a marilor sisteme publice (sănătate, educație, protecție și asistență socială etc.).97. Lupta împotriva corupției. Limitarea drastică a fenomenului corupției prin coordonarea eforturilor instituțiilor, inclusiv a serviciilor de informații, strict în limitele competențelor legale, inclusiv prin utilizarea noilor tehnologii, în special a instrumentelor oferite de inteligența artificială.98. Economie– dezvoltarea economică, prin asigurarea unui climat de afaceri stabil și atractiv, în special pentru sectoarele cu valoare adăugată mare și cu reziliență crescută; extinderea regională și internațională a companiilor cu capital autohton;– dezvoltarea infrastructurii rutiere, aeriene, navale și de căi ferate, a celei de telecomunicații în bandă largă și de mare viteză și a infrastructurii necesare pentru utilizarea la scară largă a IA;– dezvoltarea industriei de procesare alimentară centrată pe trasabilitate, siguranță alimentară și impact ecologic optim;– prevenirea și contracararea efectelor negative ale schimbărilor climatice și implementarea politicilor UE de protecție a mediului, cu menținerea competitivității economice;– dezvoltarea unei viziuni privind securitatea economică a României și pilonii pe care se poate fundamenta acest concept având în vedere provocările date de evoluțiile tehnologice și geopolitice recente.99. Sănătate – construirea de noi spitale și modernizarea celor existente;– digitalizarea sistemului național de sănătate, pas important în crearea unui sistem de sănătate publică centrat pe pacient;– asigurarea stocurilor medicale pentru situații de criză.100. Obiective generale în plan extern– consolidarea parteneriatelor strategice și a relației transatlantice: în special parteneriatul strategic cu SUA, dinamizarea cooperării cu alți aliați și state partenere, inclusiv în domeniul înzestrării armatei, producției locale de armament și al contracarării amenințărilor hibride; – utilizarea optimă a instrumentelor UE și ale NATO pentru dezvoltarea capacităților naționale de apărare, dând prioritate industriei de apărare și mobilității militare, ținând cont de noul cadru oferit de Carta albă a apărării și de Planul Readiness 2030 ale UE, inclusiv instrumentul Acțiunea pentru securitatea Europei - SAFE;– susținerea coeziunii și integrării la nivelul Uniunii Europene, pentru consolidarea rolului și a influenței sale pe plan global;– consolidarea NATO, a relațiilor transatlantice și aprofundarea Parteneriatului Strategic cu SUA pe toate dimensiunile acestuia; – susținerea stabilității și a dezvoltării economice a Republicii Moldova printr-un proces din ce în ce mai ambițios de integrare a politicilor publice sectoriale, în vederea consolidării securității acestui stat aflat la frontiera UE și NATO;– sprijinirea Ucrainei în eforturile de soluționare a conflictului cu Federația Rusă, susținerea demersurilor de implementare a unei păci juste și durabile și participarea la oferirea garanțiilor de securitate și la reconstrucția statului ucrainean;– susținerea demersurilor de asigurare a securității și stabilității în Balcanii de Vest, ținând cont de interesele noastre de securitate și economice;– dezvoltarea relațiilor și parteneriatelor cu alte state cu care împărtășim viziuni și valori comune, inclusiv ca parte a interesului național de asigurare a securității și dezvoltării țării;– afirmarea României în plan internațional ca partener solid în domeniul protecției civile în plan internațional, inclusiv prin dezvoltarea capabilităților necesare deținerii, pe teritoriul național, a stocurilor strategice dezvoltate la nivelul UE;– promovarea intereselor economice și de securitate în regiuni de relevanță strategică pentru țara noastră;– transformarea României într-un centru de conectivitate între Europa și Asia, respectiv Orientul Mijlociu și Africa.101. Regiunea Mării Negre– asigurarea stabilității regiunii Mării Negre, în condițiile în care afectarea libertății de navigație în Marea Neagră pune în pericol stabilitatea și prosperitatea regiunii, proiectele de conectivitate și pe cele energetice; – promovarea României ca pol de stabilitate regional, cu rol decisiv în asigurarea și menținerea securității și stabilității la Marea Neagră și pe întregul F