COD DEONTOLOGIC din 24 noiembrie 2018al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică
EMITENT
  • COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 143 din 22 februarie 2019



     Notă
    Aprobat prin HOTĂRÂREA nr. 1 din 24 noiembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 143 din 22 februarie 2019.      +  INTRODUCEREPractica profesiei de psiholog cu drept de liberă practică (denumit în continuare psiholog) presupune o pregătire de specialitate riguroasă și continuă, o bună înțelegere a societății și a rolului social cu care psihologul este învestit, aderarea la principiile și valorile fundamentale ale profesiei, capacitatea de a acționa eficient și responsabil în beneficiul persoanelor și al societății în ansamblu. Colegiul Psihologilor din România (denumit în continuare Colegiu) își asumă responsabilitatea legală și morală de a asigura un cadru organizatoric și normativ coerent pentru practica psihologiei la un înalt nivel de profesionalism. Împreună cu alte documente ce stabilesc criteriile, regulile și standardele profesionale (standarde de calitate, standarde de formare, standarde de competență, ghiduri de bune practici etc.), în acord cu normele instituite la nivelul comunității internaționale a psihologilor, prezentul cod deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică (denumit în continuare Cod) orientează conduita psihologului și în același timp este un instrument de evaluare a calității comportamentului profesional. Codul servește, de asemenea, ca sursă de informare a publicului asupra așteptărilor pe care le poate avea atunci când intră în contact cu un psiholog aflat într-un rol profesional. Eforturile Colegiului Psihologilor din România de a asigura beneficiarii serviciilor psihologice și societatea referitor la practica etică a profesiei nu se limitează la afirmarea și promovarea prin Cod a principiilor, valorilor și standardelor etice. Codul oferă reperele fundamentale pentru un ansamblu de demersuri care urmăresc: a) creșterea nivelului de conștientizare a importanței deciziilor etice în protejarea beneficiarilor; b) promovarea deschiderii și transparenței în abordarea problemelor și dilemelor etice; c) încurajarea integrării practicilor de consultare, intervizare sau supervizare în procedurile interne ale furnizorilor de servicii psihologice pentru cazurile care ridică probleme etice deosebite; d) dezvoltarea și implementarea colaborativă a unor metode care să sprijine psihologii în monitorizarea propriilor atitudini și comportamente profesionale; e) creșterea ponderii și a calității abordării temelor eticii profesionale, atât în formarea de bază, complementară și continuă, cât și în supervizare; f) asistența în procesul deciziilor etice;g) implicarea comunității profesionale în dezbaterea și reflecția etică asupra situațiilor care ridică dileme de natură etică; h) consultanța acordată pentru implementarea unor mecanisme și proceduri care să permită aplicarea principiilor, valorilor și standardelor etice în diversele contexte de practică a profesiei; i) acordarea unei atenții sporite aspectelor etice în elaborarea ghidurilor de bune practici; j) încurajarea delimitării profesioniștilor de comportamentele neetice atunci când principiile și standardele profesionale sunt încălcate; k) proceduri clare și transparente de sesizare a încălcărilor prevederilor Codului și acțiuni corective și disciplinare prin care Colegiul Psihologilor din România intervine pentru protejarea drepturilor persoanelor și sancționarea comportamentelor neetice (vezi Codul de procedură disciplinară). Codul deontologic a fost elaborat între anii 2004-2005 de Comisia de deontologie și disciplină a Colegiului Psihologilor din România și revizuit în anul 2012. Între anii 2017-2018 a fost revizuit din nou, actualizat și pus în acord cu o serie de modificări normative naționale și internaționale, progresele realizate de comunitatea profesională și noile evoluții ale societății. Versiunea actuală a Codului este în concordanță cu principiile și standardele Metacodului de etică, ghidul-cadru realizat de European Federation of Psychologists’ Associations (EFPA) pentru codurile etice ale asociațiilor profesionale membre, asociație la care Colegiul Psihologilor din România s-a afiliat în anul 2013. O parte dintre articolele din versiunea aprobată în 2012 au fost regrupate, astfel încât structura Codului să corespundă recomandărilor Metacodului de etică privind explicitarea celor patru principii etice referitoare la respectul pentru drepturile și demnitatea persoanei, competență, responsabilitate și integritate. Actuala versiune a Codului aduce, de asemenea, o serie de completări și actualizări ale unor teme, izvorâte ca răspuns la noile solicitări întâlnite de profesioniști sau la cele mai frecvente probleme sesizate Comisiei de deontologie și disciplină. În elaborarea actualei versiuni a Codului au fost avute în vedere și codurile etice ale unor asociații profesionale similare din țări cu tradiție în domeniul psihologiei, legi și norme naționale și internaționale în domeniu, ghiduri etice și alte resurse documentare. Codul este prezentat ca o sinteză de principii și standarde etice de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, ce instituie regulile de conduită ale psihologului cu drept de liberă practică. Codul oferă o bază consensuală pentru menținerea unei atitudini colective împotriva comportamentelor ce încalcă principiile eticii profesionale. Dacă principiile sunt aspiraționale prin natura lor, având rolul de a inspira și ghida psihologii către idealurile etice ale profesiei, standardele au rolul de a stabili reguli de comportament profesional a căror respectare este o obligație legală, morală și profesională a psihologului. Codul are rolul de a orienta și regla acele activități ale psihologilor în care aceștia se angajează ca psihologi sau se prezintă sub titulatura de psihologi, nu și pe cele din viața privată a acestora. Comportamentul din viața privată a psihologului poate fi luat în discuție numai dacă este de o asemenea natură încât aduce prejudicii profesiei de psiholog sau ridică serioase îndoieli privind capacitatea acestuia de a-și asuma și îndeplini responsabilitățile sale profesionale ca psiholog. Membrii comunității profesionale sunt îndemnați să aibă în vedere că expresia publică a unor atitudini și valori contrare în viața personală poate afecta încrederea publicului în existența unei conștiințe etice ca nucleu al identității profesionale. Profesia de psiholog cu drept de liberă practică se exercită într-o varietate de contexte, în care psihologii pot desfășura activități subsumate unor roluri diferite: practician, cursant, evaluator, consilier, psihoterapeut, formator, profesor, educator, cercetător, consultant, coleg, angajator sau angajat, manager, supervizor, editor, membru în organisme profesionale, organizator de evenimente profesionale etc. Codul urmărește stabilirea principiilor și standardelor etice aplicabile tuturor, căutând să acopere cele mai frecvente activități și contexte profesionale. În același timp, presupune și încurajează cunoașterea în profunzime de către profesionist a cadrului legal și a regulilor și standardelor aplicabile contextului particular al fiecărei activități.  +  Rezolvarea problemelor eticePrin natura și complexitatea activităților profesionale, psihologii trebuie să ia decizii în situații în schimbare, în condiții de incertitudine și ambiguitate, în care se pot exprima solicitări concurente sau conflictuale. Expertiza profesională, consultarea altor materiale și ghiduri adoptate de Colegiul Psihologilor din România sau de asociații profesionale de referință, consultarea cu alți profesioniști, cunoașterea și luarea în considerare a circumstanțelor și particularităților fiecărui caz, privilegierea nevoilor și intereselor clienților vor completa tabloul evaluării, reflecției și deciziei etice ghidate de principiile Codului.  +  Procesul luării deciziilor eticePsihologul are obligația legală și morală de a aplica principiile și standardele exprimate în Cod în toate activitățile pe care le desfășoară în calitate de psiholog. Dacă în majoritatea cazurilor, regulile sunt destul de clare și deciziile pot fi luate rapid, în practica fiecărui psiholog apar situații cu un grad ridicat de ambiguitate, în care unele principii se pot afla în conflict. Astfel de situații necesită atenție, timp pentru reflecția etică și un efort intens și adesea solicitant pentru soluționare. Este important ca psihologul să fie capabil să argumenteze decizia luată la finalul acestui proces. Există mai multe modele de soluționare a dilemelor etice și de luare a deciziilor etice. Se recomandă ca psihologul să ia în considerare: 1. Identificarea aspectelor relevante: a) Care sunt parametrii situației? (problemele și practicile relevante din perspectivă etică, inclusiv interesele, drepturile, caracteristicile semnificative ale indivizilor sau grupurilor implicate și ale sistemului sau circumstanțelor în care a apărut problema etică) b) Există dovezi bazate pe cercetare care pot fi relevante? c) Ce informații oferă normele legale? d) Care este opinia altor profesioniști? e) Există ghiduri sau reglementări specifice oferite de organisme relevante? f) În ce mod poate fi afectat procesul de decizie de propriile înclinații, preferințe sau „bias-uri“, de interesele personale sau factorii de stres? 2. Identificarea persoanelor sau a grupurilor potențial afectate de decizie sau implicate în situație și obținerea perspectivei acestora. 3. Utilizarea Codului pentru a identifica principiile implicate. 4. Evaluarea drepturilor, responsabilităților și efectelor diferitelor variante decizionale asupra stării de bine a clienților și a celorlalte persoane implicate. 5. Generarea unor variante posibile de acțiune, de preferat cu asistența și implicarea celorlalți în proces. 6. Analiza riscurilor și beneficiilor fiecărui curs posibil al acțiunii pe termen scurt și pe termen lung pentru fiecare dintre cei implicați. 7. Alegerea conștientă a modului de acțiune după luarea în considerare a principiilor, valorilor și standardelor, verificând ca raționamentul care a stat la baza deciziei să fie logic, lucid și consistent. Documentarea procesului decizional, care poate include perspectivele contradictorii. 8. Asumarea responsabilității pentru consecințele acțiunii și monitorizarea rezultatelor. În cazul unor consecințe negative, asumarea responsabilității, întreprinderea unor acțiuni corective sau reparatorii sau reluarea procesului decizional dacă problema nu s-a rezolvat. Uneori, faptul de a prezenta scuze pentru consecințele negative neintenționate asupra cuiva poate face ca persoana afectată să obțină ceea ce avea nevoie: recunoașterea neplăcerii sau disconfortului suferite.9. Extragerea unor concluzii utile pentru sine, pentru alții și/sau pentru comunitatea profesională10. Întreprinderea tuturor eforturilor fezabile pentru a preveni apariția în viitor a aceleiași probleme (comunicare și rezolvare de probleme împreună cu colegii, schimbări ale procedurilor sau practicilor)Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică se realizează cu respectarea principiilor cuprinse în Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România, cu modificările ulterioare, în Hotărârea Guvernului nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România, cu completările ulterioare, a principiilor și standardelor cuprinse în prezentul cod și a reglementărilor interne ale Colegiului. Psihologii trebuie să cunoască și să respecte, de asemenea, legislația relevantă în domeniul specializării în care își desfășoară activitatea.  +  Definirea termenilorÎn sensul prezentului cod, următorii termeni se definesc astfel: – Psiholog, în sensul prezentului cod, reprezintă oricare dintre membrii Colegiului Psihologilor din România, respectiv psihologii cu drept de liberă practică, atestați conform Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România, cu modificările ulterioare, precum și orice alți specialiști ale căror competențe sunt recunoscute prin eliberarea unui atestat de liberă practică de către Colegiul Psihologilor din România. (la 11-05-2023, Prima liniuță, secțiunea Definirea termenilor din INTRODUCERE a fost modificată de Punctul 1, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 4 din 8 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 405 din 11 mai 2023 ) – Comportamentul profesional reprezintă orice acțiune derulată de un psiholog, astfel cum acesta este definit în prezentul cod, atunci când acționează în calitate profesională sau utilizează titlul de psiholog, inclusiv în relațiile profesionale, în calitate de cercetător, profesor, supervizor, expert, în media, inclusiv pe rețele sociale. (la 11-05-2023, A doua liniuță, secțiunea Definirea termenilor din INTRODUCERE a fost modificată de Punctul 2, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 4 din 8 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 405 din 11 mai 2023 ) – Clientul/Beneficiarul direct reprezintă o persoană, un cuplu (ca relație), o familie sau grup (inclusiv organizație sau comunitate) căruia i se oferă servicii psihologice din partea unui psiholog. Clienții, participanții la cercetări, studenții și orice alte persoane cu care psihologul vine în contact în timpul activității sale profesionale sunt independenți dacă în mod independent au stabilit un contract ori și-au dat consimțământul informat. Persoanele sunt parțial dependente dacă decizia contractului sau a consimțământului informat este împărțită de două sau mai multe părți (de exemplu, părinți și conducerea școlii, angajați și conducerea instituției, adult și familia sa). Persoanele sunt considerate complet dependente dacă acestea nu pot sau pot în foarte mică măsură să aleagă între a primi sau nu un serviciu ori să participe la o activitate (de exemplu, pacienții care au fost involuntar supuși unor intervenții psihologice, copiii foarte mici implicați în proiecte de cercetare). – Sistemul client - mai multe persoane care interacționează unele cu altele și cu care psihologul a stabilit și păstrat o singură relație profesională. – Beneficiarul contractual - persoana fizică sau juridică ce contractează serviciile psihologice.– Terți/Terțe persoane/A treia parte - oricine altcineva în afara clientului sau a sistemului client. – Reprezentant legal - părintele/părinții cu autoritate parentală sau tutorele, în cazul unui client minor, respectiv tutorele sau curatorul desemnat de instanța de judecată pentru un client adult. – Asentimentul reprezintă acordul unei persoane care nu are capacitatea legală de a-și da consimțământul pentru un serviciu psihologic.– Datele se referă la orice informații care pot fi asociate cu o persoană, înregistrate și stocate sub orice formă, inclusiv audio-vizuală și electronică. – Drepturile legale ori civile reprezintă acele drepturi protejate prin lege și recunoscute ca atare. – Drepturile morale reprezintă drepturile fundamentale și inalienabile ale omului care pot fi sau nu protejate total de legile în vigoare. Un loc aparte, ca semnificație, pentru psihologi, îl ocupă, spre exemplu, dreptul la: egală justiție; onestitate; dezvoltarea unei intimități adecvate; autodeterminare; libertate personală. Protejarea unor aspecte ale acestor drepturi poate implica practici care nu sunt conținute sau controlate de către legile în vigoare. În plus, drepturile morale nu se limitează la cele menționate în această definiție. – Discriminarea reprezintă activitatea care prejudiciază ori promovează prejudecăți cu privire la persoane datorită culturii acestora, naționalității, etniei, culorii sau rasei, religiei, sexului sau orientării sexuale, statutului marital, abilităților fizice sau intelectuale, vârstei, statutului socioeconomic și oricăror altor preferințe, caracteristici personale, condiții sau statute. – Exploatarea clientului - exploatarea necunoașterii, a lipsei de experiență sau a stării de slăbiciune a persoanelor vulnerabile datorită stării psihice, pentru a le determina să accepte servicii psihologice în condiții prejudiciabile pentru acestea. – Hărțuirea sexuală include una sau ambele situații: (i) utilizarea puterii ori autorității în încercarea de a forța o persoană să se angajeze sau să tolereze activități sexuale. Aici intră intimidarea sau forțarea pentru noncomplianță ori promisiunea unor compensații sau recompense pentru complianță; (ii) angajarea în mod deliberat și repetat în comentarii sexuale nesolicitate, anecdote, gesturi sau atingeri, dacă aceste comportamente sunt ofensatorii și nu sunt bine primite, creează un mediu de lucru ostil ori intimidant ori se așteaptă să fie dăunătoare pentru client. – Situație de urgență - orice situație în care se poate afla o persoană și care necesită o rezolvare imediată printr-o intervenție specializată care nu suferă amânare.  +  Capitolul I Principiul respectării drepturilor și demnității persoaneiPsihologii vor avea permanent în atenție faptul că orice persoană are dreptul să îi fie apreciată valoarea intrinsecă de ființă umană și această valoare nu este sporită sau diminuată de cultură, naționalitate, etnie, culoare sau rasă, religie, sex sau orientare sexuală, statut marital, abilități fizice sau intelectuale, vârstă, statut socioeconomic sau orice altă caracteristică personală, condiție sau statut. Aderarea la acest principiu presupune respectarea următoarelor standarde:a) standarde generale referitoare la respectul față de persoane;b) standarde referitoare la intimitate și confidențialitate; c) standarde referitoare la consimțământul informat;d) standarde referitoare la autodeterminare;e) standarde de înregistrare, prelucrare și păstrare a datelor;f) standarde de conduită colegială.A. Standarde generale referitoare la respectul față de persoane1. Psihologii își desfășoară activitatea manifestând respect față de stările afective, atitudinile, experiențele, cunoștințele, valorile, ideile, opiniile și opțiunile celorlalți. 2. Psihologii nu se angajează public în prejudicierea imaginii celorlalți, nu manifestă discriminare pe criterii de cultură, naționalitate, etnie, rasă, religie, sex, orientare sexuală și nici nu se angajează în remarci sau comportamente ce aduc prejudicii demnității celorlalți. 3. Psihologii comunică respect față de celelalte persoane prin acțiunile și limbajul lor. 4. Psihologii respectă diferențele individuale, culturale și de rol, inclusiv, dar fără a se limita la cele bazate pe nivelul de funcționare, gen, orientare sexuală, etnie sau identitate națională, vârstă, religie, limbă și statut social, asigurându-se că activitățile lor profesionale nu sunt afectate de prejudecăți referitoare la aceste grupuri. 5. Psihologii evită ori refuză să participe la activități și practici ce nu respectă drepturile legale, civile, ori morale ale celorlalți. 6. Psihologii refuză să consilieze, să educe ori să furnizeze informații oricărei persoane care, după judecata lor, este susceptibilă de a utiliza cunoștințele și îndemânarea dobândite pentru a încălca drepturile fundamentale ale omului. 7. Psihologii respectă drepturile celor care beneficiază de servicii psihologice, ale participanților la cercetare, angajaților, studenților și ale altor categorii de persoane cu care intră în contact în timpul exercitării profesiei, protejând astfel propria lor demnitate. B. Standarde referitoare la intimitate și confidențialitateB.1. Respectarea intimității și a demnității8. Psihologii vor avea grijă ca, în furnizarea de servicii psihologice ori în activitatea de cercetare, să nu încalce granițele spațiului personal sau cultural al clientului/participantului la cercetare, fără o permisiune clară din partea acestuia. 9. Activitatea psihologilor nu trebuie să prejudicieze dreptul sacru la demnitate umană și nici dreptul persoanei la propria imagine. B.2. Protejarea confidențialității10. Confidențialitatea actului psihologic este protejată prin lege și este o obligație a oricărui psiholog. Divulgarea fără acordul clientului, de către psihologi, a unor informații care le-au fost încredințate sau de care au luat cunoștință în virtutea profesiei este interzisă, excepție făcând situațiile prevăzute de reglementările legale. Obligația psihologului de a respecta confidențialitatea nu este limitată în timp. B.3. Limitele confidențialității11. Înainte de primirea consimțământului, psihologul va informa clientul cu privire la limitele confidențialității și condițiile în care aceasta poate fi încălcată, precum și asupra utilizării informațiilor rezultate în urma activității sale. 12. Psihologii vor informa clienții în mod specific referitor la: a) obligațiile legale sau etice care pot interveni, impunând dezvăluirea de informații; b) posibilitatea ca psihologul să se consulte cu colegii pentru a crește eficacitatea serviciului oferit; c) necesitatea prezenței, în situațiile care impun acest lucru, a unei terțe persoane (translator, interpret, membru al familiei sau reprezentant legal); d) riscurile și limitele confidențialității atunci când serviciile, produsele sau informațiile sunt oferite prin mijloace electronice de transmitere. B.4. Dezvăluirea de informații13. Psihologii pot împărtăși informațiile confidențiale cu alții numai cu consimțământul celor vizați ori de o așa manieră încât cei vizați să nu poată fi identificați, excepție făcând situațiile în care divulgarea este o obligație prevăzută de reglementările legale sau este permisă prin lege pentru un scop legitim, cum ar fi furnizarea serviciilor profesionale în situații de urgență sau protejarea clientului, a psihologului sau a altora de o posibilă agresiune.14. Chiar și în aceste situații, psihologii vor dezvălui doar informațiile necesare în contextul sau situația respectivă și relevante pentru scopul profesional urmărit, respectând, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, autorizarea oferită de client. 15. Situațiile care au condus la dezvăluirea de informații confidențiale și motivele care au stat la baza lor se consemnează. B.5. Confidențialitatea de colaborare16. În cazul în care doi psihologi sau un psiholog și un alt profesionist implicat în evaluarea sau asistența persoanei lucrează în același timp cu același client, vor colabora, fără restricții de confidențialitate, numai cu acordul clientului.B.6. Utilizarea informațiilor17. Informațiile confidențiale sunt înregistrate, prelucrate și păstrate în așa fel încât să se evite dezvăluirea neintenționată a acestora și pot fi folosite în scop științific sau didactic numai într-o formulă care păstrează cu rigurozitate anonimatul. B.7. Confidențialitatea față de terți18. În cazul în care există terți implicați în activitatea profesională a psihologului, acesta va clarifica cu părțile implicate limitele confidențialității, condițiile de păstrare a confidențialității și nu va da curs niciunei solicitări, venite de la o terță parte în dezvăluirea de informații confidențiale, decât în condițiile respectării reglementărilor legale și a limitelor confidențialității. 19. Psihologul nu poate fi obligat de către angajator sau de către o altă persoană neautorizată să comunice datele confidențiale, cu excepția prevederilor exprese ale legii.B.8. Responsabilitate extinsă 20. Psihologii se vor asigura că personalul, colegii, asistenții, studenții sau alte persoane care au acces la informațiile profesionale respectă reglementările privind confidențialitatea informațiilor. B.9. Întreruperea serviciului din motive de confidențialitate 21. Atunci când psihologul ajunge într-o situație în care, din motive bine întemeiate, nu mai poate păstra confidențialitatea, acesta va înceta să mai ofere serviciul respectiv (cu excepția situațiilor prevăzute la pct. 13). C. Standarde referitoare la consimțământul informat C.1. Urgentarea consimțământului 22. Înainte de începerea oricărui tip de serviciu psihologic (evaluare, psihoterapie, consiliere psihologică etc.), psihologii vor obține consimțământul informat din partea persoanelor independente sau parțial dependent implicate, cu excepția situațiilor când prin lege, decizii judecătorești sau prezentul Cod se prevede altfel. Psihologii vor obține consimțământul informat atât în situația în care serviciile psihologice sunt oferite față în față, cât și în cazul în care se folosesc mijloace de comunicare la distanță. 23. În circumstanțele în care există nevoi urgente (de exemplu, tentative sau acțiuni suicidare) psihologii vor oferi serviciile în interesul persoanei, pe cât posibil cu acordul sau asentimentul acesteia, dar vor căuta să obțină cât se poate de repede consimțământul informat. C.2. Asigurarea consimțământului 24. Psihologii se vor asigura că, în procesul de obținere a consimțământului informat, următoarele puncte au fost înțelese: scopul și natura activității; responsabilitățile mutuale; beneficiile și riscurile; alternativele; circumstanțele unei încetări a acțiunii; opțiunea de a refuza sau de a se retrage în orice moment, fără a suferi vreun prejudiciu; dreptul la o a doua opinie de specialitate; limitele confidențialității; frecvența, modul de desfășurare, costurile serviciilor; aspectele legale privind colectarea, păstrarea, protecția și utilizarea datelor personale; perioada de timp în care este valabil consimțământul; modul în care se poate retrage consimțământul dacă se dorește acest lucru.25. Informațiile vor fi oferite folosind un limbaj simplu, adecvat nivelului de înțelegere al beneficiarului. 26. Psihologii se vor asigura că, sub nicio formă, consimțământul informat al clientului/participantului nu este dat în condiții de coerciție sau sub presiune. 27. (1) Psihologii vor obține consimțământul scris al beneficiarului direct ori de câte ori este posibil. Atunci când acest lucru nu este posibil, psihologii vor consemna în dosarul clientului consimțământul oral, permisiunea sau asentimentul clientului sau al reprezentantului legal al clientului. (2) În cazul în care evaluarea psihologică a minorului a fost realizată numai în prezența unui singur părinte, psihologul este obligat să menționeze în raportul eliberat imposibilitatea evaluării psihologice a relației minorului cu celălalt părinte.(3) În cazul evaluării psihologice a unui minor, psihologul este obligat să obțină consimțământul pentru evaluare de la cel puțin un părinte sau de la reprezentantul legal al minorului. (4) În cazul consilierii psihologice și al psihoterapiei oferite unui minor, psihologul este obligat să obțină consimțământul ambilor părinți, dacă aceștia exercită autoritatea părintească în comun asupra minorului. Excepții și limitări privind obligația obținerii consimțământului ambilor părinți sunt detaliate la pct. 154-161 din prezentul cod pentru contextul de evaluare psihologică și la pct. 23 din prezentul cod pentru contextul de intervenție psihologică. În asemenea situații, psihologul se va abține de la orice apreciere sau descriere a părintelui absent și a relației dintre acesta și beneficiarul minor. (la 11-05-2023, Punctul 27. din Litera C.2. , Litera C. , Capitolul I a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 4 din 8 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 405 din 11 mai 2023 ) C.3. Delegarea de consimțământ 28. În cazul în care beneficiarul unui serviciu psihologic este în imposibilitatea de a-și da consimțământul, se acceptă obținerea acestuia de la reprezentantul legal al acestuia sau de la o persoană autorizată care, conform legii, este în măsură să îl reprezinte. 29. În cazurile în care, potrivit legii, clientul nu are capacitatea de a-și da în cunoștință de cauză consimțământul pentru un serviciu psihologic, acesta se va efectua doar cu acordul reprezentantului său legal sau cu autorizarea unei autorități sau persoane desemnate prin lege ori a unei instanțe de judecată. 30. În cazul în care, potrivit legii, clientul nu are capacitatea de a-și da în cunoștință de cauză consimțământul pentru un serviciu psihologic și nu există un reprezentant legal, serviciul psihologic se poate efectua dacă este strict necesar în interesul clientului. C.4. Servicii psihologice impuse (clienți mandatați) 31. Atunci când psihologii lucrează cu clienți cărora serviciul le-a fost impus, ca urmare a unor prevederi legale, la cererea/prin decizia instanței sau ca urmare a unei situații de urgență, psihologii vor furniza serviciul în beneficiul clienților, obținerea consimțământului nefiind obligatorie. Psihologii vor urmări însă construirea unei relații de cooperare și vor oferi clienților sau reprezentanților lor legali informațiile necesare despre natura serviciului și limitele confidențialității. C.5. Consimțământul în caz de relații cu terți 32. Psihologii vor clarifica natura relațiilor multiple pentru toate părțile implicate înainte de obținerea consimțământului, atunci când oferă servicii psihologice sau conduc cercetări cu indivizi, familii, grupuri ori comunități, la cererea sau pentru a fi utilizate de către terți. A treia parte poate fi școala, instanța judecătorească, diverse agenții guvernamentale, companii de asigurări, poliția ori anumite instituții de finanțare etc. În aceste situații, psihologii vor explica tuturor părților: a) rolul pe care îl îndeplinesc (de exemplu, psihoterapeut, consultant, evaluator, profesor, specialist desemnat de instanța de judecată/de organul de urmărire penală/de alte organe cu atribuții jurisdicționale etc.); b) natura relației cu fiecare dintre părți; c) felul în care vor fi utilizate serviciile furnizate și informațiile obținute; d) limitele confidențialității; e) aranjamentele financiare pentru furnizarea serviciilor, în funcție de situație. D. Standarde referitoare la autodeterminare D.1. Participarea activă la decizii 33. Psihologii vor încuraja participarea activă a beneficiarilor la deciziile care îi afectează direct, respectând dorințele justificate și valorificând opiniile acestora, ori de câte ori este posibil. 34. În același timp, psihologii vor fi atenți la limitele potențiale ale autodeterminării generate de caracteristici personale (vârsta și nivelul de dezvoltare, sănătatea mintală etc.) sau de circumstanțe externe impuse (de exemplu, prin prevederi legale sau decizii judecătorești). 35. Psihologii respectă dreptul persoanei de a avea acces la concluziile referitoare la propria persoană și de a primi informații adecvate, în raport cu scopul serviciului psihologic oferit, care să îi permită să ia decizii în cunoștință de cauză. D.2. Dreptul de a renunța 36. Psihologii se vor asigura că beneficiarii serviciilor psihologice sau participanții la cercetare sunt informați de la primul contact asupra faptului că pot renunța în orice moment la serviciul profesional sau se pot retrage din cercetare. 37. Psihologii vor respecta solicitarea unui participant care se retrage dintr-o cercetare, ca orice date prin care ar putea fi identificat, inclusiv înregistrările, să fie distruse. D.3. Dreptul la opoziție 38. Cu excepția cazurilor de forță majoră, de urgență (perturbări ale funcționării psihice, în termenii pericolului iminent, care necesită intervenție imediată), sau a altor situații precizate prin lege sau prin decizii judecătorești, psihologul acționează respectând dreptul clientului de a refuza sau de a sista serviciul psihologic. E. Standarde de înregistrare, prelucrare și păstrare a datelor E.1. Obținerea permisiunii 39. Psihologii trebuie să obțină permisiunea clienților/participanților la cercetare sau a reprezentanților lor legali înainte de a efectua înregistrări audio/video pentru furnizarea serviciilor sau desfășurarea de cercetări. E.2. Colectarea, păstrarea și transferul datelor 40. Psihologii vor colecta numai acele date care sunt relevante pentru serviciul oferit și vor lua toate măsurile, conform prevederilor legale, pentru a proteja aceste informații. 41. Psihologii au datoria de a depune toate eforturile rezonabile pentru a stoca, gestiona și arhiva în condiții de siguranță datele și informațiile obținute în exercitarea profesiei, oricare ar fi suportul pe care sunt înregistrate sau modalitățile de prelucrare și comunicare, respectând reglementările în vigoare cu privire la protecția datelor personale. 42. Probele psihologice aplicate, rezultatele acestora, însemnările și înregistrările se păstrează în condiții de siguranță o perioadă de cel puțin 10 ani de la încheierea relațiilor profesionale, dacă prin alte prevederi legale nu este prevăzut un termen mai mare.43. Datele colectate și înregistrate pot fi transferate către psihologii care preiau clienții, consultate și utilizate de colegi de profesie, indiferent de forma de atestare, dacă persoanele vizate și-au dat în mod neechivoc consimțământul, iar acest consimțământ nu a fost retras. E.3. Distrugerea datelor 44. La expirarea termenului de păstrare, psihologul va proceda la distrugerea datelor și a documentelor profesionale. 45. În situația renunțării la practica profesională sau a pensionării, a suspendării sau încetării dreptului de liberă practică, psihologul va respecta prevederile legale privind păstrarea și distrugerea datelor. F. Standarde de conduită colegială F.1. Conduita colegială 46. Psihologii vor manifesta onestitate, corectitudine și solidaritate față de colegii lor de profesie, conduitele lor fiind în acord cu standardele profesionale. F.2. Respect 47. Psihologii vor manifesta respect față de colegii lor de profesie și nu vor exprima critici nefondate și etichetări la adresa activității lor profesionale. Atunci când psihologii au obligația profesională de a verifica, analiza sau examina calificările, competențele sau munca unui coleg sau a unui alt profesionist, vor face acest lucru cu obiectivitate și respect. F.3. Evitarea denigrării 48. Psihologii nu vor acționa, sub nicio formă, în manieră denigratoare la adresa colegilor de profesie. Psihologii nu vor recomanda clienților să evite accesarea serviciilor altor profesioniști, cu excepția situațiilor în care au motive temeinice să considere că ar exista o încălcare a reglementărilor legale sau etice.  +  Capitolul II Principiul competențeiPsihologii se străduiesc să își dezvolte în mod continuu competența profesională și să o mențină la un nivel ridicat, fiind conștienți atât de resursele, cât și de limitele profesionale și personale ale cunoștințelor, abilităților, pregătirii, educației și experienței lor. Psihologii oferă servicii profesionale în limita competențelor pentru care au pregătirea și experiența recunoscute și atestate, evaluându-și realist capacitatea de a oferi anumite servicii psihologice și de a utiliza instrumente, metode și tehnici specifice. Aderarea la acest principiu presupune respectarea următoarelor standarde: a) Conștientizarea importanței eticii în practica profesionalăb) Cunoașterea competențelor profesionale și a limitelor acestora c) Servicii psihologice în acord cu competențad) Prezentarea onestă a competențeie) Pregătirea continuă f) Consultarea în caz de limită a competenței g) Limitarea competenței h) Eficiența metodelor i) Obiectivitatea. Limitele procedurilor j) Servicii psihologice în afara competenței k) Afectarea competenței A. Conștientizarea importanței eticii în practica profesională 49. Psihologii sunt conștienți de aspectele etice ale comportamentului lor profesional și își exercită profesia respectând prezentul cod. 50. Reflecția etică asupra actului profesional reprezintă o preocupare continuă în practica profesională a psihologilor. B. Cunoașterea competențelor profesionale și a limitelor acestora51. Profesia de psiholog se exercită în baza atestatului de liberă practică, potrivit treptelor de specializare și specialităților profesionale atestate de către Colegiu, conform competențelor profesionale reglementate. 52. Psihologii trebuie să cunoască și să respecte cadrul normativ referitor la dreptul de liberă practică și să țină cont de orice alte circumstanțe care pot afecta dreptul lor de a practica. C. Servicii psihologice în acord cu competența 53. Psihologii au obligația să-și cunoască foarte bine limitele de competență în oferirea de servicii psihologice, în activitatea de predare sau de cercetare. 54. Psihologii se vor angaja (fără supervizare) numai în acele activități profesionale pentru care au competențele și atestarea necesare. D. Prezentarea onestă a competenței 55. Psihologii nu vor prezenta fals limitele competenței lor și nu vor prezenta pregătirea sau formarea lor într-un mod care să le favorizeze nemeritat poziția sau imaginea publică, indiferent de tipul de activitate profesională desfășurată. E. Pregătirea continuă 56. Psihologii sunt datori să acționeze, pe toată durata exercitării profesiei, în vederea formării și practicării la standarde cât mai înalte a propriilor competențe profesionale. 57. Psihologii au obligația să depună permanent un efort de menținere și dezvoltare a competențelor lor prin informare continuă, programe de formare profesională și conferințe de specialitate, consultări cu ceilalți specialiști din domeniu ori prin cercetări care să conducă spre creșterea competenței profesionale, conform standardelor Colegiului Psihologilor din România. F. Consultarea în caz de limită a competenței 58. Atunci când psihologii constată că ajung într-un impas profesional, atingându-și limitele competenței, vor consulta colegii sau supervizorul sau vor recomanda clientului un alt profesionist, care îi poate oferi un serviciu competent. G. Limitarea competenței 59. Atunci când psihologii urmează să desfășoare servicii psihologice, cercetări sau să predea dincolo de limitele de competență, aceștia vor căuta să obțină cât mai rapid competența necesară (care va presupune, după caz, studiu, evaluare și supervizare) și numai apoi se vor angaja în desfășurarea activităților vizate (excepție pct. 67.).H. Eficiența metodelor 60. Psihologii utilizează doar acele metode pentru care dețin calificarea, pregătirea și experiența necesară. 61. Psihologii monitorizează eficacitatea și eficiența metodelor, tehnicilor, instrumentelor și abordărilor utilizate, astfel încât să ofere servicii psihologice de calitate. 62. Psihologii își pot argumenta activitatea profesională din perspectiva datelor și dovezilor prezentate în literatura de specialitate actuală. I. Obiectivitatea. Limitele procedurilor63. Psihologii au obligația de a fi conștienți de limitele procedurilor folosite, indiferent de tipul de activitate. Psihologii vor avea grijă ca furnizarea serviciilor, cercetarea științifică, prezentarea rezultatelor și a concluziilor să fie făcute cu maximă obiectivitate, evitând orice tendință de prezentare parțială sau cu tentă subiectivă. 64. Psihologii utilizează în practica lor metode, tehnici, abordări, instrumente care au o fundamentare științifică recunoscută de comunitatea profesională. Psihologii evită să utilizeze în practica lor profesională metode, tehnici, instrumente sau abordări dovedite ca neavând suport științific. 65. Psihologii vor manifesta o grijă deosebită atunci când utilizează metode, dispozitive, instrumente și tehnici care nu au o bază solidă de dovezi sau cărora le lipsește o susținere a eficacității, care nu îndeplinesc cerințele standard sau pe care nu le stăpânesc foarte riguros. 66. Psihologii acordă atenție felului în care experiențele, atitudinile, cultura, convingerile, valorile, contextul social, diferențele individuale, formarea specifică sau factorii de stres proprii influențează interacțiunile lor cu ceilalți și integrează această conștientizare în eforturile lor de a-i ajuta pe ceilalți și de a nu le face rău. J. Servicii psihologice în afara competenței 67. În cazul în care pentru un tip de serviciu psihologic solicitat nu există standarde generale recunoscute, nici programe de formare profesională, nici specialiști atestați și disponibili în acel domeniu și totuși psihologii sunt solicitați, aceștia vor depune toate eforturile pentru obținerea unui standard minimal de competență, având permanent grijă să protejeze clienții, studenții, supervizații, participanții și pe toți cei implicați, pentru a nu produce acestora daune sub o formă sau alta. În acest caz, serviciul va continua până când solicitarea încetează sau până când un specialist cu competența recunoscută pentru acel tip de serviciu devine disponibil. 68. În situațiile de urgență care presupun intervenție psihologică rapidă pentru persoane fizice sau grupuri de persoane aflate în criză, pentru care la momentul respectiv nu sunt disponibile alte servicii de sănătate mintală și pentru care psihologii nu au pregătirea specializată necesară, aceștia pot furniza servicii de suport psihologic până când situația de urgență a fost depășită sau până când sunt disponibile servicii specializate adecvate. K. Afectarea competenței 69. Atunci când psihologii realizează că din motive de sănătate ori din cauza unor probleme personale nu mai pot să desfășoare în mod competent o anumită activitate profesională, aceștia vor lua măsurile adecvate pentru a-și limita, suspenda sau încheia respectiva activitate profesională.  +  Capitolul III Principiul responsabilității profesionale și socialePsihologii manifestă o maximă responsabilitate pentru starea de bine a oricărui individ, a familiei, grupului ori comunității față de care își exercită rolul de psihologi. Această preocupare îi include atât pe cei direct, cât și pe cei indirect implicați în activitățile lor, prioritate având cei direct implicați. Aderarea la acest principiu presupune respectarea următoarelor standarde: a) Responsabilitatea față de calitatea și consecințele acțiunilor profesionaleb) Promovarea unor standarde ridicatec) Evitarea suferinței (a nu face rău)d) Responsabilitate extinsăe) Continuitatea serviciuluif) Întreruperea serviciului în condițiile lipsei de beneficii pentru clientg) Rezolvarea informală a încălcărilor Coduluih) Sprijinul colegialA. Responsabilitatea față de calitatea și consecințele acțiunilor profesionale 70. În cadrul lor de competență profesională, în baza independenței profesionale conferite de Legea nr. 213/2004, cu modificările ulterioare, psihologii vor decide alegerea și aplicarea celor mai potrivite metode și tehnici psihologice. Ei răspund personal de alegerile și de consecințele directe ale acțiunilor lor, în funcție de atestarea profesională primită. 71. Psihologii se vor consulta și cu alți specialiști sau cu diverse instituții pentru a promova starea de bine a individului și a societății. B. Promovarea unor standarde ridicate 72. Psihologii vor contribui la dezvoltarea psihologiei ca știință și a societății în general, prin cercetarea și prin exprimarea liberă a cunoștințelor și ideilor, excepție făcând activitățile ce intră în conflict cu dispozițiile legale în vigoare sau cu prevederile prezentului cod. 73. Psihologii vor susține cu responsabilitate rolul psihologiei ca profesie în fața societății și vor promova și menține cele mai înalte standarde de calitate. 74. Psihologii vor promova și vor facilita dezvoltarea științifică și profesională a angajaților, a celor supervizați, a studenților, a participanților la programe de formare profesională etc. 75. Psihologii vor sesiza Colegiului Psihologilor din România cazurile de abatere de la normele de etică profesională dacă rezolvarea corectă, pe căi amiabile, a situației nu a fost posibilă. 76. Dacă responsabilitățile etice ale psihologilor intră în conflict cu alte reglementări în vigoare sau cu solicitările din partea angajatorilor, psihologii vor clarifica natura conflictului, vor afirma obligația lor legală de a respecta Codul și vor face, în limita posibilităților lor, pașii necesari pentru soluționarea acestuia în acord cu principiile și standardele etice.C. Evitarea suferinței (a nu face rău) 77. Psihologii vor proteja și vor promova starea de bine, evitând provocarea de suferințe clienților, studenților, participanților la cercetare, colegilor de profesie și celorlalți, asumându-și cu responsabilitate consecințele propriilor acțiuni. 78. În cazul în care un anumit grad de suferință este previzibil și inevitabil, psihologul se va strădui să reducă, pe cât posibil, nivelul de suferință implicat. 79. Psihologii vor respecta dreptul persoanei de a sista, fără nicio justificare, participarea la serviciul furnizat sau la activități de cercetare științifică. 80. Psihologii vor refuza să îndrume, să instruiască ori să furnizeze informații celor care, după judecata lor, ar putea utiliza în mod ilegal sau neetic cunoștințele și deprinderile, voluntar sau involuntar, în dauna celorlalți. 81. Psihologii nu vor contribui și nu se vor angaja în cercetare sau orice alt tip de activitate care contravine reglementărilor legale privind drepturile omului. D. Responsabilitate extinsă 82. Psihologii nu vor delega activități psihologice unor persoane care nu au competențele necesare pentru acele activități. 83. Psihologii acționează cu responsabilitate pentru a instrui, a susține și a urmări respectarea standardelor de etică profesională de către asistenți, angajați, persoane aflate în formare sau supervizare etc., în condițiile reglementărilor în vigoare pentru fiecare activitate. E. Continuitatea serviciului 84. Dacă din motive de boală sau ca urmare a unor evenimente survenite în viața psihologului, acesta nu mai poate continua oferirea serviciului în bune condiții, va depune toate eforturile pentru a asigura clientului continuitatea serviciului, ajutându-l să identifice un psiholog care îi poate oferi în mod competent asistența necesară. 85. Atunci când există o intenție justificată de încetare a serviciului psihologic oferit clientului și de îndrumare a acestuia spre un alt coleg de profesie, psihologii vor menține un contact suportiv și responsabil față de client până când acesta își asumă continuarea serviciului în cauză. F. Întreruperea serviciului în condițiile lipsei de beneficii pentru client 86. Psihologii vor încheia serviciile oferite în situația în care clienții nu au beneficii și pare improbabil să obțină beneficii prin serviciile respective și vor îndruma clienții spre un psiholog care îi poate asista în mod adecvat. G. Rezolvarea informală a încălcărilor Codului 87. În cazul în care psihologii constată că există abateri ale unui coleg de la normele prezentului cod, îi vor semnala amiabil acestuia abaterea constatată și se vor adresa Comisiei de deontologie și disciplină a Colegiului Psihologilor din România în cazul în care comportamentul neetic persistă. H. Sprijinul colegial 88. Psihologii vor căuta să sprijine pe cât posibil eforturile profesionale ale colegilor, în limita disponibilităților participative și a timpului disponibil.  +  Capitolul IV Principiul integrității profesionalePsihologii vor căuta să manifeste cel mai înalt grad de integritate morală și profesională în toate relațiile lor profesionale. Este de datoria psihologului să prezinte onest pregătirea și calificările sale oriunde se află în relații profesionale și, de asemenea, să nu permită sau să tolereze practicile incorecte și discriminatorii. Aderarea la acest principiu presupune respectarea următoarelor standarde: a) Standarde referitoare la onestitate și acuratețeb) Standarde referitoare la onestitate și claritate în relațiic) Standarde referitoare la angajamente contractuale, onorarii și taxed) Standarde pentru declarații publice și reclamă A. Standarde referitoare la onestitate și acuratețe A.1. Recunoașterea limitelor profesionale 89. Psihologii vor fi reflexivi, deschiși și conștienți de limitele lor personale și profesionale. 90. Psihologii vor prezenta într-o manieră onestă domeniile de specialitate în care sunt atestați, competențele, afilierile și experiența profesională, nefiind acceptate niciun fel distorsiuni, omisiuni sau false prezentări în acest sens. 91. Psihologii vor folosi doar titlurile profesionale la care au dreptul în virtutea pregătirii, atestării, licențierii sau angajării. A.2. Obiectivitate și acuratețe 92. Psihologii vor promova acuratețea, obiectivitatea, onestitatea și buna-credință în activitățile lor profesionale. În aceste activități, psihologii nu se vor angaja în eludări, subterfugii sau denaturări intenționate ale faptelor. A.3. Prezentarea rezultatelor 93. Psihologii vor prezenta cu onestitate, obiectivitate și acuratețe concluziile, opiniile și rezultatele activităților lor profesionale, recunoscând și precizând limitele acestora. Psihologii vor oferi clienților sau altor beneficiari explicațiile necesare, folosind un limbaj adecvat pentru a le facilita înțelegerea rezultatelor și a concluziilor. 94. Psihologii își vor asuma doar meritele pentru munca, ideile și contribuțiile proprii și vor recunoaște munca și ideile celorlalți (inclusiv studenți) pe măsura contribuției lor. 95. Psihologii se vor strădui să comunice cât mai complet și obiectiv cu putință, distingând între fapte, opinii, teorii, ipoteze sau idei atunci când își prezintă cunoștințele, descoperirile și perspectivele. 96. Dacă rezultatele cercetărilor lor sunt prezentate distorsionat de către alte persoane (sponsor, agenție de știri, clienți), psihologii vor acționa cu promptitudine, în limita posibilităților, pentru a clarifica și corecta informațiile. B. Standarde referitoare la onestitate și claritate în relații B.1. Evitarea discriminării și a conflictului de interese 97. Psihologii nu practică, nu îngăduie, nu instigă, nu colaborează la, nu consimt și nu facilitează nicio formă de discriminare. 98. Psihologii vor evita orice imixtiuni care afectează calitatea actului profesional, fie că e vorba de interese personale, politice, de afaceri sau de alt tip. 99. Psihologii vor evita să ofere recompense exagerate pentru a motiva un individ sau un grup să participe într-o activitate care implică riscuri majore și previzibile. 100. Psihologii nu vor contribui, fie singuri, fie în colaborare cu alții, la niciun fel de practici care pot aduce atingere libertății individuale sau integrității fizice sau psihologice a oricărei persoane. (la 11-05-2023, Punctul 100. din Litera B.1. , Litera B. , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 4 din 8 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 405 din 11 mai 2023 ) B.2. Evitarea relației multiple 101. O relație se consideră a fi multiplă în cazul în care un psiholog: a) exercită cel puțin două roluri profesionale în același timp în raport cu o persoană (de exemplu, cu clienții, angajații, cei supervizați, studenții, persoanele aflate în formare sau participanții la cercetări); b) exercită un rol profesional și în același timp se află în alt rol în raport cu aceeași persoană; c) exercită un rol profesional în raport cu o persoană și se află în cel puțin o altă relație cu o altă persoană care este rudă apropiată a celei dintâi.102. Psihologii vor evita relațiile multiple atunci când acestea prezintă, în mod rezonabil, riscul de a diminua obiectivitatea, competența și eficiența îndeplinirii funcțiilor lor profesionale sau riscul de a duce la exploatarea sau prejudicierea persoanei cu care se află în relație profesională.