ANEXĂ din 16 iunie 2015la Ordinul ministrului mediului, apelor și padurilor și al ministrului agriculturii și dezvoltarii rurale nr. 990/1.809/2015 privind modificare Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor și al ministrului agriculturii dezvoltării rurale nr. 1.182/1.270/2005 privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole
EMITENT
  • MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ȘI PĂDURILOR
  • MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 649 bis din 27 august 2015



    ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────                             COLECTIV DE ELABORARE────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie șiProtecția Mediului - ICPA București    ● Prof. dr. Mihail DUMITRU - membru titular al Academiei de Științe Agricole      și Silvice - «Gheorghe Ionescu-Șișești»    ● Dr. Cătălin SIMOTA - membru titular al Academiei de Științe Agricole și      Silvice - «Gheorghe Ionescu-Șișești»    ● Dr. Traian CIOROIANU - Șef Departament    ● Prof. dr. Radu LĂCĂTUȘU - membru titular al Academiei de Științe Agricole      și Silvice - «Gheorghe Ionescu-Șișești»    ● Dr. Elisabeta DUMITRU    ● Dr. Irina CALCIU- Șef Departament    ● Dr. Ioana PĂNOIUUniversitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară - București    ● Prof. dr. Gheorghe Valentin ROMAN - membru corespondent al Academiei de      Științe Agricole și Silvice - «Gheorghe Ionescu-Șișești»    ● Conf. dr. Mircea MIHALACHEOficiul de Studii Pedologice și Agrochimice - Argeș    ● Dr. ing. Ion CREANGĂMinisterul Agriculturii și Dezvoltării Rurale    ● Dr. ing. Constantin DARIEMinisterul Mediului, Apelor și Pădurilor - Departamentul pentru Ape, Păduri șiPiscicultură    ● Ing. Daniela CatanăAdministrația Națională "Apele Române"    ● Ing. Dan Gabriel Drăgoi    ● Geog. Ioana Nedelea
    «Codul de bune practici agricole pentru protecția
    apelor împotriva Poluării cu nitrați din surse
    agricole» a fost realizat în cadrul proiectului
    «Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți»
    prin contractul 24/CQ/2012.      +  CUPRINS*Font 8*┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬─────┐│1. Introducere. Cadrul legal. Codul de bune practici agricole și Programele de acțiune. │ ││Revizuirea codului │ ││ a) Surse de poluare │ ││ b) Efecte │ ││ c) Cadru legislativ │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│2. Definiții │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│3. Descrierea generală a principiilor de stabilire a zonelor vulnerabile la poluarea cu nitrați │ ││ din surse agricole │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│4. Îngrășămintele - sursă potențială de poluare a apei și solului │ ││ a) Principii generale privind dinamica îngrășămintelor în sol și transferul lor către mediul │ ││ acvatic (subteran și de suprafață) │ ││ b) Îngrășăminte minerale │ ││ c) Îngrășăminte organice (gunoi de grajd, nămoluri de epurare, composturi) │ ││ d) Principii generale de fertilizare echilibrată │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│4.1 Îngrășăminte cu azot │ ││ a) Dinamica în sol a principalelor forme de azot (organic și mineral) │ ││ b) Tipuri de îngrășăminte minerale cu azot. Indicații și contraindicații de aplicare │ ││ c) Tipuri de îngrășăminte organice cu azot. Indicații și contraindicații de aplicare │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│4.2 Îngrășăminte complexe și mixte │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│4.3 Îngrășăminte lichide │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│4.4 Îngrășăminte cu aplicare foliară (extraradiculară) │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│5 Depozitarea și manipularea îngrășămintelor - norme generale │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│6 Depozitarea și managementul efluenților și gunoiului de grajd din exploatațiile agro- │ ││ zootehnice │ ││ 6.1 Considerații generale privind exploatațiile agro-zootehnice (tipuri de ferme, structura │ ││ șeptelului, dimensiunea fermelor, metode de stocare a dejecțiilor animale, metode de │ ││ prelucrare a gunoiului de grajd) │ ││ 6.2 Metode de stocare a dejecțiilor animale │ ││ 6.2.1 Dejecții lichide │ ││ 6.2.2 Dejecții solide (gunoi de grajd) │ ││ - Depozite permanente │ ││ - Depozite temporare │ ││ 6.3 Platforme comunale │ ││ 6.3.1 Alegerea locației │ ││ 6.3.2 Capacitatea necesară │ ││ 6.3.3 Riscuri asociate exploatării platformelor comunale │ ││ 6.4 Platforme individuale │ ││ 6.4.1 Alegerea locației │ ││ 6.4.2 Capacitatea necesară │ ││ 6.4.3 Riscuri asociate exploatării platformelor individuale │ ││ a) Riscuri asociate pierderilor de nutrienți în aer, sol și apă │ ││ b) Riscuri privind igiena (mirosul neplăcut și insectele) │ ││ 6.4.4 Tipuri de sisteme de depozitare și compostare la platformele individuale │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│ 6.5 Efluenți din silozuri │ ││ 6.6 Efluenți din siloz balotat │ ││ 6.7 Apele uzate de la ferme │ ││ 6.8 Efluenți proveniți din precipitații │ ││ 6.9 Principii generale pentru optimizarea deciziei privind selectarea metodelor de stocare a │ ││ gunoiului de grajd │ ││ - Depozitarea și procesarea gunoiului de grajd pe platforme colective sau în depozite │ ││ individuale │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│7 Aplicarea îngrășămintelor cu azot │ ││ 7.1 Principii generale │ ││ 7.2 Mod de calcul privind aportul de azot din surse organice │ ││ 7.3 Planuri de fertilizare │ ││ 7.4 Standarde privind cantitățile maxime de îngrășăminte cu azot care pot fi aplicate pe │ ││ terenul agricol │ ││ 7.5 Perioade de interdicție pentru aplicarea îngrășămintelor cu azot pe teren │ ││ 7.6 Tehnici și epoci de aplicare a îngrășămintelor cu azot diferențiate în funcție de tipul de│ ││ îngrășământ │ ││ 7.6.1 Recomandări privind epocile de fertilizare cu azot corespunzătoare unor grupe relativ │ ││ mari de culturi │ ││ - Culturile semănate toamna │ ││ - Culturile de primăvară-vară │ ││ - Culturi perene │ ││ 7.6.2 Recomandări privind tehnicile de aplicare a fertilizanților │ ││ Îngrășăminte chimice │ ││ Îngrășăminte organice │ ││ Îngrășăminte verzi │ ││ 7.6.3 Cerințe speciale pentru aplicarea fertilizanților organici │ ││ 7.7 Aplicarea îngrășămintelor pe terenuri în pantă │ ││ 7.8 Aplicarea îngrășămintelor pe terenuri adiacente cursurilor de apă sau în vecinătatea │ ││ captărilor de apă potabilă │ ││ 7.8.1 Zone de protecție │ ││ 7.8.2 Benzi tampon (Fâșii de protecție) │ ││ 7.9 Limitări privind aplicarea fertilizanților pe terenuri saturate cu apă, inundate, │ ││ înghețate sau acoperite cu zăpadă │ ││ 7.10 Optimizarea rotației culturilor pentru limitarea pierderilor de azot către corpurile de │ ││ apă subterană sau de suprafață │ ││ 7.11 Aplicarea îngrășămintelor minerale și organice cu azot pe pajiști permanente (pășuni și │ ││ fânețe) │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│8. Aspecte specifice privind managementul agricol pentru limitarea transferului de nitrați către│ ││ corpurile de apă │ ││ a) Acoperirea solului cu vegetație în perioada toamnă-iarnă │ ││ b) Culturi captive │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│9. Aspecte specifice fertilizării echilibrate în condiții de irigație │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│10. Documente de evidență ale exploatației agricole │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 1. Norme privind ecocondiționalitatea în cadrul schemelor și măsurilor de sprijin pentru │ ││agricultori │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 2. Schema de clasificare a produselor fertilizante │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 3. Tipuri de îngrășăminte minerale cu azot. Indicații și contraindicații de aplicare │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 4. Tipuri de îngrășăminte cu fosfor. Indicații și contraindicații de aplicare │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 5. Tipuri de îngrășăminte cu potasiu. Indicații și contraindicații de aplicare │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 6. Mențiuni obligatorii pentru îngrășăminte conform Regulamentului (CE) nr. 2003/2003 │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 7. Posibilități de amestec a diferitelor îngrășăminte chimice │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 8. Ordinea în care trebuie selectate și aplicate îngrășămintele chimice în funcție de │ ││reacția solului, felul aplicării, epoca și metodele de introducere în sol │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 9. Ordinea în care pot fi preferate pentru diferite aplicări îngrășămintele chimice │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Anexa 10. Exemplu de plan de fertilizare │ │└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴─────┘  +  LISTA TABELELOR*Font 8*┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬─────┐│Tabel 4.1.1 Compoziția chimică medie a gunoiului de diferite proveniențe │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 4.1.2 Compoziția chimică a urinei (valori medii) │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 4.1.3 Compoziția chimica a mustului de gunoi │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 4.1.4 Compoziția chimică a dejecțiilor fluide │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 4.2.1 Compoziția chimică pentru câteva îngrășăminte clasice utilizate în fertilizarea de │ ││bază │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 6.3.2.1 Producția de gunoi și capacitatea necesară de stocare pentru diferite sisteme de │ ││întreținere a animalelor - tabel preluat din ghidul: "Sistem pentru depozitarea dejecțiilor. │ ││Standarde de fermă" │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 6.3.2.2 Coeficienții pentru conversia numărului de animale în Unități Vită Mare din │ ││punctul de vedere al volumului dejecțiilor - tabel preluat din ghidul: «Sistem pentru │ ││depozitarea dejecțiilor. Standarde de fermă» │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 6.4.4.1 Condițiile recomandate pentru o compostare activă │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabelul 7.1 Consumurile (exporturile) medii de elemente nutritive din sol pentru formarea │ ││recoltelor (kg de elemente nutritive/tona de recoltă principală și cantitatea corespunzătoare de│ ││recoltă secundară) │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 7.2.1 Greutatea standard, numărul de zile de creștere, cantitatea totală anuală de azot │ ││excretată de un animal corespunzătoare diferitelor tipuri de animale și sisteme de creștere │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 7.2.2. Cantitatea anuală totală de azot din gunoiul de grajd care se aplică pe teren │ ││corespunzătoare diferitelor categorii de animale și sisteme de creștere │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 7.4.1 Standarde privind cantitățile maxime de îngrășăminte cu azot care pot fi aplicate pe│ ││terenuri cu pante mai mici de 8% │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 7.4.2 Standarde privind cantitățile maxime de îngrășăminte cu azot care pot fi aplicate pe│ ││terenuri cu pante mai mari sau egale cu 8% │ │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Tabel 7.5.1. Perioada de interdicție pentru aplicarea gunoiului de grajd pe teren │ │└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴─────┘  +  LISTA FIGURILOR*Font 8*┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬─────┐│Figura 4.1.1 Circuitul azotului în ecosistemele agricole │ 18 │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Figura 4.1.2 Proporția diferitelor forme ale azotului din diferite tipuri de îngrășăminte │ ││organice (prelucrare după Fertiliser manual - ediția 8, Defra, UK) │ 20 │├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────┤│Figura 6.1 Exemplu de sistem pentru eliminarea dejecțiilor lichide │ 36 │└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴─────┘  +  1. Introducere. Cadrul legal. Codul de bune practici agricole și Programele de acțiune. Revizuirea coduluiUna dintre cele mai importante resurse naturale o reprezintă apele dulci, care pe lângă utilizarea ca apă potabilă reprezintă un principal element economic și de recreere. Rețeaua de râuri, lacuri și zone umede este parte integrantă a peisajului contribuind în mod semnificativ la biodiversitate. Terenul agricol este intersectat de rețeaua hidrografică de suprafață, care drenează în acesta și care împreună cu apele de adâncime (acvifere) pot fi vulnerabile la poluare, în special din surse agricole.a) Surse de poluarePoluarea din activități agricole poate fi provocată de surse punctuale (poluare punctiformă) sau surse difuze (poluare difuză).Poluarea punctiformă a unui corp de apă (de suprafață și/sau de adâncime) provine de la o singură sursă de poluare care poate fi bine localizată (ex.: conductă, clădire etc.).Poluarea punctiformă din surse agricole poate fi provocată de:● Dejecții animale semilichide și lichide;● Gunoi de grajd sub formă solidă;● Efluenți din silozuri;● Ape uzate neepurate sau insuficient epurate necolectate;● Scurgeri din depozite de îngrășăminte minerale și organice.Acestea ajungând direct în corpurile de apă pot duce la poluarea lor și pot afecta viața acvatică din apele de suprafață făcându-le improprii și pentru utilizarea lor ca surse de apă potabilă.Poluarea difuză apare atunci când nu poate fi identificată o singură sursă de deversare a poluantului, poluarea corpurilor de apă realizându-se prin mai multe căi.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Activitățile agricole pot provoca probleme serioase din punctul de vedere al poluării difuze a ││corpurilor de apă ca urmare a pierderilor de nutrienți (azot și fosfor) către corpurile de apă de ││suprafață și/sau adâncime. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Dejecțiile animale și resturile vegetale sunt surse potențiale pentru poluarea, în principal, cu substanțe organice și nutrienți. Descompunerea celor mai mulți poluanți conduce la scăderea oxigenului din apă amenințând supraviețuirea formelor de viață acvatică (plante, pești, nevertebrate).b) Efecte*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Dejecțiile lichide, semi-lichide și solide din fermele de animale precum și efluenții din silozuri ││conțin cantități mari de nutrienți. Pătrunderea în corpurile de apă chiar a unor cantități mici din ││aceste substanțe poate avea consecințe grave asupra calității apei din corpul de apă respectiv și din ││corpurile de apă conexe. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Efectul principal al poluării cu nitrați al apelor de suprafață îl reprezintă eutrofizarea.Eutrofizarea apelor de suprafață (dulci sau marine) este caracterizată prin creșterea accelerată a algelor și a altor plante acvatice ca urmare a conținutului crescut de compuși ai azotului și fosforului în apă. Ca rezultat al acestui proces, echilibrul organismelor acvatice se deteriorează diminuând în acest mod calitatea apelor.Printre efectele negative induse de concentrațiile mari de nutrienți în apă se pot aminti:● Explozia dezvoltării algelor, care poate avea efecte toxice, afectând sănătatea oamenilor și animalelor;● Creșterea excesivă a plantelor acvatice care poate conduce la diminuarea cantității de oxigen în apă având ca efect moartea peștilor;● Creșterea excesivă a buruienilor care poate conduce la împiedicarea drenajului și influența adăparea animalelor;● Diminuarea limpezimii apei;● Pierderea biodiversității;● Diminuarea valorii economice și de utilizare a apelor (exemplu pentru pescuit și turism);● Creșterea costurilor în instalațiile de tratare a apelor provocate de necesitatea îndepărtării algelor, mirosurilor și toxinelor.Efectul principal al poluării cu nitrați a apelor subterane este reprezentat de diminuarea potabilității apei.În România procentul populației care utilizează ca sursă de apă potabilă apa provenită din acviferul freatic liber (apa din fântâni) este semnificativ.*)Consumul de apă poluată cu nitrați determină cel mai frecvent apariția intoxicației acute la sugar (methemoglobinemia sau boala albastră a noului născut), simptomul principal fiind cianoza;În cazul persoanelor adulte, consumul de apă contaminată cu nitrați poate determina intoxicația cronică, asimptomatică de cele mai multe ori, dar cu posibile efecte carcinogene, mutagene și teratogene.Femeile gravide expuse intoxicației cu nitrați pot prezenta avort spontan în orice moment al evoluției sarcinii, sau pot da naștere copiilor cu malformații, datorită efectului mutagen/teratogen.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Prin fierberea apei, problemele medicale induse de nitrați nu sunt eliminate, ci din contră - ││potențate, datorită concentrării acestora prin evaporarea apei. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘c) Cadru legislativDirectiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, denumită în continuare "Directiva Cadru Apă", transpusă prin Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare reprezintă principalul act normativ al cărui obiectiv principal este legat de calitatea apei, accentul fiind pus pe atingerea stării «bune» de calitate a apelor.Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, denumită în continuare "Directiva Nitrați", a fost transpusă în legislația națională prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 cu modificările și completările ulterioare privind aprobarea Planului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, având ca obiective reducerea poluării apelor cauzată de nitrații proveniți din agricultură și prevenirea acestui tip de poluare.În conformitate cu prevederile Planului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, o dată la 4 ani trebuie întreprinse următoarele acțiuni● Desemnarea/redesemnarea zonelor vulnerabile la poluarea cu nitrați din surse agricole sau aplicarea unui Program de acțiune la nivelul întregii țări, după caz;● Elaborarea/revizuirea Codului de bune practici agricole pentru prevenirea poluării apelor cu nitrați din surse agricole, pentru uzul fermierului;● Elaborarea, pentru fiecare zonă vulnerabilă, grup de zone vulnerabile cu caracteristici similare sau la nivelul întregii țări, după caz, a Programelor de acțiune care cuprind măsuri concrete pentru implementarea Codului de bune practici agricole.În România, prima desemnare a zonelor vulnerabile la poluarea cu nitrați s-a făcut prin Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor și al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 241/196/2005 pentru aprobarea Listei localităților pe județe unde există surse de nitrați din activități agricole și a Listei localităților din bazinele/spațiile hidrografice unde există surse de nitrați din activități agricole (zone vulnerabile și potențial vulnerabile).A doua resemnarea zonelor vulnerabile la nitrați s-a făcut prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile și al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1.552/743/2008 pentru aprobarea Listei localităților pe județe în care există surse de nitrați din activități agricole.Prima versiune a Codului de bune practici agricole pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole a fost aprobată prin Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor și al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.182/ 1.270/2005.Obligația conformării cu prevederile Directivei Nitrați este inclusă și în politica agricolă comună, sub forma normelor privind ecocondiționalitatea în cadrul schemelor și măsurilor de sprijin pentru agricultori, astfel:● În perioada 2012-2014 au fost aplicate bunele condiții agricole și de mediu (GAEC) și cerințele legale în materie de gestionare (SMR), cum ar fi: GAEC 12 "Nu este permisă aplicarea îngrășămintelor de orice fel pe suprafețele de teren agricol care se constituie în fâșii de protecție în vecinătatea apelor de suprafață, a căror lățime minimă este de 1m pe terenurile cu panta de până la 12% și de 3m pe terenurile cu panta mai mare de 12%" și SMR 4 "Protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole",● Începând cu 1 ianuarie 2015 cerințele Directivei Nitrați sunt incluse în normele privind ecocondiționalitatea în cadrul schemelor și măsurilor de sprijin pentru fermieri, respectiv SMR 1 "Protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole" și GAEC 1 "Crearea/menținerea zonelor tampon de-a lungul cursurilor de apă", în conformitate cu prevederile art. 93 și anexa II din Regulamentul (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune.● De asemenea, anumite măsuri având ca efect protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole sunt incluse în cuprinsul GAEC 2 "Respectarea procedurilor de autorizare, în cazul utilizării apei pentru irigații în agricultură", GAEC 3 "Protecția apelor subterane împotriva poluării", GAEC 4 "Acoperirea minimă a solului" și GAEC 5 "Gestionarea minimă a terenului care să reflecte condițiile locale specifice pentru limitarea eroziunii solului" din lista normelor privind ecocondiționalitatea aplicabile în perioada 2015-2020 (vezi Anexa 1).  +  2. Definiții ale termenilor și expresiilor utilizate în cuprinsul Codului de bune practici agricole- "ameliorator al solului" - produs de sinteză care se adaugă solurilor, în principal, pentru ameliorarea proprietăților fizice;- "amendament al solului" - material adăugat în sol a cărui funcție principală este ameliorarea proprietăților fizice și/sau chimice și/sau activitatea biologică a acestuia;- "amendament calcic și/sau magnezian" - amendament mineral care conține calciu și/sau magneziu, în general sub formă de oxizi, hidroxizi sau carbonați, destinat, în principal, menținerii sau ridicării pH-ului solului;- "amendament mineral" - amendament fără materie organică și fără conținut cunoscut în azot, fosfor, potasiu și oligoelemente;- "amendament organic" - produs de origine vegetală și/sau animală care se adaugă solului, în principal, pentru îmbunătățirea proprietăților fizice și activității biologice a acestuia;- "amendament organo-mineral" - produs în care substanțele și elementele utile sunt simultan de origine organică și minerală și sunt obținute prin amestec și/sau combinare chimică a amendamentelor organice și a amendamentelor conținând calciu, magneziu și/sau sulf;- "aplicarea îngrășămintelor" - termen general pentru ansamblul procedeelor de aplicare a îngrășămintelor și/sau amendamentelor unor culturi, prin încorporare în sol, pe sol sau ambele (termenul este cuprinzător pentru împrăștierea, pulverizarea, prăfuirea, precum și pentru metodele specifice de aplicare, constând în injectarea în sol și semănatul combinat, în rânduri, a semințelor și îngrășămintelor, ce se poate extinde și la tehnicile de film nutritive - pulverizare foliară și de adăugare a îngrășămintelor în apa de irigație);- "asimilabilitate" - capacitatea unui element nutritiv de a fi utilizat de către o cultură;- "bălegar" - amestec de dejecții solide și lichide cu așternut și resturi de hrană, care îi dau o consistență solidă- "cerințele culturii" - cantitatea de îngrășăminte cu azot necesară formării producției principale și secundare;- "compus cu azot" - orice substanță conținând azot, alta decât azot gazos molecular;- "conținut declarat" - indicare a cantității, formei și solubilității elementelor nutritive, garantată în limitele de toleranță specificate și legale;- "cultură de acoperire" - cultură semănată în scopul consumului de azot din sol și de prevenire a eroziunii solului și care nu se recoltează;- "culturi de toamnă" culturi semănate în intervalul august - octombrie, prin metoda clasică sau direct în miriște;- "dejecții lichide (tulbureala)" - îngrășământ organic natural care constă dintr-un amestec de dejecții animale, lichide și solide cu apă de ploaie sau de canal, iar în unele cazuri și cu o cantitate mică de paie tocate, praf de turbă, rumeguș etc. și nutrețul care rămâne de la hrana animalelor;- "denitrificare" - proces de reducere biochimică a nitraților sau nitriților sub formă de azot gazos, fie ca azot molecular [N(2)] fie ca oxizi de azot;- "doza de aplicare" - masa sau volumul de îngrășământ, amendament al solului sau element nutritiv, aplicat pe unitatea de suprafață cultivată sau pe unitatea de masă sau pe unitatea de volum de sămânță tratată;- "efluenți de silozuri" - lichide care se scurg din furajele conservate prin procese de însilozare din silozuri;- "element nutritiv" - element chimic esențial în creșterea plantelor;- "eutrofizare" - proces de îmbogățire excesivă în elemente nutritive solubile, îndeosebi în nitrați și fosfor, a apelor de suprafață;- "fâneață" - terenul înierbat sau înțelenit în mod natural sau prin semănat, menținut cu sau fără supraînsămânțări periodice, a cărui producție vegetală este cosită;- "fertilitatea solului" - capacitatea unui sol de a asigura creșterea plantelor;- "fertilizant" - orice material a cărui utilizare este destinată ameliorării nivelului de aprovizionare cu elemente nutritive a solului, proces separat sau simultan cu nutriția plantelor, precum și pentru ameliorarea proprietăților fizice, chimice și biologice ale solului;- "fertilizare" - ansamblu de tehnici de aplicare a materialelor fertilizante;- "gunoi" - amestec de așternut de paie și dejecții de animale, în curs de transformare biologică;- "gunoi de grajd" - produs rezidual de excreție (dejecții solide și lichide) de la animale, în amestec cu materiale folosite ca așternut, resturi de hrană, apă;- "îngrășământ" - în legislația națională în baza Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului și al ministrului sănătății nr. 6/22/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate cu mențiunea RO- ÎNGRĂȘĂMÂNT cu modificările și completările ulterioare, pentru utilizarea și comercializarea în România, prin îngrășământ chimic se înțeleg toate produsele destinate îmbunătățirii fertilității solului și a nutriției plantelor, aplicate atât pe sol, cât și pe plante, ca amendamente de sol, îngrășăminte chimice, îngrășăminte organominerale, îngrășăminte biologice și stimulatori de creștere.- "îngrășământ complex" - un îngrășământ compus, obținut printr-o reacție chimică, în soluție sau, în stare solidă, prin granulare, care conține, într-o proporție care trebuie declarată, cel puțin doi nutrienți principali. În stare solidă, fiecare granulă conține toți nutrienții în compoziția declarată;- "îngrășământ compus" - un îngrășământ care conține, într-o proporție care trebuie declarată, cel puțin doi nutrienți principali și care a fost obținut printr-o reacție chimică sau prin amestec sau combinația acestora;- "îngrășământ cu azot (azotos)" - orice substanță care conține un compus cu azot și care este administrat pe/în sol pentru a intensifica creșterea plantelor;- "îngrășământ cu solubilizare lentă" - îngrășământ ale cărui elemente nutritive sunt sub formă unor compuși chimici sau amestecuri fizice, a căror asimilare de către plante se desfășoară în timp;- "îngrășământ de amestec" - un îngrășământ obținut prin amestecarea pe cale uscată a diferitelor îngrășăminte, fără nici o reacție chimică;- "îngrășământ foliar" - un îngrășământ destinat aplicării pe frunzișul plantelor în vederea absorbției foliare a nutrienților;- "îngrășământ granulat" - îngrășământ solid format din particule de mărime medie predeterminată prin granulare;- "îngrășământ în soluție" - un îngrășământ lichid care nu conține particule solide;- "îngrășământ în suspensie" - un îngrășământ cu două faze, în care particulele solide sunt menținute în suspensie în faza lichidă;- "îngrășământ încapsulat" - îngrășământ ale cărui particule sunt acoperite cu un strat dintr- un material diferit, în scopul ameliorării comportamentului și/sau modificării caracteristicilor respectivului îngrășământ;- "îngrășământ lichid/fluid" - un îngrășământ în suspensie sau în soluție, termen utilizat și pentru amoniacul lichefiat;- "îngrășământ mineral (anorganic / chimic)" - îngrășământ ale cărui elemente nutritive cunoscute sunt sub formă de săruri minerale obținute prin extracție și/sau prin procedee industriale fizice și/sau chimice (sulful, cianamida de calciu, ureea și produșii săi de condensare sau asociere, precum și superfosfatul de oase pot fi clasificate prin acord ca îngrășăminte minerale);- "îngrășământ organic" - îngrășământ care conține substanțe organice și minerale provenite din dejecțiile animale, stații de epurare sau din materiale vegetale. Îngrășămintele organice pot fi de consistență solidă până la lichidă, pot fi proaspete sau în diferite stadii de fermentare;- "îngrășământ organo-mineral" - îngrășământ ale cărui elemente nutritive cunoscute sunt simultan de origine organică și minerală și sunt obținute prin amestecare și/sau combinarea chimică a îngrășămintelor sau produselor organice și minerale;- "îngrășământ simplu" - un îngrășământ care conține, într-o proporție ce trebuie declarată, doar unul dintre nutrienții principali (azot, fosfor sau potasiu);- "macroelement", "nutrient principal" - înseamnă exclusiv azotul, fosforul și potasiul;- "mineralizare" - descompunerea microbiană a unui material sau îngrășământ organic în sol, cu eliberarea elementelor nutritive sub formă asimilabilă;- "nutrient secundar" - înseamnă calciu, magneziu, sodiu sau sulf;- "oligoelemente" - înseamnă bor, cobalt, cupru, fier, mangan, molibden și zinc, esențiale pentru creșterea plantelor, dar în cantități reduse față de cantitățile de nutrienți principali și secundari;- "pășune" - terenul înierbat sau înțelenit în mod natural sau prin semănat, menținut cu sau fără supraînsămânțări periodice și care se folosește pentru pășunatul animalelor;- "percolare" - proces de străbatere a solului de sus în jos de către apa din precipitații împreună cu substanțele pe care le conține;- "solubilitatea unui element fertilizant" - cantitatea dintr-un element nutritiv, extras întru-un mediu specific, în condiții specifice și care se exprimă în procent de masă din elementul fertilizant;- "șeptel" - toate animalele domestice ținute sau crescute pentru folosință sau producție;- "teren înierbat" - suprafețe de teren, altele decât pajiști permanente pe care vegetația predominantă este constituită din plante erbacee spontane sau cultivate;- "tip de îngrășământ" - înseamnă îngrășăminte care au o denumire de tip comună, prevăzută în anexa I a Regulamentului (CE) 2003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrășămintele- "unitate fertilizantă" - masă unitară a unui element fertilizant;- "unitate vită mare (UVM)" - unitate de măsură standard stabilită pentru echivalarea diferitelor specii și categorii de animale, pe baza cerințelor nutriționale și a cantității de dejecții produse de acestea prin raportarea la cerințele nutriționale și dejecțiile produse de unul sau mai multe animale cumulând 500 kg greutate vie (echivalentul unei vaci);- "zone vulnerabile la poluarea cu nitrați" - suprafețe de teren agricol în care prin percolare sau scurgere se încarcă apele freatice și/sau de suprafață cu nitrați proveniți din surse agricole, peste limitele admise.- "benzi tampon" (fâșii de protecție) - suprafețe de teren înierbate, împădurite sau cultivate cu plante graminee sau leguminoase perene, situate în vecinătatea zonelor de protecție a apelor de suprafață stabilite prin Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare, pe care este interzisă aplicarea fertilizanților și a pesticidelor;- "zone de protecție"- suprafețe de teren adiacente cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcțiilor și instalațiilor aferente în care se introduc, după caz, interdicții sau restricții privind regimul construcțiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor sau a construcțiilor, respectiv pentru prevenirea poluării resurselor de apă.  +  3. Descrierea generală a principiilor de stabilire a zonelor vulnerabile la poluarea cu nitrați din surse agricoleÎn baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 964/2000 pentru aprobarea Planului de acțiune privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole cu modificările și completările ulterioare, criteriile utilizate pentru identificarea apelor afectate sau susceptibil să fie afectate de poluarea cu nitrați din surse agricole sunt următoarele:● Dacă apele dulci de suprafață, utilizate sau care în perspectivă vor fi utilizate ca sursă de apă potabilă, conțin sau sunt susceptibile să conțină concentrații de nitrați mai mari de 50 mg NO(3)/l dacă nu se iau măsuri de protecție, în baza Hotărârii Guvernului nr. 100/2002 pentru aprobarea normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare și a Normativului privind metodele de manevrare și frecvența de prelevare și analiză a probelor din apele de suprafață destinate producerii de apă potabilă;● Apele subterane ce conțin sau sunt susceptibile să conțină concentrații de nitrați mai mari decât limita maximă admisibilă de 50 mg/l, dacă nu se iau măsuri de protecție;● Apele dulci din lacurile naturale sau din alte surse de apă dulce (lacuri de acumulare, canale), ape costiere și marine sunt eutrofe sau pot deveni eutrofe în viitorul apropiat, dacă nu se iau măsuri de protecție.Potrivit art. 3 alin. (5) din Directiva Nitrați, statele membre care hotărăsc să aplice la nivelul întregului teritoriu un program de acțiune sunt scutite de a desemna zone vulnerabile la nitrați.Având în vedere criteriile protecției apelor, inclusiv principiul prevenției, care se aplică la nivelul Uniunii Europene și ținând seama de fenomenul de eutrofizare prezent la nivelul Mării Negre și de faptul că toate resursele naționale de apă drenează în Marea Neagră, s-a decis aplicarea unui program de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole la nivelul întregului teritoriu al României.Aplicarea unui program de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole la nivelul întregului teritoriu al României, asigură îndeplinirea obiectivelor Directivei Nitrați și constituie o excepție de la obligația desemnării/redesemnării zonelor vulnerabile la poluarea cu nitrați. Astfel, nu au mai fost desemnate zone vulnerabile la nitrați..Programul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole pune în aplicare măsurile stabilite în Codul de bune practici agricole pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole..Decizia Comisiei pentru aplicarea Planului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole nr. 221983/12.06.2013 privind aplicarea unui Program de acțiune la nivel național, are ca obiectiv principal reducerea și prevenirea poluării apelor cu nitrați din surse agricole și a eutrofizării apelor de suprafață, în contextul îndeplinirii prevederilor Directivei Cadru Apă care are ca țintă atingerea stării bune a tuturor apelor.  +  4. Îngrășămintele - sursă potențială de poluare a apei și soluluia) Principii generale privind dinamica îngrășămintelor în sol și transferul lor către mediul acvatic (subteran și de suprafată)*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│În condițiile unei agriculturi moderne care trebuie să ofere cantități tot mai mari de produse ││agricole, în condițiile creșterii demografice mondiale, dar și pentru producția ecologică, destinată ││unui segment mult mai redus și mai selectiv de piață, o importanță majoră o reprezintă orientările ││spre o agricultură durabilă. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Stabilirea regimului de nutriție a plantelor constituie o prerogativă din perspectiva evaluării ││dozelor de fertilizanți care să asigure un optim al nutriției și dezvoltării plantelor. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Un îngrășământ poate fi un produs natural sau de sinteză, de natură minerală sau /și organică, simplu sau complex, care se aplică sub formă lichidă, semifluidă sau solidă în sol, la suprafață, sau foliar în scopul sporirii fertilității solului și asigurării unei dezvoltări și creșteri normale a plantelor.O clasificare a produselor fertilizante este prezentată în Anexa 2.Din punct de vedere al originii, îngrășămintele sunt chimice (cu azot, fosfor, potasiu, microelemente etc.), respectiv produse industriale anorganice (minerale) și organice naturale (care provin din sectorul zootehnic), organice vegetale (care provin de la plante verzi: lupin, măzăriche, latir, sulfină etc. și plante uscate), bacteriene (nitragin, azotobacterin, fosfobacterin etc.).În practica producătorilor de îngrășăminte și în cea agrochimică se întâlnesc mai multe procedee de clasificare a acestora.● după natura lor:- îngrășăminte minerale/anorganice - ai căror nutrienți declarați se găsesc sub formă de minerale obținute prin extracție sau prin procedee industriale fizice și/sau chimice. Cianamida de calciu, ureea și produsele sale de condensare sau de asociere, precum și îngrășămintele care conțin oligoelemente chelate sau complexate pot fi clasate, prin convenție, în categoria îngrășămintelor anorganice;- organic - care conțin substanțe organice și minerale provenite din dejecțiile animale, stații de epurare sau din materiale vegetale. Îngrășămintele organice pot fi de consistență solidă până la lichidă, pot fi proaspete sau în diferite stadii de fermentare;- organo-minerale ai căror elemente nutritive cunoscute, sunt simultan de origine organică și minerală și sunt obținute prin amestecare și/sau combinarea chimică a îngrășămintelor sau produselor organice și minerale● după modul de obținere:- îngrășăminte chimice/de sinteză, în care impropriu sunt incluși și unii compuși minerali naturali (fosforitele, salpetru de Chile).- îngrășăminte naturale, înțelegând, de regulă, produse organice de natură vegetală sau animală, deși pot fi incluși și compușii minerali naturali.● după modul de condiționare:- îngrășăminte solide (granulate, cristalizate, pulberi, tablete ș.a.);- îngrășăminte lichide - în suspensie (îngrășământ bifazic în care particulele solide sunt menținute în suspensie în faza lichidă) și în soluție (clare, care nu conțin particule solide în faza lichidă).● după numărul de nutrienți declarați:- îngrășământ simplu - un îngrășământ care conține, într-o proporție care trebuie declarată, doar unul dintre nutrienții principali (azot, fosfor sau potasiu);- îngrășământ compus - un îngrășământ care conține, într-o proporție care trebuie declarată, cel puțin doi nutrienți principali și care a fost obținut printr-o reacție chimică sau prin amestec sau combinația acestora;- îngrășământ complex - un îngrășământ compus, obținut printr-o reacție chimică, prin soluție sau, în stare solidă, prin granulare, care conține, într-o proporție care trebuie declarată, cel puțin doi nutrienți principali. În stare solidă, fiecare granulă conține toți nutrienții în compoziția declarată;- îngrășământ de amestec - un îngrășământ obținut prin amestecarea uscată a diferitelor îngrășăminte, fără nici o reacție chimică;- îngrășământ foliar - un îngrășământ cu macro și microelemente destinat aplicării extraradiculare pe frunzișul plantelor.● după nutrienți:- principali - exclusiv azotul, fosforul și potasiul;- secundari - calciu, magneziu, sodiu și sulf;- oligoelemente - bor, cobalt, cupru, fier, mangan, molibden și zinc, esențiale pentru creșterea plantelor, dar în cantități reduse comparativ cu nutrienții principali și secundari; oligoelementele pot fi complexate sau chelatizate.● în funcție de doza utilizată:- îngrășăminte cu macroelemente (N, P, K, Mg) - cu aplicare în doze de ordinul zecilor până la sutelor de kg substanță activă/ha;- îngrășăminte cu macro și/sau microelemente aplicate extraradicular în cantități de ordinul kg de substanță activă/ha.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Dacă îngrășămintele nu sunt folosite corespunzător, ținând cont de însușirile solului, gradul lui de ││aprovizionare cu elemente nutritive, necesarul de nutrienți al plantelor și de recoltele prognozate, ││acestea pot deveni surse importante de poluare a mediului înconjurător și în special a mediului ││acvatic. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘În ceea ce privește poluarea cu nitrați a apelor se delimitează trei surse principale de poluare:● nitrați proveniți din mineralizarea deșeurilor și dejecțiilor menajere;● nitrați proveniți din mineralizarea produselor vegetale, a deșeurilor, reziduurilor și apelor uzate provenite din sectorul zootehnic;● nitrați proveniți din îngrășăminte chimice.Ordinea în care au fost date aceste clase de poluanți reflectă ponderea acestora ca poluatori.Dinamica îngrășămintelor în sistemul sol-plantă-hidrosferă depinde de mecanismele de interacțiune dintre componenții îngrășămintelor și matricea coloidală a solului precum și de fluxurile soluției din sol în care sunt dizolvate formele mobile ale fertilizanților minerali.Transportul substanțelor conținute în îngrășăminte către apele de suprafață se face prin procesele specifice de curgere a apei la suprafața solului. În general aceste procese apar la precipitații intense, topirea bruscă a zăpezii sau atunci când conținutul de apă din sol este între capacitatea de câmp și saturație.În cazul în care se aplică cantități de îngrășăminte mai mari decât necesarul plantei, există riscul ca parte din acestea (în mod deosebit nitrații) să fie antrenate sub adâncimea frontului radicular și îndreptate către acviferul freatic.Climatul caracterizat prin succesiuni de ani secetoși urmați de ani ploioși conduce, în anii secetoși, la acumularea de nitrați în zona nesaturată dintre stratul radicular și acviferul freatic, nitrați care sunt transferați apoi în freaticul liber în anii ploioși (efect de piston). În acest mod pierderile anuale de nitrați, chiar dacă sunt mici în anii secetoși, pot conduce, prin acumulare, la poluări mari ale acviferului freatic în anii cu precipitații excedentare.b) Îngrășăminte mineraleÎngrășămintele minerale/anorganice se remarcă prin concentrația mare a macronutrienților (substanței active) și multiplele posibilități de combinare. Se pot produce sub diferite forme (solide, lichide clare sau suspensii), sunt manipulate, în general, cu ușurință (exceptând azotatul de amoniu), iar administrarea lor se poate face mecanizat cu mare precizie, atât cu mijloace terestre cât și aeriene.Îngrășămintele minerale cu azot prezintă o mare solubilitate și au calitatea de a asigura nutrienții necesari plantelor într-o formă care să permită absorbția lor directă și ușoară. Un alt avantaj important al îngrășămintelor minerale este acela că permit asocierea și aplicarea lor împreună cu cele organice sau îngrășămintele verzi.Îngrășămintele minerale cu fosfor prezintă solubilitate mult mai redusă (10-20 % în primul an de la aplicare în cazul fosforului și 30-40 % pentru potasiu), acumulându-se în formațiunile minerale coloidale ale solului, fiind apoi blocate sub formă de fosfați greu solubili de calciu, magneziu, fier și aluminiu.În conformitate cu legislația națională, în agricultura din România se utilizează numai îngrășămintele cu marcajul (EC) produse în Uniunea Europeană, conform Regulamentului (CE) nr. 2003/2003, al Parlamentului și al Consiliului din 13 octombrie 2003, privind îngrășămintele, cu modificările și completările ulterioare, sau autorizate în România. Lista îngrășămintelor comercializate și autorizate în România se află publicată pe site-ul http//www.icpa.ro, în Registrul electronic al îngrășămintelor.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Disiparea nutrienților aplicați în sol în alte componente ale mediului (în mod special în mediul ││acvatic) depinde de solubilitatea fiecărui tip de îngrășământ utilizat. Astfel, în marea lor ││majoritate, îngrășămintele chimice cu azot sunt solubile aproape în totalitate în apa din sol, ceea ││ce creează posibilitatea pierderilor de nitrați în anumite circumstanțe și concentrarea lor în timp ││în apele subterane și de suprafață. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Fosfații prezintă solubilitate mult mai redusă, acumulându-se în fracțiunea minerală coloidală a solului în care sunt reversibil adsorbiți. Cantitatea de fosfați solubilizată de către apa din sol este în mare parte absorbită de către rădăcinile plantelor; cantitatea antrenată prin mișcarea apei în straturile mai profunde ale solului este foarte redusă.Cunoscând aceste particularități ale îngrășămintelor minerale (N și P) se poate aprecia că:● riscul de poluare a apelor subterane cu fosfați este foarte limitat deoarece fosforul are o mobilitate redusă. O excepție o reprezintă situația în care îngrășămintele de acest tip sunt utilizate necorespunzător, în doze excesive, an de an, pe soluri nisipoase, foarte permeabile, care permit trecerea particulelor de îngrășăminte fără să le adsoarbă;● riscul de poluare a apelor de suprafață cu fosfați este ridicat, în general din cauza proceselor erozionale de scurgere care provoacă transportul și acumularea particulelor de sol încărcate cu fosfați în apele de suprafață;● riscul de poluare cu nitrați este mare din cauza solubilității lor ridicate în apa din sol și a ușurinței cu care sunt transportați în adâncime cu apele de percolare.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Utilizând un bilanț simplificat al nutrienților se realizează adaptarea administrării în câmp a ││îngrășămintelor, atât la nevoile culturilor agricole în diferite faze de vegetație (ce necesită ││cantități și tipuri diferite de nutrienți, care să fie prezente în sol la momentul potrivit), cât și ││la condițiile meteorologice, care au influență decisivă asupra nitrificării amoniului și a ││solubilizării nitraților. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Administrarea fracționată a îngrășămintelor permite aplicarea unor doze mai mari de îngrășăminte, evitând riscul de fitotoxicitate și de creștere a presiunii osmotice, reducerea riscului de spălare, o aprovizionare mai uniformă în cursul perioadei de vegetație cu elementul nutritiv respectiv și o valorificare mai bună a elementelor nutritive.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│O cerință a bunelor practici agricole este ca fiecare producător agricol să aplice recomandările ││privind modul de utilizare a diferitelor tipuri de îngrășăminte chimice sau organice și să cunoască ││foarte bine condițiile și perioadele de aplicare ale acestora. Aceste cunoștințe, alături de ││evaluarea corectă a cantităților de nitrați din sol permite producătorului agricol să optimizeze ││raportul între costurile suportate pentru îngrășăminte și valoarea producției obținute, în condiții ││de protecție a mediului. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘c) Îngrășăminte organice (gunoi de grajd, nămoluri de epurare, composturi)Producția animalieră se dezvoltă în gospodării individuale și în ferme mari de creștere a animalelor. O consecință importantă constă în acumularea în cantități mari a materialelor organice reziduale de consistență solidă, lichidă și semilichidă. În mod normal aceste reziduuri, cu valoare de îngrășăminte organice, sunt utilizate la fertilizarea terenurilor agricole din apropiere.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Încărcarea resurselor de apă cu nutrienți proveniți din deversările dejecțiilor de la fermele de ││animale este o consecință negativă, atât a neglijenței și exploatării unor utilaje tehnologice și a ││unor facilități de stocare defecte, cât și a nerespectării legislației în vigoare privind apa și ││protecția mediului. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Este importantă conștientizarea valorii ridicate de fertilizare a gunoiului de grajd și a dejecțiilor ││animaliere. Dacă acestea sunt bogate în nutrienți, atunci pentru producătorii agricoli devine ││obligatorie și rentabilă stocarea și utilizarea lor în detrimentul îngrășămintelor minerale, care sunt││mai puțin accesibile din cauza prețurilor ridicate. Acest îngrășământ organic este ieftin și la ││îndemâna fiecărui producător agricol și în plus, poate fi completat cu îngrășăminte chimice pentru a ││realiza necesarul optim de nutrienți pentru culturile agricole, în funcție de potențialul existent al ││solului. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Dejecțiile de porc sau de pasăre în special, pot fi procesate și transformate în substanță concentrată, ce poate fi valorificată prin comercializare, ca îngrășământ, rezolvând astfel și problema acumulării lor în exces.Dezvoltarea și concentrarea sectorului zootehnic în unele zone a dus la deteriorarea calității apelor din multiple cauze, cum ar fi:● densitate mare a animalelor în raport cu suprafața agricolă aferentă sectorului zootehnic;● concentrare și amplasare necorespunzătoare a fermelor în apropierea apelor de suprafață, ori pe terenuri cu apă freatică aproape de suprafață, ori pe terenuri în pantă;● mod defectuos de stocare și scurgere a efluenților, conducând la contaminarea solului și a apei cu nitrați și metale grele;● desfășurare a unor practici greșite de către crescătorii de animale prin utilizarea în exces a dejecțiilor acumulate în fermele zootehnice sau aplicarea lor în perioade sau pe terenuri nerecomandate (perioada de interdicție din timpul iernii, terenuri acoperite de apă, terenuri înghețate etc.)Orice îngrășământ cu azot sub formă organică este mineralizat, ca urmare a activității bacteriilor prezente în sol, rezultând în final forme de azot nitric și amoniacal. Principalul factor de evoluție spre forme minerale de azot îl constituie raportul existent între cantitățile de carbon și azot din îngrășământ (C/N). El poate fi mai mult sau mai puțin ridicat și condiționează viteza de mineralizare. Trecerea de la forma organică la cea minerală (amoniacală sau nitrică) este în funcție de valoarea raportului C/N.Îngrășămintele organice cu un raport C/N scăzut (< 15) cum sunt dejecțiile fără așternut de paie, evoluează rapid (nitrificarea gunoiului de porc are loc în trei până la cinci săptămâni), în timp ce îngrășămintele cu raport C/N ridicat (>30), cum sunt dejecțiile cu așternut de paie, sunt mineralizate mai lent, în funcție de tipul substanțelor hidrocarbonatate, care pot fi mai mult sau mai puțin degradabile și de natura dejecțiilor.d) Principii generale de fertilizare echilibratăÎn acord cu necesitățile și legislația pentru protecția calității apei, fertilizarea trebuie efectuată în regim controlat, în așa fel încât să se asigure, pe cât posibil, utilizarea optimă de către plantele cultivate a nutrienților deja existenți în sol și a celor proveniți din îngrășămintele minerale și organice aplicate.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Este considerată o bună practică agricolă adaptarea fertilizării și a momentului efectuării acesteia ││la tipul culturii agricole și la însușirile solului. Evaluarea necesarului de nutrienți se face în ││funcție de rezerva de nutrienți a solului, de condițiile climatice locale, precum și de cantitatea și ││calitatea producției prognozate. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Fertilizarea rațională cu îngrășăminte minerale și organice trebuie să fie în acord cu următoarele principii:● Pentru ca o cultură să producă la un nivel cantitativ și calitativ corespunzător potențialului ei, în condiții favorabile de mediu, trebuie să aibă la dispoziție, pe toată perioada de vegetație, o serie de nutrienți minerali (azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, sulf, fier, mangan, cupru, zinc, bor și molibden), în cantități și proporții adecvate;● Mecanismele implicării și participării nutrienților în procesele fiziologice din plante sunt aceleași, indiferent de proveniența acestora (din surse naturale sau din îngrășăminte minerale);● Cerințele cantitative de nutrienți minerali variază cu natura culturii, rezerva din sol, recolta scontată și condițiile climatice;● Solul este principala sursă de apă și de nutrienți pentru plante;● Capacitatea solului de a furniza nutrienții necesari plantelor variază în funcție de tipul de sol, respectiv de nivelul lui de fertilitate;● Nivelul de fertilitate al unui sol se poate degrada dacă tehnologiile de cultură sunt incorecte sau, din contră, poate crește dacă este cultivat într-o manieră care ameliorează însușirile lui chimice, fizice și biologice;● Un sol cu fertilitate și productivitate naturală bună se poate deprecia prin sărăcirea în unul sau mai mulți nutrienți sau prin degradarea unor proprietăți sau poate fi distrus în totalitate prin fenomene de eroziune; un sol cu fertilitate naturală scăzută poate deveni productiv prin corectarea factorilor limitativi care împiedică creșterea și dezvoltarea normală a plantelor (aciditatea, excesul sau deficitul de nutrienți, ș.a.);● Numai o agricultură de înaltă tehnicitate, care conservă și ameliorează fertilitatea solului și potențialul său productiv este capabilă să asigure sustenabilitatea sistemelor de cultură și să protejeze calitatea mediului ambiant;● Conservarea și ameliorarea fertilității unui sol și crearea unor condiții adecvate de nutriție minerală se asigură mult mai bine printr-o fertilizare rațională, într-un sistem de rotație a culturilor;● Aplicarea de îngrășăminte pentru compensarea exportului de nutrienți în recolte și a altor pierderi ce țin de dinamica naturală a solurilor este o necesitate obiectivă pentru conservarea fertilității acestuia și a capacității lui productive;● Îngrășămintele au o eficiență agronomică ridicată și un impact redus asupra mediului atunci când sunt aplicate în doze optime, corelate cu nivelul producției scontate și cu nutrienții biodisponibili din rezerva solului;● Îngrășămintele minerale trebuie aplicate în completarea surselor naturale pentru a asigura o eficiență agronomică ridicată și o protecție a mediului împotriva poluării chimice (în special a poluării apelor cu nitrați);● Integrarea fertilizării organice în tehnologiile de cultură a plantelor poate contribui semnificativ la sporirea eficienței agronomice și la diminuarea riscurilor de poluare chimică și de degradare a solului;● Toate măsurile agrotehnice, altele decât fertilizarea, care contribuie la obținerea unor recolte mari prin optimizarea condițiilor de vegetație, determină și o creștere a utilizării productive a nutrienților din toate sursele, prevenind sau diminuând în acest fel disiparea nutrienților în mediu.O practică de fertilizare rațională presupune procurarea și însușirea unor informații tehnico- științifice care să permită un răspuns pertinent la următoarele întrebări:● ce fel de nutrienți trebuie aplicați în sol și/sau la o anumită cultură?● care sunt cantitățile adecvate din acești nutrienți?● ce tip de îngrășământ este indicat a fi utilizat ținând cont de condițiile de sol, de climă și particularitățile culturii?● care sunt epocile cele mai potrivite pentru aplicare?● care sunt tehnicile de aplicare pentru a obține o eficacitate sporită în asigurarea culturii cu nutrienții necesari?*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Organismele tehnice de specialitate ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale formulează ││pentru fermieri recomandări privind fertilizarea terenului pe baza unor analize de probe ││reprezentative de sol și material vegetal, în corelație cu habitatul și necesitățile nutritive ale ││culturii, ținând, de asemenea, cont de însușirile fizice și chimice ale îngrășămintelor, de ││comportamentul lor în sol, de condițiile climatice și de alți factori │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Pentru fermele care practică agricultură în sistem irigat și pentru fermele în care producția planificată necesită cantități mai mari de azot decât cele prevăzute de standardele maxime prevăzute în tabelele 7.4 și 7.5 este obligatorie întocmirea planului de fertilizare pe baza studiului agrochimic care utilizează metodologia oficială de întocmire a studiilor agrochimice.Azotul este prin excelență un nutrient specific plantelor și în consecință se regăsește în cantități diferite în îngrășămintele organice naturale, în special sub formă de proteine provenite din dejecțiile animalelor. Datorită particularităților lui de comportare geochimică, este greu de gestionat atât în monocultură cât și în asolamente. De asemenea, este greu de determinat cu suficientă precizie cantitatea de azot necesară pentru o anumită cultură de-a-lungul perioadei de vegetație activă, respectiv de calculat doza de îngrășământ cu azot de aplicat pentru fertilizare.*Font 8*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Datorită specificității comportamentului azotului în sol, se impune ca fertilizarea cu acest nutrient ││și, de asemenea, tehnicile de cultură care influențează dinamica acestuia în sol să fie conduse într-o││manieră care să limiteze la maximum pierderile cu apa care percolează, diminuând astfel riscul de ││contaminare cu nitrați a apelor freatice și a apelor de suprafață. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Poluarea cu îngrășăminte este provocată de o defectoasă gestionare a solului, care în condițiile din România este caracterizată prin:● sporirea ponderii terenurilor arabile în defavoarea terenurilor cu vegetație perenă (pășuni, fânețe, pajiști, păduri etc.);● folosirea insuficientă a culturilor amelioratoare perene (trifoi, lucernă, lolium multiflorum, etc.) în rotația culturilor agricole;● înlocuirea și eliminarea unor culturi prietenoase cu mediul, dar mai puțin profitabile, în favoarea altor culturi de mare productivitate, mari consumatoare de nutrienți pe termen lung;● utilizarea unor utilaje agricole grele de mare putere, mai ales în condiții de lucrabilitate și traficabilitate improprii, care provoacă distrugerea stării structurale a solului și intensificarea proceselor de degradare fizică prin compactare, crustificare, eroziune de suprafață;● neglijarea lucrărilor ameliorative și hidroameliorative și accentuarea/intensificarea unor procese negative grave, cum sunt excesul de umiditate și eroziunea.4.1. Îngrășăminte cu azota) Dinamica în sol a principalelor forme de azot (organic și mineral)Transformarea în sol a îngrășămintelor cu azot, prin trecerea azotului dintr-o formă chimică într-alta, se poate solda, de cele mai multe ori, cu pierderi de azot mineral asimilabil și cu modificări de reacție a solului, de natură să reducă eficiența acestor îngrășăminte. Ele pot fi antrenate în sol prin următoarele procese fizice și chimice:● procese care schimbă forma chimică a azotului (nitrificarea ionului de amoniu);● procese care schimbă atât forma chimică, cât și starea de agregare a azotului din îngrășăminte (hidroliza enzimatică a ureei, reducerea nitraților până la oxizi inferiori și azot molecular);● procese prin care formele minerale asimilabile de azot sunt îndepărtate din stratul arat al solurilor fără a putea fi utilizate de plante (volatilizarea amoniacului, levigarea nitraților în profunzimea solului).Riscul de poluare este legat, în principal, de compușii de oxidare ai azotului. Când nu sunt aplicați ca săruri ale acidului azotic, nitrații și nitriții rezultă prin oxidarea biologică a formei cationice relativ imobilă NH(4)^+ într-o formă anionică mai mobilă NO(3), respectiv trecerea compușilor cu azot din formele reduse ale azotului în formele oxidate, proces cunoscut în literatura de specialitate sub numele de proces de nitrificare. Acest proces este mediat de către microorganismele specializate chemotrofe din genurile Nitrosomonas și Nitrobacter.Nitrații și nitriții având sarcină negativă nu pot fi adsorbiți de complexul coloidal al solului și rămân în soluția solului (apa din sol împreună cu unii compuși chimici) de unde, o parte sunt absorbiți sau metabolizați în plantele superioare sau în biomasa microorganismelor, iar o altă parte sunt antrenați cu apa în profunzimea solului prin procesul de levigare (spălare).Pierderi însemnate de azot pot avea loc și prin procesul de volatilizare a amoniacului din îngrășămintele cu azot amoniacal aplicate la suprafață sau pe solurile nisipoase, sau prin hidroliza enzimatică a îngrășămintelor care conțin azot amidic, precum și pierderi sub formă de oxizi inferiori ai azotului [NO și N(2)O] și chiar azot molecular în procesul de reducere a nitraților cunoscut sub numele de proces de denitrificare.Aceste procese și îndeosebi, cel de levigare, se petrec în toate solurile din țara noastră și sub toate culturile și sunt mai accentuate pe solurile nisipoase, cu deosebire pe cele irigate (figura 4.1).Figura 4.1. Circuitul azotului în ecosistemele agricole*)b) Tipuri de îngrășăminte minerale cu azot. Indicații și contraindicații de aplicareTipurile principale de îngrășăminte minerale cu azot sunt:● Îngrășăminte cu azot sub formă nitrică;● Îngrășăminte cu azot sub formă amoniacală;● Îngrășăminte cu azot nitric și amoniacal;● Îngrășăminte cu azot amidic (ureic);● Îngrășăminte cu azot cu solubilitate lentă, controlată (greu levigabile);● Îngrășăminte lichide cu azot (soluții cu azot);● îngrășăminte organo-minerale cu azot;● Îngrășăminte cu azot organic și mineral.Descrierea principalelor îngrășăminte din fiecare categorie și a indicațiilor și contraindicațiilor de aplicare este prezentată în Anexa 3.c) Tipuri de îngrășăminte organice cu azot. Indicații și contraindicații de aplicareÎngrășămintele organice naturale provin din gospodăriile individuale, de la fermele zootehnice, de la stațiile de epurare, sau din materiale vegetale și pot fi de consistență solidă până la lichidă, pot fi proaspete sau în diferite faze de fermentare.Dintre îngrășămintele organice naturale cele mai răspândite provin de la animale. Între cele mai importante produse organice naturale sunt gunoiul de grajd (care poate fi folosit în stare proaspătă, parțial fermentat sau complet fermentat), mustul de gunoi de