Autorizarea concentrărilor economice

REGULAMENT din 14 aprilie 1997 privind autorizarea concentrarilor economice*)

EMITENT

CONSILIUL CONCURENTEI

Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 63 bis din 14 aprilie 1997



Notă ... *) Regulamentul a fost aprobat în Plenul Consiliului Concurentei şi a fost pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 34/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 martie 1997.

R E G U L A M E N T U L

privind autorizarea concentrărilor economice*)

Scopul controlului concentrărilor economice de către Consiliul Concurenţei este de a veghea împotriva creării de monopoluri sau de agenţi economici cu poziţie dominantă pe piaţă, care pot conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, cu efecte nefavorabile asupra consumatorilor.

Concentrarea economică, conform art. 11 alin. (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, denumită în continuare lege, realizată prin fuzionare şi/sau prin dobândirea controlului, poate fi oportună pentru agenţi economici mici, în vederea îmbunătăţirii competitivi- tăţii lor.

În aceste condiţii, conform art. 16 din lege, prevederile privind concentrările economice nu se aplică decât dacă, în cadrul aces- tei operaţiuni, agenţii economici implicaţi totalizează o cifră de afaceri care depăşeşte pragul de 1O miliarde lei.**)

Agenţii economici implicaţi în operaţiuni de concentrare econo- mică, care depăşesc pragul prevăzut la art. 16 alin. (1) din lege, sunt obligaţi să notifice Consiliului Concurenţei intenţia de con- centrare economică, în vederea analizei compatibilităţii acesteia cu un mediu concurenţial normal.

Atribuţiile Consiliului Concurenţei pe linia controlului concentră- rilor economice sunt:

1. a) ia deciziile prevăzute la art. 27 lit. a) din lege, pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor art. 13 şi ale art. 16 alin. (1) şi (2);

2. b) ia decizii de admitere a concentrărilor economice, conform prevederilor art. 14 din lege.

În aplicarea prevederilor art. 28 alin. (2) şi (3) din lege, Consiliul Concurenţei adoptă Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice, care este obligatoriu pentru Consiliul Concurenţei, Oficiul Concurenţei, agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici, precum şi pentru organele administraţiei publice centrale sau locale, urmărind aplicarea în mod unitar şi transparent, în condiţii de siguranţă juridică, a legii.

Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice cuprinde următoarele părţi:

Partea I - Precizări cu privire la concentrările economice; Partea a II-a - Investigarea operaţiunilor de concentrare eco-

nomică;

Partea a III-a - Instrucţiuni privind notificarea concentrărilor economice;

*) Regulamentul a fost aprobat în Plenul Consiliului Concurenţei şi a fost pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 34/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 martie 1997.

**) Cifra de afaceri valabilă la data aplicării regulamentelor Consiliului Concurenţei va putea fi modificată de acesta ori de câte ori este necesar, dar nu la un interval mai mic de 6 luni.

Partea a IV-a - Model de prezentare a notificării unei concentrări economice.

PARTEA I

CAPITOLUL I

Introducere

În lege sunt utilizaţi termeni cărora Consiliul Concurenţei le dă următoarea interpretare:

1. 1. Concentrarea economică se referă la măsura în care un număr redus de agenţi economici deţine o pondere ridicată a acti- vităţii economice - exprimată prin totalul vânzărilor activelor sau forţei de muncă utilizate etc. - pe o anumită piaţă. Această măsură caracterizează gradul de concentrare economică la un moment dat.

   Operaţiuni de concentrare economică, în accepţiunea art. 11 alin. (2) din lege, se realizează prin fuzionare sau prin dobândirea controlului.

2. 2. Fuzionare este combinarea a doi sau mai mulţi agenţi eco- nomici într-unul singur, cu scopul de a creşte eficienţa economică şi uneori de a evita concurenţa.

3. 3. Agen,tii economici implica,ti sunt agenţi economici sau per- soane fizice, participanţi la o operaţiune de concentrare econo- mică, a căror cifră de afaceri se ia în calcul şi care, în caz de încălcare a legii, sunt supuşi sancţiunilor prevăzute la cap. VI din lege.

4. 4. Controlul, în accepţiunea art. 11 alin. (1) din lege, repre- zintă dreptul şi/sau posibilitatea unor agenţi economici sau per- soane fizice de a exercita, direct sau indirect, o influenţă determinantă asupra unor alţi agenţi economici.

5. 5. Dobândirea controlului, în accepţiunea art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, reprezintă o formă de realizare a concentrărilor econo- mice prin care agenţi economici sau persoane fizice obţin, direct sau indirect, o influenţă determinantă asupra unuia sau mai multor agenţi economici, ori asupra unor părţi ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ, fie prin instituirea sau întărirea unei situaţii de dependenţă econo- mică, prin contracte sau prin alte mijloace.

   Elementele conceptului de dobândire a controlului sunt: subiec- tul, obiectul şi modalitatea de dobândire a controlului.

6. 6. Subiectul controlului (Cine dobândeşte controlul?) Controlul poate fi dobândit de către:

   1. a) un agent economic sau o persoană fizică care controlează deja, singură sau în comun, un alt agent economic (control unic);

   2. b) doi sau mai mulţi agenţi economici acţionând în comun ori o asociaţie de agenţi economici (control în comun);

   3. c) două sau mai multe persoane fizice acţionând în comun şi care controlează deja cel puţin un alt agent economic (control în comun).

7. 7. Obiectul controlului (Ce se controlează?) Controlul se poate exercita asupra:

   1. a) unuia sau mai multor agenţi economici care constituie enti- tăţi independente (control total);

   2. b) unor active ale agentului economic (control parţial), cum ar fi:

      • - una sau mai multe entităţi legale separate (filiale etc.);

      • - subdiviziuni interne ale agentului economic (de exemplu: o secţie sau o unitate);

      • - elemente specifice de patrimoniu, cărora li se poate atribui în mod clar o cifră de afaceri pe piaţă (de exemplu: mărci de fabrică, mărci de producţie, licenţe).

8. 8. Modalitatea de dobândire a controlului (Cum se dobândeşte controlul?)

   Formele uzuale de dobândire a controlului sunt:

   1. a) luarea de participare la capital prin achiziţionare de acţiuni (părţi sociale), inclusiv în cadrul procesului de privatizare;

   2. b) cumpărarea de active;

   3. c) relaţiile de dependenţă economică.

9. 9. Situa,tia de dependen,tă economică poate fi determinată de acorduri foarte importante de livrare pe termen lung sau mediu,

încheiate de furnizori şi de clienţi, combinate cu legături structu- rale, care conferă o influenţă determinantă a furnizorului sau a clientului asupra partenerului.

În aceste condiţii, dobândirea controlului se realizează pe baza unui număr de elemente particulare, pe fiecare caz în parte.

1O. Controlul direct este controlul exercitat de persoane fizice sau de agenţi economici, dobândit în mod oficial.

1. 11. Controlul indirect se realizează, în cazuri excepţionale, atunci când deţinătorul oficial al dreptului de control diferă de per- soanele fizice sau de agenţii economici care deţin puterea reală de exercitare a influenţei determinante.

   Astfel de situaţii se pot întâlni atunci când o persoană fizică sau un agent economic aflat în spatele operaţiunii foloseşte o altă persoană sau un alt agent economic (deţinătorul oficial al dreptu- lui de control) pentru a-şi exercita de facto controlul (influenţa determinantă).

   Exercitarea controlului indirect se poate stabili analizând, de exemplu, sursa de finanţare, legături familiale etc.

2. 12. Societate controlată În comun, denumită în continuare socie- tate În comun, este un agent economic creat sau achiziţionat de alţi agenţi economici care o controlează.

3. 13. Societate (agent economic, companie) -mamă este un agent economic care deţine acţiuni (părţi sociale) la o societate în comun, pe care o controlează fie prin înfiinţarea acesteia, singur sau împreună cu alţi investitori, fie ca urmare a achiziţionării de participaţii la capitalul unui agent economic deja existent.

   CAPITOLUL II

   Distincţia între operaţiunile de asociere concentrative şi de cooperare, în aplicarea art. 11 alin. (3) din lege

   1. A. Introducere

4. 14. Agenţii economici de pe o piaţă execută operaţiuni speci- fice prin care se asociază, păstrându-şi însă caracterul de entităţi economice independente, în vederea realizării unor obiective comune.

   Astfel de operaţiuni de asociere îmbracă forme diferite, cum ar fi: coordonarea comportamentului concurenţial, crearea de socie- tăţi în comun, cooperarea pentru activităţi specifice (cercetare-dez- voltare, producţie, distribuţie etc.)

5. 15. Aceste operaţiuni de asociere sunt tratate în mod diferit de lege, în funcţie de efectul lor asupra mediului concurenţial pe piaţă.

6. 16. Problema esenţială în acest context o reprezintă distincţia între operaţiunile de asociere care au ca efect o concentrare eco- nomică - care va fi tratată conform prezentului regulament - şi acelea care conduc la coordonarea acţiunilor agenţilor economici pe piaţă, ce cad sub incidenţa art. 5 alin. (1) din lege.

7. 17. Legea face în mod explicit această distincţie în art. 11 alin. (3): ,,Operaţiunile de asociere, având ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurenţial al agenţilor economici participanţi care rămân independenţi, nu constituie concentrare prin dobândirea controlului, chiar când asemenea operaţiuni ar consta în crearea de entităţi economice comune. Dacă entitatea economică comună este o persoană juridică îndeplinind statornic toate funcţiile unei entităţi economice autonome, fără însă a rea- liza o coordonare a comportamentului concurenţial fie între agenţi economici fondatori, fie între ea şi aceştia, operaţiunea este o concentrare în sensul prevederilor alin. (2) lit. b)".

8. 18. În acest capitol sunt definite operaţiunile de asociere care au ca efect o concentrare economică (operaţiuni de asociere con- centrative), distingându-le de operaţiunile de asociere care dau naştere la societăţi în comun de cooperare.

   1. B. Societăţi in comun concentrative

9. 19. O operaţiune de asociere constituie o concentrare econo- mică în sensul art. 11 alin. (2) din lege, dacă îndeplineşte conco- mitent următoarele condiţii:

   1. a) existenţa controlului în comun;

   2. b) autonomia structurală a societăţii în comun;

   3. c) societatea în comun să nu aibă ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurenţial al societăţilor-mamă.

Control În comun

2O. O societate în comun cade sub incidenţa reglementărilor privind concentrările economice, dacă există o dobândire în comun a controlului asupra acesteia de către doi sau mai mulţi agenţi economici.

Autonomie structurală

1. 21. O societate în comun are autonomie structurală atunci când, în calitate de persoană juridică, îndeplineşte statornic toate funcţiile unei entităţi economice autonome, respectiv are funcţio- nare deplină.

2. 22. O societate în comun are funcţionare deplină atunci când dispune de resursele financiare, umane şi tehnice necesare des- făşurării pe termen îndelungat a tuturor activităţilor sau funcţiilor îndeplinite în mod normal de oricare alt agent economic care acţionează pe piaţa respectivă.

3. 23. O societate în comun nu va fi considerată cu funcţionare deplină în cazul în care preia numai o funcţie specifică din aface- rile societăţilor-mamă, fără a avea acces pe piaţă în nume pro- priu. Acesta este cazul, de exemplu, al societăţilor în comun, limitate la cercetare-dezvoltare, producţie, distribuţie sau de vân- zarea produselor societăţilor-mamă în calitate de agenţi de vânzări sau create în vederea participării la o licitaţie publică.

   Atunci când societatea în comun foloseşte reţeaua de distribu- ţie a uneia sau a mai multora dintre societăţile-mamă, care acţio- nează în acest caz ca agenţi ai societăţii în comun, aceasta din urmă se considera că are funcţionare deplină.

4. 24. Un aspect suplimentar care se are în vedere la aprecierea caracterului de funcţionare deplină a unei societăţi în comun este faptul că acea societate în comun îşi realizează aproape integral vânzările către societăţile-mamă sau se aprovizionează aproape în totalitate de la acestea.

   Această situaţie se întâlneşte frecvent în perioadele iniţiale, de pornire a activităţii, când societăţile în comun îşi câştigă şi îşi consolidează poziţia pe piaţă.

   Stabilirea duratei perioadei iniţiale depinde de condiţiile speci- fice de pe piaţa respectivă, dar nu poate fi mai mare de 3 ani.

   Înăuntrul acestei perioade, societatea în comun se consideră că funcţionează deplin.

5. 25. În cazul în care vânzările către societăţile-mamă se extind pe o perioadă îndelungată, societatea în comun are caracter de funcţionare deplină, numai dacă are un rol activ pe piaţă, adică:

   (i) proporţia vânzărilor către societăţile-mamă în producţia totală nu este substanţială; (ii) vânzările către societăţile-mamă se efec- tuează în condiţii normale de piaţă.

6. 26. Caracterul de funcţionare deplină, în cazul aprovizionării făcute de societatea în comun de la societăţile-mamă pe o perioadă îndelungată, se apreciază în funcţie de criteriul valorii adăugate produselor implicate.

   În cazul în care produselor achiziţionate de la societăţile- mamă li se adaugă o valoare scăzută în procesul de producţie şi/sau de comercializare, societatea mixtă nu are funcţionare deplină, fiind mai apropiată de un agent de vânzare.

   În cazul în care societatea în comun are un rol activ pe piaţă, respectiv: (i) proporţia aprovizionărilor din alte surse decât de la societăţile-mamă este substanţială; (ii) are facilităţile necesare (de exemplu, pentru o specializare în activitatea de distribuţie: maga- zine, depozite, mijloace de transport, personal etc.); (iii) cumpără- rile de la societăţile-mamă se fac în condiţii normale de piaţă, ea are funcţionare deplină.

7. 27. Un alt aspect suplimentar care se are în vedere la defini- rea funcţionării depline este durata de funcţionare, ca regulă generală funcţionarea deplină asociindu-se cu o activitate pe ter- men lung.

   Faptul că societăţile-mamă asigură societăţilor în comun toate resursele necesare (financiare, materiale etc.) demonstrează o intenţie de activitate pe termen lung. Această constatare va fi întărită, dacă în contractul de societate şi în statut se prevede o durată de funcţionare suficient de lungă pentru a determina o schimbare de durată în structura agenţilor economici implicaţi. O societate în comun nu va fi considerată ca funcţionând deplin, dacă este constituită pentru o perioadă scurtă. Acesta este cazul unei societăţi în comun, înfiinţată exclusiv pentru realizarea unui proiect specific şi care urmează să-şi înceteze activitatea în

   momentul înfăptuirii acestuia.

   1. C. Elemente relevante pentru aprecierea coordonării comportamen- tului concurenţial al agenţilor economici implicaţi

8. 28. În evaluarea riscului de coordonare a comportamentului concurenţial al agenţilor economici implicaţi - acesta fiind un cri- teriu major de departajare a societăţilor în comun de tip concen- trativ de cele de tip cooperativ - se va avea în vedere dacă agenţii economici implicaţi sunt concurenţi, actuali sau potenţiali, pe piaţa relevantă.

9. 29. Coordonarea comportamentului concurenţial al agenţilor economici independenţi este exclusă, dacă societăţile-mamă îşi transferă integral activităţile sau totalitatea activităţilor dintr-un anu- mit sector industrial către societatea în comun.

3O. Coordonarea poate fi exclusă, dacă societăţile-mamă nu sunt active pe piaţa societăţilor în comun sau îşi transferă totali- tatea activităţilor lor pe această piaţă către societatea în comun. Situaţia este valabilă şi în cazul în care doar o societate-mamă rămâne activă pe piaţa societăţii în comun sau îşi menţine doar o

mică parte a activităţii pe această piaţă.

1. 31. Spre deosebire de cazul menţionat la pct. 3O, există o mare probabilitate de coordonare a comportamentului concurenţial atunci când două sau mai multe societăţi-mamă îşi păstrează, într-o măsură semnificativă, activităţile pe aceeaşi piaţă a produ- sului cu aceea a societăţii în comun, în măsura în care aceste activităţi se vor desfăşura pe aceeaşi piaţă geografică.

2. 32. Există probabilitatea coordonării şi în cazul în care socie- tăţile-mamă sau societatea în comun se specializează pe seg- mente specifice mai mari ale pieţei produsului.

   Fac excepţie cazurile în care aceste segmente sunt de impor- tanţă minoră în comparaţie cu activităţile de bază ale societăţilor- mamă sau ale societăţii în comun şi când societăţile-mamă au motive obiective să-şi reţină anumite activităţi, cum ar fi cele bazate pe tehnologii proprii. În aceste cazuri, simpla existenţă a societăţii în comun nu justifică presupunerea că ar exista o coor- donare a comportamentului concurenţial în aceste domenii.

3. 33. Atunci când există deja o reţea de legături de cooperare între societăţile-mamă pe piaţa societăţii în comun, obiectivul sau efectul principal al societăţii în comun poate fi suplimentarea legă- turilor şi, astfel, întărirea coordonării existente.

4. 34. În cazul în care societăţile-mamă sunt active pe piaţa din avalul pieţei societăţii în comun, poate apărea o coordonare între acestea, dacă societatea în comun este principalul lor furnizor şi dacă la nivelul societăţilor-mamă se adaugă produselor o valoare nouă, relativ mică; în mod similar, atunci când societăţile-mamă sunt active pe piaţa din amonte a pieţei societăţii în comun, poate apărea coordonarea, dacă principalul lor client este societa- tea în comun.

5. 35. Dacă două sau mai multe societăţi-mamă au activităţi semnificative pe o piaţă învecinată pieţei societăţii în comun, care din punct de vedere economic are o importanţă semnificativă comparativ cu piaţa societăţii în comun, colaborarea în cadrul societăţii în comun poate conduce la coordonarea comportamen- tului concurenţial al societăţilor-mamă pe piaţa învecinată. În acest context, o piaţă învecinată este o piaţă separată, dar strâns legată de piaţa societăţii în comun, ambele pieţe având caracte- ristici comune, incluzând tehnologie, clienţi sau concurenţi.

6. 36. Atunci când societatea-mamă şi societatea în comun sunt active pe pieţe geografice diferite, existenţa coordonării se evalu- ează în funcţie de legăturile dintre pieţe şi de probabilitatea inte- racţiunii lor prezente sau viitoare. Evaluarea se va face în mod similar şi în cazul în care doar o societate-mamă este prezentă pe piaţa societăţii în comun, celelalte societăţi-mamă fiind active pe alte pieţe geografice.

7. 37. În cazul în care societăţile-mamă sunt active pe aceeaşi piaţă geografică, care este diferită de cea a societăţii în comun, există posibilitatea coordonării comportamentului concurenţial al societăţilor-mamă, dacă activitatea societăţii în comun are o impor- tanţă economică deosebită comparativ cu activităţile societăţilor- mamă pe piaţa lor şi dacă există interacţiune între piaţa societăţi- lor-mamă şi piaţa societăţii în comun, în prezent sau în viitorul apropiat.

8. 38. Faptul că printr-o societate în comun se realizează coor- donarea comportamentului concurenţial al societăţilor-mamă nu eli- mină posibilitatea unei concentrări atunci când elementele de cooperare sunt doar de importanţă economică minoră (condiţie de minimis) în comparaţie cu ansamblul operaţiunii. Totuşi un cumul însemnat de elemente minore de coordonare poate conduce la aprecierea că operaţiunea în ansamblu este de tip cooperativ.

   CAPITOLUL III

   Operaţiunile de concentrare economică şi agenţii economici implicaţi

9. 39. Scopul acestui capitol este să ofere un cadru unitar pri- vind modul în care Consiliul Concurenţei aplică prevederile art. 11 alin. (2) din lege, conform căruia o operaţiune de concentrare economică are loc atunci când:

   1. a) doi sau mai mulţi agenţi economici, anterior independenţi, fuzionează;

   2. b) una sau mai multe persoane care deţin deja controlul cel puţin asupra unui agent economic ori unul sau mai mulţi agenţi economici dobândesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor alţi agenţi economici ori asupra unor părţi ale acestora fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace.

      1. A. Fuzionări intre agenţi economici

         4O. O fuzionare în înţelesul art. 11 alin. (2) lit. a) din lege poate avea loc prin: fuzionare prin contopire, prin absorbţie şi de facto.

         1. 41. Fuzionarea prin contopire are loc, dacă doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi se reunesc într-un nou agent eco- nomic şi încetează să mai existe ca persoane juridice distincte.

         2. 42. Absorbţia are loc atunci când un agent economic este înglobat de un alt agent economic, acesta din urmă păstrându-şi identitatea juridică, în timp ce primul încetează să mai existe ca persoană juridică.

         3. 43. Fuzionarea de facto este combinarea activităţilor a doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi care, deşi îşi păstrează personalitatea juridică în absenţa unui act juridic legal, creează un grup care se manifestă concurenţial ca o singură entitate econo- mică.

         4. 44. Premise de realizare a unei fuzionări de facto pot fi:

            1. a) existenţa unei conduceri unice, permanente, a entităţii eco- nomice;

            2. b) compensarea internă a profiturilor şi pierderilor între agenţii economici din cadrul grupului;

            3. c) răspunderea comună a agenţilor economici din cadrul gru- pului faţă de terţi;

            4. d) deţinerea încrucişată de acţiuni de către agenţii economici din cadrul grupului.

         5. 45. Agenţii economici implicaţi în cazul fuzionărilor sunt fiecare dintre entităţile care fuzionează.

      2. B. Dobândirea controlului unic şi agenţii economici implicaţi

         1. 46. Dobândirea controlului unic în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) lit. b) din lege conduce la o operaţiune de con- centrare economică.

         2. 47. Controlul unic se exercită, de regulă, prin deţinerea majori- tăţii drepturilor de vot sau prin deţinerea unei poziţii de ,,minoritate calificată".

         3. 48. Majoritatea drepturilor de vot este conferită, ca regulă generală, de deţinerea majorităţii capitalului social.

            O excepţie de la regulă o reprezintă situaţia în care, datorită unor prevederi particulare din contractele de înfiinţare a societăţii şi din statut (de exemplu: algoritme de calcul al drepturilor de vot), deţinerea majorităţii capitalului nu conferă majoritatea dreptu- rilor de vot.

         4. 49. Controlul unic, exercitat de o minoritate calificată, poate fi realizat legal sau de facto.

            1. a) Legal - controlul unic poate fi realizat de către un acţionar (asociat) minoritar căruia îi sunt acordate drepturi speciale, cum ar fi:

               • - acţiuni preferenţiale care conduc la dobândirea majorităţii drepturilor de vot;

               • - puterea de a stabili strategia comportamentului comercial (cum ar fi: numirea a mai mult de jumătate din numărul membri- lor organelor de conducere).

            2. b) De facto - controlul unic este dobândit de un acţionar (asociat) minoritar, dacă există o probabilitate semnificativă ca acesta să exercite majoritatea voturilor în adunarea acţionarilor (asociaţilor) datorită faptului că acţiunile rămase sunt larg răspân- dite. Într-o asemenea situaţie, este puţin probabil ca toţi acţionarii (asociaţii) mai mici să fie prezenţi sau reprezentaţi la adunarea generală a acţionarilor (asociaţilor). Într-un asemenea caz, deter- minarea existenţei controlului unic rezultă din evidenţa prezenţei acţionarilor (asociaţilor) la adunările generale din anii anteriori. Se mai poate dobândi controlul unic, de facto, de către un acţionar (asociat) minoritar, dacă acesta are dreptul să conducă activităţile agenţilor economici şi să le determine politica comer-

         cială.

         Agen,tii economici implica,ti În dobândirea controlului unic

         5O. În cazul în care agentul economic este achiziţionat în întregime, sunt implicaţi:

         1. a) agentul economic achizitor;

         2. b) agentul economic achiziţionat.

         1. 51. În situaţia în care controlul unic este dobândit asupra unei părţi (active) dintr-un agent economic, agenţi economici implicaţi sunt:

            1. a) achizitorul;

            2. b) partea sau părţile achiziţionate.

         2. 52. Agenţii economici implicaţi în dobândirea controlului unic al unui agent economic care a fost redus sau mărit anterior sunt:

            1. a) agentul economic achizitor;

            2. b) agentul sau agenţii economici achiziţionaţi în configuraţia lor la data operaţiunii.

               Consiliul Concurenţei se bazează pe configuraţia agenţilor eco- nomici implicaţi, la data evenimentului care declanşează obligaţia notificării, respectiv data încheierii acordului de fuzionare, data prezentării ofertei la o licitaţie publică pentru vânzarea activelor unui agent economic sau data achiziţionării pachetului de acţiuni (părţi sociale) de control la un agent economic.

         3. 53. Agenţii economici implicaţi în dobândirea controlului unic prin intermediul unui membru al unui grup sunt:

            1. a) agentul economic achiziţionat;

            2. b) membrul grupului achizitor.

               În ceea ce priveşte notificarea, aceasta poate fi făcută de filiala implicată sau de societatea-mamă.

               În calculul cifrei de afaceri se va lua cifra de afaceri a agen- tului economic care urmează a fi achiziţionat şi cifra de afaceri a grupului.

         4. 54. Un caz special de control unic există atunci când în cadrul unei achiziţionări a controlului în comun, numai un acţionar (asociat) este în stare să se opună prin veto deciziilor strategice în cadrul unui agent economic, dar acest acţionar nu are putere proprie să impună astfel de decizii. Această situaţie se întâmplă fie dacă un acţionar (asociat) deţine 5O% dintr-un agent econo- mic, în timp ce restul de 5O% sunt deţinute de doi sau mai mulţi acţionari (asociaţi) minoritari, fie dacă există un cvorum necesar pentru deciziile strategice, care în fapt conferă un drept de veto numai unui acţionar (asociat) minoritar. În aceste situaţii, un sin- gur acţionar (asociat) posedă acelaşi nivel de influenţă ca şi cel de care se bucură câţiva acţionari (asociaţi) care controlează împreună, adică posedă puterea de a bloca adoptarea deciziilor strategice. Totuşi acest acţionar (asociat) nu deţine puterile care în mod normal sunt conferite unui agent economic cu control unic, adică puterea de a impune deciziile strategice. Întrucât acest acţionar care deţine dreptul de veto poate crea aceeaşi situaţie de blocaj ca şi în cazurile normale de control în comun, el dobândeşte influenţă decisivă şi, prin urmare, controlul în înţelesul reglementării concentrărilor economice. Întrucât acest acţionar (asociat) este singurul agent economic care dobândeşte controlul, numai acest acţionar (asociat) este obligat să întocmească şi să depună notificarea operaţiunii conform prezentului regulament.

      3. C. Dobândirea controlului in comun şi agenţii economici implicaţi

         1. 55. Controlul În comun există, dacă doi sau mai mulţi acţionari (asociaţi), agenţi economici sau persoane fizice ajung la un acord pentru luarea deciziilor importante