Calculul cifrei de afaceri în concurență

INSTRUCŢIUNI din 28 februarie 1997 cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurential, prevăzute la art. 5 şi 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, şi în cazurile de concentrare economică*)

EMITENT

CONSILIUL CONCURENTEI

Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 57 bis din 4 aprilie 1997



----------------- Notă ... *) Instrucţiunile au fost aprobate de Plenul Consiliului Concurentei şi puse în aplicare prin Ordinul nr. 34/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 martie 1997.

I N S T R U C Ţ I U N I

cu privire la definirea pieţei relevante, în scopul stabilirii părţii substanţiale de piaţă*)

Introducere

Piaţa constituie o noţiune de bază în analiza concuren- ţei economice. Noţiunea de pia,tă relevantă este folosită în scopul de a identifica produsele şi agenţii economici care se află în concurenţă directă în afaceri. Piaţa relevantă este deci piaţa pe care se desfăşoară concurenţa.

Aplicarea prevederilor Legii concurenţei nr. 21/1996, denumită în continuare lege, nu ar fi posibilă fără referire la piaţa pe care se desfăşoară concurenţa, fiind necesară deci definirea pieţelor relevante în diversele cazuri care intră sub incidenţa acestei legi.

Înţelegerile cele mai dăunătoare, interzise prin art. 5 alin. (1) din lege, sunt cele dintre agenţii economici concurenţi, care activează pe aceeaşi piaţă relevantă.

Folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante, inter- zisă prin art. 6 din lege, poate avea loc în condiţiile deţi- nerii poziţiei dominante pe piaţa pe care activează agenţii economici concurenţi, deci pe piaţa relevantă, prin recurge- rea la fapte anticoncurenţiale.

Pentru aplicarea prevederilor legii, referitoare la concen- trările economice, este, de asemenea, necesară definirea pieţei relevante, respectiv a pieţelor relevante, întrucât crearea sau consolidarea, prin concentrarea economică propusă, a unei poziţii dominante, interzisă prin art. 13 din lege, presupune restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei. Aprecierea compatibilităţii unei concentrări economice cu un mediu concurenţial normal, în baza art. 14 din lege, se face, de asemenea, pe baza definirii pieţei relevante, acesta fiind mediul în care se apreciază concurenţa.

*) Instrucţiunile au fost aprobate de Plenul Consiliului Concurenţei şi au fost puse în aplicare prin Ordinul nr. 34/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 martie 1997.

Prezentele instrucţiuni vin în sprijinul agenţilor economici la întocmirea cererilor pentru dispensa de la interdicţia pre- văzută la art. 5 alin. (1) din lege, a notificărilor pentru obţi- nerea beneficiului încadrării în una dintre categoriile de înţelegeri exceptate de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin. (1) din lege şi la întocmirea notificărilor concentrărilor economice, în baza regulamentelor emise de Consiliul Concurenţei, în cereri şi, respectiv, în notificări fiind nece- sare definirea pieţelor relevante şi furnizarea informaţiilor care stau la baza definirilor făcute.

1. 1. Principii generale ale definirii pieţei relevante

   O piaţă relevantă cuprinde un produs sau un grup de produse şi aria geografică pe care acestea se produc şi/sau se comercializează. Piaţa relevantă are deci două componente: piaţa produsului şi piaţa geografică.

   1. a) Pia,ta relevantă a produsului cuprinde toate produsele care sunt considerate de cumpărători ca interschimbabile sau substituibile, datorită caracteristicilor, preţului şi utilizării date acestora. Aceste produse trebuie să fie suficient de asemănătoare, astfel încât consumatorii sau beneficiarii să le ia în considerare atunci când iau deciziile de cumpărare. Identificarea pieţei relevante a produsului presupune efectuarea unei analize care să stabilească produsele care fac parte din piaţa respectivă, luând în considerare factori determinanţi, cum ar fi: substituibilitatea, concurenţa, preţu- rile, elasticitatea cererii pentru un produs în funcţie de pre-

      ţurile altor produse etc.

      Două produse nu trebuie să fie identice din punct de vedere al caracteristicilor fizice şi funcţionale, al calităţii sau al preţului, pentru a fi considerate ca substituibile sau inter- schimbabile din punctul de vedere al cumpărătorilor. Determinant este faptul ca produsele să aibă un grad sufi- cient de substituibilitate în a satisface necesităţile şi dorin- ţele consumatorilor, în aşa fel încât fiecare dintre aceste produse să constituie o alternativă economică reală pentru celelalte produse; consumatorul poate alege atunci când ia decizii de cumpărare. Acestui set de produse, considerate substituibile de către cumpărători şi care formează piaţa produsului din punctul de vedere al cererii, i se adaugă produsele care în mod curent nu sunt substituibile din punctul de vedere al cererii, ci din punctul de vedere al ofertei. Este cazul produselor pe care unii producători pot să le realizeze uşor şi acceptabil din punct de vedere eco- nomic, prin mărirea capacităţilor lor de producţie sau prin reconvertirea unor capacităţi de producţie, aceste produse putând deveni, într-o perioadă de timp rezonabilă, înlocui- toare pentru produsele incluse deja în piaţa relevantă a produsului.

      Aceste principii se aplică şi pentru definirea pieţei rele- vante în cazul serviciilor; din motive de simplificare a ter- minologiei, în prezentele instrucţiuni este folosită noţiunea de pia,tă relevantă a produsului.

   2. b) Pia,ta geografică relevantă cuprinde zona în care sunt localizaţi agenţii economici implicaţi în livrarea produselor incluse în piaţa produsului, zona în care condiţiile de

   concurenţă sunt suficient de omogene şi care poate fi dife- renţiată de arii geografice vecine datorită, în special, unor condiţii de concurenţă substanţial diferite. În mod similar, noţiunea de pia,tă geografică se referă şi la servicii.

   Factorii care trebuie luaţi în considerare la definirea pie-

   ţei geografice relevante includ tipul şi caracteristicile produ- selor implicate, existenţa unor bariere la intrare, preferinţele consumatorilor, diferenţele dintre cotele de piaţă ale agenţi- lor economici în zone geografice învecinate, precum şi dife- renţele substanţiale dintre preţurile produselor la furnizori şi nivelul cheltuielilor de transport.

   În sensul factorilor luaţi în considerare se defineşte aria geografică în care sunt localizaţi producătorii concurenţi. Aceasta poate include şi producătorii necunoscuţi de cum- părători, dar care pot, uşor şi acceptabil din punct de vedere economic, să-şi aducă produsele din alte zone.

   Pentru a fi considerate pe aceeaşi piaţă geografică rele- vantă, nu este necesar ca produsele să fie fabricate în aceeaşi localitate sau în localităţi apropiate. Important este ca toate aceste produse să fie accesibile aceloraşi cumpă- rători, astfel încât fiecare dintre ele să fie o alternativă eco- nomică reală pentru celelalte.

   Pentru unele produse sau servicii, piaţa geografică rele- vantă poate fi o parte dintr-o localitate, o localitate, un judeţ, o regiune sau o zonă din România, pentru altele, întreaga ţară.

   Progresele în domeniul transporturilor şi comunicaţiilor şi tendinţele de eliminare a barierelor şi de liberalizare a comerţului internaţional pot modifica, în timp, limitele pieţe- lor geografice relevante, depăşind graniţele unei ţări.

2. 2. Definirea pieţei relevante în cazurile de practici anticoncurenţiale, reglementate

   de art. 5 şi 6 din lege

   Principiile menţionate la pct. 1 vor fi avute în vedere de agenţii economici la definirea pieţei relevante în cererile pentru dispensă, respectiv în notificările pentru obţinerea încadrării în una dintre categoriile exceptate de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin. (1) din lege, conform regulamente- lor emise de Consiliul Concurenţei. Aceleaşi principii vor fi folosite de Consiliul Concurenţei şi de Oficiul Concurenţei în investigaţiile întreprinse în cazurile de practici anti- concurenţiale, respectiv de abuz de poziţie dominantă, pen- tru a determina care produse sunt afectate şi care agenţi economici (concurenţi, clienţi şi/sau furnizori) sunt sau pot fi afectaţi.

   Pentru fiecare produs supus investigaţiei se vor deter-

   mina produsele care constituie înlocuitori sau substituenţi, precum şi producătorii acestora suficient de apropiaţi geo- grafic, care sunt luaţi în considerare de către cumpărători, atunci când aceştia iau deciziile de cumpărare. Această determinare a produsului supus investigaţiei se face atât la preţurile curente, cât şi la preţurile mai mici, care se esti- mează să fie aplicate, dacă practicile suspectate ca anti- concurenţiale nu ar exista.

   Consiliul Concurenţei şi Oficiul Concurenţei vor investiga dacă substituenţii disponibili la preţuri curente există numai ca rezultat al creşterilor de preţ sau al altor practici anti- concurenţiale suspectate.

3. 3. Definirea pieţei relevante în cazurile de concentrare economică

Primul pas întreprins în analiza concentrărilor economice este definirea pieţei produsului şi a pieţei geografice afec- tate de concentrarea economică notificată.

Piaţa produsului şi piaţa geografică vor reprezenta con- textul în care este evaluată puterea de piaţă a noii entităţi economice rezultate din concentrare.

În scopul definirii pieţei relevante, în cazurile de concen- trare economică, se va avea în vedere impactul operaţiunii de concentrare propuse asupra concurenţei, în dinamica acesteia, deci asupra pieţei relevante în noua sa structură, care va rezulta după implementarea concentrării. Din acest motiv se foloseşte noţiunea de pia,tă afectată.

Piaţa afectată reprezintă piaţa relevantă a produsului, în cadrul căreia:

1. a) două sau mai multe dintre părţile implicate în opera- ţiunea de concentrare acţionează pe aceeaşi piaţă a pro- dusului şi, ca urmare a concentrării, cota lor de piaţă depăşeşte 15 % (rela,tii pe orizontală);

2. b) una sau mai multe dintre părţile implicate acţionează pe o piaţă a produsului situată în amontele sau în avalul oricărei alte pieţe pe care sunt prezente alte părţi implicate şi, în plus, cota lor de piaţă, individuală sau combinată, este de cel puţin 25 %, indiferent dacă există sau nu o relaţie de genul furnizor-client între părţile participante la concentrare (rela,tii pe verticală).

În scopul definirii pieţei relevante afectate de concentra- rea economică propusă, se va porni de la identificarea pro- duselor fabricate şi/sau comercializate de agenţii economici implicaţi în concentrarea economică. În continuare, se va determina care sunt produsele (şi producătorii acestora) care sunt suficient de apropiate pentru a fi substituibile sau înlocuitorii pentru produsele fabricate şi/sau comercializate

de agenţii economici implicaţi în concentrare, definindu-se astfel piaţa produsului sau, dacă este cazul, pieţele rele- vante ale produsului.

Piaţa geografică este formată din producătorii produselor incluse în piaţa relevantă a produsului, situaţi în acele locuri pe care grupul de consumatori ai produselor respec- tive le iau în considerare atunci când iau deciziile de cum- părare.

O atenţie deosebită se va acorda concentrărilor econo- mice în care agenţii economici implicaţi produc şi/sau vând produse care se includ în aceeaşi piaţă a produsului, o astfel de concentrare având efecte directe şi semnificative asupra pieţei geografice afectate de concentrarea econo- mică în cauză, dacă agenţii economici implicaţi în concen- trare vând în mod curent produse pentru un grup semnificativ de cumpărători situaţi într-o anumită arie geo- grafică.

CONSILIUL CONCURENŢEI

I N S T R U C Ţ I U N I

cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurenţial, prevăzute la art. 5 şi 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996, şi în cazurile de concentrare economică*)

1. 1. Introducere

   Scopul prezentelor instrucţiuni este de a aduce clarificări de ordin procedural şi practic, necesare aplicării art. 8, 15 şi 16 din Legea concurenţei nr. 21/1996, denumită în con- tinuare lege.

   Principiile de bază în acest domeniu sunt stipulate la cap. VII - Dispoziţii comune şi finale - art. 67, 68 şi 69 din lege.

   Prezentele instrucţiuni sunt întocmite în baza art. 28 alin. (3) din lege.

2. 2. Cifra de afaceri ca reflectare a activităţii

   1. 2.1. Conceptul de cifră de afaceri (Q)

      Conform art. 99 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993, cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi prestările de servicii şi alte venituri din exploatare, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.

      Din punct de vedere contabil, cifra de afaceri se regă- seşte în „Contul de profit şi pierderi", anexa nr. 20 la bilan- ţul contabil.

      Aşa cum este definită în art. 67 alin. (1) din lege, cifra de afaceri se referă în mod explicit la veniturile rezultate din vânzarea produselor şi/sau prestarea serviciilor realizate de un agent economic într-o perioadă dată, din care se scad sumele datorate cu titlu de obligaţii fiscale şi valoarea contabilizată a exporturilor.

      În consecinţă, această cifră de afaceri este corectată faţă de cifra de afaceri contabilă.

   2. 2.2. Cifra de afaceri ajustată (QA)

      În accepţiunea legii, cifra de afaceri care se utilizează pentru compararea cu pragurile valorice stabilite la art. 8 şi 15 se obţine prin corectarea cifrei de afaceri (Q), prevă- zută în bilanţul contabil, cu anumite sume şi se calculează prin următoarea formulă:

      QA = Q - (F+E),

      în care:

      QA = cifra de afaceri ajustată;

      Q = cifra de afaceri din bilanţul contabil;

      F = sumele datorate cu titlu de obligaţii fiscale;

      E = valoarea contabilizată a exporturilor efectuate direct sau prin intermediar ori mandatar.

      1. a) Sumele datorate cu titlu de obligaţii fiscale (F) - accizele înregistrate ca obligaţie de plată, înscrise în ultimul bilanţ contabil anual aprobat, existent la data notificării.

      2. b) Valoarea contabilizată a exporturilor efectuate direct sau prin mandatar (E) pe bază de declaraţii vamale de export, în ultimul an financiar, cuprinse în bilanţul contabil anual, întocmit la data notificării operaţiunii.

      Prevederile de mai sus se referă la activităţi obişnuite, urmând a trata cazurile particulare în capitole separate.

      *) Instrucţiunile au fost aprobate de Plenul Consiliului Concurenţei şi puse în aplicare prin Ordinul nr. 34/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 martie 1997.

3. 3. Adaptarea regulilor de calculare a cifrei de afaceri la diferitele tipuri de operaţiuni

   1. 3.1. Regula generală; excepţia

      În conformitate cu prevederile art. 67 alin. (1) din lege, cifra de afaceri, calculată în vederea comparării cu pragu- rile valorice stabilite prin art. 8 şi 15 din lege, reprezintă suma veniturilor realizate de agenţii economici implicaţi din vânzările de produse şi/sau din prestările de servicii reali- zate în cursul ultimului exerciţiu financiar.

      Principiul de bază este că, pentru fiecare agent econo- mic implicat, se va lua în considerare cifra de afaceri pe ultimul an financiar anterior datei tranzacţiei.

      Consiliul Concurenţei se bazează pe cifrele înscrise în bilanţurile contabile, din care se calculează cifra de afaceri, şi nu va lua în considerare evidenţe contabile provizorii decât în împrejurări excepţionale.

      Astfel, în cazul în care o concentrare economică are loc în prima parte a anului, când bilanţurile contabile nu sunt disponibile, cifrele care se iau în considerare sunt cele din balanţa de verificare la data de 31 decembrie a anului anterior şi documentele care au stat la baza întocmirii ei. Dacă până la expirarea termenului pe care Consiliul Concurenţei îl are pentru analiză apare bilanţul contabil,

      acesta va fi luat în considerare.

      Dacă bilanţul contabil se publică după ce Consiliul Concurenţei a încheiat analiza şi a luat o decizie, iar datele din bilanţ diferă semnificativ de cele din balanţa de verificare, Consiliul Concurenţei îşi rezervă dreptul de a reveni asupra deciziei şi de a reanaliza cazul.

      Ca o excepţie de la principiul de bază, pentru a justifica achiziţionările sau dezmembrările ulterioare datei ultimelor bilanţuri aprobate, întotdeauna trebuie făcute adaptările de rigoare, pentru a fi identificate adevăratele resurse care se concentrează. Astfel, dacă agentul economic implicat desfi- inţează o filială sau închide o fabrică la orice dată înainte de semnarea acordului final, dată care determină concen- trarea economică, sau, dacă astfel de desfiinţări sau închi- deri sunt o precondiţie pentru realizarea operaţiunii, cifra de afaceri realizată de respectiva filială sau fabrică trebuie scăzută din cifra de afaceri a agentului economic implicat şi care este prezentată în ultimul bilanţ contabil aprobat. Cifra de afaceri realizată din active al căror control este achiziţionat de agentul economic implicat, ulterior încheierii celui mai recent bilanţ contabil aprobat, trebuie adăugat. Alţi factori, cum ar fi scăderea cererii de produse sau o încetinire a procesului de producţie în perioada anterioară tranzacţiei, care pot afecta temporar cifra de afaceri, nu vor fi luaţi în seamă la calcularea cifrei de afaceri, nici o ajus- tare de bilanţ neputându-se face pentru a introduce influ-

      enţa acestor factori.

   2. 3.2. Achiziţionarea de părţi ale agenţilor economici

      În aplicarea prevederilor art. 67 alin. (2) din lege, se va avea în vedere că, în cazul operaţiunilor de concentrare economică care constau în achiziţionarea de părţi constitu- ite sau nu ca entităţi separate ale unuia sau mai multor agenţi economici, va fi luată în considerare, în ceea ce pri- veşte pe vânzător sau pe vânzători, numai cifra de afaceri aferentă părţilor care fac obiectul tranzacţiei.

      Când acest lucru nu este posibil de determinat, deoa- rece activitatea sau specificul părţilor care fac obiectul tran- zacţiei nu permite acest lucru, se va lua în considerare o cifră de afaceri calculată pe baza ponderii patrimoniului părţilor respective în totalul patrimoniului.

   3. 3.3. Operaţiuni eşalonate În timp

      Uneori, anumite tranzacţii succesive sunt doar paşi dis- tincţi într-o strategie mai largă a aceloraşi părţi la concen- trarea economică.

      Luarea în considerare a fiecărei tranzacţii în parte, chiar numai pentru determinarea atingerii pragurilor valorice, ar însemna ignorarea realităţilor economice. Cu toate că unele dintre aceste operaţiuni eşalonate pot fi înfăptuite pentru a îndeplini mai bine necesităţile părţilor implicate, nu este exclus ca alte asemenea operaţiuni să fie eşalonate în vederea sustragerii de la controlul concentrării economice realizate.

      Aceste situaţii sunt reglementate la art. 67 alin. (3) din lege, care prevede că, dacă în cursul unei perioade de

      2 ani, două sau mai multe tranzacţii, în înţelesul art. 11 alin. (2) şi al art. 67 alin. (2) din lege, au loc între aceleaşi persoane fizice şi/sau juridice, ele sunt considerate ca o singură operaţiune de concentrare economică, realizată la data ultimei tranzacţii.

      Practic, prevederile acestui text se aplică astfel:

      Dacă agentul economic A cumpără o filială a agentului economic B, care reprezintă 50% din activitatea totală a lui B şi un an mai târziu achiziţionează şi cealaltă filială (res- tul de 50% din agentul economic B), ambele tranzacţii vor fi considerate ca una singură. Presupunând că prin achizi- ţionarea fiecăreia dintre cele două filiale ale lui B se atinge o cifră de afaceri cumulată care nu depăşeşte 10 miliarde lei, prima tranzacţie, conform art. 15 din lege, nu trebuie notificată. Totuşi, deoarece a doua operaţiune are loc în perioada de 2 ani prevăzută la art. 67 alin. (3), ambele operaţiuni vor fi notificate ca o singură tranzacţie, atunci când are loc cea de-a doua tranzacţie. Importanţa acestei prevederi constă în faptul că tranzacţia precedentă, în ter- men de 2 ani, devine notificabilă împreună cu tranzacţia cea mai recentă, de îndată ce pragul valoric este atins cumulativ prin cele două tranzacţii, respectiv prin tranzacţi- ile anterioare, cumulate în decurs de 2 ani de la data pri- mei tranzacţii între aceleaşi părţi.

   4. 3.4. Cifra de afaceri a grupurilor

      În cazul în care un agent economic care este implicat, în baza art. 5 alin. (1) sau (6) din lege, în recurgerea la comportamente susceptibile a fi calificate drept practici anticoncurenţiale, sau care, în baza art. 16 din lege, este implicat într-o concentrare economică, face parte dintr-un grup de agenţi economici, în conformitate cu art. 69 din lege, pentru cifra sa de afaceri se va lua în considerare cifra de afaceri cumulată a agenţilor economici participanţi la acel grup, deci a întregului grup, în vederea stabilirii dacă pragurile valorice prevăzute de lege sunt sau nu atinse.

      Pentru definirea grupului, se va stabili dacă agentul eco- nomic, ca parte a grupului, are dreptul să conducă aface- rile agenţilor economici din cadrul grupului, şi care dintre agenţii economici care au anumite legături directe sau indi- recte cu agentul economic implicat au dreptul sau pot să conducă afacerile agentului economic direct implicat, deci

      care pot fi consideraţi ca parte a grupului din care face parte agentul economic implicat.

      Fără a aduce atingere prevederilor art. 67 alin. (2) din lege, care se referă la achiziţionarea de părţi dintr-un agent economic, pentru a constata dacă pragurile valorice prevă- zute de lege sunt sau nu atinse, cifra de afaceri totală va fi calculată prin adăugarea cifrelor de afaceri ale compo- nenţilor grupului, după cum urmează:

      1. a) agentul economic direct implicat;

      2. b) agenţii economici la care agentul economic implicat, în mod direct sau indirect, îndeplineşte una dintre urmă- toarele condiţii:

         • - deţine mai mult de jumătate din capitalul social sau din active;

         • - are puterea de a exercita mai mult de jumătate din drepturile de vot;

         • - are puterea de a numi mai mult de jumătate din numărul membrilor comitetului de supraveghere, ai consiliu- lui de administraţie sau ai altor organe legale care îi repre- zintă pe agenţii economici;

         • - are dreptul să conducă afacerile agenţilor economici respectivi;

      3. c) agenţii economici care deţin la agentul economic

         În cazul apartenenţei la un grup, la cifra de afaceri a agentului economic direct implicat în operaţiune [lit. a)] va trebui să se adauge, după caz:

         • - cifra de afaceri a filialelor sale [lit. b)];

         • - cifra de afaceri a companiilor-mamă (de origine) [lit. c)];

         • - cifra de afaceri a altor filiale ale companiilor-mamă [lit. d)],

           şi

         • - cifra de afaceri a altor agenţi economici (societăţi în comun), controlaţi de doi sau mai mulţi agenţi economici aparţinând grupului [lit. e)].

           Un exemplu grafic pentru un agent economic implicat şi pentru grupul acestuia se prezintă astfel:

           a = agentul economic implicat;

           b = filialele agentului economic implicat;

           b1, b2 = filialele aparţinând unei filiale a agentului economic implicat;

           c = companiile-mamă ale agentului economic implicat;

           c1 = companiile-mamă care deţin una dintre companiile-mamă ale agentului economic implicat;

           d = altă filială a uneia dintre companiile-mamă

           implicat drepturile sau puterile enumerate la lit. b);

      4. d) agenţii economici la care un agent economic dintre cei menţionaţi la lit. c) deţine drepturile sau puterile enu- merate la lit. b);

         e

         NOTĂ:

         ale agentului economic implicat;

         = agenţi economici (societăţi în comun), contro- laţi de doi sau mai mulţi agenţi economici aparţinând grupului.

      5. e) agenţii economici (societăţile în comun) la care doi sau mai mulţi agenţi economici dintre cei menţionaţi la lit. a), b) şi c) deţin în comun drepturile sau puterile enu- merate la lit. b).

      Literele folosite în exemplul grafic corespund literelor folosite la numerotarea paragrafelor care enumeră compo- nenţii grupului luaţi în considerare la calculul cifrei de afa- ceri.

      c1 c1

      50% 50%

      c c

      50% 50%

      100%

      d

      a

      50% 51% 100%

      b b b

      100% 100% 50% 50%

      b1 b2 e

      În legătură cu exemplul grafic de mai sus, se fac urmă- toarele precizări:

      1. 3.4.1. Când condiţiile pentru pct. b, privind controlul de către agentul economic implicat, sunt îndeplinite, va fi luată în considerare întreaga cifră de afaceri a filialei sau a filia- lelor în cauză, indiferent de ponderea acţiunilor deţinute de agentul economic care exercită controlul 50%, 51% sau 100%. În exemplul dat va fi inclusă întreaga cifră de afa- ceri a celor trei filiale b ale agentului economic implicat.

      2. 3.4.2. În cazul în care doi sau mai mulţi agenţi econo-

         mici controlează în comun agentul economic implicat, cifra de afaceri a acestora va trebui inclusă. În exemplul dat, cele două companii-mamă c ale agentului economic impli- cat a vor trebui luate în considerare la calcularea cifrei de afaceri împreună cu companiile-mamă ale acestora c1.

      3. 3.4.3. În cazul în care oricare dintre agenţii economici

         identificaţi ca aparţinând grupului controlează la rândul lor alţi agenţi economici, aceştia din urmă vor trebui, de ase- menea, incluşi în calcul. În exemplul dat, una dintre filia- lele b ale agentului economic implicat a are, la rândul ei, propriile filiale b1 şi b2, iar una dintre companiile-mamă c are o filială d.

      4. 3.4.4. Cifra de afaceri internă din cadrul grupului, res- pectiv vânzările între agenţii economici din cadrul grupului, nu se ia în calculul cifrei de afaceri a agentului economic implicat care face parte din grupul respectiv.

   5. 3.5. Calculul cifrei de afaceri atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici implicaţi exercită controlul În comun asupra

      unui alt agent economic (societate În comun)

      În cazul în care doi sau mai mulţi agenţi economici implicaţi într-o concentrare economică exercită controlul în comun asupra unui alt agent economic, la calculul cifrei de afaceri a agenţilor economici implicaţi nu se va lua în con- siderare nici cifra de afaceri aferentă vânzărilor de produse şi/sau prestărilor de servicii efectuate între societatea în comun şi fiecare dintre agenţii economici implicaţi şi nici

      - pentru agenţii economici A şi B

      cifra de afaceri aferentă vânzărilor de produse şi/sau pre- stărilor de servicii efectuate între societatea în comun şi oricare alt agent economic legat cu oricare dintre socie- tăţile-mamă, prin control.

      Scopul acestei reguli este de a evita înregistrarea dublă a cifrei de afaceri a agenţilor economici implicaţi.

      În ceea ce priveşte cifra de afaceri rezultată din vânză- rile de produse şi prestările de servicii efectuate între societatea în comun şi oricare agent economic terţ, aceasta va fi repartizată în mod egal între agenţii economici impli- caţi care controlează societatea în comun.

      De exemplu: agenţii economici A şi B înfiinţează socie- tatea în comun C şi, concomitent, exercită controlul asupra unui alt agent economic D, A deţinând 60% şi B deţinând 40% din capitalul lui D.

      La înfiinţarea noii societăţi în comun C, la calcularea cifrei de afaceri a agenţilor economici implicaţi, A şi B, cifra de afaceri a agentului economic D cu părţile terţe este atri- buită agenţilor economici A şi B în mod egal.

      Exemple de calcul al cifrei de afaceri pentru societăţi în comun

      • - Crearea unei societă,ti În comun

        În cazul în care doi sau mai mulţi agenţi economici creează o societate în comun care constituie o concentrare economică, cifra de afaceri cumulată se calculează pentru agenţii economici implicaţi, respectiv se însumează cifrele de afaceri ale companiilor-mamă care înfiinţează societatea în comun.

      • - În cazul unei societă,ti În comun existente

      Exemplul se referă la calculul cifrei de afaceri în cazul existenţei societăţii în comun C între agenţii economici A şi B (companii-mamă ale lui C), implicaţi într-o operaţiune de concentrare economică.

      Cifra de afaceri se prezintă astfel:

      - milioane lei -

      Cifra de afaceri	Agentul economic A	Agentul economic B
      Venitul total realizat din vânzări	10.000	2.000

      - pentru societatea în comun C

      TOTAL (milioane lei)

      Venitul total realizat din vânzări de societatea în comun C, 100

      din care:

      • - cu agentul economic A 20

      • - cu agentul economic B 10

      • - cu alţi agenţi economici 70

      Consideraţii asupra societăţii în comun:

      • - societatea în comun C este controlată de agenţii economici A şi B implicaţi în operaţiune, indiferent dacă există alt agent economic terţ care participă la societatea în comun;

      • - contul de profit şi pierderi al societăţii în comun C nu este consolidat (cumulat) cu cele ale agenţilor econo- mici A şi B;

      • - cifra de afaceri realizată de societatea în comun C din operaţiunile cu agenţii economici A şi B nu va fi luată în calcul;

      • - cifra de afaceri a societăţii în comun C, realizată din operaţiunile cu agenţii economici terţi (70 milioane lei), va fi repartizată în mod egal între agenţii economici A şi B, indiferent de ponderea individuală în deţinerea societăţii în comun C, revenind fiecăruia câte 35 milioane lei.

        Calculul cifrei de afaceri:

      • - cifra de afaceri a agentului economic A este 10.000 milioane lei plus 50% din cifra de afaceri a societăţii în comun cu terţii (35 milioane lei), deci 10.035 milioane lei;

      • - cifra de afaceri a agentului economic B este 2.000 milioane lei plus 50% din cifra de afaceri a societăţii în comun C cu terţii (35 milioane lei), deci 2.035 milioane lei;

      • - cifra de afaceri totală, cumulată, a agenţilor econo- mici implicaţi, A şi B, este de 12.070 milioane lei.

      Concluzie:

      Depăşind pragul de 10 miliarde lei prevăzut pentru con- centrări economice, operaţiunea din exemplul dat intră sub incidenţa art. 16 din lege şi trebuie să fie notificată şi supusă controlului Consiliului Concurenţei.

   6. 3.6. Grupuri existente În momentul tranzacţiei

      Art. 69 din lege şi pct. 3.4. din prezentele instrucţiuni se referă doar la grupul existent, din care face parte deja fie- care agent economic implicat în operaţiune, şi nu la noua structură creată ca rezultat al concentrării economice.

      De  exemplu: dacă agenţii economici A şi B, împreună cu filialele lor care formează grupul A, respectiv grupul B, hotărăsc să fuzioneze, sunt consideraţi agenţi economici implicaţi, A şi B, şi nu noua entitate rezultată din fuzionare, cifra de afaceri a fiecăruia dintre cele două grupuri urmând să fie calculată independent şi apoi însumată.

4. 4. Alocarea geografică a cifrei de afaceri

   1. 4.1. Cifra de afaceri pe piaţa românească va include produsele vândute şi serviciile prestate agenţilor economici şi consumatorilor de pe piaţa României.

      Prin urmare, concentrările economice vor intra sub juris- dicţia Consiliului Concurenţei chiar şi în cazul unei opera- ţiuni interna,tionale de concentrare economică, dacă aceasta realizează o cifră de afaceri mondială care depăşeşte pra- gul de 10 miliarde lei stabilit la art. 15 din lege, indiferent de formă (filiale, agenţii etc.) pe piaţa românească.

   2. 4.2. Referirea la produse vândute şi servicii prestate nu este făcută cu intenţia marcării unei diferenţieri între pro- duse şi servicii, prin atenţionarea că vânzarea, în cazul produselor, poate fi localizată, iar pentru servicii, locul în care sunt prestate poate fi diferit de locul în care au fost vândute.

      În ambele cazuri, atât pentru produse, cât şi pentru servicii, cifra de afaceri va fi atribuită ariei geografice în care îşi au reşedinţa clienţii, deoarece aceasta este locul în care, în majoritatea cazurilor, se încheie afacerile şi, res- pectiv, se manifestă concurenţa dintre furnizori.

5. 5. Calculul cifrei de afaceri pentru instituţiile de credit, alte instituţii financiare, precum şi pentru societăţile

   de asigurare

   1. 5.1. Definiţii

      Dată fiind natura specifică a activităţilor bancare şi de asigurare, art. 68 din lege cuprinde prevederi distincte pen- tru calcularea cifrei de afaceri în aceste sectoare.

      În scopul calculării cifrei de afaceri, în aplicarea legii se definesc următorii termeni:

      • • societă,tile bancare şi institu,tiile de credit - persoane juridice al căror obiect principal de activitate îl constituie atragerea de fonduri de la persoane juridice şi fizice, sub formă de depozite sau instrumente negociabile, plătibile la vedere sau la termen, precum şi acordarea de credite;

      • • institu,tiile sau societă,tile financiare - agenţi (diferiţi de societăţile bancare şi de credit) a căror activitate principală constă în desfăşurarea uneia sau mai multora dintre urmă- toarele activităţi:

      • - operaţiuni de leasing (închirieri de utilaje, echipa- mente, instalaţii);

      • - garantarea creditelor;

      • - comercializarea în nume propriu sau în numele clien- ţilor pe piaţa internă a efectelor de comerţ;

      • - păstrarea şi administrarea titlurilor de valoare;

      • - efectuarea de schimburi valutare (case de schimb valutar);

      • - participarea la emisiuni de acţiuni de către agenţi economici şi prestarea de servicii în legătură cu acestea (SVM);

      • - comercializarea de acţiuni în nume propriu sau în numele clienţilor pe piaţa secundară de capital.

      De asemenea, societăţile de administrare a fondurilor deschise de investiţii, societăţile de investiţii financiare, societăţile cu capital de risc, societăţile de forfaiting şi societăţile financiare cu profit extins, precum şi altele ase- menea care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile enumerate mai sus sunt incluse în această categorie.

   2. 5.2. Calculul cifrei de afaceri

      Pentru societăţile bancare, instituţiile de credit şi socie- tăţile şi instituţiile financiare, cifra de afaceri este înlocuită prin a zecea parte din valoarea bilanţurilor [art. 68 lit. a) din lege].

      De  exemplu: presupunem fuzionarea propusă între societăţile bancare A şi B.

      Bilanţ contabil consolidat:

      - milioane lei -

      Societatea Societatea

      Active bancară bancară A B

      • - Împrumuturi şi avansuri

        către instituţii de credit 20.000 1.000

      • - Credite şi avansuri

        către clienţi 80.000 4.000

        - Alte active	20.000	1.000
        Total active:	120.000	6.000

        Cifra de afaceri

        (1/10 din total active) 12.000 600

        Cifra de afaceri combinată A + B = 12.600 milioane lei.

        Depăşindu-se pragul valoric de 10 miliarde lei stabilit de lege pentru concentrările economice, operaţiunea trebuie notificată şi se supune controlului Consiliului Concurenţei. Conceptul credite/Împrumuturi şi avansuri trebuie interpre- tat, în vederea calculării cifrei de afaceri pentru unele insti- tuţii financiare care nu acordă împrumuturi şi avansuri, stricto sensu, sau creditele nu sunt reprezentative pentru activitatea lor în sens mai larg, incluzând orice fel de acti- vitate care poate fi asimilată unei forme de activitate de

        credit.

        De  exemplu: faptul că o instituţie financiară are în por- tofoliu garanţii şi alte titluri de valoare este asimilat, în sco- pul aplicării reglementării concentrărilor economice, cu activitatea de acordare de credite, titlurile de valoare deţi- nute fiind considerate ca Împrumuturi şi avansuri.

        1. 5.2.1. Cifra de afaceri pentru companiile de leasing (Închiriere)

           Printr-o închiriere